Mă aplec să cuvintez şi să vestesc cu zeci de mii de îngeri la iesle ajunul naşterii Mele din mama Mea Fecioară acum două mii de ani. Cu zeci de mii de îngeri Mă aplec cuvânt peste această zi de sărbătoare, care vesteşte naşterea Mea pentru fiecare om. Aş voi să Mă nasc din fiecare om şi să Mă fac Dumnezeu din om, căci Eu, Domnul şi Făcătorul a toate, cu drag Mi-am spus Fiul Omului şi atunci şi acum când vin a doua oară pe pământ. Amin.
Fiul Omului, aceasta am dorit Eu să fiu după cinci mii de ani de la facerea omului, şi aşa am împlinit. Şi după ce M-am făcut Fiul Omului, născut de la Tatăl prin Fecioară, am voit să mor pentru fiecare om, şi aşa am împlinit. Iar acum, după două mii de ani, Mă nasc cuvânt în ieslea pe care Mi-am pregătit-o în acest sătuţ scump Mie, căci de aici am luat Eu pământ cu mâna şi l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea, şi este scump pentru Mine acest sătuţ. Nu-i nimic dacă am fost lovit şi alungat la început când cuvântam cuvânt din ieslea de aici peste pământ. Nu-i nimic dacă nici acum nu sunt cunoscut în acest cuvânt. Nu-i nimic. Dar Eu iubesc mult acest sătuţ, că e locul de unde l-am zidit Eu pe om. Şi dacă atât îl iubesc, îl strâng la piept şi îl îmbiu spre dragostea Mea pentru el, şi vreau să-l fac frumos de tot pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ, şi el să Mă primească, şi de aceea îl vestesc din timp şi îl bucur cu vestiri cereşti şi cu bucurii cum nu sunt pe pământ pe nicăieri.
Fiul Omului, aşa M-am făcut Eu, Domnul, acum două mii de ani, copil născut în peşteră la Betleem, că nici un om de pe pământ nu M-a primit în casa lui la venirea Mea Fiu micuţ din Fecioară mamă. N-am avut pe nimeni să Mă mângâie, să Mă bucure, să Mă ia în braţe, iar mama Mea Fecioara era plină de fiorul naşterii Mele, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut Om din pântecele ei cel fecioresc. Îngeraşii naşterii Mele au lucrat în chip minunat şi s-au dus în munte la păstori şi le-au spus lor că Eu M-am născut fiu al omului, copil dumnezeiesc pe pământ, şi i-au adus pe păstoraşi la ieslea naşterii Mele, şi ei au mărturisit adevărul acesta vestit lor prin îngeri. Amin.
Fiul Omului, aceasta am voit Eu să fiu pe pământ, şi aşa vreau şi la sfârşit să fiu. Vin de la Tatăl cuvânt în acest sătuţ, iar azi, în ajunul sărbătorii naşterii Mele din Fecioară, îi strâng la piept pe cei mici din acest sătuţ ca să-i fac să-Mi simtă şoapta venirii şi mângâierea pentru toţi cei din sătuţul acesta peste care Eu îmi torc caierul cuvântului. Amin.
Haideţi la ieslea naşterii cuvântului Meu, voi, copilaşi! Cei ce-Mi poartă spre voi vestea Mea, vă împart vouă daruri dulci şi vă mângâie pentru Mine, Cel ce n-am fost de nimeni mângâiat când M-am născut. Eu am fost copil nemângâiat, şi de aceea Mi-e dor să-i mângâi pe copii şi să le dau din duhul mângâierii. Mama Mea, tot aşa doreşte şi ea, şi le spune la copiii cei adunaţi la ieslea naşterii cuvântului Meu, şi aşa le spune:
– Eu sunt mama Fiului Tatălui ceresc, şi îmi desfac mâinile şi vă mângâi pe voi, cei astăzi adunaţi lângă cuvântul naşterii. Luaţi din dragostea cerului sfânt şi vă înveşmântaţi cu ea, că v-am strâns cu sărbătoare de naştere şi vă binevestesc venirea Fiului meu şi slava acestui sătuţ, în care El vine şi îşi seamănă cuvântul venirii Sale. Acum două mii de ani, Fiul meu Cel mic n-a avut mângâiere de pe pământ şi nici adăpost. Dar azi vreau să-L mângâi cu voi, cei mici din acest sătuţ. Să nu uitaţi că Fiul meu a fost şi El copil, dar a fost o minune între cei mici, şi tot aşa a şi crescut, şi tot aşa va şi veni din nou pe pământ la voi; la voi mai întâi, şi apoi peste tot pământul. Amin.
O, Fiule născut din Tatăl şi din pântecele meu cel fecioresc acum două mii de ani! O, ce sărbătoare dulce! O, ce basm ceresc este această zi de ajun a sărbătorii naşterii Tale! O, ce frumos se vede din cer acest sătuţ al naşterii cuvântului Tău acum, la sfârşit de timp, şi ce timp frumos începe de acum, Fiule Care vii! Iată, aici, roiuri de îngeraşi în casa întâlnirii. Taina lor este ascunsă, dar ei sunt şi cântă şi se bucură aici cu sărbătoare. Bucuraţi-vă şi voi, copilaşi şi părinţi, şi toţi cei care gustaţi din vinul cuvântului de la iesle. Aduceţi Domnului colindă de naştere nouă şi de veac nou peste pământ. Aduceţi Domnului iubirea şi cereţi ca să aveţi, că El va să vină curând, curând pe pământ la voi. Amin.
Mângâierea mea e pentru Tine, copilul meu Cel născut în ieslea dobitoacelor acum două mii de ani. Pentru Tine îi mângâi pe ei, căci Tu ai fost nemângâiat şi sărman pe pământ, Fiul meu scump.
– O, aşa şi tu ai fost, mamă, căci nimeni nu te-a primit cu Mine şi pentru Mine. Dar azi avem la cine trage când venim cuvânt pe pământ ca să-l naştem din nou pentru facere nouă. Avem casă cu iubire în ea, mamă. Iată câtă sărbătoare Ne aduc Nouă cei de azi care Ne aud glasul din cer. Să le dăm iubire multă, mamă. Să le dăm ce avem mai scump, mamă, şi să-i învăluim o clipă în pacea cea de sus, în basmul cel ceresc al vieţii veşnice, mamă, şi ei să-i prindă gustul şi să se îmbete din el, că e fără de sfârşit acest basm, mamă. Basmul vieţii veşnice, aceasta voiesc Eu, Domnul, să aduc pe pământ peste om, şi aşa voi împlini. Amin. Casa întâlnirii Mele cu omul, căsuţa basmului ceresc, cămară de nuntă împărătească, sală de nuntă şi masă împărătească în ea, căci la masa ei este împăratul, Domnul slavei de sus, Fiul Omului cu oamenii, început de veac nou peste pământ. Amin.
Mă aplec cu mângâiere pentru toţi cei adunaţi la şoapta Mea, la chemarea Mea, şi vom serba serbare de naştere şi Ne vom naşte pentru ea. Amin.
Cântaţi! Cântaţi cu îngeraşii, că ei îmi cântă slavă şi zic: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pace pe pământ, şi bunăvoire între oameni!». Amin. Păstraţi aceste cuvinte în inimioare, căci mama Mea, când i-au vestit ei păstorii despre îngeraşii care cântau pentru slava Mea şi a naşterii Mele, ea a păstrat toate cuvintele în inima ei.
Bucuraţi-vă cu bucurie mare, care va fi pentru tot pământul, că vi S-a născut în vatra voastră Cuvântul, Care mântuieşte şi binevesteşte naşterea din nou a lumii şi viaţa veacului ce va să fie din cer pe pământ curând, curând. Amin.
Eu sunt Fiul Omului, şi cu drag M-am numit Eu aşa. M-am născut în ieslea dobitoacelor, şi acelea M-au mângâiat şi M-au încălzit şi au văzut minunea pe care oamenii n-au putut s-o vadă, căci dobitoacele M-au încălzit în ieslea lor la naşterea Mea, iar oamenii nu M-au primit în casa lor.
Fiul Omului, prunc născut de la Dumnezeu în peştera dobitoacelor, Fiul Tatălui Savaot şi al Mariei Fecioara, născut pe pământ între oameni acum două mii de ani. Amin, amin, amin.
06-01-2002
