Localizarea Cetăţii şi a grădiniţei Cuvântului

Şi dacă M-am născut Fiu al Omului acum două mii de ani, şi dacă Tatăl Meu a născut-o la cuvântul Meu pe România odată cu Mine, şi dacă Eu trebuia să am un popor la sfârşit ca să vin la el cuvânt, iată, în România Mi-am aşternut iesle şi Mă fac în ea cuvânt de facere nouă, ca şi la început facere. La început toate s-au închegat la cuvântul Meu, şi nu se putea să se lucreze altfel la sfârşit, nu se putea să nu se lucreze şi la sfârşit, căci am spus: «Eu sunt Alfa şi Omega», Eu sunt la început şi la sfârşit Cuvântul lui Dumnezeu, căci toate se fac prin cuvânt, şi fără cuvânt nimic nu se face.

Mereu, mereu apăr acest sătuţ în care Eu Mă cobor cuvânt ca s-o fac pe România ţară a nunţii Mele, munte al fericirilor să fac din ea, şi cu ea să lucrez peste neamurile pământului mântuire de la Mine. Mereu, mereu lucrez ca să păzesc toate cetăţile din jurul acestui sătuţ, sătuţul cuvântului Meu. Mereu, mereu lucrez cu mila Mea până la hotarele cetăţilor care ţin de cetatea Târgovişte, căci am milă până la marginile acestei cetăţi pentru darul pe care-l are ea în acest sătuţ al cuvântului Meu.

Eu am lucrat locaş pentru voi şi pentru Mine. Eu am întocmit grădiniţă cu fii unşi în ea. Eu Mi-am făcut iesle pentru naşterea cuvântului Meu peste cei credincioşi de pe pământ, iar locul slavei cuvântului Meu se numeşte Sfânta Sfintelor de pe pământ, pentru fiii bisericii Mele pentru cei credincioşi din neamul român, că e neamul Meu cel nou ales la sfârşit, precum pe Israel cel după trup l-am ales la început. Lui Avraam i-am făgăduit că îl voi înmulţi ca stelele cerului prin sămânţa făgăduinţelor Mele, prin cei din cer născuţi îl voi înmulţi ca stelele cerului. Precum stelele cerului acoperă peste tot, de sus, pământul de sub ele, aşa voi înmulţi neamul cel făgăduit lui Avraam; pe tot pământul am făgăduit că-l voi înmulţi. Amin.

Amin, amin rostesc din cer peste grădina cuvântului Meu, pe care Eu am întocmit-o dintru începutul cerului şi al pământului, ca să fie atunci şi acum, şi să însemne Alfa şi Omega, Dumnezeu la început şi la sfârşit, căci după cum am început pământul la început, tot aşa şi la sfârşit, tot de aici încep şi cu pământul cel nou, care iese din mare şi se înfăţişează înaintea Mea nou. Încet, încet, pământul cel nou se întinde şi iese din marea lumii, căci marea este lumea care a luat sub stăpânire pământul, precum întunericul cuprindea totul la începutul cel dintâi, căci scris este în Scripturi: «Pământul era fără chip şi pustiu, şi întuneric era deasupra adâncului, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor».

Mare este acest petecuţ de pământ peste care ai lucrat şi lucrezi cu tot cerul la început şi la sfârşit, locul în care se deschide cerul şi pământul, taină de cer nou şi de pământ nou, miezul împlinirilor vestirilor Tale cele de şapte veacuri întocmite ca să fie acum, şi pe care Tu le-ai vestit prin toţi proorocii,

Aceasta este grădina Domnului. Amin. Şi voi face minune în tot omul, şi tot omul va spune aşa cum este proorocit să spună despre locul Meu de la voi, şi aşa va spune: «Domnul este acolo». Amin, amin, amin.

Pământul român este casa din care te-am luat. Grădiniţa ieslei cuvântului Meu cu care te strig este locul din care am luat Eu pământ cu mâna şi te-am făcut, şi am suflat cu Duhul gurii Mele peste tine, şi tu ai prins viaţă, şi am făcut din tine Sfânta Sfintelor Mele, locul odihnei Mele, dar tu ai stricat templul lui Dumnezeu, şi scris este în Scripturi: «Cine va strica templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el».

Acum iată grădina Sfintei Sfintelor, şi peste ea glasul Meu, care suflă cu aceeaşi suflare a gurii Mele Duh dătător de viaţă peste tot omul care aude glasul Meu.

O, ţară a întoarcerii Mele, o, ţară dulce, Mă îndulcesc în tine cu cuvântul venirii Mele şi te fac dulce pentru cer, ba chiar şi pentru cei de pe pământ. O, ţara Mea frumoasă, M-am întors la începutul tău. Tu eşti începutul pământului, iar Eu stau în vârful tău şi cuvintez peste pământ din vârful lui, din locul cel sfânt al Meu, din muntele Meu cel sfânt din tine. Neamul tău nu-şi cunoaşte obârşia, dar Eu vin să-l vestesc şi să-l fac iar pe om din locul din care l-am făcut pe cel întâi zidit. Iată ieslea cuvântului Meu cu care încep să fac din nou lumea şi pe om ca şi la început. La început am început de aici, iar la sfârşit tot de aici am început, şi am unit începutul cu sfârşitul ca să întocmesc Scriptura naşterii din nou a lumii.

Grădiniţa aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care Îmi aştern cuvântul pentru toată făptura. Grădiniţa aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecăţii făpturii. Voi, fiilor copii, fiţi cu veghe mare şi cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, şi cutremur cerul şi pământul cu cuvântul. Amin.

Când Eu, Domnul, semăn sămânţă de cer ca să-l am pe pământ apoi, Eu trebuie să îngrădesc semănătura aceasta. Viaţa cea din cer e taină adâncă pe pământ, şi orice taină trebuie îngrădită, că omul cel pământesc e răufăcător pentru cer. O, aşa am făcut Eu cu grădina aceasta în care Mi-am aşezat chivotul cuvântului Meu. Am răscumpărat acest pământ, am săpat în el fântână, şi apoi l-am pregătit şi l-am însămânţat, dar mai întâi l-am îngrădit cu puterea cuvântului, şi cu hotar apoi, şi l-am numit Sfânta Sfintelor zilelor venirii Mele, şi totul e îmbrăcat în taină, ca să pot încăpea pe pământ cu această taină. O, cu câtă taină am lucrat! Cu cât cer am lucrat! Altfel, omul nelegiuirii, care-şi zice „Dumnezeu“, Mi-ar fi strivit tot, din pricina măririi lui pe care şi-o dă peste pământ, că omul pământesc e răufăcător peste pământ şi peste omul ceresc de pe pământ. Cine vrea să ia din fântâna aceasta, îi dau Eu, căci am îngrădit locul pe care stau, că viaţa cea din cer trebuie pusă deoparte ca să nu fie strivită de cele de pe pământ, iar altfel nu poate fi cerul pe pământ. Oricât ar da omul să mintă împotriva cerului şi să-i folosească numele peste lucrăturile lui cu care stă în calea oamenilor ca să-i ademenească, oricât s-ar lupta omul slavei deşarte, Eu îi spun lui că locul în care se odihneşte cerul nu este şi al oamenilor, ci este al Domnului şi al celor ce se sfinţesc pentru El. Amin. Aceasta înseamnă cerul pe pământ, iar altfel este momeală şi cursă pentru omul care doreşte cerul şi odihna lui. Cerul este sfinţenia, şi unde ea nu încape cu omul, nu este cerul acolo, căci cerul este pentru sfinţi. Amin.

Fiul Omului, aceasta am dorit Eu să fiu după cinci mii de ani de la facerea omului, şi aşa am împlinit. Şi după ce M-am făcut Fiul Omului, născut de la Tatăl prin Fecioară, am voit să mor pentru fiecare om, şi aşa am împlinit. Iar acum, după două mii de ani, Mă nasc cuvânt în ieslea pe care Mi-am pregătit-o în acest sătuţ scump Mie, căci de aici am luat Eu pământ cu mâna şi l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea, şi este scump pentru Mine acest sătuţ. Nu-i nimic dacă am fost lovit şi alungat la început când cuvântam cuvânt din ieslea de aici peste pământ. Nu-i nimic dacă nici acum nu sunt cunoscut în acest cuvânt. Nu-i nimic. Dar Eu iubesc mult acest sătuţ, că e locul de unde l-am zidit Eu pe om. Şi dacă atât îl iubesc, îl strâng la piept şi îl îmbiu spre dragostea Mea pentru el, şi vreau să-l fac frumos de tot pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ, şi el să Mă primească, şi de aceea îl vestesc din timp şi îl bucur cu vestiri cereşti şi cu bucurii cum nu sunt pe pământ pe nicăieri.

O, câtă bucurie Mă cuprinde când văd că lucraţi lucrul venirii Mele mai mult decât lucrul vostru! Când dragostea cea pentru Mine stăpâneşte în om, nimic nu-i este omului cu neputinţă. Dar voi aveţi de putut pentru slava venirii Mele, după care aştept cu atâta dor, fiilor! Când voi puteţi aceasta, poate şi omul de pe pământ, poate pentru Mine, ca să împlinesc Eu slava cea cerească a colinei care începe cu locul Sfintei Sfintelor Mele din vremea aceasta de venire a Mea, când Eu Mi-am aşezat tronul judecăţii făpturii aici cu voi în mijlocul acestui sătuţ pe care-l vreau podoaba Domnului pe pământ, aşa precum este scris în Scripturi despre muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia lumină şi să învieze, fiilor.

O, fii ai oamenilor, am pe acest petecuţ de pământ ieslea cuvântului Meu. Acest sătuţ este Betleemul Meu de azi, că Mi-am făcut iesle în el şi Mă nasc cuvânt în iesle şi Mă fac de hrană la toţi cei care dau să vină spre început, spre taina Mea cea din rai când Eu grăiam cu omul, şi omul cu Mine.

Mi-am aşezat la lucru pe fiii de la ieslea cuvântului şi le-am spus să-Mi pregătească minunea, seară dulce, seară cerească pe pământ în mijlocul sătuţului Meu de azi, Betleemul cuvântului Meu care se naşte şi iar se naşte acum pentru tot omul care vine să Mă ia, şi apoi să Mă lucreze, şi apoi să Mă păzească în el Dumnezeu Om.

Ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa se arată astăzi venirea Mea la voi, cuvântul Meu care curge din gura Mea de aproape cincizeci de ani, şi cu care Mi-am pregătit un popor, şi venirea Mea la el, şi locul venirii Mele şi slava lui, căci locul ieslei cuvântului Meu şi toate împrejurimile lui care sunt şi care vor fi şi care încununează de jur împrejur ieslea cuvântului Meu, acest loc este tainicul munte al Domnului, şi spre care se vor îndrepta de-acum multe, multe inimi, şi multe, multe priviri, şi multe, multe popoare ca să privească şi să ia legile sfinţeniei, căci scris este în prooroci pentru vremea aceasta: «Şi în zilele cele de apoi muntele templului Domnului va fi înălţat peste piscurile munţilor şi mai sus decât dealurile, şi spre el se vor îndrepta popoarele şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, şi Domnul ne va învăţa căile Sale şi să mergem pe cărările Sale, căci din Sion va ieşi legea, şi cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim“». Amin.

Vă dau harul întreit pentru aşezarea pe vatra sătuţului cuvântului Meu a fântânii sfântului Nicolae, ocrotitorul necăjiţilor şi al lipsiţilor. Mi-a fost milă de cei fără de apă, şi le vedeam trupul sub sarcină aducând din vale în deal apă cu cobiliţa. Am pus milă în voi şi v-am spus să aşezaţi pe calea aceasta fântână, fiilor, şi cruce de odihnă a sufletelor şi a trupurilor care ostenesc de cale, şi băncuţă de stat pe ea, toate aşezate frumos, ca într-un staul îngrădit şi frumos de privit. Iar pentru osteneală vă voi ajuta să puteţi înmiit şi să lucraţi şi să miluiţi pe omul necăjit de sarcinile lui, fiilor, ca să-l fac dator pe el cu iubirea de Dumnezeu, cu dorul şi cu darul credinţei sfinte, care-l face sfânt pe om la duh, la suflet şi la trup.

Fântâna sfântului Nicolae, arhiereu după rang şi puternic miluitor al celor săraci care Mă iubesc cunoscându-Mă prin propovăduire, acest dar îl binecuvintez prin voi, cei unşi ai Mei peste vremea aceasta, şi îl dăm sătenilor, fiilor.

O, de s-ar găsi oameni pe pământ care să iubească această comoară, acest petecuţ de pământ peste care a coborât cerul cu slava cuvântului, şi aflând acest mărgăritar de preţ, să dea pentru el tot ce are şi să se dea şi pe el şi să Mă ajute, şi să aibă el parte la această moştenire apoi, că nu e de pe pământ aceasta, şi nu se strică aşa cum se strică cele de pe pământ din pricina păcătoşeniei omului care nu iubeşte calea, adevărul şi viaţa cea cu Mine, mamă.

Te binecuvintez cu duhul înţelepciunii credinţei sfinte, popor agonisit de Dumnezeu. Muceniţa Ecaterina binecuvintează din dreapta Mea oraşul acesta, oraşul cuvântului lui Dumnezeu, şi spune aşa: «înţelepciunea lui Dumnezeu să se reverse din oraşul acesta peste tot pământul, spre înţelepţirea oamenilor, căci Domnul vine în văpaie, şi carele Lui sunt mii de mii, ca şi sfinţii Lui, şi Domnul vine cu sfinţii, precum este scris să vină!». Amin.

O, poporul Meu cel trudit pentru Mine la izvor, precum i-am dat lui Avraam pământul Canaanului, aşa ţi-am dat Eu ţie pământul acesta, pe care Eu Mă slăvesc acum, în zilele cele de apoi, cu slava cuvântului Meu pentru împlinirea făgăduinţelor pe care le-am rostit timp de cincizeci de ani pentru un popor credincios, care este şi care va să fie tot mai frumos prin slava cuvântului Meu de peste el şi prin credincioşia lui înaintea Mea. Te-am luat din pământul tău şi ţi-am dat pământul acesta şi te-am sădit în el ca să prăsesc din tine un popor, aşa cum l-am luat pe Avraam, şi prin credinţa lui cea neîndoielnică pentru toate câte Eu îi aduceam să lucreze, aşa a lucrat el, căci i-am zis lui când l-am schimbat de pe pământul lui pe pământul făgăduinţei Mele cea pentru el şi i-am zis: «Ieşi din cetatea ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta, şi voi face din tine popor mare şi vaşnic şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău până ce tu vei fi binecuvântare pentru mulţi şi vei binecuvânta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cei ce te blesteamă îi vei blestema, şi se vor binecuvânta în tine toate neamurile pământului», şi pe această piatră am zidit Eu apoi pe Avraam, căci am lucrat aşa cum am făgăduit, precum am lucrat pentru biserica Mea când i-am făgăduit lui Petru că voi zidi biserica Mea pe piatra mărturisirii lui, iar piatra eram Eu, Iisus Hristos.

O, fii de la izvor, ce frumos şi ce ascultător a lucrat Avraam apoi pentru ca să împlinească peste el ascultarea pe care i-am dat-o înaintea Mea, căci când el era apăsat de ani a spus starostelui casei lui, luându-i mâna şi punându-i-o sub coasta sa pentru jurământ între ei, jurându-se pe Dumnezeul cerului şi al pământului ca să nu ia fiului său Isaac femeie din fiicele Canaanului, ci să se ducă în ţara lui ca să aducă lui Isaac femeie din neamul lui, şi i-a spus apoi sub jurământ: «Ia seama ca nu cumva să duci acolo înapoi pe fiul meu, căci Dumnezeul cerului, Care m-a luat din casa tatălui meu şi din ţara mea de obârşie, a grăit cu mine şi mi S-a jurat şi a spus: „urmaşilor tăi voi da ţara aceasta”, şi el va trimite pe îngerul Său înaintea feţei tale şi vei peţi de acolo soţie fiului meu». O, aşa am dat Eu pământul acesta spre moştenire poporului Meu cel credincios şi în care se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi el va rămâne sădit aici, şi acela va fi poporul Meu, şi pe această piatră, pe această făgăduinţă zidesc Eu pe poporul Meu cel credincios, care lucrează aşa cum Eu i-am făgăduit, ca să se numească pământul cel nou acest pământ de la izvor.

A fost în ziua aceasta zi măreaţă de sărbătoare. M-am purtat de la ieslea cuvântului Meu cu poporul de la izvor şi cu cetele îngereşti şi s-a întocmit în satul Măneşti sărbătoarea ducerii la cer a păstorului Daniel, martorul Meu credincios, cel ce a stat şi a răspuns cu tărie pentru numele Meu înaintea celor ce atât de hain l-au adus pe el la înfăţişare pentru Mine şi pentru el şi pentru lucrarea Mea de nou Ierusalim pe pământ, lucrare începută de Mine prin trâmbiţa Mea Verginica în anul 1955 în satul Maluri, la Pucioasa, oraş cu nume din cer, prin care Eu Îmi răzbun prin cuvântul Meu pe cei binecredincioşi. Foc şi pucioasă este cuvântul Meu pentru cei necredincioşi de ieri şi de azi, şi este împlinirea cuvântului Meu numele acestui oraş, iar pentru cei credincioşi şi sfinţi el este rădăcina izvorului Meu şi este nume mare, numele Noul Ierusalim, cetatea sfântă Noul Ierusalim, din pricina colinei Mele de azi, pe care Mi-am aşezat un popor Mie slujitor în zilele acestea pe pământ, popor cuminte, pe care Eu l-am ales pentru slava Mea de azi şi pe care îl voi sfinţi din zi în zi mai mult, şi pentru Mine îl voi sfinţi. Amin.

De la margini la margini nu-i pe pământ loc mai frumos şi mai slăvit ca acest munte de taină, vârf de pământ, pe care stă cuvântul gurii Mele împărţind mângâiere celor ce-l află şi-l iau pe el vindecare de alean.

O, fiilor, totul este fără de chip pe pământ şi este pustiu şi este întuneric, şi S-a purtat Domnul pe deasupra adâncului de întuneric al oamenilor şi a rostit cuvântul Său: «Să fie lumină!», şi aşa Mi-am întocmit Eu şi am înnoit acest petecuţ de pământ, pe care am aşezat în zilele acestea lucrarea cuvântului Meu, şi pe voi purtători de Dumnezeu, luaţi de Mine dintre fiii oamenilor ca să vă fac fii ai lui Dumnezeu, măi fiilor, şi să Mă sprijin Eu pe voi cu a doua Mea venire de la Tatăl la oameni, precum este scris în Scripturi să vin, căci atunci când M-am suit la Tatăl după învierea Mea, am lăsat cuvânt că voi veni iarăşi, şi am zis: «Vin curând!».

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Era pământul fără chip, pustiu şi întuneric era deasupra hăului, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!», şi a fost lumină şi s-a despărţit lumina de întuneric şi a zidit apoi Dumnezeu cerul şi pământul şi toată oştirea lor, şi l-a zidit apoi pe om şi toate cele de trebuinţă vieţii oamenilor şi a toate vietăţile de pe pământ şi din pământ şi din ape şi din văzduh, toate oştirile lor. O, aşa am lucrat Eu, Domnul, la început, şi aşa am lucrat şi acum, la sfârşit de timp, de am zidit în mijlocul pământului cel fără chip, deasupra hăului cel pustiu de credinţă a lumii oamenilor, aşa am zidit Eu această colină ca să fie ea lumină şi să despart lumina de întuneric aici, şi ca să pot lucra cu lumină cerul şi pământul şi să le fac facere nouă, iar lumina este cuvântul Meu, cuvântul cu care am zidit la început, şi cu care iarăşi zidesc.

O, fiilor care veniţi adesea la izvor după hrana cea de sus, o, veniţi, fiilor, după dragoste, căci dragostea cea de sus vă trebuie vouă în voi ca să puteţi iubi şi să puteţi urma ceea ce Eu am zidit pentru om în zilele acestea. Pentru omul cel despărţit de Dumnezeu, pentru el am zidit şi am înnoit Eu acest minunat petecuţ de pământ şi de cer, şi acest popor al Meu în mijlocul oamenilor de pe pământ, iar Eu sunt în mijlocul lui din cer, de lângă Tatăl trimis, ca să zidesc din nou lumea, precum este scris, căci s-a stricat pe pământ toată voia lui Dumnezeu şi s-a aşezat omul cu voia sa, cu mintea sa cea fără de Dumnezeu peste ea, căci omul nu mai vrea cu Dumnezeu, ci vrea cu păcatul prin care L-a pierdut pe Dumnezeu şi vrea cu satana, cu stăpânitorul acestui veac, care trece curând, curând, trece cu trosnet tot ce este vechi, căci aşa este scris, şi vin cele noi, vine slava Noului Ierusalim, căci aşa este scris.

O, pace ție, popor al cuvântului Meu! Ai venit la izvor și ne-am adunat în grădină și e plină grădina de slavă și de sfinții Mei în cete-cete, și iată de ce am pus Eu acestei grădini nume de grădină a întâlnirii între mărgăritarele din jurul grădiniței cuvântului Meu, cu care Mi-am început acum douăzeci și cinci de ani așezarea pe pământ a cetății Domnului, cetate de Nou Ierusalim pe vatra neamului român, după zece ani de la ridicarea între sfinții Mei a trâmbiței Mele Verginica, cea în care Eu, Domnul, Mi-am așezat sălaș și cale ca să vin cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, și să împlinesc așa Scriptura venirii Mele cu sfinții în zeci de mii și să-Mi scriu pe cer și pe pământ numele Meu cel nou și cel mult: Cuvântul lui Dumnezeu, pe care atât de puțini îl înțeleg, căci el se face râu de cuvânt pe pământ, și aduce cu el tot ce este în cer.

Orașul Pucioasa este cetatea cuvântului Meu, este locul în care Eu, Domnul, rostesc din gura Mea cuvânt pe vatra neamului român și grăiesc cu acest neam și Mă fac carte scrisă, și am împărțitori care Mă așează pe cale ca să Mă afle toți câți vor și câți nu vor, dar aceasta este voia Mea: să grăiesc și să-Mi dau de știre grăirea, chiar dacă mulți își văd de treburile lor, cu care se îndeletnicesc și nu pun preț pe suflet și nu pun preț pe Dumnezeu, de la Care au toți oamenii viață și ocrotire pentru viață.

Mucenița Ecaterina este hărăzită prin cuvântul Meu cel de peste voi să fie îngerul acestui oraș, orașul Pucioasa, și lucrează ea lucrarea cea cerească a veghii și a înțelepciunii sfinte peste acest oraș, căci este cetatea cuvântului Meu acest oraș, iar mucenicul Mercurie are misiune de împlinire a cuvântului Meu peste pământ dimpreună cu îngerii împlinitori, căci Eu, Domnul, diriguiesc sarcini mari sfinților Mei. O, ce s-ar întâmpla cu tot cuvântul Meu rostit, dacă n-aș avea lucrători câți stelele cerului ca să meargă și să împlinească ei cuvântul gurii Mele, care nu poate să treacă fără să fie împlinit?

O, v-am dat de știre într-o zi și v-am spus, fiilor, că voi sunteți hotarele cetății în care Eu v-am așezat să fiți și să lucrați lucrul Meu și să străjuiți, iar Eu sunt Cel dintâi străjer lângă voi și lângă sfinți și lângă îngeri, căci scris este: «De n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar păzi-o cei ce o păzesc pe ea».

Lucrăm cuvânt sfânt și lucru sfânt în ziua aceasta, fiilor, că v-am spus vouă că nu va fi pe nicăieri mai frumos și mai cerește pe pământ ca și aici, unde Eu locuiesc cu voi, în cetatea cuvântului Meu. O, v-am spus, și trebuie să fie împlinită această proorocie pic cu pic, iar voi trebuie să vegheați pentru împlinirea ei și să puneți pe hârtie și să-Mi aduceți aminte la altar, ca să vin să împlinesc rând pe rând minunile care vor mărturisi că Eu, Domnul Iisus Hristos, am coborât în țara românilor în anul 1955 și Mi-am sălășluit cuvântul gurii Mele în duhul și în pieptul unei ființe scumpe Mie și am făcut-o pe ea vas al lui Dumnezeu în mijlocul acestor meleaguri și am ales pentru Mine cetatea aceasta, orașul Pucioasa și sătuțul din deal cu numele de Maluri, și am coborât cu piciorul acum șaizeci de ani și am întărit coborârea Mea și am stat pe locul acela din satul Maluri aproape un sfert de veac, iar cei din sătuț M-au prigonit, Mi-au vândut vasul și lucrarea Mea și Mi-au chinuit pe fecioara în care Eu am coborât Duhul ca să curgă din această piatră râul vieții, cuvântul gurii Mele peste pământ, iar Eu, Domnul, M-am supărat cu jale mare și am adus suspin cu jale către cei din sătuț din pricina necredinței lor, iar în fruntea acestei prigoniri era preotul de peste cetate, ca și acum două mii de ani când tot preoții M-au prigonit și M-au răstignit. Și iată, azi tot așa, tot mai-marii bisericii își arată îngâmfarea asupra lucrării cuvântului Meu și a mersului Meu cuvânt peste pământ și a gătirii în slavă a acestei cetăți în care Eu lucrez cu cuvântul.

O, nu-i nimic. Eu sunt Cel ce străjuiesc, și sunt împlinitor prin cuvânt, iar cei ce nu vor iubirea Mea, cu care am coborât pe pământ ca să Mă împart cu ea și să așez peste oameni bucuria slavei Mele cea plină de mângâiere, ei vor vedea, și vor vedea curând cât au fost de neînțelepți și de trufași și le va părea rău mult, mult, căci cine se luptă cu Dumnezeu va afla negreșit cu cine s-a luptat, și niciodată n-a fost altfel asupra celor ce s-au luptat să încurce mersul lui Dumnezeu între oameni pe pământ.

O, voiesc să fac cu voi frumos, frumos în cetatea Mea de cuvânt, fiilor lucrători. Ca în basmele cele mai frumoase voiesc să așez lucrarea cuvântului Meu și semnele ei pe calea celor ce vin și trec, sau trec și vin, căci Eu trebuie să-Mi așez văzut pe pământ slava Mea, taina Mea cea de azi cu voi, că Mă fac cuvânt peste această cetate, iar sfinții și îngerii și voi, fiilor, sunteți împreună lucrători ca să fie împlinit și adus la vedere cuvântul Meu.

O, binecuvântată să fie toată împlinirea cea de la Mine hărăzită peste acest oraș, Pucioasa și peste acest cartier, Glodeni, căci au nume hărăzite de Dumnezeu aceste petecuțe de pământ: Pucioasa, Glodeni, Maluri, și trebuie credință, ca să se vadă lucrarea Domnului împlinită și slăvită, iar voi cereți, fiilor, cereți la altar aceste împliniri, căci slava Mea așteaptă la hotare.

O, sfinților iubiți și sărbătoriți în cer și pe pământ în ziua aceasta, aveți din partea Mea sarcini sfinte ca să lucrați din cer ocrotire peste cetatea cuvântului Meu și să puneți darurile voastre la lucru peste această cetate. Binecuvântată să vă fie grăirea în ziua voastră de slavă între sfinți! Amin.

acum, când Tu lucrezi pe vatra neamului român și-Ți pregătești ziua slavei pentru sfârșit de timp, iată, m-ai ales să fiu îngerul păzitor al cetății cuvântului Tău, patroana orașului Pucioasa, și harul înțelepciunii de sus să-l revărs peste cei din cetate ca să creadă ei taina cuvântului Tău și să Te primească și să Te mărturisească ei că Tu ești Dumnezeul Cel adevărat, iar cei ce slujesc plăcerilor vieții păcătoase, să învețe ei plăcerea pe care am ales-o eu pe pământ și pentru vecia mea, pe Tine de plăcere a lor să Te aleagă, Doamne, căci eu stau din partea Ta cu harul înțelepciunii care luptă ca și atunci să pună credință în oameni, să pună iubire și trezire, ca să vadă ei deșertăciunea vieții pământești și să se aleagă de partea Ta și să mărturisească pe Domnul aici, pe Cel ce a lucrat din anul 1955 și până azi și până mâine cuvântul Său peste această cetate coborât, căci la Tine este scrisă ca întâia cetate, fiindcă Tu ești și lucrezi aici, și ai întâietate, Doamne, și nume și slavă ai, și așezi slava Ta peste cetatea în care eu stau veghetoare și lucrătoare din partea Ta ca să ajut înțelepciunii sfinte pentru cei din cetate.

Binecuvintează mereu paza și duhul acestui orășel ceresc, căci cei din cer își au aici așezământ, și lucru mult au, și lângă Tine au, ca să așezi Tu aici slava Ta la vedere, Doamne.

— Iată și eu, mucenicul Mercurie, și eu tot la fel Te slăvesc și tot aici lucrez Ție, lângă ucenicii Tăi de azi, și secer de peste tot toată împotrivirea, toată dușmănia care ar da să se ivească de peste tot, și-Ți sunt slujitor, Doamne, aici, ca și în vremea vieții de pe pământ când slujeam oștirii împăratului pământesc, iar când Tu ai văzut pe dușmanii oștirii pe care eu o aveam sub comandă, mi-ai trimis înger de la Tine și mi-a pus în mână sabie din partea Ta și am făcut biruință mare peste vrăjmașii împărăției, și m-a pus și mai mare împăratul și mi-a dat sub stăpânire toată oștirea regatului său.

Iar azi avem serbarea Ta cu noi aici, unde avem lucrul cel pentru veghe, și binecuvântăm noi pe poporul cuvântului Tău și toată cetatea. Iar inimilor celor din cetate dă-le, Doamne, duhul credinței și al mărturisirii și al bucuriilor sfinte, că noi privim peste timp, privim și tot privim, o, și ce frumos, ce frumos va fi totul, totul, toată taina cetății Tale, ascunsă acum în cele nevăzute ale Tale, toată arătată și văzută și mărturisită apoi, așa o privim noi acum, și vei da celor mari de peste cetate duhul cunoștinței de Dumnezeu și le vei da lor credință și împlinire mare a voii Tale, așa cum făceai odinioară cu poporul Israel când slujeau lui împărații pentru voia Ta cu ei pe pământ.

Iată, am mărturisit noi pe Dumnezeu în această zi sfântă în cer și pe pământ. Rugă de împlinire a toată slava Domnului să fie pe altar pentru această cetate. Din cer și de pe pământ să dea mână cu mână rugăciunea, spre slava Ta cu noi și cu toți cei credincioși pe pământ, Iisuse Doamne. Amin.

— Pun pecetea Mea peste cuvântul vostru, iubiții Mei din cer. Pun binecuvântare și întărire mare peste ei și pun paza voastră peste cetate. Sfatul Meu ceresc este mereu în mijlocul ucenicilor din cetate și lucrăm cu sfat și împlinim una după alta toate minunile care mărturisesc și vor mărturisi, spre slava Mea și a creștinilor credincioși, care se sfințesc pentru Mine, și spre rușinea celor necredincioși și tăgăduitori în credință pentru cuvântul Meu de azi, prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi pregătesc cărarea slavei și tot frumosul Meu de pe ea.

O, nu vă mirați de cei necredincioși, căci n-au putere prin necredința lor. Veni-va vremea și a și venit să fie rușinați și tot mai rușinați. Iar voi învățați lucrarea slavei Mele și arătarea ei pic cu pic, căci voi vedeți cum împlinesc, fiindcă aveți credință și vedere, fiilor.

Fiilor, fiilor, am stat tainic, am stat acoperit acum zece zile cānd au venit aici la voi și v-au privit de aproape cei ce stau la locurile de cārmuire pentru acest oraș, Pucioasa. V-am dat povață să-i primiți frumos și să-i așezați la masă și la petrecere frumoasă și să le dați lor de știre lucrarea Mea cu voi aici, pe acest meleag. Am privit tainic īn inimile lor, mai ales la inimioara cea mărturisitoare īntre ei, și pe lāngă a cărei gură s-au strāns īngerii Mei ca să-i asculte mărturisirea despre Mine și despre voi și s-o ducă la cer, căci la īnceputul Meu cu voi aici ea v-a fost mult aproape și v-a īmbrățișat cu inima ei și v-a crezut cuvintele prin care īi descopereați taina Mea de aici, iar astăzi ea vede īmplinirile spuse de voi de pe atunci că se vor ivi. O, și au fost unii din ei plini de fiori și de māngāierea cea de la voi pregătită lor pentru vizita lor aici, strānși laolaltă īntr-o voință și o așteptare toți ca să poposească la voi.

Vreau, fiilor, să Mă apropii și să ridic la rang īnalt acest oraș al venirii Mele cuvānt pe pămānt acum, la sfārșit de timp, că am promis prin graiul gurii Mele că va fi cel mai frumos loc de pe pămānt acest oraș cu nume din Scripturi peste el. O, dacă voi veți fi crezuți de la Mine și iubiți pentru că sunteți ai Mei, Eu, Domnul, voi īmbrăca tainic acest oraș īn haină de basm ceresc pe vatra neamului romān, căci cerul cel de deasupra e plin de veghe aici și plin de lumini de sus, fiilor. Aș căuta să vadă ei mai deslușit taina Mea cu voi și slava acestui oraș, așa cum Noi o vedem de sus că este ea, și voi privi inimile lor și credința lor īn cele spuse de Mine, căci vă am aici pe voi, și am cetatea cuvāntului Meu pe vatra aceasta și curge din gura Mea cuvānt ca rāul, din care apă ud pămāntul cu īnvățătură sfāntă și cu duh de īnviere peste om, că Mi-am ales pămāntul și neamul romān vatră și popor acum, la sfārșit de timp, că două mii de ani am așteptat făgăduința Tatălui că-Mi va găti această țară ca să fie ea țara venirii Mele cuvānt pe pămānt la sfārșit de timp, și iată īmplinirea, fiilor.

M-a alungat, M-a răstignit, M-a micșorat de tot poporul Israel, că n-a putut să īnțeleagă și să primească pe Fiul lui Dumnezeu peste el, iar Tatăl M-a māngāiat atunci și Mi-a dat pămāntul romān, īn care flacăra Duhului Sfānt se va aprinde și-Mi va da primire și găzduire și ucenici cu credință de la Mine īn ei, și iată, făgăduința Tatălui este acum māngāierea Mea, ca și credința voastră, o, ucenici ai Mei micuți, dar mari după har, fiilor.

Am binecuvāntat tainic īntālnirea voastră de acum zece zile cu toți cei de la cārma cetății, și tot rodul acesta se va vedea, iar voi fiți cu grijă să fiu īmplinit īn voi, ca să puteți pentru Mine și pentru mulți, fiilor, să puteți din partea Mea, că măreață este lucrarea Mea cu voi, chiar dacă această măreție este acum sub văl.

Această cetate se numește Acasă, casa părintească, casa Domnului este ea, căci aici este Domnul, precum este scris numele cetății Lui, a Domnului, iar copiii iubitori de părinți vin acasă cu dor, vin la părinți de sărbători, de bucurie se strâng și vin, și bucurie petrec, și-și găsesc bucuria și mângâierea cea părintească, cea de copii.

Este scris în calendarul creștinesc zi de serbare pentru sfinții Mei și în cer și pe pământ, și toți laolaltă și fără de număr sărbătorim și scriem în carte sărbătoarea și cuvântul ei, că Mă fac în ziua aceasta cuvânt din mijlocul sfinților Mei, care într-un duh toți așează peste vremea aceasta de întuneric mare peste pământ, așează ei înaintea Mea întrebare cu durere în ea: Doamne, până când, o, până când?

O, sfinți iubiți, ați plâns pe pământ, și iată, și în cer. Grăiesc în ziua voastră de serbare ca să știe toată lumea de Mine și de voi și de cei ce străjuiesc cetatea aici, și toată țara română să știe lucrarea Mea de la Pucioasa, oraș ales de Dumnezeu pentru slava Sa cea de la sfârșit de timp, cuvântul Meu și istoria lui cea de până acum, cea de mai bine de șaizeci de ani de cuvânt, și pe prigonitorii ei prin vreme, că lumea aude din om în om, dar Eu, Domnul, am scrisă istoria cea dreaptă aici, în orașul cel cu nume de pucioasă, și iată, să nu se atingă nimeni de locul Meu de aici, că el este foc și pucioasă care arde, e focul Duhului Sfânt, cuvântul gurii Mele, care lucrează la două capete: pentru cei ce cred și pentru cei ce nu cred venirii Mele cu mila în brațe pentru om.

Acum două mii de ani Mă purtam din loc în loc și Mă urmau mulțimile ca să le aduc alinare și bucurie și odihnă duhurilor lor îndurerate, iar Eu le puneam masă de cuvânt și masă cu hrană pentru trup și le-o binecuvântam și-i dădeam gust bun și-i bucuram cu mila Mea pe ei, și Mă făceam cunoscut de Dumnezeu cu putere de minuni, și așezam daruri asemenea și peste ucenicii Mei și le spuneam: «Faceți și voi asemenea peste cei de pe pământ!», o, și abia așteptam să pătrundă pe câte cineva taina venirii Mele de la Tatăl la oameni, Fiul Tatălui venit întrupat pe pământ ca să pot să-i aduc omului salvare, bucurie, și să învețe și omul să facă acestea. Mă rugam Tatălui cu cerere pentru om și le dădeam ridicare la cei în suferință, și îi învățam rugăciunea cea către Tatăl pe cei apropiați Mie, o, și iată ce mare binecuvântare este de la Mine să fie zi și noapte în mijlocul acestui cătunaș un loc din care să se suie rugăciuni, priveghere, duh de umilință, iubire pentru cei din cer. Această colinuță are pe Domnul de strajă peste orașul de aici, are mâini ridicate spre cer și are strigare la Domnul pentru veghe de sus, pentru sprijin, pentru pace și dor de cer, pentru veghea și slava țării, o, și de aceea aici este orânduială din cer așezată să se suie la Domnul, și de aceea așezăm serbări de bucurie, de voie bună, de pace, o, și toate acestea vindecă, toate alină, toate zidesc pe Dumnezeu în om, și de aceea Îmi ridic între oameni fii folositori cerului ca să lucreze Dumnezeu cu ei pentru cei ce nu caută spre cei din cer pentru ei pe pământ, și iată, lucrarea Duhului Sfânt crește și veghează și aduce bucurie și lucru sfânt peste oameni, aduce precum primăvara aduce cu ea flori minunate și roade fel de fel, și toate cresc ca și omul, pic cu pic cresc și se dăruiesc.

aceste laolaltă grădini aici au taina lor ascunsă în vremi, și pe care le-am descoperit-o la mulți servi de-ai Mei în timp, dar nu pentru ei le-am descoperit-o, ci pentru cei de azi ca să citească și ca să creadă împlinirilor și ca să înțeleagă, și apoi să lucreze și să păzească de lângă Mine și de jur împrejur aceste grădini și taina Mea cu ele, stând ei cu Mine pe pământ, iar Eu cu ei, și totul, totul este acoperit de taină, de taina raiului, taina petrecerii Mele cu sfinții.