Mi-e dor, Mi-e tare dor de dorul omului, că vreau să-l mângâi pe om. Aș vrea să fie tot o mângâiere venirea Mea, acum, după două mii de ani, de lângă Tatăl. Dacă s-ar uita omul în Scripturi, dacă s-ar uita bine, ar porni omul spre mângâierea venirii Mele și s-ar sfinți, și apoi ar avea putere să creadă în venirea Mea de azi și să-i vadă bine cărarea și pe fiii Mei de pe ea, pe fiii care trudesc cu Mine să-Mi fac cărarea spre om cu mângâiere și nu cu spaimă așa cum este scris pentru cei necredincioși din vremea venirii Mele. Iată, acum e vremea, acum sunt zilele Domnului, acum proorocii s-au sculat să-și primească bucuria împlinirii proorociilor lor, iar pe pământ omul se bucură cu cele ce se văd de ochii lui. Eu însă Îmi întăresc lucrarea venirii și Îmi pregătesc darul cel pentru sfinți, veacul ce va să fie, veacul Domnului, împărăția cerurilor și a fiilor ei. Amin.

Nu e om să nu se teamă de sfârșitul lumii, de acest cuvânt care spune în el sfârșitul lumii. Dar dacă omul ar voi să citească vestea aceasta pe care Eu am spus-o acum două mii de ani, ar vedea că Eu am spus că iarăși va să vin să-Mi așez la loc împărăția Mea cea stricată de om. O, ce bine ar fi să vrea omul să aștepte sfârșitul lumii și învierea morților și venirea Mea și viața veacului ce va să fie! Ce bine ar fi, poporul Meu!

Iubirea dintre Mire și mireasă este dor adânc, și nu știu cum să fac să-l deprind pe tot omul cu această frumusețe pe față și pe inimă. O, cum să fac, oare? Cum să fac, poporul Meu, să așez pe pământ iubirea care Mă așteaptă să vin? Cum să fac, oare, această minune care nu se va lua de la om? O, ce bine ar fi să se îmbolnăvească omul de iubire și să nu se mai vindece de ea! Eu aceasta vreau de atâta timp! Glasul Meu care vorbea cu omul în rai, și apoi pe pământ la început de om, e glasul care grăiește și azi cu omul. Nașterea din nou a lumii așteaptă după dorul omului, așteaptă prea mult după om.

Venirea Mea poartă în ea duhul și puterea sfinților Mei, căci toți trăiesc în Mine, după cum este scris. Taina învierii celor adormiți e taină de nepătruns, căci Eu sunt învierea, și toți trăiesc în Mine, fiindcă Eu am murit și am înviat pentru fiecare om, pentru ca să poată lua de la Mine omul moartea și învierea Mea, și să trăiască în Mine apoi. Omul însă nu vrea să știe de la Mine moartea și învierea Mea. Nimeni nu-i spune omului ca să știe, că nici nu sunt pe pământ oameni care să știe această taină ca s-o trăiască și s-o spună și altora. Ilie proorocul a știut de la Mine, și râvnea cu mare râvnire după Mine și după adevărul Meu pe pământ, și îl durea adânc rana Mea de la om, și a coborât foc din cer peste cei neînțelepți și necredincioși, și a sculat pe cei morți, și nu adormea râvna lui; și, așa, plin de foc cum era, Eu l-am luat la cer, la cele ce nu se văd l-am trecut pe el. Râvna lui pentru Mine era tot un foc în el, și dorul lui de Mine îl mistuia. Aceasta era puterea lui, duhul și puterea lui Ilie, așa cum scrie în Scripturi profeția despre Ioan, precum i-a zis lui Zaharia îngerul, că «se va naște Ioan ca să pregătească venirea Domnului, cunoștința Domnului peste oameni, și că va lucra cu duhul și cu puterea lui Ilie».

Să deschidă omul Scriptura și să vadă bine în ea cuvântul Meu care a spus: «Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când va să vină Mirele și nunta Lui». Amin.

Scrieți, fiilor care-Mi auziți cuvântul, scrieți cartea cuvântului Meu, că el e scump și tot mai scump, și va fi căutat ca aurul cel mai de preț. Moise a scris toate cuvintele Mele, iar poporul lui așa zicea: «Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta». Amin, amin, amin.

Iată ce vă spun: înviorați-vă! Mă uit la voi că aveți durere la inimioare. Lucrul Meu cu voi e greu. Lucrul vostru cu poporul e greu. Lucrul cel cu mâna e greu și e mult, dar îngerii Mei stau aproape de voi și suflă de la Mine în puterile voastre ca să puteți. Amin. Iar Eu vă spun: înviorați-vă! Durerile voastre sunt durerile Mele. Nu e nimic să nu Mă doară pe Mine din toate câte vă dor pe voi, și nu e nimeni să știe să vă mângâie pe voi, să știe cum să stea lângă voi sub sarcina Mea de peste voi.

O, mititeii Mei, lucrul Meu cu voi e greu de tot. Timpul omului presează peste venirea Mea ca să Mi-o înăbușe, dar Eu vă am pe voi și Îmi croiesc cu putere drumul și vin și adun pe cei ce vin la izvor, și Eu iau din izvor și împart. Să deschidă omul Scriptura și să vadă ce scrie în ea despre acest izvor care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul ca să adape pământul. Să citească omul cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, că în el spune așa: «Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului, Mirele nunții». Ferice de omul căruia Eu îi sunt Mire, că acela așa Mă așteaptă, căci bucuria nunții e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire și mireasă e cea mai mare bucurie de suflet. Dacă M-ar avea omul de Mire, M-ar și aștepta să vin și să aduc bucuria nunții veșnice, și cu ea, desfătarea bunătăților cele de veci. Dar nu știe omul cine sunt Eu, căci Lumina Mea este băgată sub obroc, fiindcă este scris în cartea Mea cea de acum două mii de ani: «Soarele și luna se vor întuneca și nu-și vor mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui». Cei ce s-au pus soare și lună peste oameni, aceia nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt lumina, nu ei. O, nu știe omul cine este Dumnezeu, căci lumina este băgată sub obroc, este băgată sub haină, iar haina Mea s-a făcut minciună din pricina celui mincinos care îmbracă haina Mea, lumina care nu ține lumină. Umblă omul prin acest întuneric și nu mai vede drumul bietul om. Eu cum să nu fi venit acum când omul nu mai dă decât de lumina care nu ține lumină? Dacă așa a fost scris în Scripturile Mele, Eu așa am făcut. Am venit, că am găsit scris să vin, și așa am găsit scris: «Vor ieși hristoși mincinoși și vor da să amăgească, de va fi cu putință, chiar și pe cei aleși, care Mă așteaptă să vin. Și îndată după strâmtorarea acelor zile soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui, și atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă, și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini». Amin. Eu așa am rostit prin Scripturi acum două mii de ani, și am adăugat zicând: «Învățați de la smochin. Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește, cunoașteți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul Omului». Amin.

Citesc Eu Scripturile împreună cu omul, că este ceasul în care omul nu mai gândește, nu mai citește, nu mai aude venirea Mea și Evanghelia Mea, și când omul minciunii, îmbrăcat în haina Mea, zice: „Nu știe nimeni când va fi venirea Domnului; nu știu nici îngerii, nu știe nici Fiul, darămite omul!“, iar când omul aude așa, nu mai gândește la venirea Mea. Numai că Eu am spus atunci: «În ceasul în care nu gândiți, vine Domnul», și am spus despre lucrarea Mea de azi, și așa am spus: «Când mlădița smochinului se face fragedă și odrăslește, vara este aproape, la uși. Învățați de la smochin pilda». Amin.

Cine este smochinul? Eu sunt, iar smochinul de pe pământ e fără roade. Eu sunt Smochinul Cel fraged, că a venit vremea frăgezelii Lui și El a odrăslit, și vara este aproape. Am așezat preoție nouă, am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ este uscat și nu găsesc în el hrană pentru Mine. Nu mai vede omul calea, că nu mai sunt preoți de-ai Mei ca să-i arate omului venirea Mea și veghea pentru ea. Preotul i-a luat omului gândirea la venirea Mea, că el nu caută venirea Mea; el caută bani, bietul de el, și caută să nu aibă omul gândire la veghea cea pentru venirea Mea. Dacă omul ar avea minte, ar gândi la Mine, dar nu mai are omul minte pentru Mine.

Am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ e uscat, și din el nu ies decât uscături.

Acest cuvânt sunt Eu. Tot cuvântul care iese de la Mine Eu sunt. Am venit cu el ca să adun în fața lui toate neamurile pământului. Amin. Vor, nu vor ele, Eu pe tronul slavei Mele, stau înaintea lor cu cuvântul Meu, cu cartea venirii Mele căci scris este în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, și așa am zis atunci: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale, și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile, și îi va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre, și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga». Amin, amin, amin.

Mi-a fost dor de venirea Mea cea de după două mii de ani. Am așteptat cu mare dor să vin și să adun neamurile înaintea Mea. Am venit să-i dau omului viață fără de păcat dacă vrea omul. Nu-l împilez pe om ca să vrea, dar așez pe pământ cuvântul dreptății, cartea judecății, scrisă înăuntru și pe afară, așa cum a văzut-o Ioan, apostolul Meu cel viu, și a zis: «Am văzut în mâna Celui ce șade pe tron o carte scrisă înăuntru și pe afară, pecetluită cu șapte peceți».

Mi-a fost atât de dor să vin să Mă așez pe tronul slavei Mele și să adun neamurile la cuvântul Meu și să le dau viață fără de păcat dacă vor. Cuvântul Meu este minune fără de asemănare, căci scris este: «Înaintea Lui înțelepciunea înțelepților se pierde și istețimea celor isteți piere», precum a proorocit proorocul care zice: «În vremea aceea cei surzi vor auzi cuvintele cărții, și ochii celor ce nu văd vor vedea fără umbră și fără întuneric, iar cei smeriți și săraci se vor veseli de Domnul. Cei rătăciți cu duhul vor căpăta înțelepciune, iar cei cârtitori, învățătură». Amin.

Numai omul nebun mai zice că acest cuvânt nu este Dumnezeu. David așa a zis: «Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu“». Dar Eu zic așa: acest cuvânt sunt Eu, și am venit cu el ca să adun în fața lui neamurile pământului. Amin. Le adun și le spun venirea Mea și le arăt cărarea Mea pe care vin, ca s-o știe și să vină să-Mi aducă slavă, și să-Mi aducă duh de credință și să ia de la Mine viață fără de păcat și să intre sub crucea Mea, de sub care Eu vestesc vestea venirii Mele. Întâi aduc crucea, greul Meu sub care trudesc fără ajutor trudind să vin, căci sunt mici cei ce Mă ajută să vin, și cu ei trudesc din greu. Întâi aduc crucea și chem sub ea pe cei ce vor să deschidă venirii Mele ca să pot veni tot mai mult, ca să chem tot mai mult omul, și cu cuvântul să-l chem. Și pe câți vor veni să Mă ajute să vin, și pe câți Mă vor cerceta întru venirea Mea, Eu le voi spune apoi: «Veniți și fiți binecuvântații Tatălui Meu, căci am fost străin și gol și însetat și flămând și apăsat, iar voi M-ați cercetat». Iar dacă ei vor zice: «Când, Doamne?», Eu le voi răspunde: «Când i-ați ajutat pe cei mai mici ai Mei, pe cei ce Mă ajută să vin, pe cei de sub greul crucii venirii Mele». Amin.

Venirea Mea de acum e cruce grea pentru cei ce s-au pus punte ca să vin. Evanghelia venirii Mele este cruce, este semnul Fiului Omului, după cum este scris când am zis: «Se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui». Amin.

Cuvântul Meu este trâmbița și sunetul ei, iar Eu stau pe tronul slavei Mele și trimit cuvântul Meu de la margini la margini și chem omul la viață fără de păcat, căci păcatul e moartea omului, iar Eu chem omul de la moarte la viață, chem omul la Mine ca să-i dau viața Mea, și să fie omul. Amin.

Venirea Mea se face învățătură de viață. Cel ce și-a strâns învățătură de pe pământ e plin de sine și nu întinde mâna să ia de la Mine. Cel ce nu are umilință nu poate să vadă, nu poate să se uite în taina aceasta, în cuvântul Meu care vine să adune înaintea lui neamurile pământului.

Venirea Mea cheamă la ea pe tot omul, căci scris este: «Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile», dar cuvântul Meu cel de atunci adaugă și spune: «Va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre, și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga». Amin. Venirea Mea îl îndeamnă pe om de-a dreapta Mea, dar întunericul din lume îi aduce omului nepăsare și îl minte pe om că Domnul nu vine. Și dacă nu vine Domnul, omul trebuie să stea în întuneric? Cel mai mare întuneric este păcatul, iar întunericul este din iad. Dacă nu vine Domnul cu cerul, e numai iadul pe pământ.

De ce, oare, zice omul că Domnul nu vine? Ca să aibă vreme pentru păcat? De aceea zice așa? Durerea venirii Mele e fără de margini, căci cel ce-i zice omului că nu vine Domnul, este chiar cel ce s-a făcut slujitor în numele Meu peste oameni. El zice: „Nu știe nimeni când vine ziua Domnului. Ea va veni ca un fur. Nu știe nimeni decât Tatăl. Nu știe nici Fiul“. Iată, așa repetă omul slujitor în numele Meu, așa zice el la om, iar omul rămâne în întuneric, căci Eu am zis: «Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze».

O, nimeni nu mai lucrează venirea Mea. Nimeni nu mai spune de ea. Nimeni. Nu vrea nimeni să vin. Nu vrea omul să audă așa ceva, că el iubește întunericul, el iubește păcatul.

Voiesc să-i fac pe oameni să știe de venirea Mea mai înainte cu un ceas, și apoi să vin și pentru ei când vin la voi, și să-i pregătesc ca și pe voi mai înainte cu un ceas, și apoi să vin desăvârșit. Un ceas mai e, și vin; un ceas, fiilor. Lucrez cu voi peste pământ ceasul care mai este, și cât aș vrea să ia omul dar de credință când îi dau, așa cum ați luat voi când v-am dat!

O, greu Mă mai cunoaște omul când bat la ușa lui! Tot omul s-a învățat să spună că nu e Domnul. O, cum de a învățat omul să spună așa? Cel ce nu mai are frică de Dumnezeu, acela hulește, și apoi zice: „Nu e Domnul“. Un ceas, și omul nu va mai spune așa. Numai un ceas, și voi sta față în față cu omul, căci taina veacului cel nou n-a crezut-o nimeni până acum, fiindcă Eu Însumi trebuie s-o deslușesc și să Mă desfac cu ea peste pământ, din pământul român. Să nu mai zică nici un om că de unde știți voi că pământul român este ales pentru venirea Mea. Să se uite ce lucrare fac Eu pe el, și din ea să înțeleagă și să știe. Amin.

O, copii deșteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvășește lumea îngerilor, și vin îngerii cu venirea Mea la voi și văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecății făpturii, și din care iau cei vii și cei morți, fiecare după faptele lor. Eu până să plec la Tatăl am spus așa: «Când Fiul Omului va veni întru a Sa slavă, și toți îngerii cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și îi va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre, și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga, și va zice celor de-a dreapta Sa: „Veniți și moșteniți împărăția cea pregătită vouă de Tatăl de la întemeierea lumii!”, iar celor de-a stânga va zice: „Duceți-vă de la Mine în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui!”. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții, la viață veșnică».

O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbița venirii Mele peste cei vii și peste cei morți. îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului Meu, cartea judecății făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul și pământul sub pașii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. Amin. Ioan, apostolul Meu, a văzut-o venind și a spus: «Văd un tron mare, alb, și pe Cel Care șade pe tron, iar dinaintea feței Lui pământul și cerul au fugit, și loc nu s-a mai găsit pentru ele. Și am văzut pe morți, pe cei mari și pe cei mici, stând în fața tronului, și cărțile au fost deschise, și altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieții, și morții au fost judecați de cele scrise în cărți, potrivit cu faptele lor. Și marea a dat pe morții cei din ea, și moartea și iadul au dat pe morții lor, și judecați au fost fiecare după faptele lor. Apoi moartea și iadul au fost aruncate în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc». Amin.

Dați, fiilor, lumii întregi cuvântul Meu, veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ. Dați poporului Meu cuvântul Meu, că pe Moise l-a bătut poporul că de ce l-a scos din Egipt, dar pe voi v-ar bate că de ce l-ați lăsat să moară în lume. Dați morților veacul cel nou, cuvântul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbița venirii Mele, sună îngerul Domnului peste vii și peste morți. Amin.

Eu, fiilor credincioși venirii Mele după două mii de ani, Eu și cu voi și cu îngerul Meu deschidem porțile iadului și ale morții și strigăm afară pe morți, așa cum l-am strigat pe Lazăr din mormânt pentru credința surorilor lui, cărora Eu le-am spus: «Dacă veți crede, veți vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată». Amin.

Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, și voi lua din mânuțele voastre jertfa cea pentru cei din locuința morților și Mă voi duce cu ea la ei, și le voi vesti că vin curând să-i iau și să le dau ziua învierii, și îi voi mângâia și îi voi ușura și le voi da din învierea lor și le voi da grai să vorbească unii cu alții despre venirea Mea și despre voi, cei ce lucrați cu Mine pentru ziua venirii Mele. Cuvântul Meu care trece prin grădina Mea de la voi îi mângâie pe cei strigați la pomenire, iar Eu le dau din pacea Mea. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu este toiagul cu care Eu cârmuiesc lumea cea văzută și cea nevăzută, pe cei din cer și pe cei de pe pământ și pe cei din adânc; pe fiecare după faptele lor îi cârmuiesc. Bat cu toiagul și zic: ridicați-vă, voi, porți, ca să intre în voi raza învierii! Sunt împăratul slavei, sunt Domnul puterilor! Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt. Sculați-vă să mergem! Mergem pe pământ, acolo unde Eu sunt întru slava Mea, cu toți îngerii Mei venit pentru venirea cea mare, pentru învierea celor vii și a celor morți. Am întins masa pentru voi. Luați și mâncați și vă bucurați! Eu sunt hrana de pe masă și sunt fructul învierii. Cei morți întru Hristos, cei morți fără de Hristos, sculați-vă și hai la masă de înviere, căci jertfa celor mai mici ai neamului omenesc strigă de pe pământ pentru voi la Mine ca să vă aduc la masa învierii făpturii.

Iată slava Mea, tronul cuvântului Meu! Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărățește de pe tronul său! Amin. Suflu cu el peste voi. Luați din el și grăiți! Mâncați din el și înviați! Acesta este glasul Meu. Luați cuvânt din cuvânt și dați-vă unii altora din el, că am venit să vă dau. Amin, amin, amin.

– Doamne, rana Ta este deschisă, și din ea curge peste noi, curge din viața Ta peste noi, iar noi prindem viață din viață, căci Tu ești Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut din Tatăl, și din om apoi, Dumnezeu născut din om, ca să poți să-l sui pe om la Dumnezeu pe calea aceasta, prin Tine, Domn al vieții cea fără de moarte. întru Tine, Doamne, este viața, iar ea este lumina oamenilor, și pe ea n-o poate cuprinde întunericul. Iată câtă lumină aici și acum, din Tine, iar slava Ta cu care Te slăvești peste pământ acum, la venirea Ta cu învierea, ne dă nouă cuvântul învierii, cuvântul care sună prin îngerul Tău peste grădina Ta, care unește începutul cu sfârșitul în ea. O, cât de așteptați au fost cei născuți în zilele din urmă din cuvântul Tău, care suflă cu putere și care răspândește din grădina lui peste pământ vestea învierii făpturii, vestea răscumpărării, Doamne!

Noi, cei mari și cei mici între morți, mărturisim lumii oamenilor de pe pământ că lumea cea de după mormânt este cu adevărat. Cele ce nu se văd sunt adevărate, iar cele ce se văd nu sunt adevărate. Când omul trece din lumea cea de pe pământ în lumea cea care nu se vede cu ochii trupului, trece omul această punte fără să simtă, și deodată vede altceva, necunoscut de el, și așa intră în lumea cea care nu se vede. Cine intră fără de veste în această lume care nu se vede, acela e plin de spaimă și se duce între cei plini de spaimă și nu poate ști nimic decât din el însuși fiecare din aceștia, iar unul ca acesta nu găsește nici un sprijin în spaima lui, căci a plecat fără de veste de pe pământ. Vai celor ce nu au de la cine să ia de pe pământ apoi, că aici numai din mâini bune poate ajunge vreo ușurare și vreo știre și vreo înțelegere.

Tu, Doamne al puterilor, dă-le putere oamenilor să creadă că ai venit la noi și ne-ai dat putere să mărturisim de aici oamenilor de pe pământ. Vederea omului de pe pământ e prea trupească, e prea mică, e prea puțină ca să poată vedea omul ceva din cele ce sunt din lumea cea de după trupul acesta, din lumea cea de bucurii și de dureri pentru cei din ea.

Oprește-te tu, lume de pe pământ, și ascultă glasul celor din morminte, căci lumea lor este mai vie decât cea de pe pământ. Oprește-te și lasă-ți mintea către cele ce sunt, căci cele ce sunt nu se văd, nu se văd decât cu priviri sfinte pe pământ. Cartea judecății s-a deschis pe pământ, iar masa ei este grădina Domnului cea din mijlocul României, și toți morții mari și mici aud pe Domnul grăind în limba română. în toate laturile lumii nevăzute se aude cuvântul lui Dumnezeu, Care grăiește pe românește vestea învierii și cuvântul mângâierii peste cei ce așteaptă ieșirea și facerea din nou a lumii, învierea lumii care așteaptă aceasta. Pretutindeni acum în lumea celor ce nu mai sunt pe pământ, Se aude și Se vede Domnul Care vine, Iisus Hristos, Mielul Tatălui Dumnezeu. Astăzi au auzit glasul Lui și au văzut slava Lui cea însoțită de îngeri în sărbătoare. Și ne-a dus Domnul pe pământ, și suntem cu El în locul Lui de slavă, locul începutului lumii de atunci și cea de acum, care va să fie.

Oprește-te, tu, lume de pe pământ, și ascultă glasul celor din morminte, care grăiesc la porunca Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, trimisul Tatălui Dumnezeu. Toate sufletele vor învia și vor avea trupuri, că se împlinește învierea morților și viața veacului ce va să fie, iar moartea și iadul vor fi aruncate în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc. Cuvântul lui Iisus Hristos, care a ajuns până la noi, este râul de foc în care este moartea aruncată, iar noi, izbăviți pentru strigarea celor ce strigă pentru noi din grădina cea nouă către Dumnezeu, ca să ne dea răscumpărarea și învierea, iar lor, veșnicia cea pentru fapta credinței în venirea Domnului cu învierea făpturii, cu înnoirea lumii care va să fie. Amin.

E mare ziua aceasta. îngerul Domnului sună și vestește vestea cea mare, ziua izbăvirii pentru cei ce așteaptă în locuința morților, așteaptă de la Adam și până în zilele acestea. Și dacă s-au ivit răscumpărătorii prin care Domnul lucrează de pe pământ, s-a ivit și răscumpărarea cea de la Domnul. Curând, curând pământul va da înapoi pe morții din el, și ei vor sta pe picioarele lor și li se va da duh de viață și duh dătător de viață, și apoi cei vii vor fi în răpire și vor vedea pe Domnul și îl vor întâmpina și pururea vom fi cu El. Amin, amin, amin.

– O, cât ați așteptat voi ziua venirii Mele cu sfinții și cu îngerii, voi, cei ce dormiți cu trupul în morminte! Nu știe lumea oamenilor de pe pământ ce este trupul cel de după trup. Eu vă voi slobozi pe voi, iar voi veți mărturisi prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii. Nu vrea lumea oamenilor să știe ce este moartea. Fug oamenii de moarte, că ei nu știu nimic de ea, și de aceea o iubesc pe ea și nu știu ce iubesc. Eu vă voi slobozi pe voi, căci v-am dat lumina cuvântului Meu cu care vin în locul începutului Meu cel nou, ca să lucrez de aici înnoirea făpturii. Amin.

Iar voi, îngeri ai slavei Mele, ascultați de îngerul Meu, Mihail arhanghelul, care sună venirea Mea pe pământ pentru cei din cer și pentru cei de pe pământ și pentru cei din locuința morților. Amin.

Eu, fiilor, Eu și cu voi și cu îngerul Meu am făcut cale spre venirea Mea la voi celor ce au fost și nu mai sunt pe pământ. Am făcut pomenire și ne-am strâns toți la această sărbătoare de îngeri, căci îngerii sunt în mare lucrare, în mare zi de sărbătoare peste voi și peste cei din lumea cea nevăzută. Acum întindem masă de cuvânt și masă de bucate pentru bucuria zilei acesteia.

Iată, fiilor neputincioși, pot Eu în voi, și am zidit casa întâlnirii, și stăm în ea la masă de praznic îngeresc, și apoi îi așezăm și acoperișul, căci am putut în voi. Vă mulțumesc că am putut în voi, copii neputincioși. Iată, Eu pot în cei ce nu pot, căci cei ce pot, pot ei în ei, și pe Mine nu Mă lasă cu lucrul Meu cel pentru Mine în ei.

Acum îngerul Meu sună binecuvântarea praznicului în casa întâlnirii. Acoperișul casei este acum slava Mea de îngeri și de sfinți și de izbăviți. Luați și vă hrăniți! Apoi, fiilor, ne așezăm din nou și împlinim toată cartea cea de azi.

Veniți la cină, voi, cei chemați, cei din lumea văzută și din cea nevăzută! Veniți și prânziți! Hai să facem bucurie celor ce așteaptă pe Domnul. Eu vin, și toți și toate Mă așteaptă să vin.

O, poporul Meu, să fii, fiule, venirea Mea. Aceasta să fii tu, că tu ești așteptat de șapte veacuri, fiule, și să fii samarinean, căci Eu îți voi plăti îndoit.

Acum, pace ție, și pace vouă! Văzutele și nevăzutele să petreacă laolaltă în duhul păcii Mele, și iarăși vom merge înainte cu cuvântul cel de azi, fiilor din grădină, căci am cuvânt încă pentru lucrul cel de azi. Amin, amin, amin.

***

Voi, fiilor din grădina venirii Mele, și tu, poporul Meu cel mic, Eu și cu voi și cu îngerul Meu am făcut masă de pomenire și cale spre locul venirii Mele la voi. Am făcut azi cale spre noi celor ce au fost și nu mai sunt pe pământ. Le-am dat și lor mâna, așa cum v-am dat-o vouă când v-am luat în sânul Meu ca să lucrez cu voi izbăvirea neamului omenesc. Acest cuvânt care curge din Mine la voi a adus cu el vremea despre care am zis Eu prin Scripturi, căci așa am zis: «Vine vremea, și a și venit, când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor ieși spre înviere». Eu și cu voi și cu îngerul Meu împlinim calea acestei Scripturi spre cei ce au fost și nu mai sunt pe pământ. Amin.

Când am dat lui Israel glasul Meu și poruncile vieții, Eu i-am spus: «Ascultă, Israele, glasul Meu și silește-te să împlinești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt Dumnezeu zelos, Care pedepsesc vina părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc, și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele». Amin. Eu așa i-am spus lui Israel: «Ascultă, Israele, glasul Meu», și așa îi spun și azi lui Israel, că a venit vremea Scripturii când și cei din morminte aud glasul Meu și vin să-l asculte și vin când îi chem, și au venit. Amin.

O, taina împărăției cerurilor se pătrunde cu greu de către cei de pe pământ, dar ea este taina cea minunată care cuprinde în ea pe cei credincioși Mie. Moise și cu proorocii au arătat taina aceasta, dar cine n-are urechi nu aude, și cine n-are minte nu înțelege. Stă sufletul omului pe pământ în trup, și omul este nepăsător pentru taina împărăției cerurilor.

O, atâtea popasuri am făcut Eu pe pământ prin lucrarea Mea cu voi, fiilor! Moise a auzit glasul Meu și a văzut cum el s-a scris cu foc pe piatră în munte, și apoi l-a adus la Israel. Dar cu voi de atâtea ori, de atâtea ori, fiilor, am scris cuvântul Meu și l-am adus oamenilor! Am poposit de atâtea ori cu voi și cu cuvântul Meu cel de foc în mijlocul lumii, dar taina împărăției cerurilor nu mai stă scrisă pe nici o inimă. Numai inimi împietrite, numai cerbice tare, numai nepăsare, iar cei din morminte au ajuns să plângă de mila oamenilor de pe pământ care nu vor să știe de taina vieții și de taina morții. Plâng cei din morminte așa cum plângea bogatul care a ajuns în iad și a fost slobozit să vadă pe Avraam și pe cei drepți din sânul odihnei lui. Plângea către Avraam bogatul cel sărac de viață și îi spunea să-l lase pe Lazăr cel fericit să se ducă pe pământ la frații lui să le spună de chinul din iad, ca să se îngrijească măcar ei de viața lor cea din trup și de viața lui cea din iad, căci viața și-o capătă de pe pământ omul dacă și-o capătă. Plângea bogatul către Avraam să-i dea voie lui Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să se ducă să-i răcorească limba, căci văpaia iadului e chin mare, și îi spunea Avraam că e mare și întărită prăpastie între ei, și nu se poate trece.

O, fuge omul de chin pe pământ, fuge omul de durere și de suferință, dar scris este: «Cei ce au suferit cu trupul au isprăvit cu păcatul», dar omul fuge de izbăvirea lui. Nici dacă se scoală cineva dintre morți să vină să spună ce este în iad, nici așa nu se teme omul de iad, iar cei din morminte plâng pentru ei și pentru cei rămași pe pământ care nu se pregătesc pentru viața de veci. Acum, iată ce am făcut: am dat voie morților să vină să vadă lucrarea Mea cu poporul Meu cel nou. A venit ceasul să audă cei din morminte glasul Meu cel de peste voi, iar voi sunteți martorii Mei. Iată-i pe ei cum mărturisesc ceea ce văd. Fiți atenți să auziți, fiilor.

– Noi, cei care am hulit din lături cuvântul acesta și coborârea lui și pe poporul cel credincios care venea la izvorul acesta, ne uităm acum la măreția lucrării pe care Hristos Domnul o lucrează cu voi, cei mai de pe urmă. Mărturisim păcatul hulei pe care din neștiință l-am lucrat. Noi n-am știut că lucrarea aceasta vine de la Dumnezeu, și ne-am jucat de-a bolovănitul peste ea. A venit fără de veste ieșirea din trup peste noi și ne-am dus la chin. Acum vedem cum ne-am gătit chinul și jalea pentru viața în nepăsare și pentru lovirea pe care am lucrat-o asupra slavei lui Dumnezeu, care este cu cei din urmă. Cei din urmă sunt mari salvatori din partea lui Hristos, Domnul milei. El ne-a întins puntea milei, ca să venim spre izvor, și am venit, că Domnul a poruncit. Amin.

Să audă cei de pe pământ și să-și facă loc lângă Dumnezeu, că e mare jale și mare spaimă în locuința morților. Să audă cei din trup și să-și lucreze viața, că moartea e grea de dus. Vine vremea vieții veșnice și a osândei veșnice.

Sculați-vă la viață, voi, cei din trup, că vine Iisus Hristos Domnul cu judecata pentru fapte. Ne-a trimis pe noi să vă deșteptăm, iar noi așa facem, și ne va plăti Hristos, că este Domnul milei. Veniți la viață! Amin. Venim și noi, că ne cheamă Domnul. Amin. E mare lucrarea Lui cu cei din grădina Lui cea de la Pucioasa. E foc și pucioasă pentru cei păcătoși cuvântul Lui cel de la Pucioasa. Râu de foc este acest cuvânt, iar Domnul aruncă moartea și iadul în râul cel de foc, în cuvântul acesta care ne cheamă în el și ne curăță cum se curăță aurul în foc. E mare slavă în locul acesta. E împărăția cerurilor cu Domnul în mijlocul oamenilor. Faceți-vă și voi împărăție a Lui, că e înspăimântătoare împărăția morții pe pământ și în adânc. Nu este pieire pentru cei ce pleacă de pe pământ, ci este chin și jale și usturime fără capăt, și spaimă fără ieșire, dar a venit Hristos la noi și ne-a adus cu El aici, și noi mărturisim.

Dați-ne mâna, că voi veniți de la Domnul spre cei vii și spre cei morți, ca să le dați mâna spre Domnul. Dați-ne mâna, voi, cei din grădina Domnului de la Pucioasa! Amin. Și ne-ați dat-o. Amin. Voi stați pe pământ din partea Domnului, Care vine să izbăvească neamul omenesc. Locul de la voi este tronul judecății de apoi, râul de foc în care sunt aruncate moartea și iadul, râul vieții veșnice din care curge învierea peste vii și peste morți. Amin. Când voi strigați la cer pentru noi, cei din locuința morților, e mare cutremur aici, și apoi vin îngerii cei milostivi și ne scot și ne aduc la masa cerului. Se clatină cerul și pământul de lucrul cel de la voi spre noi. Se desfac puterile morții și se vaită duhurile rele, că a venit osândirea morții. Amin. E mare zarvă pentru înviere, pentru nașterea din pământ a trupurilor, căci scris-a Domnul și a zis: «Din sânurile pământului umbrele vor învia». Amin.

Iar acum, și noi, cei care am plecat din trup cu nădejdea învierii, și noi, care am fost fii ai acestei lucrări, aducem în grădina izbăvirii vestea că vine învierea. E Domnul cu ea pe brațe. Cămașa învierii va cuprinde toată făptura care va primi cerul cel nou și pământul cel nou de moștenire. Toate tainele sunt în mâna lui Hristos, Fiul Tatălui Savaot, Domnul, Care vine iar, și cu slavă vine și judecă viii și morții, și vine să-Și așeze împărăția. Vine jalea peste cei ce au părăsit lucrarea aceasta după ce au cunoscut-o. Dar voi, fii ai grădinii din care lucrează Domnul peste pământ, aduceți glasuri miloase spre El și cereți curățirea lor de păcatul hulei, că acest păcat nu se iartă, ci se curățește. Amin.

Această milă să vină, Doamne, peste cei ce Te-au cunoscut în acest izvor și Te-au părăsit și au plecat spre lumea cea de păcat sau au plecat din trup lovind în Tine, Doamne, și în lucrarea de mântuire cu care ai venit în întâmpinarea celor vii și a celor morți, Doamne. Este scris în Scripturi să vii, și de aceea vii. Vino și iar vino, că venirea Ta e cu cei din grădina de aici! Vino și iar vino, că venirea Ta aici alină pe cei ce așteaptă în locuința morților! Vino, Doamne, căci cerul și pământul este împărăția Ta! Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul, vin când Mă strigați. Cei din grădină au ochi și urechi, au trup și suflet și duh, și ei sunt cei ce vă aud pe voi, și Eu vă iau de la ei. Vă dau lor să vă curețe, să vă spele, să vă îmbrace în cămașa Mea, în cămașa învierii și să vă pregătească pentru venirea Mea, ca să vin apoi. Tronul judecății făpturii este cu ei, iar Eu, Domnul, miluiesc prin ei până la al miilea neam. Amin, amin, amin.

O, copii dulci și miloși din grădină, vă dau vouă cel mai dulce și cel mai frumos cuvânt: vă iubesc! Acesta este cel mai frumos cuvânt, și vi-l dau vouă, că n-am cui să-l dau decât la cei iubiți. Arhanghelii Mihail și Gavriil vă sunt mereu în dreapta și în stânga, în stânga și în dreapta, pentru lucrul Meu cu voi. îngerul Meu, Mihail arhanghelul, v-a făcut vouă cale spre cei din morminte, și lor spre voi, și iată masa lor de pomenire și de apel pentru înviere.

O, ce durere, că omul care pomenește morții nu vrea să le facă pomană ca pentru cer! O, ce durere! Nu se pot apropia cei pomeniți. Țuica, băutura diavolului, stă pe mesele de pomenire; carnea, la fel. O, pentru cer nu se lucrează ca pentru cei de pe pământ. Nu se apropie îngerul la pomenire ca să se ducă apoi să ajute pe cel pomenit. Carnea și țuica nu milostivesc cerul, și aduc chin de iad pentru cel pomenit. O, nu mai sunt pe pământ cei ce miluiesc pe cei din morminte.

Fiilor din grădina salvării, Eu vă iubesc. Acesta este cel mai frumos cuvânt, și vi-l dau vouă, că n-am cui să-l dau. Dați mâna celor adormiți, că așteaptă. Ridic din voi neam nou dintre vii și dintre morți, seminție nouă, după duh, nu după trup; din curăție, nu din trup. Voi umple pământul cu cei salvați, cu cei născuți din cuvântul Meu cel de peste voi. Pic cu pic întocmesc învierea cea mare. Curând, curând, cei ce dorm în țărâna pământului vor sta pe picioarele lor, că este scris să fie așa, iar cele scrise vin spre împlinire cu totul. Amin.

Mai-marii îngerilor și ai puterilor cerești vă dau vouă toată slava Mea de îngeri, ca să fie cu voi pentru întocmirea lucrului Meu cu voi. Iată, căsuța din deal are lângă ea casa întâlnirii, așezată de Mine prin voi. Un picuț, și îi punem acoperișul. Pic cu pic dăm înfățișarea cea dulce peste lucrul lucrat de voi cu voie bună, căci vă văd cu voie bună și cu drag prin lucrul ce vi-l dau să-l lucrați. Vremea cea bună se ține după voi și vă lasă să lucrați. Lucrați după vreme, iar obosiți să nu fiți, copii neputincioși. Pot Eu în voi. Toată oastea cerească este la praznicul acesta să vă mângâie pentru lucrul casei întâlnirii. Se întâlnește cerul cu omul. Iată-i și pe cei din locuința morților, ca să se veselească de slava Mea cu voi, de salvarea cea de la Mine, căci Eu Mă îndur de cine voiesc. Pentru voi, fiilor miloși, Mă milostivesc până la al miilea neam, că Mă iubiți și păziți poruncile Mele. Fiți sfinți, că am de luat din mânuțele voastre jertfa cea pentru salvarea făpturii, cererea cea pentru învierea firii văzute și nevăzute, copii salvatori din partea Mea.

Eu vin cu învierea făpturii și vin curând, și cu voi lucrez, copii ai venirii Mele. Tot și toate să se plece spre înviere, căci glasul învierii strigă din Mine peste pământ, și Eu vin să-i dau omului viață din viața Mea. Amin, amin, amin.

Dragostea Mea de voi Mă aduce mereu deasupra grădiniței în care vă am, și Eu vin să vă hrănesc ca pasărea pe puii ei.

Creșteți, fiilor, și dați putere venirii Mele, și cereți-o de la Tatăl ca să vină, că Mă așteaptă cei din morminte ca să vin și să-i strig să iasă, că e lungă așteptarea lor, și nu e cât așteptarea cea de pe pământ. O, fiți mari la minte și dați putere venirii Mele, că la cuvântul Meu de la voi se strâng cei din cer, și se bucură cei din iad de lumina Mea de la voi, și care ajunge până la ei. Îmi fac mereu cărare spre voi ca să-Mi apropii venirea, ca să pregătesc ziua învierii făpturii, și ca să fie apoi veacul cerului pe pământ, cu veșnicia lui, căci sfinții așteaptă pentru toată făptura care nu mai știe să aștepte. Aștept și Eu, fiilor, aștept să vin, și fericiți sunt cei ce cred că Eu vin, că aceia se fac ziua venirii Mele și Îmi luminează calea ca să vin, că e numai noapte în calea venirii Mele. E totul în noapte pe pământ, e totul în beznă, și nimeni nu mai vede venirea Mea, iar omul umblă pe întuneric și ziua și noaptea; umblă și nu vede nimic, că umblă fără vedere și fără așteptare.

Aveți grijă, fiilor salvatori, să pomeniți mereu pe toți cei care s-au născut și nu mai sunt, și pe care n-are cine să-i pomenească pe pământ, că e mare jalea sufletului lor și e mare milostenie să fie pomeniți, să fie chemați la lumină și să învieze, să știe că au un Mântuitor, Care-i va striga afară din locuința morților. Căutați să fiți mereu la zi cu toată rânduiala cea creștinească pentru tot neamul omenesc care nu mai este, și care este încă, și nu se îngrijește de viața sufletului, căci vai sufletelor fără ajutor, fără salvator! Iată, omul pe pământ nu se mai îngrijește de viața sufletului său, iar în lumea cea nevăzută a sufletelor care nu mai sunt e mare așteptarea, e mare spaima și jalea, e usturător să te uiți! V-am arătat ce este acolo ca să vă prindă mila de cei ce nu mai sunt în trup pe pământ. N-am voit să vă întristez, ci am vrut să vă înduioșez și să dați putere venirii Mele, să-Mi apropii venirea, fiilor, ca să pot pregăti ziua învierii făpturii. Pomeniți pe toți cei fără de scăpare din locuința morților, și Eu Mă duc să le dau nădejde în venirea Mea care vine curând, curând. E lungă așteptarea lor, și nu e ca pe pământ așteptarea. Acolo nimeni nu poate să se ajute unul pe altul. Acolo e numai spaimă fără capăt pentru tot sufletul, și iată, pe pământ nu mai e om viu care să vrea să știe cum să facă rânduiala cea creștinească pentru cei ce nu mai sunt pe pământ.

O, nu vrea omul să-și pregătească de pe pământ loc în cer pentru viața sufletului. Dacă omul născut pe pământ nu trăiește pentru suflet viața cea scurtă a trupului, nu-i folosește la nimic trupul, ci numai la durerea cea de după acest trup al sufletului. O mulțime de suflete care au spus pe pământ că nu mai e nimic după trupul acesta stau acum în spaimă fără de capăt, așteptând o mână de scăpare. E numai așteptare acolo, fiilor miloși, iar pe pământ nu e om să mai vrea să știe de la Mine cum poate să-i ajute pe cei ce așteaptă cu disperare în locuința morților. Vă învăț mereu pe voi, căci voi Mă primiți cu învățătura Mea. Mi-e milă de toată făptura, și de aceea v-am ridicat pe voi dintre oameni și v-am pregătit pentru Mine, și v-am pus apoi să Mă ajutați la lucrul Meu cel pentru venirea Mea, ca să vin să izbăvesc neamul omenesc. Întâi să vin să strig la el ca să Mă audă și să se scoale la strigarea Mea, iar dacă nu se scoală, să-l scol cu puterea Mea, cu varga să-l scol, că omului nu-i pasă de viața sufletului său. Faceți, dar, pomenire înaintea Mea pentru tot neamul omenesc care nu mai este pe pământ, pentru toată făptura care așteaptă răscumpărarea omului, pentru toți și pentru toate, fiilor, căci făptura toată suspină așteptând răscumpărarea. Faceți prescuri de pomenire pentru masa Mea cu voi, pentru jertfa Mea cea pentru om. Faceți colivă din grâu, ca să se adune în trupul ei cei pomeniți prin ea. Faceți căpețele, ca să se adune prin ele arhanghelii și îngerii și sfinții care ajută pe cei pomeniți, și să se ducă să le dea veste de bucurie celor ce așteaptă îndurerați în locuința morților, căci se uită după scăpare ca să vină de undeva. Este scris în Scripturi: «Vor învia trupurile morților și vor tresălta de bucurie, căci pământul va naște din nou pe cei adormiți, și ei se vor ridica în sus». Amin.

Când eram pe pământ și îi învățam pe ucenici, Mă căutau iudeii ca să-Mi găsească vină, căci ei nu credeau în cuvintele Mele. Eu însă le spuneam așa: «Vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu; și care vor auzi, vii vor fi, și de aceasta să nu vă mirați, căci iarăși vă spun: vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși». Amin. Și le voi da trup, casa cea din cer a sufletului, trup întocmit la cuvântul Meu, din pământ și din cuvânt, din Duhul lui Dumnezeu întocmit. Și atunci va fi marea întâlnire a celor ce sunt și a celor care au fost și iarăși vor fi, ca să se întocmească ziua învierii, despre care Eu am vestit prin Scripturi, ziua venirii Mele cu sfinții care au căpătat cerul încă de pe pământ, încă din vremea trupului lor.

Vin, fiilor, la voi cu sărbătoarea îngerilor, cu prăznuirea sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. Atunci Eu voi lua din mânuțele voastre jertfa cea pentru cei din locuința morților și Mă voi duce cu ea la ei și le voi vesti că vin curând să-i iau și să le dau ziua învierii. Îi voi mângâia, îi voi ușura, le voi da din învierea lor și le voi da grai ca să vorbească unii cu alții despre venirea Mea și despre voi, cei ce lucrați cu Mine pentru ziua venirii Mele. Fiți mereu la zi cu pomenirea lor, așa cum Eu v-am învățat când v-am tocmit să lucrați pentru învierea făpturii. Cuvântul Meu cel din grădina Mea cu voi îi va mângâia pe cei strigați pentru pomenire și le va da din pacea Mea.

Eu însă sunt Cel înviat dintre morți și vestesc învierea morților prin învierea Mea și strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morților. Amin. Ei vor întâmpina întâi venirea Mea, și apoi cei vii. Ei sunt cei ce plâng așteptându-Mă, iar cei vii nici nu Mă așteaptă, căci își văd de ale lor, nu de venirea Mea. Eu însă intru peste tot cu strigarea, cu vestea venirii Mele, și zic: iată, Mirele vine, drept și biruitor și smerit, și răsplătirile Lui merg înaintea Lui! Fericit este cel ce iese întru întâmpinarea Mea, cel ce stă gata pentru venirea Mea. Fericit cel cu dragostea vie, căci peste tot dragostea s-a stins de tot, și puțini fericiți sunt pe pământ, puțini sunt cei ce Mă așteaptă să vin. Iată, mulți sunt cei ce se așteaptă să vin, căci vrând-nevrând ei știu că vin și că fi-va în curând să vin, dar puțini sunt cei ce Mă și așteaptă. Cei ce se așteaptă să vin se iau după cele scrise în Scripturi despre venirea Mea, iar cei ce Mă așteaptă să vin sunt ce își pregătesc hăinuța cea pentru Mine, haina iubirii de Dumnezeu, hăinuța veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.

Eu strig în lung și în lat, ca să audă tot omul că strig și că vin. Eu nu vin fără să Mă vestesc mai întâi. Îndemn la veghe pe tot omul care crede în venirea Mea. Îl îndemn să se gătească pentru ziua Mea dacă vrea să-i fie ziua Mea sărbătoare și nu suspin. Îl îndemn să trudească pentru ziua Mea și să Mi-o pregătească să vin. Așa îl îndemn Eu pe om, dar iată, fiecare e cu ziua lui: Eu cu ziua Mea, ca să Mi-o pregătesc cu cei puțini care Mă așteaptă, iar omul cu ziua lui, ca să și-o lungească și ca să și-o îngreuieze peste el. Eu trudesc să-i dau omului ziua Mea, iar el trudește să Mi-o dea pe a lui și să-Mi taie calea și să Mi-o înfunde, ca să fie omul ziua lui, și să nu-i fiu Eu omului ziuă. Și iată, ziua Mea răsare și luminează peste tot și se face cărare în calea omului și intră în casa omului și îl caută pe om și îl strigă de peste tot și se bagă după om în adânc, ca să-l ajute pe om și să-l facă fiu al zilei. Și ziua Mea strigă după om, și omul stă ascuns de ea, și se pitește omul de ea și zice că n-o vede, și zice că ea nu este, și că este ziua lui și azi, și mâine, și poimâine, și una după alta.

Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ și pe pământ, și peste om și în om cu ziua venirii Mele, și strig în lung și în lat, și se uită sfinții și îngerii la Mine cum strig.

Am făcut la început cerul și pământul ca să le pun în slujba omului și ca să-L slăvească omul pe Făcătorul lui și să-L aibă mereu înaintea sa și să lucreze cu El la împărăția cerurilor pe pământ. Dar omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, și așa s-a înmulțit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd așa de șapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morților; am venit ca să fac din pământ cer, și din mort, viu, și voi cere rodul celor ce s-au așezat în numele Meu lucrători peste oameni, și fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morți va culege. Amin.

Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinții Mei ziua înfricoșatei judecăți. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morții, nici viii. Dacă ți-e teamă, omule, de ea, scoală-te și te pregătește pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te și te scutură de pământ și de tot ce e pe el, și te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te curețe din creștet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac și te încalț și îți pun coroana venirii Mele și te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăției cerurilor pe pământ, omule.

Eu sun din trâmbiță învierea morților. Ei așteaptă de șapte mii de ani trâmbița învierii lor, iar Eu le spun: un picuț, și totul și toate vor primi haina nestricăciunii, așa cum Eu le-am întocmit la facerea lor. Amin. Puțin, puțin, și totul se întoarce în viața cea fără de moarte, și morții înviază și mărturisesc pe Dumnezeu și lucrarea Sa cea de șapte mii de ani, lucrarea de răscumpărare a trupurilor. Amin.

se vor scula morții și vor mărturisi viața lor de pe pământ și lucrarea Mea de azi cu care Eu, Domnul, împlinesc Scriptura învierii morților. Dar odată cu această împlinire se vor arăta și slugile lui antichrist și vor da să zădărnicească această taină. El își va trimite servi mincinoși care vor spune că au trăit pe pământ viață după viață până azi. Iată minciuna la care se lucrează de multă vreme, iar oamenii ei se grăbesc să împlinească rătăcire mare căreia îi va zice: „învierea morților“. Se va arăta omul fărădelegii și va spune despre viața lui trăită pe pământ acum o sută de ani și acum mai multe sute de ani, și omul de pe pământ va sta și va asculta, și nu se va înfricoșa de așa rătăcire. Și vor mărturisi și cei înviați despre viața lor cea din trup și despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc și morților, precum am lucrat și acum două mii de ani când Eu am înviat cu trupul din mormânt, și cu Mine mulți au înviat și s-au arătat cu oamenii, și iată, unii vor fi morții înviați, iar alții vor fi cei vii care vor minți din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morților.

Aceasta este taina vorbirii Mele lungi și fără de capăt, căci Eu, Domnul, am suflat și am cuvântat peste pământ, și cuvântul Meu a înviat și dă viață celor din morminte, căci scrie în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani: «Vine ceasul când morții din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei ce vor auzi vor învia».

Aceasta este taina cuvântului Meu și a glasului Meu din zilele acestea, iar cei ce îl aud înviază pentru nestricăciune și se îmbracă în nemurire pentru întâmpinarea Mea, căci vin cu nunta cea din cer pe pământ, cu taina cea adevărată a nunții, taina pe care omul pe pământ a închis-o sub păcat atâtea mii de ani numind-o taină și asemănând-o cu adevărata taină a nunții. Nunta este mântuirea care se plătește cu viața, și altceva nu înseamnă nuntă.

Curând, curând se vor ridica cei din morminte și vor intra în taina vieții veșnice, taina răscumpărării trupurilor și înfierea cea veșnică, taina Mea cu omul cel îndumnezeit, întru care să Mă odihnesc după șapte mii de ani de așteptare.

Curând, curând lumina Mea cu voi se va vedea bine; curând, curând, fiilor. Atunci morții vor învia nestricăcioși, și sfinții și îngerii vor coborî pe pământ și vor încununa adevărul venirii Mele, iar minciuna și trupul ei va roși și se va topi spre pedeapsa fățărniciei și a trupurilor ei.

Eu sunt la uși. Nimeni nu poate strica cuvântul acesta, iar Cel ce mărturisește acestea zice: «Da, vin curând!». Amin, amin, amin.

Iar voi, copilași din urmă, sunteți mâna Mea cu care Eu scriu judecata omului care nu s-a lăsat născut din cer. Eu pe om l-am făcut cu cuvântul când l-am făcut din lut, dar omul cu care cuvânt îl face om? El cu păcatul face tot ce face pe pământ, căci omul ieșit din om, este păcatul omului care are de tată și de mamă pe om. Eu sunt cuvântul cel din cer prin care v-am născut pe voi, copilași din urmă, ca să am cu cine să-Mi scriu cartea judecății omului ieșit din om. Eu pe om l-am întors în pământ ca să-l rușinez și să știe că tot ce face el, nu este, și ca să-l fac tot Eu apoi, și tot din pământ să-l fac, așa cum este legea Mea. Dar sunt mulți și iar mulți sunt între pământ și cer care s-au lăsat cu Mine și cu legea Mea cea dintâi, și Eu am făcut din ei viață veșnică, și ei sunt vii între cer și pământ și n-au gustat moartea, că n-au gustat păcatul nici cu duhul, nici cu firea, nici cu trupul, nici cu inima. Pe aceia îi voi așeza de mărturie înaintea oamenilor curând, curând, așa cum v-am așezat pe voi, fiilor născuți din cer, la cuvântul Meu.

Faceți-vă zi după zi rost de nejudecată, fiilor. Bogăție de nejudecată să vă adunați, și libertate cu Dumnezeu să vă agonisiți, că Eu, Domnul, vin curând, și cu Mine vin și cei adormiți care au fost cu Mine, și vin și cei vii care n-au gustat moartea și care sunt veșnici, așteptând biruința Mea pentru ei și pentru mulți care vor gusta învierea spre judecata păcatului. Amin, amin, amin.

Vin mereu cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc calea arătării trupului Meu cel înălțat la Tatăl după învierea Mea dintre cei morți. Tot omul Îmi pregătește calea venirii Mele și nu vrea să știe cum voi veni, dar el Îmi pregătește venirea. Cei răi Îmi pregătesc venirea ca să-i curăț de jegul fărădelegilor lor cu care Mi-au îngreuiat pământul de sub ei. Cei sfinți Îmi grăbesc venirea ca să iau de pe ei apăsarea timpului și să le dau plata răbdării sfinte, fiindcă între răbdări este răbdarea sfântă, care se plătește cu cer nou și cu pământ nou. Amin.

Bat la poarta grădinii cuvântului Meu. Să Mi se deschidă poarta și cartea; cartea pe care o scriu Eu în zilele acestea, cartea Mea cea din urmă, care se cheamă venirea Mea, a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Amin, amin, amin. Puțini, puțini de tot sunt cei care iubesc cartea aceasta în care scriu și încă scriu, căci puțini sunt cei care împlinesc poruncile Mele cele pentru viață veșnică în om. Puțini sunt cei ce Mă așteaptă să vin, iar cei mulți sunt cei ce urăsc cartea Mea din zilele acestea, căci mulți sunt cei ce calcă peste poruncile Mele, mulți sunt cei ce nu Mă așteaptă și nu vor să vin, dar este scris în Scripturi că vin, și de aceea vin, nu de la Mine Însumi. Mulți sunt cei ce nu vor să vin, iar pentru aceștia cartea Mea de azi este înfricoșata judecată. Nu rostesc judecata pentru omul acesta sau pentru omul celălalt. Nu numesc omul pe nume, dar scriu judecata omului, după cum s-au strâns înaintea Tatălui Meu faptele omului, și fiecare își ia după fapta lui. Nu Eu îi dau, ci fapta lui îi dă, după cum și-a scris-o omul înaintea lui Dumnezeu.

Eu sunt Cel ce am fost, și sunt Cel ce sunt, iar Tatăl este cuvântul Meu în tot ceea ce împlinesc. Când eram cu trupul văzut pe pământ, am dat cuvânt la cei ce M-au întrebat: «Doamne, când va fi venirea Ta și ziua aceea?». Eu le-am spus că «Despre ziua aceea nu știu nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl; de aceea, privegheați!». Dacă nu le-aș fi răspuns așa, nu le-aș fi putut spune: «Privegheați, că nu știți ziua când vine Fiul Omului». Am spus că numai Tatăl știe. O, dacă numai Tatăl știe, Eu nu mai vin? Ce vrea să zică omul care se ascunde de venirea Mea zicând că numai Tatăl știe? O, Tată al Meu, ce vrea, oare, omul să zică?

O, Tată Savaot, am spus celor unși în grădina Noastră că voi veni cu Tine cuvânt peste pământ, cuvântul Tău, Tată. Oamenii care se ascund de venirea Mea știu numai că Eu le-am spus atunci că numai Tatăl știe ziua aceea a venirii Mele, și din aceasta nu vor să iasă, și stau fără să Mă aștepte veghind întru venirea Mea. Oamenii dau să uite că Eu le-am spus că «Tatăl este în Mine, și Eu în Tatăl, căci cel ce Mă vede pe Mine, vede și pe Tatăl». O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt cuvântul Tău, și Tu ești cuvântul Meu, dar oamenii Mă despart în inima lor de Tine și zic că numai Tu știi, și Eu nu.

O, fii ai oamenilor, iată-L pe Tatăl Meu în cuvânt peste voi, grăind despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul necredincios ca să nu Mă aștepte să vin, și ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi, și nu încape vinul nou în burduf vechi. Învățătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care stau pregătiți întru venirea Mea în toată vremea, că Eu sunt în toată vremea și vin în toată vremea, și vin ca un fur, când nimeni nu se așteaptă să vin. Amin, amin, amin.

Tată Savaot, Mă fac punte pentru Tine. Tată, scoală-Te în cuvânt pentru Fiul Tău. Eu n-am grăit de la Mine Însumi când am spus: «Nu știu nici îngerii, nu știe nici Fiul, ci numai Tatăl știe despre venirea acelei zile». Tu ești Dumnezeu Tatăl, iar Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tău, Cuvântul Tău, Tată. Amin, amin, amin.

– O, Fiule Emanuel, Tu ești Fiul Meu Cel Unul născut din Mine înainte de veci, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Care toate s-au făcut. O, Fiule scump, nimic n-am făcut decât prin Tine. Și cele ce sunt și cele ce nu sunt le-am făcut prin Tine, căci Tu ești cuvântul Meu, și prin Tine se împlinesc toate. Amin, amin, amin. Nu prin Mine, ci prin Tine, Fiule, căci Tu ești Fiul Meu, și Eu le-am spus oamenilor să asculte de Tine, tată. Așa le-am spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit; de El să ascultați!».

În toate nu Te ascultă oamenii, dar iată în ce s-au găsit să Te asculte, Fiule durut. Cei ce nu iubesc și nu voiesc venirea Ta au găsit acest cuvânt al Tău și s-au făcut credincioși împotriva venirii Tale. Dar Eu sunt Tatăl, și știu mereu venirea Ta pe pământ. Cuvântul acesta: «Nu știe Fiul, ci numai Tatăl», acest cuvânt l-ai spus Tu, Fiule. De ce-l spune și omul? Pentru ce-l spune omul? Ca să-Mi dea Mie mai multă mărire decât Ție? O, câte cuvinte vii ai spus Tu, Fiule, Cuvântule al Meu! De ce, oare, pe acelea nu le spune omul? Dar cui ai spus Tu cuvântul acela? Tu vorbeai cu ucenicii Tăi, ca să rămână vorbirea Ta peste oameni, așa cum vorbești Tu azi pentru oameni, vorbind cu fiii cuvântului Meu, iar cuvântul Meu Tu ești, Fiule. Amin.

O, fii ai oamenilor, Eu sunt Tatăl Savaot. Nu așa trebuiesc citite Scripturile Fiului Meu. Cine citește, să înțeleagă! Amin, amin, amin. Cine citește, să nu răstălmăcească, ci să înțeleagă cuvântul Fiului Meu. Ucenicii Fiului Meu L-au întrebat plini de dorul venirii zilei Fiului Meu, dar voi nu aveți dor de această venire. O, fii ai oamenilor, și voi, slujitori ai bisericii oamenilor, a spus Fiul Meu că nu știe nimeni venirea Lui în afară de Tatăl. Iată, iau în mâini Scriptura aceasta și o citesc vouă și găsesc în ea că Fiul Meu v-a spus toată taina acelei zilei ca s-o cunoașteți, și a zis: «Iată, v-am spus de mai înainte. Învățați pildă de la smochin, care vestește vara».

Slujitorul cel înțelept și credincios este pus de Dumnezeu peste slugile Sale ca să le dea hrana din cer la timp, și pe acela îl găsește Fiul Meu făcând așa, și nu este luat pe neștire, ci este gata pentru venirea Stăpânului său. Dar dacă acel slujitor, rău fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul întârzie», el nu numai că nu va mai da hrană bună, dar va și începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, forțându-i să mănânce și să bea cu bețivii și cu desfrânații. Și atunci, în ziua pe care n-o cunoaște și pe care n-o așteaptă, va veni Stăpânul și îl va tăia pentru fățărnicie.

Furul când vine sparge casa că e fur, și stăpânul casei nu știe vremea furului, dar furul o știe. Diavolul a furat acest cuvânt al Fiului Meu, și dacă l-a furat, l-a făcut pe om să spună așa: «Nu știe Fiul, ci numai Tatăl». Dar slujitorul cel înțelept dă hrană la timp peste slugi, și el nu spune: «Stăpânul întârzie», căci el este cu Stăpânul său în toată vremea.

O, Fiule Emanuel, o, tată, o, Fiule alungat! Eu, Tatăl Savaot, așa grăiesc: Eu n-am ascuns în Mine ziua aceea despre care Te-au întrebat îndeosebi ucenicii Tăi de atunci. Nu Eu, ci Tu ai ascuns-o în Mine, ca să întărești veghea și credința și răbdarea ucenicilor Tăi, și aceasta ai făcut-o înainte de moartea și de învierea Ta, Fiule scump. Atunci vorbeai de pe pământ și pentru cei de pe pământ, iar acum vorbești din cer peste cei cerești pe pământ, care au apucat în trup ziua Ta, venirea Ta, cuvânt de viață veșnică pentru cei credincioși care stau de veghe înaintea Ta, Fiule, ziua Mea de odihnă. În Tine Mă odihnesc, în Tine binevoiesc, în Tine lucrez și din Tine spun peste tot neamul omenesc: Tatăl și Fiul una sunt. Amin. Nimeni nu știe ziua aceea decât Tatăl. Nimeni nu cunoaște pe Fiul decât Tatăl, și cel care voiește Fiul să-i descopere. Amin, amin, amin.

Dar ce cred oamenii că înseamnă venirea Domnului? Ea nu se așteaptă, ea se trăiește; ea nu se pregătește, ci este, căci Eu sunt Cel ce sunt, pentru cei ce sunt întru Mine, iar pentru cei necredincioși, Eu nu sunt, Eu nu vin, că ei nu Mă așteaptă să vin.

Pe vremea trupului Meu am descoperit multe taine cerești, iar pe altele le-am acoperit, le-am pecetluit până în vremea de azi. Am spus atunci despre venirea Mea cea de a doua, că nimeni n-o va ști decât Tatăl Meu, iar oamenii de pe pământ și-au făcut din acest cuvânt scăpare, ca să-și amâne veghea și pregătirea lor pentru Domnul. Fiilor, fiilor, de ce am spus Eu acest cuvânt? Căci așa am spus: «Despre ziua aceea nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl». Am spus așa ca să întăresc veghea în omul cel credincios, care știe că ziua Domnului va veni ca un fur, ca o cursă, ca să prindă sub ea pe cei necredincioși. Cuvântul acesta, spus de Mine atunci, ar fi trebuit să-l facă sfânt pe omul care așteaptă pe Domnul, și nicidecum să se ascundă sub acest cuvânt și să-Mi ascundă venirea Mea cea de la Tatăl.

O, fii ai oamenilor, Mi-e milă de voi, că nimeni nu vă învață venirea Mea. Preoții voștri M-au ascuns ca să nu mai vin și să nu vă pregătesc pentru venirea Mea. Ei se ascund sub cuvântul Meu cel din vremea trupului Meu când am spus: «Nu știu nici îngerii din ceruri, nu știe nici Fiul, ci numai Tatăl știe venirea Mea și ziua aceea». Atunci eram cu trup pe pământ, atunci lucram văzut, dar acum sunt de-a dreapta Tatălui în ceruri, și Tatăl este una cu Mine în cer și pe pământ. Amin. Dar voi veni cuvânt peste pământ, și voi veni cu Tatăl în cuvântul Meu, căci cuvântul Meu este Tatăl. Amin, amin, amin.

Vine Tatăl Meu în cuvânt, și va grăi peste pământ despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul ca să nu aștepte venirea Mea, și ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi și nu încap cele noi în burdufuri vechi. Pentru cuvânt nou trebuie om nou, care este pentru cele noi și nu mai este pentru cele vechi, căci Eu așa am spus: «Nu poți pune vin nou în burdufuri vechi, că vinul nou crește și sparge burduful cel vechi». Învățătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care se pregătesc pentru venirea Mea în toată vremea, căci Eu vin ca un fur, când nimeni nu se așteaptă să vin.

Când eram cu trupul pe pământ, am zis ucenicilor Mei că venirea Mea a doua oară va fi ca în vremea lui Noe. Pe atunci Eu veneam cuvânt peste Noe și îi spuneam ce să facă și cum să trăiască pentru mântuirea lui și a casei lui, și i-am spus să-și facă barcă de salvare, că voi veni să pierd de pe pământ pe omul cel fără Dumnezeu. Noe a crezut cuvântul Meu și Mi-a deschis să vin mereu la el, și Eu veneam și îl învățam toate ale mântuirii lui, dar oamenii din vremea lui n-au voit să creadă, și și-au văzut de însurat și de măritat și de mâncare și de băutură, și n-au crezut că voi veni să dau fiecăruia după faptă, și nu și-au ales scăparea care venise din cer peste pământ ca să-l scape pe cel credincios de la pieirea ce aveam s-o aduc peste cei necredincioși. Mare și sfânt a fost cuvântul Meu peste Noe, iar Noe credea și împlinea, și nimic nu mai lucra pe pământ decât scăparea sa și mântuirea sa și a casei lui. Și dacă numai el și casa lui au crezut, numai el și ai lui au fost salvați de la pieire.

Fiilor din grădina cuvântului Meu, deschideți porțile dintre cer și pământ, că Eu vin ca în vremea lui Noe, ca să întăresc credința pe pământ, credința în Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Iar voi, fiilor de la iesle, să stați mereu cu porțile dintre cer și pământ deschise, că vin să strig la fiii oamenilor să umble după Lumina acestei lumi lepădând faptele întunericului care n-au nimic din Dumnezeu. Vin să le spun fiilor oamenilor că vin ca în vremea lui Noe când nimeni nu se așteaptă să vin. Fiți tari și cu credință mare în mijlocul fiilor oamenilor, căci puterea vieții Mele este tare în cei ce cred în Mine împlinind tot cuvântul Meu. Fiii oamenilor umblă noaptea și se împiedică, pentru că lumina nu este în ei. Dar voi fiți ziua Mea, fiți ziua venirii Mele, fiți fii ai zilei și umblați ziua, fără piedici, că lumina este în voi. V-am dat nume mare înaintea venirii Mele, și sunteți fiii întâmpinării Domnului, și sunteți ziua venirii Mele, și din pricina venirii acestei zile peste pământ, cerul și pământul se zdruncină și se desfac, căci oamenii se tem de ziua venirii Mele, se tem că li se vădesc în lumină faptele întunericului din ei. Dar Eu vin, iar voi sunteți ziua venirii Mele, iar Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și toți sfinții și toți îngerii așteaptă de șapte mii de ani această zi.

O, poporul Meu cel credincios, tu ești ziua venirii Mele a doua oară din cer pe pământ, că așa ți-am proorocit și ți-am spus: «Te voi numi mai presus de ziua învierii Mele și te voi iubi, poporul Meu cel credincios». Nimeni nu se așteaptă pe pământ să fii tu ziua venirii Mele; nimeni, poporul Meu. Dar Eu, Domnul, și cu tot cerul de sus și de jos, am așteptat această zi să vină în mijlocul fiilor oamenilor, și să se învețe oamenii cu ziua venirii Mele, și să vadă fiii oamenilor Lumina acestei lumi și să umble întru lumină, că Eu vin ca în vremea lui Noe când nimeni nu se așteaptă să vin. Amin, amin, amin.

Poporul Meu, vin din cer în mijlocul tău. Vin la tine cu praznicul înălțării Mele la cer. O, ce taină mare este înălțarea Mea la cer! A venit din cer un nor și M-a învăluit și M-am făcut nevăzut de ochii celor ce priveau la cer după norul care-Mi învăluise trupul Meu cel înviat. Poporul Meu, trezește-ți bine duhul înțelegerii, că vin la tine cu tainele cerurilor. Duhul înțelegerii e mare dar. Acest duh îl au numai cei binecredincioși. Amin. Cei adunați pentru Mine în muntele Eleonului, de unde Eu M-am dus la cer, M-au întrebat: «Doamne, oare, aceasta este vremea în care Tu așeza-vei la loc împărăția lui Israel?». O, poporul Meu, această vreme o știa numai Duhul Sfânt, Care a venit astăzi la voi. Când Duhul Sfânt a venit peste apostolii Mei cei de atunci, la cincizeci de zile de la învierea Mea, s-a împlinit cuvântul pe care Eu l-am dat lor, căci așa le-am spus: «Nu este lucrarea voastră să știți soroacele sau vremile puse de Tatăl sub stăpânirea Lui, ci voi veți lua putere să-Mi fiți martori până la toate marginile când va veni peste voi Duhul Sfânt». Le-am spus așa, și n-am mai stat de față cu ei, căci norul a venit din cer și M-a învăluit în cele ce nu se văd. Norul se suia spre cer, iar îngerii Domnului s-au coborât în straie albe și au stătut lângă ei și le-au spus: «De ce priviți la cer? Acest Iisus pe Care L-ați văzut înălțându-Se de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut ducându-Se la cer».

Poporul Meu, deschide-ți bine duhul înțelegerii, că-ți descopăr tainele Mele ca să le știi și ca să audă tot pământul lucrarea lui Dumnezeu. Pe vremea când Dumnezeu petrecea cu mersul lui Israel pe pământ, norul acoperea pe Dumnezeu, Care mergea în fața lui Israel. Moise știa taina Mea cea din nor, căci avea duhul înțelegerii și grăia cu Domnul, Care era acoperit în nor. Toți proorocii au avut de la Mine priceperea tainei Mele care Mă acoperea în nor atunci când le grăiam cele cerești.

Să te uiți, poporul Meu, dar să și înțelegi de acum, că e vremea să vin văzut, precum M-am și suit la cer. Să te uiți tu deasupra ta când Eu Mă întâlnesc cu tine în cuvânt și să vezi norul alb care Mă învăluiește pe Mine când Eu grăiesc peste tine. Eu așa vin la tine, căci așa este scris: «Precum S-a suit, tot așa va și veni, precum L-ați văzut ducându-Se la cer». Așa este venirea Mea, că scris este: «El vine cu norii». Amin. Eu așa le-am spus la ucenici: «Voi fi cu voi tot timpul, până la sfârșitul timpului». Și așa este, cum le-am spus este, dar norul este haina Mea, precum a fost la început. Cu Adam tot așa eram; din nor grăiam lui cuvântul Meu. Cu Avraam tot așa am lucrat. În toată vremea lui Israel am fost mereu în mijlocul lui, și grăiam din nor, învăluit în nor. Cu proorocii grăiam așa cum Îmi este grăirea Mea, căci adevărat este cuvântul îngerilor care au spus: «Precum S-a suit, tot așa vine, cu norii vine, și grăiește Domnul peste pământ».

O, grădinița Mea de fii, grăiesc cu tine despre coborârea Mea deasupra ta, ca să audă tot pământul lucrarea Mea cu tine, și să-și deschidă omul duhul înțelegerii și să înțeleagă venirea Mea la tine, căci pentru tot pământul vin la tine. E mare taină pietricica albă din această grădiniță, căci pe ea se scrie numele Meu, cuvântul Meu cel nou, pe care-l știe numai primitorul. În cartea Apocalipsei este scris despre această taină a pietricelei albe și a cuvântului Meu de azi, și știut de fiii grădinii cuvântului Meu, pe care i-am făcut biruitori peste vreme și peste lume, că ei au biruit lumea, precum Eu am biruit-o.

Au mai fost pe pământ lucrări în parte, venite din cer ca să strige lumea la pocăință, dar cei cuprinși de lucrări cerești în parte, n-au voit să biruiască lumea din ei, iar cuvântul judecății faptelor, învățătura care venea de la cer peste ei, este și asupra lor dacă ei n-au biruit lumea. Cei ce sunt fiii împărăției cerurilor pe pământ, aceia nu se însoară și nu se mărită, și sunt curați ca îngerii din cer, curați cu trupul și cu duhul. Dar cu voi, fii ai cuvântului Meu în România, Eu am biruit și M-am făcut Împărat peste pământ și cuvintez cuvânt din nor, căci norii slavei Mele coboară până deasupra voastră, și Eu grăiesc din nor peste voi, și voi Mă dați oamenilor, că a venit vremea să vin pentru tot omul de pe pământ. Până mai ieri grăiam numai vouă, dar acum Mă împart tuturor prin voi.

O, poporul Meu Israel cel din români, tu să te bucuri la întâlnirile Mele cu tine și să nu te îngrijorezi de vântul și de norul cel de deasupra ta, că Domnul Dumnezeul tău, cu norii vine la tine și îți grăiește. Fericit este omul care înțelege venirea Mea la voi, fiilor primitori ai cuvântului Meu cel nou. Împărăția lui Israel acum s-a așezat, căci Israel înseamnă poporul Domnului, popor ceresc, popor la care vine Dumnezeu și grăiește din nor. Acum două mii de ani când ei M-au întrebat de vremea așezării la loc a împărăției lui Israel, Eu numaidecât le-am spus că nu este lucrarea lor această taină, ci este lucrarea Duhului Sfânt, Cel din Tatăl, și numaidecât M-am lăsat învăluit în nor, suindu-Mă de la ei la cer. Dacă Dumnezeu ar fi mereu văzut de oameni, oamenii ar vorbi cele pământești cu Domnul, așa cum era și atunci, dar Eu M-am ascuns în nor, și grăiesc peste oameni, și Mă ascund în om, și grăiesc acoperit peste cei credincioși care iau învățătură de la Dumnezeu.

O, poporul Meu cel nou, o, fiilor scumpi lui Dumnezeu! Pe ucenicii Mei cei de atunci i-am trimis peste pământ să-Mi fie martorii învierii Mele, care a urmat după răstignirea Mea, iar pe voi v-am făcut ucenicii venirii Mele și din mijlocul vostru Mă împart cuvânt peste oameni, că am făcut din voi semnul Meu pe pământ și în cer, semnul cel de dinaintea venirii Mele cu trupul în slavă. Dacă Eu nu M-aș fi ascuns de ochii oamenilor, s-ar fi pierdut dumnezeirea Mea din mintea oamenilor. Dar M-am ascuns cu mare slavă, cu mare taină, că mare taină este înălțarea Mea.

Fiilor, Duhul Sfânt al Tatălui este în Mine, și Duhul Sfânt din Mine este în voi, și Eu sunt Duh Sfânt în voi. Amin, amin, amin. Fiilor, M-am înălțat ca să fiu Duh Sfânt peste pământ, căci trupul Meu era smerit între oameni, era fără slavă, fiindcă Dumnezeu nu voiește slavă de la oameni, ci voiește dragoste de la oameni, dragoste ca a lui Dumnezeu. Amin. Iată, taină grăiesc vouă: precum M-am înălțat, tot așa și vin, și vin cu norii. Amin, amin, amin. Trupul Meu este acoperit în nor, dar cuvântul Meu este Duhul Sfânt al Tatălui, căci Eu sunt Cuvântul Tatălui Savaot. Amin.

Era o zi frumoasă și senină, era adiere de vânt și era pacea Mea peste ucenicii Mei în ziua când M-am adunat cu ei pe muntele Eleonului, iar norul alb cobora de sus în jos, și Eu M-am lăsat cuprins de nor și M-am făcut tainic și Mi-am slăvit dumnezeirea și am coborât Duh Sfânt din trupul Meu peste ucenicii Mei după zece zile de la înălțarea Mea dintre ei. Ei nu s-au depărtat de Ierusalim, precum nici Eu nu M-am depărtat de locul păcii Mele, locul unde Eu l-am împăcat pe om cu Tatăl, locul în care Eu M-am jertfit pentru omul cel zidit de Dumnezeu, și apoi M-am împărțit la tot pământul prin ucenicii Mei, care M-au mărturisit tuturor, de atunci și până la voi, fii ai venirii Mele. Și iată, Eu am venit, și lumea nu este cu Mine și nu veghează întru venirea Mea, dar Eu vin cu norii și din nor cuvintez peste grădinița cuvântului Meu, și norii se vor da la o parte și oamenii Mă vor vedea, așa cum M-au văzut cei ce se uitau la norul care M-a învăluit. Se va trage cerul în lături, se va trage norul în lături, și voi rămâne văzut de ochii oamenilor care nu Mă așteaptă să vin. Fericit este omul cel ce cu duhul său Mă vede, că acela M-a primit cu Duhul Meu Cel Sfânt în el. Elisei proorocul Mă avea în el și Mă vedea cu duhul său, dar sluga lui nu Mă vedea. Și Elisei Mi-a spus să dau cerul în lături și să vadă sluga sa pe Dumnezeu în oștire cerească, și ochii trupești ai slugii lui Elisei au văzut izbăvirea de la Domnul, izbăvirea lui Elisei proorocul. Cel ce Mă vede cu ochii trupului, nu rămâne viu, nu rămâne cu Domnul și cu dreptatea Domnului. De aceea M-am ascuns în cele ce nu se văd, căci fericit este omul credincios, care vede prin ochii duhului.

Israele, Israele român, să nu fie în tine fii de ai tăi care să nu știe cum să creadă în Dumnezeu, cum să-L aibă pe Dumnezeu, cum să-L aducă pe Dumnezeu între oameni. Tu ești cuprins în mare taină, poporul Meu. Vine ziua când trupurile voastre vor fi în slavă și când veți fi învăluiți de slava care vine din cer, așa cum a venit peste Mine norul slavei Domnului și M-a învăluit în ziua înălțării în slavă a trupului Meu.

O, fiilor care ați biruit în voi lumea și duhul lumii! Este scris în Scripturi că după ce vor învia morții, vor fi răpiți în nori cei vii, și toți împreună vor fi cu Domnul întâmpinându-se unii pe alții. Cei ce au biruit lumea în trupul lor, vor fi răpiți în nori și vor întâmpina pe Domnul în văzduh, și apoi vor fi pururea cu Domnul, cu cerul cel nou și cu pământul cel nou și cu dreptatea cea sfântă, care vine cu Domnul. Amin.

O, fiilor scumpi, ce taină mare este înălțarea Mea la cer! Eu sunt în mijlocul vostru mereu, și sunt tainic, și sunt, dar să fiu, fiilor. Acolo unde sunteți voi, să fiu și Eu, să fiu mereu cu voi, fiilor. Aveți grijă să fiți mereu cerești, fiilor, căci cei cerești Îl au pe Domnul în ei și cu ei și între ei. Cei cerești se cunosc că sunt cerești; cei cerești sunt acoperiți în ochii celor din jurul lor, că dacă n-ar fi așa, ar fi ispitiți de cei de pe pământ, așa cum Mă ispiteau pe Mine iscoadele care nu se bucurau să fiu Eu Fiul lui Dumnezeu. Cei cerești sunt în nor, precum Eu sunt. Cei cerești sunt disprețuiți de oamenii slavei deșarte, precum Eu sunt disprețuit de aceștia, dar cei cerești sunt pururea cu Domnul. Amin, amin, amin. Aceștia iubesc dreptatea Domnului și sunt cerești. Amin. Fericit este omul care înțelege și vede cu duhul venirea Mea la voi, fiilor primitori ai cuvântului Meu cel nou, căci se vor trage norii cerului în lături, și acela Mă va vedea cum sunt. Dar ce sunt norii cerului? Fiilor, învățați pe Israel să vadă și să știe taina Mea cu el. Duhul înțelegerii tainelor cerești să fie cu voi și să vă învețe cele cerești peste pământ, fii ai lui Israel, fiilor români, că numele „român“ este nume sfânt, precum „Israel“ este nume sfânt. Amin, amin grăiesc vouă: vouă și la tot neamul omenesc de pe pământ: numele „român“ este nume sfânt. Amin, amin, amin.