Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în acest nume coboară Cuvântul lui Dumnezeu peste turma bisericii neamului român. Amin.
Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Am loc pregătit de Mine, de deasupra căruia glasul Meu de Păstor cuvintează, iar locul acesta este în mijlocul neamului român, din care Mi-am ridicat un popor ucenic, lucrător cu Mine în zilele acestea peste via Mea, peste sufletul neamului român, la care Eu am coborât iarăși de la Tatăl pe pământ la om, și sunt învăluit în cuvânt. Amin.
Mâna Mea dumnezeiască ține acum în ea mânuța care-Mi scrie olograful cel pentru turma bisericii neamului român, iar glasul Meu umple de cuvânt grădina în care cobor ca să se scrie cuvântul Meu.
Te îmbrățișez în cuvânt, neam român, turmă aleasă pentru ca să vin Eu, Domnul, în mijlocul tău și să Mă fac cuvânt, acum, la sfârșit de timp. Nu pot să trec peste durerea ta, chiar dacă tu nu știi că o ai, căci cel ce doarme față de Mine, nu-și simte boala și durerea care Mă îndurerează pe Mine de la el. Tu ești sub durerea pe care nu știi că o ai, dar pentru că în curând o vei simți, Mă apropii să te mângâi și să-ți spun că se bucură în numele tău cei ce singuri, unii pe alții, fără de Mine se așează peste tine ca să-ți facă ție bine, zic ei, dar lor nu le e de tine, tată, ci le e doar de ei și de slava lor, pentru că ei uită că deasupra a toate cele omenești ale lor stă Dumnezeu priveghind și judecându-le pe toate ca Dumnezeu, și nu ca omul, căci iată, omul care-și zice slujitor, și mai-mare peste slujitori în numele Meu peste tine, face păcat asupra ta, cum că veghează pentru tine și peste tine, dar cei ce s-au așezat și se tot așează mai-mari peste tine ca să te păstorească, zic ei, nici pe ei înșiși nu se pot ocroti de cele ce vor veni peste tine și peste ei pentru păcatul lepădării de credința cea de la sfinți, căci biserica cea care trebuia să rămână portretul Meu între cei ce pe pământ se numesc pe ei înșiși ai lui Dumnezeu, nu mai este ea cu rochița curată, și iată, și-a vândut și își vinde rochița pe bani și pe slavă omenească, și aceasta prin cei mari de peste ea, tată.
Te strâng la pieptul Meu duios de Păstor din cer venit la tine, turmă a neamului român, căci te cuprinde de peste tot și tot mai mult urâciunea pustiirii, precum proorocii Scripturii au proorocit despre urâciunea pustiirii care iată unde-și lărgește locul! Tu ești aproape vândută, tată, și tu nu știi, turmă a neamului român. Au venit și s-au așezat în numele tău și peste tine oameni îmbrăcați în cuvânt și în haină de om sfânt, și nu sunt de la Mine aceștia, și sunt de la oameni, tată, că nu așa se așează peste turmă un cioban pentru ea, o, nu așa, tată!
Iată ce lacrimi de jale curg acum înaintea tronului Meu pentru viața ta, turmă robită de cei ce te mint pe tine că sunt de la Mine peste tine! Suspină cu jale cel ce a fost peste tine patriarh până acum, căci i-a fost firul vieții tăiat de cei lacomi de slavă și de scaun înalt de păstor, iar pentru trimiterea lui fără voia Mea la Mine, am trecut multe păcate de-ale lui la cei ce i-au tăiat lui partea vieții trupești ca să domnească ei, și iată, domnesc, și încă se așează să domnească pe scaune tot mai înalte, dându-și unii altora slavă pentru slavă. Dar deschide-ți tu urechea, turmă a neamului român, ca să auzi duhul celui ce grăiește cu Mine înaintea tronului Meu, acum, când Eu, Domnul, sunt plin de suspin și de jale pentru viața ta, durere pe care el Mi-o vede acum, și o simte cu tot duhul lui. Au trecut patruzeci de zile de la sosirea lui la Mine din mijlocul tău, iar Eu îi slobozesc duhul ca să auzi tu grăirea lui cu Mine înaintea ta. Amin, amin, amin.
– Suflețelul meu, mărite Doamne în cer și pe pământ, a primit de la îngerul meu aripioare îndată ce omul m-a desfăcut de trupul meu, după ce am stat pe scaunul bisericii neamului român, așezat pe el o dată prin voia omului și a mea, și încă o dată prin voia Ta, Doamne, după ce neamul român s-a trezit din somn ca să-și smulgă de pe ochi întunericul și să vadă, iar eu eram atunci pe scaunul bisericii, și am fost amenințat să plec de pe el ca să-mi scap viața și să rămână scaunul gol pentru cel ce era să vină pe el după schimbarea vremii. M-am retras umilit și aplecat, dar îndurerat pentru soarta cea apăsătoare peste turma neamului român. Dar Tu, Cel ce ai în mână tot sfatul Tău cel bine întocmit, ai privit spre mine ca să mă ridici de jos și să mă aduci înapoi peste turma Ta, încercată de cei dușmani ei din mijlocul ei, căci neamul român e neamul Tău cel ales acum, Doamne. Ai coborât atunci cuvânt proorocesc în grădinița cuvântului Tău de la Pucioasa și ai poruncit celor de la gura izvorului Tău de cuvânt să mă caute și să-mi șoptească de la Tine voia Ta peste mine. Ei m-au găsit și mi-au grăit cuvântul cel din partea Ta, care mă vestea să mă întorc înapoi, în fruntea turmei, căci ochiul Tău de Păstor îmi va veghea viața și paza ei și a turmei. Când eu am primit din partea Ta cuvânt, Doamne, Duhul Tău m-a cuprins în El, și eu am crezut și am împlinit cu umilință ceea ce mi-ai cerut. Tu ești Cel ce m-ai așezat atunci iarăși pe scaunul bisericii, iar eu am stat pe el, și apoi am putut să Te ascult și să împlinesc prin puterea Ta planul Tău.
Puțin timp a trecut, și Tu ai trimis apoi la mine din partea Ta pe cel ales de Tine pentru biserica Ta cea vie a neamului român. L-am ascultat pe el atunci cu tot cuvântul cel venit din partea Ta spre mine prin el, cuvânt cu care anunțai planul Tău ceresc peste biserică, și pe care eu l-am crezut și l-am împlinit. M-am ridicat, la cuvântul Tău cel sfânt și drept, și l-am așezat arhiereu de la Tine pe cel iubit al Tău pentru vremea aceasta. Nimeni nu l-a numit pe el când a fost să fie el așezat păstor de la Tine pentru oi. Atunci m-am ridicat eu și le-am spus tuturor numirea mea peste el, numire de la Tine, și el a fost atunci așezat, și eu am făcut cum Tu mi-ai poruncit, Doamne. L-ai trimis apoi la mine cu dorul Tău cel mare pentru zidire de nou așezământ sfânt, de la Tine proorocit să fie peste fața neamului român. Eu l-am ascultat părintește și am înțeles trimiterea Ta spre mine cu solie prin el. Duhul meu, cuprins atunci în bucuria Ta, s-a unit cu Tine și s-a bucurat și a crezut și a împlinit, și cu știrea Ta și a mea a mers el și a așezat pe pământ prin poruncă cerească biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa. O, dar n-a trecut mult timp, și toți cei rușinați de neîmplinirea în ei a feței Tale slăvite, a voii Tale mărețe, Doamne, s-au sculat cu dușmănie, cu duh de om, și l-au culcat la pământ pe cel ales de Tine, așa cum și Tu ai pățit de la mai-marii templului, care nu Te-au voit pentru ei de la Tatăl. Eu n-am mai putut atunci să-l ocrotesc pe cel din partea Ta între ei ales, iar el stă de atunci îngenuncheat, și toți cei ce-și zic mari și păstori, îl umilesc pe el și îl țin sub robie, Doamne.
Lucrarea cuvântului Tău de la Pucioasa umple cerul cu taina ei cea de la Tine, iar pe pământ toți sunt orbi în jurul ei, și numai cei ce ajung la Tine văd în lumină și se cutremură cu duhul dacă au apăsat cu mâna lor ca să bage sub obroc lumina aceasta, cu care ai venit din nou pe pământ, și ai venit în mijlocul neamului român. Cuvântul Tău cel blând este lumina, și nu este om să îl urmeze, căci omul stă în întuneric, Doamne, iar întunericul nu poate cuprinde în el lumina, dar lumina Ta de azi a cuvântului Tău duios de Păstor luminează întunericul și fuge în întuneric întunericul, Doamne.
Mi-e tare milă de cel în obezi ținut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum și pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînțeles și apoi umilit de mulți. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să știe de la mine și de la Tine, să știe toți cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine așezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, și a doua oară m-ai așezat Tu pe el, și m-ai numit al șaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al șaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, și a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt și vor fi altceva decât păstori, și toate se strică de la locul lor pentru necredința lor, cu care și-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinți și de sfinți, Doamne. Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, așa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, și mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, căci am voit să mă scol și să pun stavilă întunericului care s-a pornit să cuprindă biserica neamului român și care, iată-l, se întinde peste ea, Doamne, iar cel ce m-a adus jertfă pe altarul Tău nu mi-a făcut rău, căci eu am ajuns la Tine, și voi fi mărturisitorul Tău din mijlocul bisericii celei biruitoare a Ta, prin care sfinții Tăi se odihnesc și îi sprijină pe cei sfinți ai Tăi de pe pământ. Amin, amin, amin.
– Tatăl Fiul și Duhul Sfânt, în acest nume am coborât Eu, Domnul, acum cuvânt peste turma bisericii neamului român, lângă Mine cu cel ce a fost până acum patriarh peste ea, iar peste ea Eu nu mai număr mai mult, căci am sfârșit de numărat. Amin.
Tu, cel ce ai fost de două ori patriarh peste biserica neamului român, te-am scris acum pe nume mărturisitor din cer al lucrării Mele de nou Ierusalim pe pământul român, și te așez în odihnă și în lucru ceresc peste turma neamului român, căci ai fost jertfit pe altarul acestui neam, pe care l-ai iubit și pentru care ai trudit, după ce Eu, Domnul, te-am așezat prin cuvântul Meu să stai încă o dată pe scaunul bisericii acestui neam și să împlinești voia Mea. Cel pe care tu l-ai așezat din partea Mea pentru biserica Mea, acela este, iar ceilalți nu sunt, ci sunt din sinagoga satanei, și se zic pe sine că sunt ai Mei, dar nu sunt, ci mint, și pe aceștia Eu îi voi face să se închine în cer și pe pământ la picioarele celui iubit al Meu și vor cunoaște că Eu îl iubesc, după cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta. Iar ție îți spun: am lăsat înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, fiindcă, deși ai avut putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu și n-ai tăgăduit numele Meu. Știu faptele tale, și ai venit și ți-am dat cununa răbdării, și Eu scriu acum pe tine numele Meu și numele cetății Mele, al Noului Ierusalim, care s-a așezat din cer, de la Dumnezeu în mijlocul neamului român, și numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul a grăit bisericii neamului român. Amin.
Sfârșesc cuvântul Meu peste turma bisericii neamului român.
Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.