în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, căci fără această pecete a numelui lui Dumnezeu pe fruntea celui ce crede, nimeni, nimeni, nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu, și apoi cu Dumnezeu pe vecii. Amin.

Iar pentru cei ce au adormit fără această pecete, Eu, Domnul, v-am învățat pe voi să le rostiți iertarea și pocăința în locul lor, și pecetluirea cea cu numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, care sunt vii precum Eu sunt, rostind peste toți cei din locuința morților credința și botezul cel în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Amin.

Toți cei din locuința morților vă așteaptă pe voi, cei din urmă. Toți cei de la Adam și până la voi vă așteaptă pe voi, că voi Mă aveți viu pe Mine în voi și între voi, și Eu sunt învierea și viața, precum i-am spus lui Marta că fratele ei, Lazăr, va învia atunci, după patru zile, și apoi la învierea cea de apoi când toate trupurile se vor ridica și vor mărturisi că Hristos a murit și a înviat pentru fiecare om, începând de la Adam, fiind Eu acum două mii de ani începătura învierii celor adormiți, și fiecare va sta la rândul cetei sale, și judecata se va face de Mine și de voi, cei miloși ai Mei, când prin voi rostesc și voi rosti învierea morților. Amin.

Eu sunt Dumnezeul Cel viu în veci de veci. Am fost mort atât cât M-a ținut mormântul și până ce îngerul Meu a dat piatra la o parte și am înviat din mormânt, și sunt viu în vecii vecilor și am cheile morții și ale iadului. Glasul Meu este ca vuietul de ape multe; din gura Mea iese sabie ascuțită cu două tăișuri; fața Mea strălucește ca soarele în puterea lui strălucind; veșmântul Meu, lung până la picioare, stă pe Mine încins pe sub sâni cu brâu, și sunt viu în vecii vecilor, și sunt Cel ce am murit și am înviat, și sunt Cel ce am cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, Cel adevărat, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, și închide și nimeni nu va deschide, Martorul Cel credincios, începutul zidirii lui Dumnezeu, iar înțelepciunea Mea a fost și este găsită dreaptă de către toți fiii ei. Amin, amin, amin.

Voiesc să Mă scriu în cartea Mea din zilele acestea cu sărbătoarea zilei de azi, fiilor care primiți din gura Mea cuvântul care este sabie ascuțită cu două tăișuri, căci Eu, Domnul, Eu, Cel ce am cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, am spus prin duhul proorociei că voi fi cuvios cu cel cuvios, voi fi nevinovat cu cel nevinovat, voi fi ales cu cel ales și voi fi îndărătnic cu cel îndărătnic, și pe cel smerit îl voi mântui, iar ochii celor mândri îi voi smeri. Amin.

O, copii zbuciumați de greutăți și care stați sub sarcina venirii Mele! E tare, tare grea lucrarea Mea cu voi, căci voi sunteți mereu, mereu strâmtorați și lipsiți pentru lucrul Meu cu voi și pentru viața poporului Meu prin care Mă slăvesc pe pământ, căci oamenii se îmbogățesc în rele și în averi care se vor clătina curând, curând și îi vor prinde pe ei sub ele, și apoi Eu le voi arăta lor că am umblat pribeag pe pământ după ei ca să-i fac să întindă mâna spre Mine și să-i ajut spre mântuire, spre viață și spre avere veșnică. Dar lumea nu aude, fiilor, fiindcă ea doarme somnul morții și nu veghează întru nimic pentru Domnul, Cel ce este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale iadului.

Grăiesc cu voi în glas de vuiet de ape multe, și voi sunteți plăpânzi de tot, dar se apropie curățirea pământului de munca cea zadarnică a omului, de tot ce-și face pentru el omul, dar nu pentru el face, ci pentru foc, fiilor, așa precum scrie în Scripturi, și atunci va fi mare durere pe pământ, și omul va căuta moartea și nu o va mai găsi, căci Eu, Domnul, cu cel îndărătnic Mă voi îndărătnici, ca să dau celor smeriți mântuirea și să umilesc ochii și trufia celor mândri de pe pământ, care nu se uită la Mine, ci numai la ei.

Eu, poporul Meu de azi, am găsit scris în Scripturi că trebuie să vin cuvânt pe pământ și să vorbesc după șapte veacuri cu omul, așa cum am vorbit cu Adam în rai, și apoi, pentru semeția lui Adam, el a căzut pe pământ, și a murit apoi. Și dacă a trebuit să împlinesc Scripturile venirii Mele, te-am făcut pe tine popor al lui Dumnezeu, și iată, mereu, mereu te învăț cu cuvântul Meu să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă și în milă, în dreptate și în umilință, în rugăciune și în iertare, în post și în veghe, poporul Meu, că am de încheiat Scripturile răscumpărării neamului omenesc, învierea morților și raiul pe pământ și viața veacului ce va să fie pe vecii apoi. Amin, amin, amin.

Pomenim în cartea Mea din ziua aceasta înfricoșata judecată când Eu, Domnul, Eu, Fiul Omului, în care chip Mă voi arăta și toți sfinții îngeri cu Mine vor fi, Îmi voi face tron de slavă și voi ședea și vor sta înaintea Mea toate neamurile pământului, și le voi pune în dreapta Mea și în stânga Mea și voi da fiecăruia după cum le este fapta. Cei ce și-au strâns la Mine, aceia vor auzi din gura Mea: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu; moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!», iar cei ce și-au strâns lor, Eu le voi spune lor: «Duceți-vă de la Mine în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și îngerilor lui!». Aceasta este lucrarea pe care o fac Eu prin venirea Mea de azi. Cei ce au fapte și viață plăcută Mie, Eu pe aceia îi îndemn chemându-i spre voi, frații Mei prea micii Mei, ca să vă facă vouă bine, iar voi, Mie și lor, ca să pot să vin mereu, mereu cu grija Mea de mântuirea lor și a voastră. Aceia sunt binecuvântații Mei cărora Eu le voi spune: «Întrucât ați făcut bine unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut». Amin. Iar cei ce nu au faptă și viață plăcută Mie, Eu pe aceia nu-i aduc spre voi, că aceia își strâng lor și poftelor lor și deșertăciunii pământești, dar le voi spune de pe tronul slavei, după cum și fac: «Întrucât nu ați făcut bine unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut». Atunci, cei ce și-au lucrat viață vor avea viață veșnică, iar cei ce și-au lucrat osândă vor avea osândă veșnică, și așa se vor alege de-a dreapta Mea și de-a stânga Mea oile de capre, și vor auzi fiecare cuvintele Mele cele pentru fapte, căci Eu voi da fiecăruia după cum îi este fapta sa. Amin.

Nu Eu voi judeca pe om, ci faptele lui îl vor așeza pe el de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea. Voi sunteți cei prea mici ai Mei, iar cine vă cercetează pe voi, aceia sunt binecuvântați de Tatăl Meu, și nu este peste ei o mai bună și mai mare binecuvântare ca aceea că pot ei să vă facă vouă, celor prea mici ai Mei, bine și ajutorare pe calea Mea cu voi, pe calea voastră cu Mine, căci calea aceasta este lucrarea venirii Mele cuvânt pentru orice faptă a omului de pe pământ pe care îl strig îmbiindu-l spre învățătura vieții ca să nu fiu Eu vinovat de fapta cea fără de Dumnezeu a omului. Eu sunt Judecătorul Cel drept, și de aceea îi arăt omului calea cea dreaptă venind spre el cu cuvântul Meu cel învățător de viață și de cale dreaptă, iar dacă omul nu vrea cu viața, Eu nu rămân vinovat de viața lui, de lipsa lui de viață, de lipsa lui de binecuvântare.

V-am așezat pe voi, cei prea mici ai Mei, înaintea neamurilor pământului, ca să-și aleagă singur omul locul lui cel de-a dreapta Mea sau locul lui cel de-a stânga Mea, și așa se face ziua judecății omului. Eu, Domnul, o fac punându-vă pe voi, cei ce-Mi faceți venirea pe pământ, înaintea făpturii de pe el și înaintea neamului omenesc de pe el, căci făptura v-a așteptat și vă așteaptă, și prin acest semn care sunteți voi cu crucea venirii Mele pe umerii voștri mici, Eu pot să fac judecata neamurilor, procesul neamurilor; și după ce voi sfârși să le încerc prin voi, Eu voi străluci din voi, că Mi-ați purtat pe umerii voștri mici crucea venirii Mele peste pământ, cuvânt de viață peste oameni. Și după ce voi străluci din voi ca semn al Meu între pământ și cer, vor plânge toate neamurile pământului și Mă vor vedea cu voi pe nori de slavă, cu putere și cu multă slavă de îngeri. Și atunci cei ce v-au făcut vouă bine vor fi aleșii Mei și cu glas de trâmbiță îi voi aduna, și nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea așa. Amin. Iar cei ce nu v-au făcut vouă bine după ce Eu v-am așezat ca semn al venirii Mele cuvânt peste pământ pentru judecata făpturii, aceia vor păți ca și cei din vremea lui Noe care nu au crezut, și care mănâncă și beau și se însoară și se mărită, după cum și fac, până în ziua când Eu voi străluci din voi, și apoi, mai înainte de plata lor, ei își vor ști plata care-i va lua pe toți la stânga Mea pentru plata aceasta, și nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Amin.

Lucrarea Mea de cuvânt pe pământ este salvarea făpturii căzute din viață, este scoaterea omului din locuința morților, și venirea Mea apoi în văzul omului, ca să-și ia de la Mine toată firea, toată facerea să-și ia viața ei cea de dinaintea morții care s-a așezat pe pământ când omul a murit, căci omul cel făcut de cuvântul Meu și de mâna Mea cea lucrătoare a murit; a murit omul cel făcut de Dumnezeu.

Cei ce nu au nădejde în Dumnezeu se întristează pentru viața lor care trece, pentru că ei uită sau nu pun preț pe Mine, Cel Care am binevoit să Mă nasc ca omul pe pământ, ca să mor ca omul și ca să înviez pentru fiecare om care se naște din om și moare apoi, și să-i aduc pe toți înapoi în viață, după cum este scris în Scripturi de strigarea Mea, de coborârea Mea din cer întru trâmbița Mea ca să înviez pe morți la strigarea Mea, iar ei, apoi, împreună cu cei vii cu trupul, se vor răpi în nori așa cum am fost Eu răpit la înălțarea Mea la cer din ochii ucenicilor Mei, și ne vom întâmpina în văzduh, și pururea apoi vom fi unii cu alții, căci așa este scris. Dar Eu vreau să-l învăț pe om să creadă aceasta. Amin, amin, amin.

Când M-am așezat lângă Tatăl, când Mi-am ascuns fața de la ochii ucenicilor Mei în ziua căreia i se zice înălțarea Mea la cer, am fost acoperit de un nor ca să nu Mă mai vadă omul și ca să caute după Mine mereu, și altceva să nu mai facă, fiindcă omul nu mai vrea cu Mine. M-am ascuns ca să stea cu Mine omul, nu să Mă părăsească, nu să nu mai vrea cu Mine. Eu așa am voit de la om când M-am înălțat din ochii celor ce Mă priveau după ce ei M-au întrebat de vremea așezării la loc a împărăției lui Israel. Eu voiam să-i trimit martori ai Mei peste pământ ca să-l învețe pe tot omul să stea cu Mine și nu fără Mine, și nu să caute ei să știe anii și vremile care sunt sub stăpânirea Tatălui și nu se sfârșesc. Atunci Eu, spunându-le că vor lua Duh Sfânt ca să Mă mărturisească El prin ei, M-am lăsat apoi luat de nor de la ochii lor și li s-au arătat arhanghelii Mei și le-au spus: «El va veni precum L-ați văzut mergând la cer». Amin. Iată, așa vin, vin mergând, și omul trece pe lângă Mine și nu Mă mai vede. Trece omul pe lângă Dumnezeu și nu se oprește și trece, și vremea se uită la el și la vremea lui, căci omul trece zilele lui, el vrea zilele lui, nu zilele Domnului.

Nu vremea trece, ci omul trece, iar Domnul este mereu la început, mereu același, așteptându-l înapoi pe om, pe omul care trece. Vremea nu trece, vremea vine și este, dar omul trece și nu mai vine și nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, nu mai vrea omul să știe de venirea sa. El așteaptă venirea Mea, dar Eu îi spun că nu o așteaptă, și că niciodată nu a așteptat-o. O, nu vremea trece, ci omul trece și nu mai vine, și trece pe lângă Mine și nu se mai oprește ca să Mă vrea și ca să stea cu Mine dacă Eu l-am oprit ca să Mă vadă și ca să se învețe cu Mine, căci cine se învață cu Mine nu Mă mai vrea, și se vrea pe el apoi.

Iată, poporul Israel în mijlocul căruia M-am născut Fiu al omului ca să mor ca omul, și apoi să înviez omorând moartea pe care omul a făcut-o peste el, poporul la care M-am arătat acum două mii de ani nu M-a cunoscut ca să vină la Mine, și nu mai vine la Mine dacă el așteaptă venirea Mea fără să se grăbească să Mă aștepte, dar Eu îi spun că nu o așteaptă și că niciodată nu a așteptat-o.

O, nu mai crede omul în venirea sa la Mine, în statul Meu cu el pe pământ; nu mai crede omul care a uitat că Eu M-am făcut Fiul Omului acum două mii de ani ca să-l fac Dumnezeu pe om.

Mai înainte de a Mă face Eu Fiul Omului, Iov a zis: «Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El iarăși va ridica din pulbere această piele a mea care se destramă, și afară de trupul meu Îl voi vedea pe El, și ochii mei Îl vor privi, și de dorul acesta tânjesc în mine măruntaiele mele». O, cât de drept a fost el cu Mine și cât de mult și de adevărat M-a mărturisit, iar Eu l-am ridicat pe el iarăși și i-am făcut iar trup, și a văzut Iov slava Mea cu ochii lui, cu trupul lui cel nou făcut, și apoi și-a luat înapoi cinstea și slava pe care o avea din mâna Mea prin dreptatea lui, căci îl iubeam și Mă mândream cu el în cer și pe pământ, și după ce l-am destrămat, l-am înviat, căci dorul acesta se mistuia în el. Dar omul nu mai are dor de învierea lui, nu mai are credință că Eu sunt și nu trec, și vin mergând așa cum Daniel proorocul a spus de Mine: «Fiul Omului, Care vine pe norii cerului și a Cărui stăpânire este veșnică și nu trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată, și sfinții Celui Preaînalt o vor ține în stăpânire în veci și în vecii vecilor». Amin.

O, poporul Meu, sunt deasupra ta în văzduh cu sfinții împărăției Mele, căci ei au avut-o în stăpânire pe pământ, fiindcă M-au iubit, și o au și în cer, în cele ce nu se văd, și o țin în stăpânire în veci și în vecii vecilor. Amin.

O, cum să fac să-i trezesc omului mintea și ca să-și vină în fire omul? El pomenește pe pământ în vreme de necaz și de durere mulțime de sfinți pe care el îi știe în cer și care de pe pământ au fost sfinți. Omul când se roagă la sfinți, el mărturisește învierea morților și credința lui în înviere, căci sfinții au fost toți oameni pe pământ. Până și Eu, Domnul, M-am făcut om pe pământ, din om, și am mărturisit învierea morților, căci de aceea am venit între oameni văzut.

Iată, este înviere, și sfinții o stăpânesc pe ea bucurându-se în văzduhul de deasupra voastră când voi faceți pomenire celor ce au venit la Mine și celor din locuința morților, care așteaptă ziua și lumina facerii din care ei au căzut prin omul cel zidit de mâna Mea și care a murit, și apoi el a văzut pe Dumnezeu, și de atunci așteaptă omul învierea și veacul care este sub stăpânirea Tatălui în veci și în vecii vecilor, care sunt și nu trec; nu trec ca omul, căci nu vremea trece, ci omul trece. Eu însă v-am așezat pe voi pe pământ credincioși ai învierii morților și vă învăț să lucrați cu Mine salvarea făpturii căzute din viață și scoaterea omului din locuința morților pe care el și-a zidit-o smulgându-se din Mine.

O, fiilor, nu va fi venirea Domnului, ci va fi venirea omului, învierea omului, căci Domnul este, și îl așteaptă pe om să vină. Amin. Mai întâi este învierea morților, și apoi Eu, cu slava arătării Mele din nori, așa precum am lucrat de M-am înălțat pe nor din ochii celor ce Mă priveau întrebându-Mă de împărăția lui Israel. Eu aveam de desăvârșit pe pământ împărăția Mea, nu pe a lui Israel, dar ei neînțelegând pe Dumnezeu nu au priceput taina împărăției Mele până ce nu a venit peste ei Duhul Sfânt, Care a mărturisit prin ei împărăția Mea peste pământ.

O, e mare bucurie, e mare sărbătoare între cei ce așteaptă în locuința morților! O, e mare bucurie pe sfinții care așteaptă de la Mine răsplata iubirii lor de Dumnezeu! Binecuvântată să fie la voi pomenirea celor ce așteaptă așteptându-vă pe voi să le rostiți scularea pe care toți păcătoșii o vor rosti, darămite cei ce cred grăbind ziua Mea! Se vor duce păcătoșii la morminte și vor zice: «Ieșiți, voi, cei din morminte, ca să intrăm noi, cei care nu mai putem purta mânia lui Dumnezeu!», dar cei credincioși învierii morților care va fi mai înainte de arătarea Mea pe nori, vor rosti învierea lor și se vor scula cei adormiți și vor învia, și această Scriptură este de lucrat, ca să mărturisească apoi cei adormiți care se vor îmbrăca în trup vestind lucrarea cuvântului Meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, auzit de cei din morminte ca să se scoale ei la glasul Lui, după cum este scris în Scripturile Mele despre învierea morților și despre viața cea de după învierea lor, viața veacului ce va să fie. Amin.

– Iar noi, Doamne Dumnezeule, Dumnezeul celor vii, înviază-ne, că Tu ești începătura învierii noastre, și într-un glas Te strigăm: strigă-ne afară! Și Te vom asculta. Amin, amin, amin.

– O, această Scriptură o am de împlinit de acum, și vă voi scoate pe voi din mormintele voastre și vă voi da înapoi viața și veți cânta cântarea învierii voastre și slava Domnului, Care scoală pe cei din morminte, ca să Se odihnească El apoi de suspin și să Se bucure de întoarcerea omului, de venirea omului, căci nu Eu, ci omul trebuie să vină. Amin.

O, Ierusalime al cuvântului Meu care se aude de cei din morminte! Nu Eu trebuie să vin, ci omul să vină, și această lucrare trebuie s-o lucrez Eu cu tine între cer și pământ, căci vremea nu trece, ci vine, și este, și îl așteaptă pe om să vină, iar Eu îi poruncesc lui: să vină! Să vină omul la Dumnezeu! Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, cel ce este scris în Cartea Vieții, acela are roade și I le dă lui Dumnezeu. Ioan avea roade, avea ucenici de un lucru cu el, și Mi i-a dat Mie apoi, trimițându-i la Mine ca să vadă ei pe cele ce Eu le lucrez, și ei M-au întrebat după ce Ioan i-a trimis, și Mi-au spus: «Tu ești Cel ce vine, sau să așteptăm pe altul?», iar Eu le-am spus: «Mergeți și spuneți lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii își capătă vederea și șchiopii umblă și leproșii se curăță și surzii aud și morții înviază, iar săracilor li se binevestește, și fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine». Amin.

O, Ierusalime, Ioan a avut ucenici și Mi i-a dat Mie, și ei au văzut lucrările Mele. Ioan Mă mărturisea pe Mine, iar Eu îl mărturiseam pe el, căci scris este în Evanghelia Mea: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui, Care este în ceruri». Iată lucrarea celor scriși în Cartea Vieții Mielului, iar cartea aceasta va mărturisi pe ai săi și viața lor și iubirea lor și mărturisirea lor. Amin.

Voiesc, Ierusalime, să fii din zi în zi tot mai mărturisitor, și să faci aceasta după ce înveți de la Mine, că Eu pe apostolii Mei i-am învățat, le-am dat porunci, și ei au luat și au împlinit, și așa au lucrat ei puterea Mea și semne cu ea, ca să se dovedească ai Mei, dar mai întâi au învățat pocăința și duhul ei, și au stat în duhul ei apoi, și au proorocit, și s-a împlinit, și au fost adevărați, și cartea Mea cu ei mărturisește aceasta, iar cartea lor cu Mine, tot la fel. Iar în cartea Mea cu voi vin proorocii și apostolii și sfinții și mucenicii și Mă mărturisesc de lângă Mine din cer vouă și oamenilor de pe pământ, fiindcă lucrarea de ucenic își are plata și roadele ei în ceruri, poporul Meu, și fericit este cel ce este scris în Cartea Vieții Mielului, care îi are pe ai săi scriși de la întemeierea lumii în ea. Acum Eu vin cu ei în cartea aceasta și Mă scriu cu ei în ea, pentru că am deschis-o ca să scriu în ea pe pământ, ca să împărățească pe pământ seminția ei, seminția lui Dumnezeu. Amin.

Curând, curând Mă las peste pământ cu ziua Mea cea mare și strălucită, și am spus că înaintea ei trebuie să meargă peste oameni duhul pocăinței și duhul proorociei, căci așa înseamnă botez și om botezat cu Duhul Sfânt, Care Se întoarce de la om la Mine mângâindu-Mă și proorocind că s-a apropiat împărăția cerurilor, așa cum Ioan Mă mângâia și Îmi vestea împărăția și venirea ei pe pământ cu omul. O, Eu n-am venit să-i iau omului împărăția, ci am venit să i-o dau pe a Mea, pe cea mai bogată, pe cea care nu se va lua de la el, iar Eu în dar i-o dau, numai să vrea el să se dea ei și s-o cunoască întru Mine, căci Eu în lume am venit nu ca să-i iau omului împărăția, ci am venit să vin și să Mă duc să gătesc omului loc dulce, și iar să vin apoi și să-l aduc pe pământ pentru toți cei ce rodesc întru Mine, iar Eu curățindu-i și îngrijindu-i pe ei, mai mult să rodească ei. Amin.

Cuvântul Meu cel făcător este lumina cea adevărată, care venind în lume luminează în întuneric, luminează pe tot omul, dar omul nu este învățat cu lumina, fiindcă el nu o cunoaște și o dă de la el. Eu însă sunt Lumina lumii, iar cuvântul Meu luminează în întuneric și va lumina, căci întru el este viață, și viața este lumina oamenilor, și este scris că totul va fi înghițit de viață. Amin, amin, amin.

Sunt cu cuvântul Meu peste tine, Ierusalime al venirii Mele. Sunt cu împlinirea Scripturii venirii Mele cu sfinții, iar tu Mă primești, căci cel ce are credință neprefăcută Mă primește, Mă cunoaște că Eu sunt acest cuvânt cu care Mă fac cale a omului spre Mine. Omul însă s-a învățat cu păcatul și cu moartea, și de aceea nu crede el în viață și își pune nădejdea numai pentru viața trupului lui.

Mă țin după om cu mila Mea de el. Mă țin cu cuvântul Meu cel făcător după el, căci semne și minuni dacă aș face în calea lui, el nu mai crede, de vreme ce face el minuni, și acestea îi strică mintea și îi alungă frica de Dumnezeu, și omul piere din lipsă de înțelepciune, și om pe om se desparte de Dumnezeu, și om pe om se ajută spre întuneric, iar întunericul nu poate cuprinde lumina.

Omul a primit legea vieții prin mijlocirea îngerilor și nu a păzit-o, căci el stă de șapte mii de ani împotriva Mea prin păcat, iar pentru păcatul lui i-a ucis mereu pe prooroci, pe cei care au vestit mai dinainte venirea Mea și vânzarea Mea și moartea Mea. Eu însă Mă țin cu milă după om, căci Tatăl M-a trimis să fac aceasta, și îmi lucrez cartea cuvântului Meu, că taina lui este facerea din nou a lumii până ce lumea cea nevăzută se va lăsa descoperită, căci Eu am venit cu Scriptura cerului cel nou și a pământului cel nou care vor dăinui în veac. Amin.

O, cum să fac cu omul? Omul este tare la cerbice. Omul știe despre Mine atât cât s-a învățat el să știe, și își dă pe păcat cunoștința cea despre Dumnezeu, iar Eu Mă fac cuvântul Meu cel de la sfârșit de timp, și cu el dau să-Mi adun pe cei ce se vor naște dintre oameni din cuvântul Meu cel făcător de om nou, și să Mă arăt în aceștia Făcătorul omului, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, și stau în sfat cu voi și cu sfinții cerului cel nevăzut pe pământ și Mă dau omului de viață a sa, copii care ați cunoscut că de la Tatăl am venit ca să-i dau înapoi omului viața. Amin, amin, amin.

Cuvântul venirii Mele curge din gura Mea în mijlocul poporului român, și curând, curând scriu pe pământ și în cer praznicul cincizecimii cuvântului Meu care vine cu norii deasupra pământului român începând cu anul 1955. Cuvântul Meu care curge din gura Mea în vremea aceasta de apoi, este venirea Mea, venirea Fiului Omului pe norii cerului cu putere și cu slavă multă, iar puterea și slava este cuvântul Meu, și cu suflarea gurii lui peste pământ Mi-am pregătit popor mireasă din neamul român, pământul celei de a doua veniri a Fiului Omului. Amin.

Trâmbițez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului, căci am zis acum două mii de ani: «Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului Omului», și astăzi s-a împlinit această Scriptură, căci ca fulgerul de repede merge peste pământ vestea cuvântului împărăției cerurilor, care cheamă pe tot omul sub vița și sub smochinul ei, căci am spus acum două mii de ani: «Va veni Fiul Omului pe norii cerului cu putere și cu slavă multă și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, și atunci, din doi care vor fi în țarină, unul se va lua, și altul se va lăsa, și din două care vor măcina la moară, una se va lua, și alta se va lăsa, și în ceasul în care nu vor gândi Fiul Omului va veni», și Domnul va împlini cuvântul Său peste pământ. Amin.

S-a scris în cer și pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car și cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii și care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, și apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini și Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul. Amin. Să audă și să vadă popoarele și să se înveselească și să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, și să ia ele din râul vieții, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin. Noul Ierusalim este taina venirii Mele. Aceasta înseamnă Noul Ierusalim. Noul Ierusalim este Domnul și fiii Săi, cei luați din poporul român ca să facă din ei popor mireasă, și din pământul român să facă Domnul sala nunții Sale și masa cea de nuntă în ea.

Când Mi-am ales acum două mii de ani ucenicii, i-am curățit de toate păcatele lor, și apoi Mi-am dat viața pentru viața lor cu Mine, și apoi M-am dus la Tatăl și le-am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul, pentru că ei erau sfinții Mei pe pământ. Așa Mi-am pregătit Eu și azi pe poporul Meu de ucenici din români, și i-am curățit de toate păcatele, și i-am sfințit apoi prin Trupul și Sângele Meu, dat de Mine lor în dar prin harul Meu cel coborât din cer peste ei la porunca Mea, și le-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul, și mereu li-L dau și îi călăuzesc pe ei, că Eu n-am avut niciodată popor fără păstor, iar Păstorul poporului Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia și Îmi învață poporul călăuzindu-l pe el între pământ și cer. Amin.

Se întreabă mulți din cei ce stau slujitori în numele Meu peste mulțimi: „De unde au aceștia harul și Duhul?“. Eu sunt Cel ce le răspund: Mi-e cerul plin de sfinți și de îngeri, și am lucrat mai presus de fire peste aceștia pentru cele așezate de Mine în mijlocul lor. Am lucrat prin sfinții cerului și prin mijlocirea îngerului Meu și prin mărturisirea martorului Meu din biserica lumii, pe care l-am avut lângă sânul Meu în toată vremea cât Eu, Domnul, am așezat Ierusalimul Meu cel de azi din români, și apoi el Mi-a fost luat de la piept de cei ce au duhul lor și nu au pe Duhul Sfânt, Care Se descoperă celor ce iubesc pe Dumnezeu cu sfințenie de trup și de suflet și de duh.

Am lucrat cu mare taină cerească prin arhierei din cer coborâți la ei pe pământ, iar Eu, Domnul, Arhiereul Tatălui Savaot, Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, Eu am fost Cel ce i-am așezat pe ei, așa cum pe Moise pe muntele Horeb l-am așezat peste Israel, și apoi l-am trimis pe el să-l scoată din robie pe poporul Meu. Și precum locul în care am grăit cu Moise, când l-am umplut de har, se numea muntele lui Dumnezeu, tot așa și acum, locul în care Eu grăiesc peste aceștia prin care Eu lucrez cu lumina cuvântului Meu peste pământ, se numește muntele Domnului. Amin.

Apropie-te, omule!

Pace vouă, celor ce cu adevărat v-ați apropiat de izvor! Iar celor ce-l ispitiți pe el și nu primiți pe Duhul Sfânt al cuvântului gurii Mele, vai vouă încă! Eu vă chem pe voi la viață. Încă puțin, și voi străluci pe acest munte, și lumina Mea îi va orbi pe mulți, dar Eu vă spun că i-a și orbit, fiindcă Eu am venit acum din nou pe pământ ca să-i fac pe cei orbi să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi. Așa, ca și acum două mii de ani, așa vorbesc și azi, căci Eu sunt Alfa și Omega, sunt la sfârșit ca și la început. La început a fost Cuvântul. La sfârșit, tot Cuvântul este, și este viață Cuvântul, iar viața este lumina oamenilor, și lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu o cuprinde pe ea. Amin.

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Sunt Păstorul Cel tainic. Sunt Fiul Omului, Care vine. Pace vouă! Iar dacă sunteți necredincioși, pacea Mea să se întoarcă în Mine. Amin.

Binecuvântată este întâlnirea Mea cu omul în grădina întâlnirii, în al cărei văzduh stau sfinții cerului și toate puterile cerești însoțind pe Tatăl și pe Fiul în lucrare de Duh Sfânt peste pământ.

Pace vouă! E vremea împlinirii celei mai mari, celei mai din urmă Scripturi: Scriptura venirii Fiului Omului cu putere și cu slavă multă, iar slava Mea este cuvântul. Amin, amin, amin.

Iată cartea vieții, omule chemat la viață! Învață cartea vieții, omule, că am venit să te învăț carte, să te învăț umilința, și carte apoi, ca să fii învățat și să nu fii gol pe pământ. Au ieșit morții din morminte și stau cu zecile de mii în cete-cete înaintea acestui cuvânt, iar tu, omule cu trup pe pământ, nu-i vezi. O, cum să-i vezi dacă tu nu ai învățat carte din cer, înțelepciune de viață fără de moarte, care vede în om? Hai, scoală-te din sângele tău și te spală în râul cuvântului Meu ca să ți se deschidă ochii și mintea și să vezi slava Mea și să vezi venirea Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului cu putere și cu slavă multă, venind pe nori, însoțit de sfinți și de îngeri și grăind pe pământ cuvântul învierii morților. Amin.

Le-am înlesnit ziua de pomenire celor ce așteaptă de șapte mii de ani în țărâna pământului, și stau la rând să bea apă și să bea din cuvântul învierii morților, râul care curge din gura lui Dumnezeu Cuvântul, minunea cea de la sfârșit de timp peste vii și peste morți, peste morți și peste vii, căci cei morți sunt cei ce aud cuvântul Meu, nu cei vii. Eu însă prin cei ce sunt cu trupul Îmi întocmesc venirea și pentru cei vii, și pentru cei morți cu trupul, și aceasta este judecata celor ce nu cred în lucrările lui Dumnezeu peste pământ și peste om. Acest cuvânt este judecata omului, dar și viața lui dacă se întoarce de la moarte la viață ca să vadă apoi. Amin.

Domnul nu vine, ci trebuie adus ca să fie cu voi, fiilor copii, iar Eu de aceea Mi-am arătat vouă suspinul și jalea și mila Mea cea plină de dor pentru cei ce Mă aduc la voi cuvânt, căci greu Îmi mai este, și greu s-a mai făcut drumul Meu de la cer la pământ, fiindcă cei ce Mă primesc când vin, sunt zdrobiți de dureri, și așa duruți și așa zdrobiți Mă țin ei pe Mine când vin spre tine, poporul Meu.

Vai, și de șapte ori câte șapte vai, ba chiar de șaptezeci de ori câte șapte vai celor ce cugetă despre cuvântul gurii Mele, care curge din Mine în zilele acestea, că este cuvânt de om și nu Eu Însumi, Cuvântul Tatălui, Fiul Tatălui, Dumnezeu Cuvântul, Care S-a făcut trup acum două mii de ani, iar acum, cuvânt, pentru învierea morților, căci am zis: «Vine vremea ca cei din morminte să audă glasul Fiului lui Dumnezeu și să învieze». Amin. Cine nu crede în vremea aceasta în cuvântul Meu de acum, aceluia nu i se pune că a crezut sau crede în proorocii Scripturilor, și nici în Moise, cu care Eu am vorbit în muntele Sinai și, apoi, în toată vremea Israelului lui Moise. Amin.

Cea mai mare putere de credință este aceea în învierea morților, și aceasta nu va fi o minune, și va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, și cei din morminte îl aud din gura Mea așa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulțimilor cuvântul învierii morților. Iar acum iarăși grăiesc cu gura Mea, și glasul Meu se aude până dincolo de locuința morților, și aceștia se pregătesc pentru înviere. Și va fi ca la învierea Mea când mironosițele Mele au venit dis-de-dimineață și au văzut piatra răsturnată de pe mormânt, căci își ziceau: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?». Și când au intrat ele în mormânt, au văzut în partea dreaptă pe îngerul mormântului Meu, îmbrăcat în veșmânt alb, și el le-a zis lor: «Nu vă înspăimântați. Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Iată locul unde L-au pus. Mergeți și spuneți ucenicilor că a înviat». Mi-am lăsat îngerul mormântului Meu ca să le vestească lor că am înviat și ca să le spună să meargă cu vestea învierii Mele la ucenicii Mei, dar ei n-au crezut când ele le-au spus. Nu aveam cum să nu-i mustru pentru necredința și împietrirea inimii lor. Și iată, nu am cum să nu-i mustru pe cei ce aud glasul cuvântului Meu, vestit vouă de însăși gura Mea, copii străjeri la ușa venirii Mele după om ca să-l înviez din moartea faptelor lui cele fără Dumnezeu. Nu am cum să nu zdrobesc necredința și împietrirea inimii celor ce nu vor să creadă venirii Mele cuvânt pe pământ, glasului Fiului lui Dumnezeu, care se lasă auzit de morții din morminte, cum tot așa a fost și acum două mii de ani peste locuința morților. Eu sunt Cel ce am zis: «Vine vremea, și a și venit, când cei din morminte vor auzi glasul Meu, și ei vor învia spre viață sau spre osândă veșnică». Amin.

Acum două mii de ani am venit de la Tatăl, precum era scris în prooroci, și lumea nu s-a așteptat să vin. Dar Eu am venit în lume și am împlinit Scripturile venirii Mele trup între oameni în mijlocul poporului iudeu pe care îl alesese Tatăl să-I slujească Lui între popoarele de pe pământ. Am venit, dar lumea nu s-a așteptat să vin, iar slujitorii bisericii nici atât. Nu i-am întrebat pe ei pentru venirea Mea. Pe cei ce slujeau în templu, mai mari peste el, nu i-am întrebat dacă să vin sau să nu vin, dar au văzut că Eu eram Cel ce era scris să vină, și au împlinit ei Scriptura răstignirii Mele, numindu-Mă dezbinător al poporului Domnului, hulitor al neamului lui Israel, pentru că le spuneam păcatele, că doar se vor curăți de ele. Când au văzut că am înviat așa precum am spus dinainte, nu știau cum să se mai ascundă de vină, și au plătit pe străjerii mormântului Meu ca să mintă că M-au furat ucenicii.

Mi-am împlinit răstignirea și învierea precum am spus mai dinainte, și după ce am mai petrecut cu ucenicii timp de patruzeci de zile din timp în timp, M-am așezat în Tatăl și am început cu multul să lucrez prin ucenici peste pământ, și biserica Mea trăia, iar Eu trăiam în ea. Ea nu era din lumea aceasta, precum nici azi nu este din lumea aceasta biserica Mea, poporul Meu de azi, pe care Eu, Domnul, l-am scos din lume, și prin care lucrez peste lume duhul înnoirii lumii. Amin.

Sunt rănit de tot ce văd pe pământ. Eu am venit cuvânt de înviere peste lume, și lumea nu s-a așteptat să vin, iar slujitorii bisericii ei nici atât. Nu i-am întrebat pe ei pentru această venire a Mea cuvânt pe pământ ca să nasc din el din nou lumea, s-o fac de la început, precum este scris în Scripturi să fie. Nimic nu fac decât ce este scris în Scripturi. Este adevărat că nu-i întreb pe ei dacă să vin sau să nu vin cuvânt de înnoire a lumii, dar le spun și lor cuvântul pe care-l rostesc, le arăt și lor tot ce lucrez, și le arăt lor faptele lor rele, că doar, doar se vor curăți de ele ca să-Mi slujească Mie și nu loruși și nu omului care nu știe, săracul, ce înseamnă viață și moarte, și ce înseamnă înviere a morților, și ce înseamnă venirea Domnului și nădejdea omului în toate acestea. Oare, pentru venirea Mea pe care Eu am profețit-o că va veni cine trebuie să nădăjduiască în ea? În învierea morților cum și cine trebuie să nădăjduiască? Cine îl mai învață pe om dragostea de Dumnezeu, viața sfântă și așteptarea învierii morților și venirea Mea apoi cu viața cea veșnică pe pământ?

Să nu se mai mire nimeni de Scriptura învierii morților, Scriptură rostită de Mine. Eu din lut l-am adus pe om la viață, după chipul și asemănarea Mea la început și la sfârșit, căci la învierea Mea dintre morți, au înviat sfinții din morminte și au stat pe picioarele lor și s-au arătat în Ierusalim. Eu am făcut minunea aceasta pentru că Eu sunt învierea și viața, și de la Mine trebuie să le aibă omul pe ele, fiindcă pentru aceasta am venit Eu de la Tatăl Om între oameni. Din pământ s-au făcut toate, până și omul, după ce s-au făcut la cuvântul Meu toate cele ce au duh de viață în ele. Eu l-am făcut din lut pe om, și apoi, împotriva acestei minuni a Mea, omul a făcut lut din trupul lui, căci a tras omul la cele din care a fost el făcut de Dumnezeu. A făcut omul lut din carne și vene, iar Eu am venit pe pământ cu minunea învierii omului și cu minunea învierii Mele, ca să înțeleagă omul că este înviere a morților și că nu în zadar am rostit Eu Scriptura învierii celor morți la trâmbița Mea cea de apoi.

Eu n-am vorbit cu nimeni între oameni cum vorbesc cu voi. N-am vorbit nici cu Adam, nici cu Cain, nici cu Noe, nici cu Moise, nici cu David, nici cu Zaharia, nici cu Ioan Botezătorul, nici cu apostolii așa și atât cât vorbesc cu voi, fiindcă așa minune n-a fost de când e veacul și nici nu va mai fi alta decât împărăția Mea în om în chip desăvârșit, curând, curând, și apoi cerul pe pământ, iar Eu, în mijlocul dumnezeilor, Dumnezeu adevărat și mult slăvit între oameni pentru judecata lor, pentru mântuirea lor, iar când Mă voi arăta cu toată slava Mea, se vor cutremura toate.

Este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «După strâmtorarea acelor zile soarele și luna și stelele se vor întuneca și nu vor mai lumina și vor cădea din cer, căci se vor zgudui puterile cerurilor, și apoi, semnul Fiului Omului, la a Cărui arătare vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind cu putere și cu slavă multă peste pământ, și se vor cutremura toate», precum este scris. Atunci, din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, îngerii Mei vor aduna pe cei aleși ai Mei în ziua când nimeni nu se va aștepta. O, Eu, Domnul, voiesc să am ce aduna, poporul Meu, și vreau să Mă vestesc, că Eu de aceea grăiesc pe pământ. Grăiesc ca să-Mi vestesc venirea și ca să vă gătesc mereu, mereu pe voi, și să strălucesc cu voi peste pământ de șapte ori mai tare decât soarele, și dintre voi să ies spre oameni ca Mirele din iatacul Său, fiindcă în voi și între voi Eu Îmi am sălașul, și mult au așteptat sfinții această vreme a întoarcerii Mele între oameni, și se uită la ea și la voi, și stăruiesc sfinții înaintea Tatălui pentru Mine și pentru voi, ca să biruiască Mielul Tatălui și turma Sa cea mică de la sfârșitul venirii Fiului Tatălui pentru biruința sfinților Săi. Amin.

– O clipă, Eu, Tatăl, voiesc să grăiesc de lângă Tine și de lângă sfinții Tăi care grăiesc azi poporului Tău de la venirea Ta, Fiule, Care vii venind.

Eu, Tatăl Savaot, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, L-am mărturisit pe Fiul Meu la Iordan, și apoi L-am dat oamenilor, și El era împărăția cerurilor, căci toți și toate trăiesc în El. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, o clipă grăiesc, și le spun la toți cei care se acoperă cu Scriptura Fiului Meu care zice prin ea că nu știe nimeni ziua venirii Fiului Meu, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Eu, Tatăl, grăiesc și le spun așa la aceștia: dacă nu știe nimeni, nici îngerii, nici Fiul Tatălui, voi de unde știți să nu așteptați venirea Fiului Meu și să nu auziți că vine? V-a spus El că nu vine? V-a spus El? Ba nu v-a spus. El v-a spus să privegheați, că nu știți când El va veni. V-a spus să privegheați pentru venirea Lui. Și acum vă întreb: dacă voi rostiți această Scriptură, că nu știe nici Fiul când vine, ați ascultat voi de El dacă v-a spus să privegheați pentru venirea Lui? Răspundeți! Și veți răspunde când nu vă veți aștepta, precum este scris despre cei ce nu veghează pentru venirea Fiului Meu, Care, iată-L cum vine pentru cei ce priveghează pentru venirea Mirelui! Iată-L! Acesta este, și Se numește Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în cartea lui Ioan cel iubit despre numele Fiului Meu la sfârșit de timp, și Căruia cei ce-L primesc cuvânt peste ei îi zic Lui: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, rostesc după două mii de ani de la mărturisirea Mea pentru Fiul Meu la Iordan, rostesc din mijlocul poporului Meu de azi, din români, și zic: aceasta este venirea Fiului Omului, venirea Mirelui la mireasă și, precum se arată fulgerul care taie cu lumina lui văzduhul de la răsărit și până la apus într-o clipeală de ochi, iată venirea Lui cu putere și cu slavă multă făcându-Se râu de cuvânt peste pământ, cuvântul vieții veșnice, râul vieții din care beau cei însetați după El. Aceasta este venirea Fiului Meu, Fiul Omului, Cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Care așează la loc împărăția lui Israel, împărăția lui Dumnezeu, omul cel nou, cer nou și pământ nou, facere din nou, nașterea din nou a lumii, care s-a făcut prin cuvânt la început precum și la sfârșit. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, am grăit și am mărturisit pentru cei ce vor să audă, și de la Tatăl să știe, iar Fiul Meu este în Mine, și Eu în El când grăiesc și când El grăiește. Amin, amin, amin.

– O, Tată Savaot, al Fiului Tău și al nostru și al celor ce sunt ai Lui pe pământ acum, la sfârșit de timp! Nu știu oamenii de pe pământ și nici apostolii care se zic pe ei înșiși că sunt ucenici ai Fiului Tău, nu știu aceștia nici să creadă, dară să mai aștepte pe Fiul Tău și tot ce este scris în Scripturile venirii Lui! Noi știm ce le urmează celor ce cred în Fiul Tău. Știm că urmarea cea mai mare este credința în El și în venirea Lui și în lucrarea Lui cea de șapte mii de ani peste om. Dar noi, sfinții Tăi, am vrut să credem, și am crezut și am văzut și am mărturisit. Amin. Nimeni nu crede în Dumnezeu decât după ce El trece lăsând semnele Lui în urma Lui. Nimeni nu crede în sfinți decât după ce ei trec lăsând semnele lor și ale credinței lor în urma lor. Dar împărăția Fiului Tău, care este acum pe pământul român, va fi pe veci de veci, căci este scris în Scripturile Duhului Sfânt aceasta ce mărturisim noi acum, și «Toate neamurile de pe pământ îi vor sluji Lui». Amin, amin, amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, o, fiilor care deschideți Domnului! Luați Scriptura proorocului Daniel și scrieți din ea proorocia venirii Fiului Omului, și apoi vom merge cu cuvântul înainte și vom lucra sărbătoarea de azi cu cerul tot între voi. Amin.

«Am privit în vedenia de noapte, și iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului, și El a înaintat până la Cel vechi de zile. Și a fost dus în fața Lui, și Lui I s-a dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată». Amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, feriți-vă de aluatul fariseilor, că nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic care să nu se cunoască. Scris este: «Oricine va mărturisi pentru Domnul înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Domnul înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu». Amin. Mărturisiți această venire a Domnului și dați de știre de la margini la margini venirea Lui, că noi, sfinții, în mii de mii pornim spre voi la cuvântul Domnului, cu ajutor pentru voi și pentru Domnul cu voi, că vine Domnul la voi cu toată descoperirea tainelor cele în Scripturi tăinuite, că a venit vremea să vadă cei ce nu văd, spre judecata necredinței lor, și să se roage Fiului lui Dumnezeu să ajute necredinței lor, să le adauge credință precum le adăuga celor aleși ai Lui ucenici, și cu care El a petrecut pe pământ lăsându-le lor Evanghelia Lui.

Ridicăm mâinile în chip de binecuvântare arhierească și rostim așa: în numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Întărim ungerea din mijlocul tău, Ierusalime român, cu întreită binecuvântare, iar fiii cei unși cu ungere de arhierei așa să lucreze peste tine, după cum au ungerea, că e vremea să se trezească din moarte făptura care așteaptă sub piatra vremii de șapte mii de ani suspinând după viață fără de moarte, Ierusalime.

Deschide mâna, Doamne, și dă-le lor. Așează-Te cu slava Ta peste ei, că e vremea să Te slăvești descoperit peste ei. Învață-i împărăția Ta și le dă puteri prin vremea cea grea și le dă iubire fără de hotar, ca să Te iubească ei atât cât Tu i-ai iubit, și viața lor să Ți-o dea ca să faci din ea pildă vie, om după chipul și asemănarea Ta, și să vadă neamurile pământului că Tu ai împărăție pe pământ și stăpânești în mijlocul ei și cârmuiești noroadele cu cuvântul Tău până ce le vei trage la Tatăl, că durerea Ta după om e durere mare cum nu e pe pământ, iar suspinul Tău aprinde duhul sfinților și vin sfinții cu Tine pe pământ în cuvânt și mărturisesc sfinții cerului lucrarea cuvântului Tău de acum și de atunci, și care va să fie curând, curând cu toate împlinirile ei pe pământ.

Noi, cei trei arhierei ai Tăi, Doamne, cerem Ție: caută din cer și vezi și cercetează pe poporul Tău cel de azi și dă-i din cer. Cercetează via aceasta pe care ai sădit-o Tu, și o desăvârșește pe ea spre lauda Ta, spre lauda măririi sfinților, Doamne. Plângem cu Tine după om. Suspinul Tău este în suspinul nostru, și toți sfinții Tăi așteaptă toată slava Ta pe pământ lângă poporul Tău cel atât de păzit de paza Ta cerească, Doamne al sfinților. Slavă de la oameni nu primești, dar slavă de la poporul Tău primești, ca și de la sfinții Tăi, Doamne, că ei poartă în ei dragostea Ta. Ruga noastră cea pentru mângâierea Ta este ca Tu să dai mereu poporului Tău dragostea Ta, căci vai omului care are în el dragostea lui, și în care Tu nu poți încăpea, fiindcă Tu ești curat cum e cerul, și plămădit în trup fecioresc și neatins de păcat, ca să poată și omul după ce Tu Te-ai făcut Om, și ca să poți veni după om și să-i arăți lui dragostea Ta.

Dă-le fiilor Tăi pâine, că sunt săraci, Doamne. Dă-le lor tot ajutorul pentru planul Tău cu ei. Stăm cu mâinile ridicate înaintea Ta, că suntem vii și umblăm pe pământ ca și Tine, și Te rugăm din ei: dă-le lor împărăția Ta mereu în ei, și paza împărăției Tale în ei, și lucrarea ei în ei, Doamne, Cel ce ești viu în vecii vecilor! Acum le dăm binecuvântare arhierească de lângă Tine peste masa cea de praznic pe care ei ne-au pus-o spre pomenirea noastră lângă ei. Iar Tu îmbrățișează-i în cuvânt și învață-i fără de sfârșit și ține-i în duhul treziei sfinte de-a pururi, și umple-i pe ei de iubirea slavei Tale în ei, Doamne. Amin, amin, amin.

Așa am grăit Eu cu Moise pe muntele Sinai, și Moise a scris cuvântul Meu cel de peste el, și tot mereu l-a scris. Așa am grăit Eu cu proorocii, și ei scriau cuvântul Meu. Acum, după două mii de ani de la petrecerea Mea cu omul pe pământ timp de treizeci și trei de ani Dumnezeu venit de la Tatăl între oameni, acum vin din nou din cer pe pământ cuvânt ca să aduc înapoi grăirea dintre Mine și om, căci omul a pierdut grăirea cu Dumnezeu. Dacă omul dă să-Mi spună că grăiește cu Mine, iar el Îmi spune pe ale lui sau pe ale Mele, nu poate să se ascundă de păcatul nevorbirii dintre Mine și el. Mai întâi am vorbit Eu cu omul, și apoi omul cu Mine. Mai întâi omul n-a mai grăit cu Mine, și apoi n-am mai vorbit Eu cu el.

Să nu te întrebi, omule care vii să-Mi vezi și să-Mi auzi glasul care umblă prin grădina cuvântului Meu din vremea aceasta ca să se așeze tot cuvântul Meu în carte, ca în toate vremile vorbirii Mele cu omul; să nu te întrebi de ce vorbește Dumnezeu cu omul, și să te întrebi de ce nu auzi tu pe Dumnezeu vorbind peste tine așa cum a fost planul Său cel din veac întocmit cu omul. Eu când l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea, l-am făcut ca să grăiesc cu el, și el cu Mine, că de ce altceva l-aș fi făcut pe om Eu, Dumnezeu Cuvântul? L-am zidit și am grăit cu el, și el cu Mine până ce n-a mai vrut el să grăiască cu Mine, și a grăit cu sine și a făcut ca sine și nu ca Mine. L-am zidit și am grăit între Noi până ce el s-a ridicat mai mare ca Ziditorul său, pierzându-L prin neascultare, pierzându-L prin ascundere. Ascunderea este păcatul care l-a despărțit pe om de Mine, și pe Mine de om, de n-a mai putut și nu mai este grăirea dintre Mine și om. Omul nu se poate ascunde, dar se ascunde, că i-a intrat în fire acest păcat ca să fugă de Dumnezeu, ca să se ascundă. O, unde se poate omul ascunde de fața Mea? Sunt mereu, mereu față în față cu omul, dar el vrea să uite aceasta, și aceasta înseamnă ascundere. Mă ascunde omul de el, și se ascunde omul de Mine, dar acesta nu este adevărul, și omul nu se poate ascunde de Dumnezeu.

La început era Cuvântul, și Eu eram Cuvântul la început. Iată-Mă și la sfârșit cuvânt, căci Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, și îl prind la mijloc pe om ca să nu-l pierd pe el. Vă dau înviere duhurilor și trupurilor voastre, numai să voiți să luați. Vine ziua învierii morților, dar Eu vă spun că a și venit și că cei din morminte aud acest glas al Meu, și curând, curând vor învia când Eu îi voi striga pentru aceasta, după cum am spus la prima Mea venire că voi face și voi lucra învierea celor din morminte, și apoi înnoirea făpturii și întâlnirea cea mare a cerului cu pământul în sărbătoare de veac nou și veșnic între pământ și cer, căci cerul cel nou și pământul cel nou se vor îmbrățișa atunci pentru sărbătoarea veșniciei și a iubirii de veci. Amin.

Eu sunt râul vieții, și din gura Mea el curge și adapă pe cei ce aud ca să mai bea. O, cum să nu-l strig pe om când Eu pentru asta am venit? Până în clipa când voi rosti scularea celor din morminte, până atunci îl strig pe om, și apoi sfârșesc să-l mai strig.