3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

Strig și la voi, slujitori ai bisericilor lumii. Treziți-vă spre sfințenie de duh, de suflet și de trup prin acest dulce și chemător cuvânt al Fiului meu, Fiul Tatălui Savaot, Care a murit și a înviat pentru fiecare om. Cercetați-vă inimile și lăsați-le sub lumina acestui cuvânt. Lăsați-vă însoriți de Soarele Hristos, Fiul meu, ca să creșteți în credință și în temere de Dumnezeu, și beți din acest izvor și împărțiți din el viața lui, că sunt fără viață în ei oamenii. Voi știți ce este cuvântul. Cuvântul este viața, iar viața este lumina oamenilor. Nu mai spuneți, nu vă mai spuneți că vă este de ajunsă Scriptura, că iată, nici pe ea nu vreți s-o împliniți, să ascultați de ea, să vă fie teamă de Dumnezeu. Cuvântul cel de azi este tot Fiul meu, nu este altceva acest cuvânt care hrănește duhul din om ca să învieze omul. Dacă vă este de ajunsă Scriptura, atunci înviați și fiți ca Hristos, Fiul meu, iar dacă nu înviați așa, intrați sub ploaia cea de azi a cuvântului Domnului, sub care crește Duhul Sfânt înăuntrul omului. Dumnezeu este același ieri și azi și de-a pururi. El este mereu astăzi. Nu uitați aceasta! El este Cel dintâi și Cel de pe urmă. Nu uitați aceasta! Amin, amin, amin.

Iată, biserica lumii, turma care se adună prin locașuri numite biserici, nu înțelege taina vieții și trăirea ei pe pământ, căci în bisericile lumii se adună cei ce au bani și bogății și mândrii și ranguri, iar săracii care merg în ele sunt codași chiar dacă Mă au pe Mine în ei cu taina trăirii în Dumnezeu. Dar Eu, Domnul și Cuvântul Meu, Care întinde cerurile ca un cort, Care pune temeliile pământului și Care zidește duhul omului înăuntrul său, voi lovi pe toți cei care s-au așezat păstori, iar turma lor e părăsită de învățătură. Brațul lor să se usuce, că n-au ajutat pe cel sfânt, și ochii lor să rămână orbi de tot, că n-au văzut slava Mea cu care am venit pe pământ atunci și acum pentru întoarcerea omului în rai pe pământ, căci raiul pe pământ a fost, și tot așa este și acum și pururea și în vecii. Amin.

O, Ierusalime al întoarcerii Mele cu duhul învățăturii despre împărăția lui Dumnezeu! Nu pot cărturarii să primească bogăția acestui cuvânt și măreția lui. Ei îl dau pe seama omului, dar dacă aceștia care grăiesc așa v-ar cunoaște pe voi, cei ce-Mi sunteți porți ale cuvântului Meu, ar înțelege că Eu și nu omul grăiește acest cuvânt, căci cine dintre cei ce cred așa cum se crede în Dumnezeu s-ar încumeta să se așeze în locul Meu? Numai duhul rău a făcut și face aceasta, dar ceea ce face el, se stinge mereu, se stinge și nu are putere să dea viață din viața Mea chiar dacă el ar îmbrăca sau îmbracă lucrare în numele Meu.

Scrieți numele Cetății Sfinte Noul Ierusalim peste tot pe unde voi trimiteți cuvântul Meu din zilele voastre, căci Eu le spun cuvânt de credință tuturor, și le spun așa: nu omul grăiește, ci Eu, Domnul Iisus Hristos, Care am fost mort și am înviat și sunt viu în vecii vecilor. Nu prin cărturari, nu prin oameni școliți pe pământ lucrez ca să-Mi aștern în cartea Mea de azi cuvântul gurii Mele, ci lucrez, ca și acum două mii de ani, prin cei neluați în seamă. Am pus îngrijitori peste lucrarea Mea ca și acum două mii de ani când aveam ucenici despărțiți de lume și îngrijiți de cei rânduiți de Mine de pe pământ, și Eu nu pot să nu amintesc tuturor cărturarilor și învățătorilor bisericii din lume că gura Mea prin lucrarea aceasta grăiește de cincizeci de ani pe pământ, și e glasul gurii Mele nu de cinci, sau de zece, sau de douăzeci de ani. E glasul gurii Mele, și cu el Mă voi sărbători curând, curând cu praznicul cincizecimii lui. Amin. Eu, Cel înviat din morți acum două mii de ani, Eu grăiesc, iar cei ce stau de strajă la porți iau glasul gurii Mele și îl aștern în carte după cum Eu le poruncesc aceasta, iar aceștia nu Mă aud numai cu urechile, ci fac faptă cu inima și cu fapta ei cuvântul Meu. Amin.

Am proorocit prin lucrarea acestui cuvânt că pentru necredința și neumilința și nepocăința și neîmpărțirea cuvântului Meu ieșit din gura Mea și pe care-l dau bisericii din lume și slujitorilor ei, că aceștia vor arde cu locașurile lor cu tot, cu foc trimis din cer, căci au fost reci și și-au văzut de ale lor și au nesocotit împlinirea cuvântului Meu. O, ei în zadar zidesc ca să strângă lumea în locașurile lor, că acei strânși ai lor nu sunt turma Mea, așa cum nici Israel n-a voit să fie, iar cine credeau între iudei în numele Meu, erau dați afară din sinagogi.

O, voi, cei ce sunteți așezați voi între voi mai mari ai bisericii din lume, să știți că voi faceți cu glasul gurii Mele de azi așa cum au făcut iudeii care au pus oameni plătiți să spună că pe Mine M-au furat ucenicii din mormânt pe când straja dormea, deși ei au pecetluit mormântul. Eu însă am înviat lăsându-Mi giulgiul ca mărturie în mormântul în care am stat trei zile, și M-am dus la ucenicii Mei și M-am arătat lor, căci ei erau ferecați de frica iudeilor și nu mai aveau ei cum să Mă fure. Am lăsat pecețile neatinse și am ieșit ca împărat al slavei, Care trece fără de oprire prin orice poartă și nu-i strică pecețile, așa cum cea care M-a născut cu trupul pe pământ a rămas Fecioară de-a pururi.

Acest glas este glas din cer, nu este minte de om, nu este învățătura și cunoștința omului, ci sunt Eu, Domnul slavei, Domnul învierii și al vieții veacului ce va să fie, iar omul nu poate vorbi în locul Meu, dar poate să se împlinească întru Mine prin legea harului și a adevărului prin care el Mă mărturisește pe pământ între oameni, așa cum ucenicii Mei cei de acum două mii de ani M-au mărturisit de la margini la margini, spre credința multora. Amin.

Dar cei ce au făcut zapis cu antichrist, care a luat locul lui Dumnezeu în loc sfințit de sfinți și de părinți, aceia sunt ca arhiereii și ca toți cei ce erau căpetenii care dădeau să creadă și să vină după Mine, dar nu pe față, căci se temeau să nu fie scoși din sinagogi. Dar Eu le spun acestora cuvânt drept, și așa le spun: amin, amin grăiesc vouă: voi, cei care-i opriți pe cei dintre voi și pe oamenii care caută izvor de viață să nu asculte de Mine, ci de voi, că le sunteți duhovnici! Învățați de la Mine ce înseamnă duhovnic. Dacă nu sunteți duhovnicești, de aceea nu aveți duhovnicie, și tot așa îi învățați și pe oamenii care vă dau vouă slavă și ascultare, oameni care nu au ce învăța de la voi. Voi semănați cu cei din vremea trupului Meu care ațâțau mulțimile împotriva Mea, împotriva mântuirii lor, căci Eu sunt Mântuitorul lumii, nu voi, cei ce v-ați așezat pe scaun sfânt și țineți mulțimile orbite de neascultare de Dumnezeu, ca să le puteți mulge și să aveți voi lapte și slavă de la ei, și apoi să le călcați în picioare, să le duceți la groapă și atât, că mai mult nu puteți crede și lucra nici pe pământ, nici în cer. Dar Eu vă spun că în cer se intră după merite, după cum ascultă omul de Dumnezeu pe pământ, nu cum trimiteți voi oamenii în cer.

Îmi ieșeau cu finic mulțimile ca să Mă preaslăvească în ziua aceasta de dinaintea patimilor Mele cântându-Mi: «Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!», și Mă cunoșteau prin Duhul coborât pentru Mine din Tatăl peste ei, iar apoi mai-marii lor, duhovnicii lor, care trăiau ca și voi de pe spinarea lor, le-au ațâțat să strige mai-marilor lor, duhovnicilor lor: «Răstignește-L!».

Vai vouă, celor ce învățați pe cei ce ascultă de voi să nu asculte de Mine și îi învățați să nu creadă în cuvântul Meu de azi, care este râul vieții ca să bea din el neamurile pământului spre tămăduirea lor, precum este scris în Scripturi să fie! Și iată, cuvântul Meu care s-a făcut râul vieții în mijlocul României vă va judeca pe voi, cei care nu-i îndemnați pe oameni să bea din el și să se lase de fărădelegi și să iubească Scriptura de ceruri noi și de pământ nou în care locuiește dreptatea și fiii ei. Vai vouă, celor ce sunteți arhierei și preoți și căpetenii și care nu beți ca să credeți în această milă și să mâncați mană din cer și să aveți din cer și nu de pe pământ înțelepciune, și să aveți ascultare de Dumnezeu și credință prin ea, și apoi dragostea de Dumnezeu și înțelepciunea ei și frumusețea cea dintâi, frumusețea lui Dumnezeu în om! Vai și oamenilor care se tem de voi, care ascultă de voi împotriva cuvântului Meu de ieri și de azi, împotriva Mea și împotriva lor, și apoi toate acestea se vor întoarce împotriva voastră, și vor alerga oamenii la voi ca să-i acoperiți, ca să-i scăpați de cele ce au să vină peste lume, și voi nu veți putea nimic atunci, și veți fi rușinați, și veți fi judecați de acest cuvânt care v-a învățat și v-a strigat, și voi n-ați vrut să fiți ai Mei, și s-a împlinit cu voi Scriptura care spune: «Au orbit ochii lor și au împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă, și Eu să-i vindec». Iată, nu vă este dat să credeți, căci credința nu este a tuturor, ci este numai a acelora care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu împlinindu-l pe el, și de aceea Eu, Domnul, voi pedepsi prin cuvântul acesta care învinuiește pe cei ce nu cred, și voi vărsa curând, curând cupa peste cei necredincioși și peste toată zădărnicia trudei lor de pe pământ, căci pe pământ și-au strâns și nu în cer, și voi face să se mistuie pământul de sub ei, cu tot ce e pe el, căci așa este scris în Scripturi. Iar cei ce cred așteaptă răbdând ceruri noi și pământ nou și dreptatea care va dăinui în acestea, căci scris este că «Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate». Amin. Dar omul care își uită păcatele ca să le tot poată face, acela în zadar se tot arată înțelept în numele Meu și se crede așa, dar înțelepciunea lui va fi vădită, căci aurul numai în topitoare se vădește dacă este. Amin.

Dar cei care aud azi cuvântul Meu care prin îngeri deschide cerul și se suie și se coboară îngerii cu el prin credința celor tocmiți de Duhul Sfânt al sfinților, cum să-i pot Eu auzi pe aceștia care nu cred, care nu au darul credinței din pricina trupului lor care poftește împotriva Duhului Sfânt, dar care-și pun nume de creștini ortodocși? Ce să le fac Eu acestora care nu cred prin faptele credinței sfinte? Aceștia sunt ca și morții, dar nu ca morții din morminte, că aceia Mă cunosc și strigă la Mine să-i ridic și să mărturisească ei această lucrare de cuvânt, care umple cerul de sfinți și locuința morților de glasul Meu care vestește viața veacului ce va să fie după învierea cea mare. Și iată ce le spun Eu lor: Duhul Sfânt numai de sfinți este purtat, căci sfinții au duhul umilinței în care Se odihnește și lucrează Duhul Sfânt, Care vede și aude și mărturisește. Dar voi, cei ce v-ați așezat pe pământ în numele Meu ca slujitori ai dreptei credințe, cum ați pus voi acest nume credinței voastre? Ce lucrare faceți voi? Voi, care auziți acest cuvânt rostit de gura Mea peste pământ în zilele acestea de glorie cerească pe pământ; voi, care ziceți stând de frică la pândă și zicând: „Oare n-a crezut în El cineva dintre căpetenii?“; voi, care osândiți pe Dumnezeul Cel viu zicând: „Nu este El“; voi, care știți acest cuvânt pe care Eu prin cei neluați în seamă îl împrăștii peste pământ ca pe o sămânță de viață și de râu de viață; voi, cei care veșnic ați stat și stați pe scaunul celor sfinți și stați pe el împotriva Duhului Sfânt, credeți voi că Îl puteți tăgădui pe Cel Viu prin nepăsarea voastră de viață și de cuvântul vieții? Trupul vostru poftește împotriva Duhului, iar Duhul Meu Cel Sfânt poftește împotriva trupurilor voastre cu care acoperiți ochii și urechile celor fără de cale ca să nu-i pierdeți voi de pe calea rătăcirii voastre de Dumnezeu, iar Eu Mă voi ridica împotriva voastră și voi face dreptate sfinților Mei, și atunci veți vedea că Eu sunt acest cuvânt care v-a chemat și pe voi de la moarte la viață. Voi însă îl nesocotiți, căci iubirea de argint v-a orbit, iar slava de la oameni, de asemeni, dar Eu nu vă voi uita pe voi, căci în zilele acestea voi judeca necredința voastră, după ce atâta vreme v-am rugat să nu-Mi stați împotrivă.

Vă voi da pe mulți deoparte prin această proorocie, căci cu cuvântul grăiesc, și apoi împlinesc, și prin cei neluați în seamă de voi Eu Îmi lucrez peste pământ lumina, cuvântul Meu care are viață în el, iar viața este lumina oamenilor, iar dreptul, din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, Eu nu voi binevoi în el, căci mai e prea puțin timp, și Eu nu voi întârzia să vin să fac dreptate sfinților. Amin. Mai e puțin, prea puțin timp, și Eu Mă voi judeca cu voi și vă voi spune că n-ați fost drepții Mei așa cum stați. Vă numiți unii pe alții „sfințiți“ și „preasfințiți“, „înalți“ și „preaînalți“, și puneți pe oameni să vă sărute mâinile ca să ia har de la voi, căci voi vă lăudați că aveți har. Eu însă vă spun că este scris în Scripturi că «Domnul, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har». Voi nu sunteți cei smeriți, ci sunteți plini de duhul slavei care vine de la om și sunteți iubitori de arginți, și Eu vă voi judeca pe voi. Se atinge lumea de voi și de hainele voastre ca să ia sfințenie, că așa știu oamenii, bieții de ei, dar Eu le spun oamenilor că nu sunteți sfinți, și nici sfințiți nu ați dat să fiți și să stați, căci sunteți mândri, iar harul nu stă pe locuri semețe, ci pe locuri smerite, și nu aveți voi cum să iubiți duhul proorociei și pe proorocii care-l poartă.

Voi spuneți că nu mai este duhul proorociei, iar Scriptura vă judecă spunând prin apostoli: «Râvniți să proorociți, și Duhul să nu-L stingeți, și numai așa va fi Domnul cu voi». Voi însă v-ați așezat ca fricoșii la pândă, ca nu cumva să creadă în Duhul Meu, Care Se varsă cuvânt peste pământ, cineva dintre căpetenii, cineva dintre cei ce se numesc slujitori de biserici, dar Eu vă spun că sunteți orbiți de dorul slavei deșarte și că v-ați luat plata, precum este scris în Scripturi. Amin.

O, de atâtea ori v-am strigat prin acest cuvânt, dar iată, credința nu este a tuturor, ci este a acelora cu duhul umilit, și aceasta este jertfa cea plăcută Mie, nu tămâierile voastre, nu îndelungile voastre rugi pe care le faceți de ochii oamenilor, căci toate acestea de la voi sunt durere pentru Mine și pentru sfinți din pricina duhului semeției și al necredinței din voi, căci faptele credinței își arată rodul lor când ele lucrează între oameni. Voi însă vă arătați înaintea cerului cu turme bolnave ca și voi, cu ucenici de ai voștri, care n-au în ei pe Duhul Sfânt, fiindcă nici voi nu-L aveți, de vreme ce nu aveți lucrare ca a ucenicilor Mei cu care lucram minuni pentru judecata necredinței de pe pământ.

Vă adunați în biserici în ziua aceasta care e numită duminica ortodoxiei și adunați bani pentru biserici. O, și ucenicii Mei lucrau peste biserici, dar adunau pentru cei sfinți și săraci de cele de pe pământ, nu pentru ei, și iată turme de oameni care nu știu ce fac, și pe aceștia voi îi stăpâniți, iar Eu cu duhul proorociei vă descopăr pe voi, cei înveliți cu haină de om sfânt, de slujitor al celor Sfinte ale Mele și care se dau sfinților Mei, și vă întreb: voi cui le dați dacă ziceți că le faceți și că le aveți? Cui le dați când ziceți: „Să luăm aminte că Sfintele se dau sfinților“? O, voi nici nu mai ziceți așa, și ziceți altfel, și ziceți: „Să luăm aminte, Sfintele sfinților“, iar pe popor îl învățați să zică: „Unul sfânt, Unul Domn Iisus Hristos“ în loc să-l învățați să fie sfânt și să se umilească zicând: „Unul este Sfânt: Domnul Iisus Hristos!“.

Oare, mai înțelege omul de rând vorbirea cea din biserică, și care trebuie să aibă tălmăcitor dacă nu este înțeleasă? O, cum să nu stați voi împotriva bisericii Mele de nou Ierusalim așa cum ar fi trebuit să fie biserica Mea de peste tot? Cum să nu-Mi stați Mie împotrivă dacă Eu, aici, prin cuvântul Meu proorocesc, rostesc împotriva voastră că sunteți hristoșii mincinoși care nu-i lasă pe oameni să vină la Mine și le închideți lor ușa spre împărăția Mea care este împărăția sfinților? Cum, când voi îi țineți pe oameni în împărăția păcătoșilor care nu văd calea, ca să vă slujească vouă și nu Mie, Dumnezeului Cel Atotputernic și Adevărat? Adevăratul păstor își pune viața pentru oi, iar voi le luați viața, dar Eu vin să le-o dau, că sunt adevăratul lor Păstor, și am voit să fiu și al vostru, dar duhul îngâmfării nu vă lasă să puteți cu cele sfinte și cu roadele lor în voi. De aceea Eu Mă voi judeca de acum cu voi. Amin, amin, amin.

Dar vai lor, că nici unul din ei nu va scăpa de pedeapsa pe care și-au gătit-o de Mi-au pus în lanțuri pe cel ce a fost martor dintre ei la lucrul Meu cu voi. Dacă ei ar fi crezut că Eu sunt această lucrare, și-ar mai fi mărturisit apoi necredința martorul Meu pe care l-am avut Eu dintre ei și cu care am lucrat început nou, de biserică vie și neamestecată cu fărădelegea? Am spus, și iarăși spun că toată necredința și disprețul pe care îl aruncă acesta acum înspre voi, este pentru că nu a voit nimeni din ei să creadă și să devină copii, și să primească împărăția lui Dumnezeu apoi. Ce să fac cu cei mari în ei înșiși? Nimic nu pot să fac. Nu pot să încap în ei oricât M-aș micșora Eu ca să-i fac să Mă cunoască prin duhul umilinței Mele, și apoi prin harul cel de sus pe care-l au numai cei născuți de sus, iar cei de jos nu-l au. Le voi zdrobi mărirea curând, curând, așa cum am zdrobit-o și pe cea a arhiereului care s-a luptat împotriva voastră vreme de șapte ani, și apoi a căzut și a plătit pe pământ prin chin și jale toată mulțimea de pietre pe care a aruncat-o el în voi. Le voi zdrobi mărirea lor de care Eu nu am nevoie, precum nu am nevoie de slavă de la ei, căci Eu am spus: «Slavă de la oameni nu primesc». Nu primesc, că Eu sunt Dumnezeu umilit, și nu crede omul că nu primesc slavă de la el. Ce să fac cu slavă pentru Mine de la cel ce nu Mă iubește cu trupul, cu sufletul și cu duhul lui?

Îi voi pedepsi pe toți, pe neam și pe sămânță, pentru că Mi-au luat de lângă voi pe cel ce a crezut Mie, și pentru că l-au pus apoi să hulească drumul Meu de la cer la pământ și să se despartă de cuvântul Meu cel sfânt, cuvântul vieții veșnice, care umple văzduhul când cobor cu el la voi, și care zguduie locuința morților și iadul, ca să dea înapoi pe morți, precum scrie în Scripturi.

Eu, milă voiesc. De ce nu aude omul ce voiesc Eu? De ce-Mi aduce omul jertfă pentru păcat și zeciuială din câștig, ca apoi să Mă aibă dator lui așa cum Mă avea fariseul care-Mi pomenea faptele lui bune și zeciuiala lui la templu și faptele rele ale vameșului? Cei ce slujesc la altar sunt cei ce iau jertfă de la om pentru păcatul omului învederat de păcat prin jertfa adusă la altar, jertfă din care trăiește cel ce slujește la altar, nu Eu, iar Eu nu trăiesc nici în cel ce aduce jertfă la altar pentru păcatul lui, nici în cel ce primește pe altar jertfa cea pentru păcat, jertfa cea arătată în legea cea pentru păcat. Dar Eu voiesc milă. Cel ce slujește la altar pentru omul păcătos, vrea jertfă, iar Eu voiesc milă de la om și de la cel ce nu-l ajută pe omul care păcătuiește, ci numai îi primește jertfa cea pentru păcat, așa cum și azi oameni peste oameni și grămezi de oameni adunați prin bisericile lumii dau pomelnice și bani și prinoase slujitorilor de altare ca pe vremea jertfelor pentru păcatele lui Israel, iar jertfele acestea Eu nu le voiesc, ci voiesc pocăința omului, inima omului, în timp ce slujitorii altarelor sug din sângele celor lipsiți și al celor bogați care aduc din prisosul lor la altare, și altceva nu fac slujitorii altarelor, nu-i ajută pe oameni să se lepede de faptele lor rele și să strige apoi la Mine îndelung, ziua și noaptea, ca să le fac dreptate împotriva potrivnicului lor, diavolul, care-i ține robi ispitei duhului lumii, ispitei trupului și oricărui fel de ispită. Eu milă voiesc, ca apoi să-l miluiesc pe om. Vameșului i-a fost milă de Mine și Mă chema să Mă mângâie cu pocăința lui bătându-și pieptul de durerea părerii de rău și de spaima pedepsei păcatelor lui.

Eu milă voiesc, și de la om la Mine, și de la Mine la om, dar mai ales de la om la Mine. Jertfa pentru păcat sau zeciuiala este pentru cel ce slujește la altar, nu pentru Mine, iar Mie Îmi rămâne omul greu de păcatele lui și ale slujitorului care trăiește din păcatele omului. O, dacă nici un om de pe pământ n-ar face nici un păcat, din ce ar mai trăi slujitorii altarelor, care slujesc înaintea Mea pentru omul cel păcătos? Ar trăi din zeciuiala fariseilor, și tot ar trăi de la altar. Mă voi răzbuna curând, curând, curând pe ei, că nici pe cei ce se nasc, nici pe cei ce mor nu-i ajută să intre în împărăția cerurilor ca niște prunci, ci le cer bani și iar bani, chiar și după ce moare omul. O, când vor face aceștia fapte bune pentru sărmani? Când vor avea aceștia milă de sufletul lor, și apoi de Mine milă? Când, fariseule? Când, slujitorule de altar? Când, cărturarule, Îmi vei aduce tu jertfă plăcută Mie, smerenia inimii tale și duhul umilinței tale, care să te înalțe spre cer cu inima și nu cu ochii și nu cu fapta mâinilor tale, care Mi-a ajuns până la os scoțându-Mă ție datornic? Când vei învăța ce este mila și nu jertfa? Vin curând, și îți voi plăti după fapta ta. Iar celor ce strigă îndelung la Mine ziua și noaptea ca să vin, voi veni la ei și Îmi voi face casă la ei și voi cina cu ei și Mă voi arăta lor. Dar am și venit și am făcut aceasta și am împlinit sub ochii tăi dreptatea celor pentru care Eu, Domnul, am răbdat îndelung, așteptând pocăința fariseului să ajungă ea înaintea Mea, ca a vameșului care Mă striga cu inima zdrobită să-i fiu lui milostiv.

Eu iarăși spun în duh de sărbătoare a pietrei Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea: nimic și nimeni să nu se încumete să mai umble la această lucrătură lucrată din cer pe pământ, căci ceea ce voiesc Eu, cine poate strica? Iar cel ce va mai întinde mâna sau sabia lui ca să amenințe peste lucrul venirii Mele după două mii de ani de la Tatăl, acela se va zdrobi în sabia lui, căci cine scoate sabia, în sabia lui va pieri. Amin.

Mă uit la arhiereul care s-a așezat pe scaunul în care s-a strivit cel de dinaintea lui arhiereu, și care a lovit în arhiereul Meu cel ales și în lucrul ieslei cuvântului Meu. Mă uit la el, îndelung Mă uit cum dă să umble să pună piedici biruinței Mele și bisericii Mele de nou Ierusalim în lucrarea Mea cu ea peste pământ. Dau să Mă apropii de el cu acest cuvânt și să-i spun că împotriva Mea și a cuvântului Meu din zilele acestea și a biruinței Mele peste pământ acum când Eu vin și tot vin cuvânt de la Tatăl, el nu va putea nimic, căci Eu sunt Dumnezeu și nu om. Îi spun că cine dă să se lovească de această piatră, acela se zdrobește în ea. Dacă nu poate s-o vestească și s-o primească și s-o aibă de slavă și nu de necinste peste biserica cea fără de legea Mea împlinită peste ea, dacă nu poate să vadă și să-Mi dea slavă pentru darul cel mare pe care Eu l-am așezat pe pământ pentru biruința celor ce vor crede venirii Mele cuvânt pe pământ, dacă el nu vrea să aibă pacea Mea și nu pacea lui, slava Mea și nu slava lui, măcar să nu-Mi umble la lucrătura Mea, să nu dea să oprească pe cei ce cinstesc și se apropie cu credință de minunea aceasta, de slava cuvântului Meu cu care Eu Mă slăvesc acum pe pământ. Mă uit la el cum se teme să nu-l scadă pe el lucrul și locul prin care Eu vin acum cuvânt pe pământ, și dă să-Mi bage bețe în roate mersului Meu spre om, și al omului spre Mine. Dar Eu îi spun lui să nu se teamă de slava Mea cu care Mă slăvesc aici și de aici, ci să se teamă să lovească în ea și în cei ce o cinstesc pe ea. Să nu lovească în arhiereul Meu, să nu-l întristeze, să nu-l amenințe. Iar dacă nu va asculta așa, Eu, Domnul, îi voi sta împotrivă ca și celuilalt de dinaintea lui care a dat să-Mi necinstească taina venirii Mele și pe cei ce o poartă și o mărturisesc pe ea. Dacă el se încurcă în Mine, Eu nu Mă încurc în om, fiindcă sunt Domnul, Făcătorul omului, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar Tatăl este în Mine. Amin.

Mulțime de oameni și-au făcut scaune și s-au așezat pe ele în numele Meu peste oameni. Iată, aceia Mă iubesc pentru ei, nu pentru Mine, și își fac în numele Meu ranguri și trecere și petrecere și putere, făcându-i pe oameni să cumpere de la ei iertarea cea de la Mine, nu vindecarea, că dacă s-ar vindeca oamenii de dorul și de patima păcatelor, cine ar mai umbla să-și cumpere iar și iar iertarea și mila de la cei ce vând, în numele Meu, de două mii de ani iertarea cea de la Mine?

Când Petru punea mâinile peste cei botezați, aceia luau Duh Sfânt, iar Simon, care fusese vrăjitor, a adus bani ca să i se dea și lui puterea punerii mâinilor. Iar Petru i-a zis așa: «Banii tăi să fie cu tine spre pierzare, că ai socotit că darul lui Dumnezeu se agonisește cu bani. Tu nu ai moștenire la chemarea aceasta, că nu este dreaptă inima ta pentru Dumnezeu. Roagă-te și te pocăiește de răutatea ta, doară ți se va ierta cugetul inimii tale».

Iată de ce am spus Eu că biserica omului este prăvălie pe care scrie „Dumnezeu“, de unde Se cumpără Dumnezeu și darurile Lui așa cum crede omul, așa cum este învățat omul să caute la darul lui Dumnezeu. De două mii de ani această minciună cu față de biserică a Mea vinde pe bani trepte și ranguri de preoți la cei care vor să cumpere. Așa sunt cei ce-și zic preoți ai lui Hristos, așa se fac ei preoți, iar Eu zic pentru ei: banii lor să fie cu ei spre pierzare, că au socotit că darul lui Dumnezeu se agonisește cu bani. Aceștia n-au moștenire la chemarea Mea. Amin.

Cei ce s-au făcut soare și lună peste neamurile de pe pământ, nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt Lumina, nu ei, iar ei au băgat lumina sub obroc, sub haina lor care seamănă cu haina Mea, și își zic că pot să vândă lumină, dar lumina lor nu ține de lumină, căci viața este lumina oamenilor. Oamenii însă n-au viață, că nimeni nu le-o dă, nimeni nu-i învață ce este viața, viața fără de moarte, viața fără de păcat. Nu este nimeni pe pământ să-l învețe pe om să se întoarcă în rai, să se întoarcă la viața cea fără de moarte. Numai Eu sunt fără de moarte și numai Eu pot să-l învăț pe om, căci învățător este cel care face el mai întâi cele ce învață pe om să facă. De aceea am făcut totul nou, căci smochinul de pe pământ e uscat, și soarele și luna s-au făcut ca un sac de păr și ca sângele, și cad stelele de pe cer, cad creștinii din cer, cad din Dumnezeu, că n-are cine-i lumina pe ei ca să nu cadă. Ca un sac de păr s-au făcut preoții, și slujitorii lor s-au murdărit de sânge și sunt plini de silnicie, și Eu nu-i aud pe ei, după cum este scris în Scripturile proorocilor despre aceștia: «Când ridicați mâinile voastre spre Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, și când înmulțiți rugăciunile voastre, nu voiesc să le ascult, căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge, iar prăznuirile voastre au ajuns pentru Mine povară».

Dar Eu ies ca un Păstor milos în calea oilor fără păstor, și le chem la izvor și așa le zic lor: haideți la înviere! Veniți de luați lumină! Amin. Haideți către cei ce i-am pus împărțitori de la Mine vouă! Le-am dat acestora lumina Mea ca să v-o dea. Ei n-au luat de la om nici darul, nici lumina. La aceștia le-am dat Eu, le-am dat ca să dea fără să ia plată pe Dumnezeu. Veniți de luați lumina Mea de la ei, că am făcut totul nou, fiindcă smochinul de pe pământ este uscat și nu poate rodi decât uscături și zgârieturi și răni, căci uscăturile zgârie. Cei ce s-au făcut apostoli sunt din lume, și s-au făcut cu bani, și pentru bani jupoaie oile cele bicisnice și sug grăsimea și laptele lor. Dar Eu îi voi hrăni pe aceștia cu pelin, fiindcă Eu așa am profețit pentru ei prin prooroci și am zis: «Îi voi hrăni cu pelin, căci de la ei s-a întins necredința peste tot».

Nu au Duh Sfânt cei ce lucrează peste om punerea mâinilor. Aceia au bani, nu Duh Sfânt. Aceia vor bani, iar Duhul Sfânt nu Se dă pe bani de către cei ce zic că-L au și că-L dau. Și dacă-L dau, de ce n-au Duh Sfânt cei cărora ei le dau? De ce nu se arată botezați cei botezați de cei ce botează plătind bani? Apostolii Mei le ziceau la cei botezați: «Luați Duh Sfânt!», și luau cei botezați, și se vedea că luau. Iar cel ce n-a luat, văzând cum iau Duh Sfânt cei botezați peste care apostolii își puneau mâinile, a venit cu bani la apostoli și le-a zis să-i dea și lui puterea aceasta, ca pe oricine va pune mâinile lui, să primească aceia Duh Sfânt. Dar Petru a rostit lui și a zis: «Banii tăi, odată cu tine să fie de pierzare, că nu se cîștigă cu bani darul lui Dumnezeu, iar tu n-ai parte și nici sorți la chemarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă pentru Dumnezeu».

O, cum de nu s-a trezit de două mii de ani lumea care a dat să se facă biserică a Mea? O, cum de n-a văzut omul că este înșelat în numele Meu? Am spus prin cartea Mea din zilele acestea că biserica Mea n-a fost pe pământ, ci numai sub pământ și numai în ascuns, iar cea care se așează cu zidurile ei pe înălțimi ca să prindă sub ea robi, aceea e biserica omului ascuns care lucrează taina fărădelegii cea proorocită de apostolii Mei că se va lucra în biserică spre dărâmarea ei.

Se miră omul pe pământ de ce am venit Eu cu cuvântul în lume acum, după două mii de ani. O, dacă ar ști omul ce lucrare face păruta biserică de pe pământ, n-ar mai sta nepăsător omul, și ar alerga la Mine așa cum a alergat fiul risipitor de viață la tatăl său ca să-i dea să mănânce. Sunt frânți de jale sfinții din cer care au fost pe pământ păstori de la Mine puși pentru turma cea risipită. Am spus că nici un om nu poate înșela pe om și pe Dumnezeu ca și omul care se așează de la el citire sau de la oameni citire peste oameni în numele Meu ca să păstorească, zice el. O, păstorul cel adevărat nu se mai are pe sine. Dar unde să mai găsești așa ceva? Astăzi nu mai este nici un păstor în afară de Mine. De aceea am venit acum, după două mii de ani, să fiu Păstor pe pământ. Am venit că nu mai sunt păstori de oi. Am venit că Mi-e milă de om. Cei ce se așează mai mari peste oameni și peste mări și țări, sunt orbi de tot, dar nu sunt orbi, ci le place lucrarea de orb, și de aceea o lasă ca să fie. Cine-i alege pe orbi? Orbii îi aleg. Sunt orbi toți oamenii și nu vor să se trezească din orbire. Nu boala este vinovată, ci bolnavul este vinovat.

Am venit Păstor pe pământ, că Mi-e milă de om. N-are omul povățuitor, n-are omul preot, căci preot este cel ce se jertfește, nu cel ce ia jertfă. Preotul care ia de la oi, acela nu este preot. Eu n-am făcut așa, ca să sug de la oi. Mi-era milă de ele și le dădeam Eu. Eu n-aveam nici casă, nici masă, nici țarini, nici avere, dar aveam ce să dau la oi. Aveam putere să le dau. Cu cuvântul le făceam mâncare și hăinuțe de har și adăpost de la Tatăl, și ele uitau de frig și de foame și de jale și se țineau după Mine cu dor, și Eu le dădeam. Dar când au aflat păstorii cei plătiți, care pândeau după Mine și după oile Mele, s-au sculat și Mi-au răsfirat toate oile și le-au făcut să strige la Pilat să Mă pună pe cruce, ca să nu-și piardă păstorii oile de la care sugeau ei. Așa este și azi. Eu păstoresc cu pășune cerească și adăp cu izvor dulce pe oi, și păstorii cei vicleni s-au supărat și Mi-au râs de oile pe care Eu le-am strâns la pieptul Meu ca să le dau viață din viața Mea. Dar ei s-au tăiat și se vor tăia în sabia pe care ei au scos-o împotriva venirii Mele și a turmei Mele cea curată, cea curățită de Mine ca să fie, și ca să nu piară biserica Mea dintre pământ și cer. Nu este biserică aceea care stă zidită de om pe înălțimi. Aceea este prăvălie pe care scrie „Dumnezeu“, și se duce omul să Mă ia de acolo și Mă plătește. Nu e om să încapă în biserica aceea dacă nu are bani. Toți slujitorii ei zic că banul e pentru biserică, și omul nu știe ce zice mai-marele lui, care-i ia lui banul și îl cheltuie în plăceri trupești și pământești și trecătoare. Iată, nu este pentru biserică banul pe care-l dă omul la această prăvălie. Biserica înseamnă oile, nu ziduri înseamnă, nu altceva înseamnă. Oaia slabă n-are trecere în templul omului; oaia stearpă, nici atât. Dar oaia grasă încape, că are lapte și are lână și are miei. Nu preotul trebuie să umble cu banii dacă e nevoie de bani pentru viața bisericii, ci iconomii care au în grijă lipsurile oilor. Oaie pe oaie se ajută prin iconomii cei drepți, care se fac împărțitori cu nevinovăție, precum scrie Scriptura. Iar preotul trebuie să păstorească, trebuie să hrănească și să panseze și să păzească oile Mele, și el să nu aibă oi, de vreme ce se așează păstor al oilor Mele, iar Eu nu le cer nimic la oi, și le dau din viața Mea. Amin.

Mă plâng cu cuvântul. Sunt orbi toți oamenii, și Eu nu mai pot scăpa de robie, căci omul minciunii M-a scris pe casa lui ca să trăiască pe urma numelui Meu, dar Eu nu i-am spus să facă așa. Eu nu M-am dat nimănui să Mă vândă decât lui Iuda, ca să se împlinească Scriptura cu Mine, Păstor vândut de om.

Iată, așa a fost mereu cu păstorii minciunii. Văduva cea săracă s-a împrumutat ca să-i ajungă să dea păstorilor partea cea de la oi. Când am văzut-o cum a dat, Mi-a fost milă de ea. Nimeni n-a cercetat-o dacă are, ci dacă a dat. N-avea decât puțin de tot, și nu s-a mai gândit la viața ei, ba a mai și împrumutat, și iată cât a dat. O, de ce nu fac așa și păstorii? De ce nu-și pun și ei viața pentru oi așa cum oile și-o pun pentru ei?

O, biete oițe, multă milă am de voi. Am venit după voi ca să vă scot de sub robie. Păstorii cei de peste voi vă sug vlaga, vă irosesc timpul. Voi munciți la stăpâni străini ca să vă țineți viața, iar păstorii de peste voi vă mănâncă laptele, și voi nu mai știți să nașteți și să creșteți miei pentru Mine. Să știți că păstorii cei de peste voi nu sunt de la Mine, ci sunt vânzătorii Mei. M-au scris pe prăvălia lor și și-au făcut argați și strângători de bir și Mă vând vouă, zic ei, iar pe voi vă cumpără cu numele Meu, scris pe prăvălia lor. Iată, vânzare și cumpărare, și unde este aceasta, acolo este lucrare antichristă, pecete mincinoasă. Nimeni nu poate vinde pe Dumnezeu, nimeni nu poate cumpăra oi până ce nu are scris pe el acest nume tainic: „antichrist“, omul fărădelegii, care stă pitit în haină de sfânt de două mii de ani. Biserica Mea nu este așa, și unde ea este, nu este vânzare și cumpărare, nu este păstor plătit, care dă oile la lup dacă vine lupul; nu este Dumnezeu vândut și nu este oaie cumpărată pentru ca să argățească păstorul, ci este iubire și jertfă sfântă, așa cum Eu am arătat la oi, așa cum Eu am lucrat înaintea oilor ca să ia oile de la Mine învățătură de biserică. Dar acest fel de biserică nu și-a găsit loc niciodată printre oameni, căci oamenii sunt orbi și nu caută să cunoască Duhul Adevărului ca să vadă apoi prin El.

O, Mă doare pentru minciuna de pe pământ și pentru casa ei și pentru numele Meu, scris pe această casă. Mă doare. O, Tată al Meu, Mă doare, și Îți spun Ție, căci sunt Fiul Tău: Mă doare, Tată!

– De când l-ai pierdut pe om Te doare, Fiule. Când am văzut cât Te doare, Te-am trimis după el ca să-l faci iar, dar omul n-a stat la făcut, Fiule făcător al omului. Ai voit să mori pentru durerea oilor fără păstor, că Te durea risipirea lor, iar după ce ai murit, ai înviat, ca să vadă oile că ești Păstorul lor. Dar păstorii minciunii s-au arătat iar, și stau de două mii de ani în locul Tău peste oi și Te vând, zic ei, pe viața oilor, pe laptele de la oi, și Te doare de două mii de ani, și nimeni n-are milă de durerea Ta cea de șapte mii de ani. De când l-ai pierdut pe om Te doare, tată, și așa Mă doare și pe Mine, că ești Fiul Meu Cel durut de la om, dar scris este: «Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe toți vrăjmașii Tăi așternut sub picioarele Tale». Amin. Un picuț, și tot omul de pe pământ Te va avea de Păstor, căci toți păstorii minciunii pier curând, curând. Le voi cere viața oilor și îi voi pedepsi că Te-au vândut, Fiule. Ca iudeii Te vând toți pe bani și cu banii de pe Tine își fac ale lor și s-au umplut de lăcomie și de minciună în numele bisericii, Fiule, dar biserică nu este, că biserică este numai ce este al Tău, numai Tu, cu oile Tale, Fiule Păstor.

Te-am trimis iar Păstor pe pământ după două mii de ani. Cheamă-Ți oile și le dă viață, că n-au; n-au viață, n-au vlagă, n-au cunoștință, n-au mângâiere, n-au, Fiule, n-au. Numai pe Noi Ne doare de oi, dar oile nu știu. Nu știu oile unde este mângâierea lor și alifia lor, că s-au pus păstorii minciunii între Tine și oi și s-a astupat calea cea cu lumină, Fiule Păstor.

O, nu mai plânge, tată. Ești Fiul Meu și Mă doare pentru Tine. Hai să păstorim omul de pe pământ și să-i dăm și putere să Ne ia și să Ne aibă și să Ne cunoască bine, ca să nu se mai lase omul înșelat de minciună. Hai, Fiule, copilul Meu, că Tatăl poate în Tine, și Tu vei zdrobi sub mersul Tău pe pământ pe toți cei care s-au folosit de numele Tău și de haina Ta pentru câștig nedrept și pentru ranguri și pentru slavă. Hai, că timpul e pe sfârșite și tot ce este al timpului se duce, iar Noi vom câștiga pe om, Fiule. Hai, că avem popor care Ne cunoaște și căruia îi facem cunoscută taina vieții și taina fărădelegii, și el va propăși pe pământ cu adevărul cel din cer. Amin, amin, amin.

– Și noi, Tată bun, și noi, arhierei din Arhiereul Cel veșnic, Îți mângâiem Fiul, că e copilul Tău Cel moștenitor, Care știe să-Ți dea Ție toată moștenirea Lui când Și-o va dobândi din nou de sub om pe deplin. Și noi sunăm în zi de sărbătoare din trâmbița cuvântului cu care ne-a insuflat Hristos, Păstorul Cel din Tine, Tată. Strigăm oile sub mantia Lui, că păstorii de peste oi sunt lupii care trăiesc din oi. Să vină oile la izvor! Să vină! Amin, amin, amin.

A venit Hristos la voi, o, oițelor! Auziți-L cum cântă cu fluierașul ca să vă adunați și să-I cunoașteți glasul. Este Cel ce Și-a pus viața pentru voi. A venit să vă dea pășune fără plată. Veniți la El, că adevărul nu mai este în oameni. Nu le mai spunem lor, păstorilor de peste voi, să vă lase să veniți la izvorul vieții. Ei vă pun spini în cale ca să vă spună că drumul e greșit, iar în calea spre ei pun minciuna lor pe care ei scriu numele lui Hristos. Aduceți-vă aminte că Domnul n-a încăput cu oile Lui în casa păstorilor de atunci. El le păstorea prin grădini, pe malul apelor și prin munți, și le păzea de lupi, că și atunci erau lupii ca și azi, îmbrăcați în haine de sfinți. Veniți spre grădinile Domnului ca să vă dea El hrană, ca să vă înmulțească viața și mângâierea cea din cer, că pe pământ omul minciunii vă duce spre tăiere. Fiți după chipul și asemănarea lui Hristos, Cel ce a făcut omul. Nu vă purtați după chipul și asemănarea păstorilor voștri care vă sug laptele, care vă închid calea spre cer ca să rămâneți pe pământ. Veniți cu cerul, căci cerul este veșnic. Veniți la izvorul cel din cer care curge în mijlocul oamenilor, căci Domnul l-a coborât pe pământ ca să aibă cel ce ia din viața lui, din cuvântul cel dătător de viață.

Strigăm oile sub mâna Ta de Păstor, Doamne. Dă-le mâna și le dă putere ca să vină. Amin, amin, amin.

– Eu vin cu mântuirea oilor. Smochinul a dat muguri, și via Mea s-a copt, și primăverile vin și se așează peste pământ. Eu sunt Cel ce Mi-am pus viața pentru oi, ca să aibă oile viață. Să vină oile să le dau viață, căci am ieșit în calea lor și Mă dau lor Păstor. Și pe câte vor veni Eu le voi păstori. Pe munții Mei Eu le voi păstori și pe veci le voi mângâia pe munții Mei. Amin, amin, amin.

Iată sărbătoare de Bobotează! Mă sărbătoresc cu tine, popor mititel, adunat în jurul ieslei cuvântului Meu; cu tine și cu Ioan, nașul Meu de la botez. Acum nouă ani am venit cu Ioan și am îmbrățișat aici la iesle pe cel care M-a mărturisit în zilele acestea peste lume cu lucrarea venirii Mele: pe Irineu, arhiereul Meu cu care Mi-am înfipt țărușul împărăției venirii Mele în mijlocul neamului român, de unde cuvântam vestea împărăției cerurilor, vestea cea nouă a venirii Mele. Mi-e dor de el să Mă vestească cu venirea Mea de azi, și îi voi face loc și voi smulge din calea lui pe toți împotrivitorii venirii Mele și vă voi pune pe voi în calea lui spre Mine, că Eu prin voi și prin el vreau să dau viață neamului omenesc mai înainte cu un ceas, și apoi să vin. Mi-e dor de cuvântul lui cel plin de har și de adevăr, dar el e strâmtorat ca în groapa cu lei și e păzit din toate părțile ca să nu se audă glasul lui peste pământ, ca să nu se ridice omul spre venirea Mea. Dar Eu Mă scol și pedepsesc împotrivirea și pe toți cei care-l țin pe el legat, și îi voi desface mersul și cuvântul și va fi căutat ca să mijlocească la Mine de pe pământ. Eu îl iubesc, că are umilință. Eu îl ajut, că are pocăință. Eu îl aștept, că are iubire și are milă de om. Eu îl cuprind, că e copil, și îl mângâi și îl cresc cu duhul nădejdii în cele făgăduite de Mine pentru veacul cel nou peste pământ, că iată, cu voi lucrez, că sunteți mici și vă zidesc veac nou în calea venirii Mele. Tai din rădăcină toată împotrivirea din calea voastră și din calea lui, dar am nevoie de credință și de mângâiere de la voi, copii ai venirii Mele. Stă lumea într-un pustiu fără margini și voiesc să lucrez pământul din nou și să însămânțez pe el împărăția cerurilor, și ea să crească. Ud mereu și îngrijesc mereu sămânța de la voi, și îi dau duhul mângâierii, și îi dau căldură, ca să crească și ca să am de ce să vin.

Îl mângâi și pe el, pe arhiereul venirii Mele după două mii de ani, dar cu greu ajung cu mângâierea Mea la el, că e păzit din toate părțile ca să nu scape din închisoare. Dar el e blând și smerit și drept, și aduce Mie rugăciune cu dor și cu iubire. Rugăciunea lui Îmi sfâșie duhul și Mă dor lanțurile lui. Mi-a adus slujbă de Bobotează cu voi acum nouă ani, și apoi a fost luat de lângă voi. Cel ce a lucrat împotrivire pentru pașii lui spre izvor, a fost tăiat și aruncat de la locul lui, de pe scaunul lui de arhiereu peste locurile venirii Mele în mijlocul neamului român. Îi voi tăia pe toți cei care îi fac lui și acum durere, că durerea lui despică cerul, și Eu biruiesc pentru durerea lui pe toți vrăjmașii lui și ai Mei.

O, plânge în cer un suflet îndurerat. Cine plânge? De ce plânge, fiilor salvatori? Hai să vedem cine și de ce plânge. Iată, cel care a rostit cu gura lui binecuvântare în numele Meu peste locul acela care s-a vrut și el „nou Ierusalim“, aproape de voi, cei ce sunteți ai Mei, plânge acum cel ce a binecuvântat în numele Meu acolo; plânge în cer și se umple de jale, că el vede din cer ce a făcut. Vede locul Meu de la voi, și pe voi lângă Mine, cu tot ce am zidit Eu prin voi pe pământ, și vede locul acela peste care a rostit el binecuvântare în numele Meu, ca să se așeze cu lucrul cel potrivnic vouă și Mie, să se așeze pe pământ și să dea să bage sub obrocul acela lumina Mea care este cu voi. Eu însă M-am sculat ca un războinic și Mi-am păzit averea Mea de la voi, și pe voi, iar pe el l-am risipit, căci a strâns fără Mine. Acum el plânge în cer și vede la voi poarta cerului, poarta prin care Eu grăiesc cu cei de pe pământ și cu cei din cer și cu cei din iad.

Voi, fiilor, îl pomeniți mereu înaintea Mea. El a fost arhiereul care s-a așezat pe scaunul Meu din cetatea de scaun a României, la Târgoviște. Și dacă a stat arhiereu, s-a crezut stăpân peste suflete și a dat să vă scoată pe voi de la Mine ca să nu mai fiți ai Mei, și să fiți ai lui. Dar Eu l-am smuls de pe scaunul acela și l-am mutat de pe pământ după ce i-am dat să sufere plata pe pământ. Voi l-ați adus mereu înaintea Mea prin pomenire zi de zi timp de un an, pentru ca să-i dau odihna, că a suferit și cu trupul și cu duhul până să-l iau de pe pământ. Eu am voit să-l trec prin bătaie și să-l mai las să mărturisească locul Meu de la voi, dar omul care scapă de suferința cea pentru păcate uită de ea, și iar le face pe cele cu care este el deprins, și iar își face rost de judecată. Atunci am zis: «Îl iau de pe pământ», și l-am luat, dar voi, copii cu milă, ați făcut pentru sufletul lui toate cele creștinești, că n-are cine să-i facă, fiindcă pentru cer nu se lucrează ca pe pământ, și n-are cine să-i facă lui pentru viața lui din cer. Iată, Mă uit și văd pomenirea ce i-o faceți voi înaintea Mea după un an de la izbăvirea lui din păcatul împotrivirii aduse Mie și vouă. Iau jertfa cea curată din mânuțele voastre și o pun pentru el înaintea Mea și zic îngerului Meu să-l aducă la pomenire, că el așteaptă, și plângând așteaptă, și de aceea v-am spus: «Plânge în cer un suflet îndurerat, fiilor salvatori. Plânge sufletul lui și așteaptă».

Iată, îngerul Meu a împlinit cuvântul Meu. Amin.

Acum vă iau pe voi în palma Mea și îi arăt lui lucrarea Mea cu voi. El vede că voi sunteți poarta cerului pentru cei de pe pământ și pentru cei din cer și pentru cei din iad, care plâng după cer. El plânge, dar voi și cu Mine îl bucurăm. Amin.

Hai la masă de pomenire pentru tine, tu, cel ce ai stat arhiereu pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviștei. Cei prigoniți de tine te-au luat în casa Mea acum, căci sunt copii miloși și umiliți cu inima. Au adus jertfă zi de zi pentru tine înaintea Mea, și vor mai aduce. Nu pot să nu-i ascult, căci îi iubesc.

Hai la masa pomenirii tale! Eu, Domnul și Stăpânul peste vii și peste morți, îți șterg lacrima și te cuprind, pentru cei ce te-au adus înaintea Mea zi de zi pentru împăcarea ta cea de veci cu Tatăl și cu Mine. Ia cuvântul Meu cel pentru tine. El e masa ta de pomenire. Iată-i pe cei din grădina aceasta, adevărați salvatori, adevărați samarineni care iau în casa lor pe cei răniți, pe cei plânși, pe cei fără ajutor. Acum iau de pe tine tristețea, că masa Mea cu copiii acestei grădini e masa bucuriei cerești pentru cei din cer și pentru cei de pe pământ și pentru cei din adânc.

Acum, te fac mărturisitor din cer pentru Mine și pentru lucrarea Mea de pe pământ, cu care M-am strâns în grădinița cuvântului Meu ca să Mă împart în lături spre luminarea și mântuirea multora. Acum, iată, acesta este locul, și aceasta este lucrarea, și aceștia sunt cei întru care Eu binevoiesc pentru venirea Mea după om, după două mii de ani de pribegie a omului căzut din veșnicie.

Cuvintează din cer! Iată amvonul de la care cerul grăiește peste pământ. Iată masa de lucru a cuvântului ceresc, grădinița cea plină de cuvânt din cer. Cuvintează de la amvonul Meu și mărturisește din cer lucrul Meu din zilele acestea, și pe care tu îl știi de pe pământ, că n-am stat cu el ascuns, și am venit cu el la tine, ca să crezi în Mine prin el. Dar tu n-ai voit să fii credincios, și M-ai supărat adânc, iar Eu te-am pus în cuptor ca să te izbăvesc prin foc și să nu te las să pieri ca un împotrivitor. Acum, pomenește tu din cer ziua ta de pomenire pe pământ în grădina cuvântului Meu. Ție îți zic: mărturisește! Amin, amin, amin.

– Și eu Îți zic Ție, Doamne: mărturisește-mă Tu, căci faptele mele sunt rele și n-am agoniseală în cer, că nu mi-am strâns în cer. Cei ce mi-au dat loc în cer sunt cei huliți și prigoniți de mine pe pământ, sunt cei cărora eu le-am pus nume rău înaintea oamenilor ca să mă înalț pe mine și să-mi acopăr faptele mele cele ascunse de oameni. Dacă eu i-aș fi crezut pe ei, ar fi trebuit să las păcatul și să mă fac sfântul Tău, dar eu n-am vrut să mă fac sfânt, și m-am făcut batjocoritorul sfinților Tăi. Am făcut așa cum au făcut mulți ca mine, care s-au așezat de la ei citire pe scaune de biserici prin vreme, ca să-i prigonească pe cei sfinți, pe creștinii care așezau peste ei voile Tale. N-am voit să fiu arhiereul Tău, și am fost eu și atât, iar Tu n-ai fost în mine, că eu am fost fiul păcatului și împotrivitorul Tău în mine. Mărturisesc însă că Tu ești Cel Atotputernic și Adevărat din grădina cuvântului Tău, așezată de mâna Ta în mijlocul României, iar eu am stat lângă ea și n-am intrat sub lumina Ta din ea, și am luat în mâini pietre și am luat noroi și am dat, dar m-am lovit pe mine, căci piatra cea aruncată peste locul grădiniței Tale de aici se întoarce la locul de unde vine și rănește amar pe cel ce o aruncă.

Aceasta este ceea ce mărturisesc eu, iar cel ce nu crede, să se uite, că eu așa am pățit. N-am avut nici slavă pământească, și nici cerească n-am, căci toate se agonisesc de pe pământ. Eu însă, pe pământ am iubit trupul și mi-am osândit sufletul care a plâns în mine și nu și-a găsit pacea, căci cel ce nu este sfânt nu are bucuria păcii, iar pacea este de la Tine, Doamne, nu este de pe pământ. N-am nimic bun ca să pot mărturisi cu bucurie, și mă rușinez, că am fost om înțelept și nu m-am folosit pentru cer de darul firii mele.

Toată mulțimea păcatelor mele nu atârnă cât acest păcat al împotrivirii mele asupra grădinii lucrului Tău din zilele acestea. Și cum îmi voi căpăta pacea cea din cer fără să mă aplec din cer până pe pământ înaintea celui ce este atât de mare înaintea Ta, în mijlocul bisericii care nu-Ți slujește Ție, iar el stă răbdător, așteptând izbăvirea omului. Omul pe care Tu l-ai luat dintre oameni și l-ai pus să fie mărturisitor pentru lucrul Tău cel tainic, omul pe care eu l-am defăimat înaintea tuturor oamenilor, arhiereul Tău Irineu, prin care Tu ai înfipt pe pământ primul semn al împărăției cerurilor, după cuvântul Tău, l-am târât să-mi facă voia și să scrie lepădare de cele din cer ale Tale, cu care Tu ești peste grădina aceasta, și peste care el are numele scris ca mărturisitor, ca cel mai mare din biserica de pe pământ, căci Tu i-ai dat nume mare și l-ai pus cel mai mare, și fără el Tu nu poți împăca lumea cu Tine, fiindcă l-ai pus între Tine și lucrarea Ta de mântuire a lumii, lucrarea venirii Tale din zilele acestea. Eu însă m-am încumetat să mă înalț peste el și să-l micșorez înaintea oamenilor numindu-l eretic pe el și pe cei peste care el s-a aplecat pentru Tine, Doamne, căci a fost credincios prin harul Tău. Îți cer să mă lași să mă plec lui din cer, cu cuvântul. Amin.

– Eu, Domnul celor sfinți, îți dau putere să te apleci și să iei de la el dezlegare de toate câte ai făcut împotriva Mea. Amin, amin, amin.

– Eu, cel ce am fost pe pământ arhiereul Vasile peste cetatea Târgoviște, vin spre tine din cer, că tu ești mare între toți cei ce stau slujitori peste biserici pe pământ. Dacă te-ai aplecat mie ca să mă asculți pe pământ și să-mi faci voia împotriva bisericii sfinților de pe pământ, împotriva grădinii de nou Ierusalim pe pământ, apleacă-te și acum să mă asculți, că ești supus, și așa stai. Așează-te în genunchi pentru mine și rostește-mi dezlegarea păcatului necredinței și al călcării mele peste grădina pecetluită prin mâna ta pentru cei sfinți, că eu n-am pace în cer. Dezleagă-mă de pe pământ, ca să fiu așa și în cer. Dezleagă-i de pe pământ pe toți cei care pe pământ te țin pe tine în lanțurile necredinței lor, că tu ai cheile împărăției cerurilor, și iată poarta cerului, și pe ea este scris numele tău, care nu se poate șterge nici de cei din cer, nici de cei de pe pământ.

O, nu mai fi mâhnit, că ești adânc mâhnit. Iată, acum îmi arată Domnul inima ta mâhnită. O, câtă mâhnire! O, câtă durere! O, câte lacrimi în ea! O, câtă rugăciune duioasă și plânsă! Câtă așteptare s-a strâns în ea! Cât suspin suspină în ea! Câtă frică dinspre om bate spre ea! Dar tu ești mare în mâna Domnului și din partea Domnului, și nu se găsește biruință care să se ridice asupra ta, fiindcă pecetea ta e veșnică, și e nouă, și scrie pe ea Alfa și Omega, venirea Domnului, scaunul Lui de mărturisire, căci ești arhiereul Lui peste vremea aceasta, și pe tine te așteaptă cerul tot, și tot iadul, și mulțime mare de pe pământ, ca să-i rostești împăcarea cu Dumnezeu prin lucrarea cuvântului Său din grădina aceasta peste care eu am călcat ca un păcătos și nu ca un sfânt, iar în cartea grădinii stă scris că ea este pentru cei sfinți.

Vino cu ruga ta la cer și cere pentru biserică frică de Dumnezeu, că s-au ascuns în ea mulțime de tâlhari îmbrăcați în haine de sfințenie. Și dacă poți, scoală-te și vino ca să fii aici, în grădina cea nouă, și să lucrezi de aici, că are nevoie cerul și pământul și iadul de lucrarea ta de înviere, de lucrarea aceasta din cer, pe care tu ai așezat-o prin cuvânt de binecuvântare în mijlocul oamenilor. Atunci te alungam să nu vii pe nici o parte. Ba te-am adus eu pe furiș, ca să blestemi aici, și ai blestemat, și a căzut peste mine tot ce-am făcut eu cu tine. Dar acum te chem. Vino ca să fii aici și să salvezi pământul cu lucrarea ta cea de la Dumnezeu peste tine, că vine Domnul cu sfinții pe pământ și cu sărbătoarea împărăției cerurilor peste aceste locuri binecuvântate de Domnul prin tine. Vino să-ți iei răsplata răbdării sfinte! Vino, că nimeni nu este mai mare ca tine peste biserica de pe pământ, fiindcă numele tău este scris aici, pe poarta cerului. Amin, amin, amin.

Vă spun și vouă, preoților care slujiți la altare: dacă nu sunteți sfinți, nu mai stați slujitori, că e grea pedeapsa celor păcătoși care nu au salvatori cu putere ca să-i scape. Lucrați orice pe pământ, dar pe Dumnezeu nu-L mai înșelați, că eu așa am făcut, și a venit fără veste ziua Domnului peste mine și m-a prins sub ea fără veșmânt, și iată, sunt gol, și așa stau înaintea sfinților. Faceți orice pe pământ, dar cu focul nu vă jucați, căci scris este în Scripturi: «Dumnezeu este foc mistuitor». Dacă nu puteți să fiți sfinți și să fiți săraci de voi și de cele din lume, nu mai intrați în altare pentru Domnul, căci altarul este sfânt, și este foc, și vă arde. Nu mai fiți mai păcătoși ca toți cei peste care stați. Nu căutați să domniți peste ei, ci slujiți-le pentru mântuire zi și noapte, iar dacă nu puteți, acest cuvânt vă judecă, fiindcă de lângă Domnul rostesc și mărturisesc. Adunați-vă comori în cer, că pe pământ vine molie mare, vine ziua Domnului, și iat-o cum judecă! Dați Domnului cârma, că marea e cu furtună mare și vă duceți în afund. Viața omului este dar de la Domnul. Înmulțiți darul acesta și nu-l risipiți, că e scumpă viața. Veniți spre împărăția cerurilor, căci cuvântul lui Dumnezeu cheamă în toate laturile, cheamă omul la salvare, cheamă omul în barcă. Adunați-vă cu mic cu mare sub cortul acesta, sub Cuvântul lui Dumnezeu, Care cheamă pe om la sfințenie, la împărăția cerurilor pe pământ pentru cei sfinți, că lumea trece curând, curând, și iată ce este deasupra României! Slava Domnului e deasupra ei și sub ea, iar heruvimii o țin pe ea pe aripi, și ea este scaunul Domnului, și «Domnul este în mijlocul ei locaș al sfinților, cu sfinții în el, nou Ierusalim coborât din cer pe pământ», după cum scrie în Scripturile venirii Lui. Amin.

Mărturisirea mea, Doamne, așa este. Aplecarea mea este mare în cer dacă pe pământ nu m-am aplecat. Iată, cei mici sunt cei mai mari la Tine, dar eu m-am mărit pe pământ și i-am osândit pe cei mici ai Tăi. Acum, mă aplec sub mâna lor binecuvântată de harurile Tale peste ei, și le cer împăcarea, că m-ai slobozit să am parte să văd mărirea lor pe care n-am văzut-o cu ochii trupului, fiindcă am fost orb pentru cele de la Tine, bunule Doamne. Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul și Mântuitorul celor blânzi și smeriți, îți zic: pace ție, că iată, te-am făcut mărturisitor din cer peste pământ, și Îmi împlinesc Scripturile proorocilor care au spus: «Morții Tăi vor trăi, și trupurile lor vor învia. Sculați-vă și bucurați-vă, voi, cei ce sălășluiți în țărână, căci sub roua Ta cea plină de lumină, din sânurile pământului umbrele vor învia». Amin. Vor învia și vor mărturisi. Amin, amin, amin.

Acum, îngerul Meu așează în pace pe cel pomenit azi în grădina cuvântului Meu, iar vouă, slujitori ai grădinii Mele cea plină de harul începutului cel nou, vă dau cuvânt să pomeniți mereu la masa împărăției Mele cu voi pe cel prin care Eu v-am vestit de pe pământ și din cer. De pe pământ el v-a vestit într-un fel, și iată, din cer el vestește adevărul cel de peste voi. Ridic mâna Mea și binecuvintez hrana cea pusă înaintea cerului pentru pomenirea lui, iar pe voi vă mărturisesc samarineni din partea Mea peste vii și peste morți, că a venit vremea care este scrisă să fie, și din pământ morții mărturisesc pentru voi, iar din cer se pecetluiește mărturisirea. Amin, amin, amin.

Iată, de aceea am venit din cer de la Tatăl. Am venit să vorbesc cu omul și să-l învăț cu Mine pe om. Ca să-i dau de lucru am venit, dar să-i dau Eu, nu să-și ia el, că dacă își ia el nu e bine. E bine să-i dau Eu de lucru, că omul nu știe ce este bine pentru el. Să Mi se dea omul Mie, și Eu să-l cercetez și să Mă uit în el și să-i dau Eu de lucru după cum văd Eu că trebuie să-i dau. Să nu-și ia omul singur, căci scris este: «Mulți iau chip de slujitori ai dreptății, chip de apostoli ai lui Hristos, al căror sfârșit va fi după faptele lor».

Mă uit pe pământ și văd pe om cum se bagă singur să-și ia chip de slujitor al Meu. Mă uit că omul își ia singur.

Nimeni nu poate fi apostolul Meu decât omul cel sfânt care grăiește prin Duhul Sfânt dându-Mă pe Mine celor ce Mă voiesc cu ei. Amin. Dar iată, umblă omul să găsească un apostol de al Meu, un apostol sfânt, și nu mai găsește. Peste tot numai desfrânare, numai pofte, numai preoți cu preotese sluțite lumește, numai lux lumesc, numai idoli peste tot, iar omul se închină la om, căci preoții de azi stăpânesc peste oameni, dar Eu, Domnul, nu pot stăpâni peste ei, căci peste ei stăpânesc femeile, și ele sunt numite „preotese“. Dar cine le numește pe ele „preotese“? La Mine nu este acest cuvânt, „preoteasă“, și este la lume acest cuvânt, și este rodul apostolilor lumești, nu al celor duhovnicești, nu al celor sfinți.

Iată, fiilor, de ce vin Eu mereu, mereu cuvânt la voi. Vin să trec peste pământ cu învățătura Mea cea sfântă și s-o ia omul care dorește pe Dumnezeu și de la Dumnezeu, că pe pământ nu mai sunt apostoli sfinți, ci sunt oameni care-și zic „teologi“, nu apostoli. O, cine i-a făcut pe ei „teologi“? Cine i-a numit pe ei așa? Unde au pomenit ei în vremurile creștine să-și zică vreun om „teolog“? Iată, acum e vremea cu păgânie, și oamenii își zic „teologi“, nu-și mai zic apostoli, căci sunt plini de mândrie și se ascund sub alt cuvânt, și își zic unii altora „teologi“. Dar Eu zic așa: e rușinos, e rușinos să vorbească despre Dumnezeu oameni care nu fac voia lui Dumnezeu, oameni care se închină la oameni, oameni care nu se răstignesc pe ei înșiși față de păcat, față de deșertăciunile de pe pământ. E rușinos la cer, fiilor. Mi-e rușine în fața îngerilor și a sfinților, Mi-e rușine de tot ce fac acești oameni, de tot ce zic ei că fac în numele Meu și pentru Mine; ei, care nu știu să se roage pentru ei, darămite pentru oamenii cei necăjiți și plini de dureri, căci rugăciunea cea care ajunge înaintea Mea este omul sfânt, omul care se face rugăciune, omul care se face putere din Dumnezeu și lumină din Dumnezeu și viață sfântă între oameni, viață pentru Dumnezeu, nu pentru el.

O, unde se mai vede pe pământ om îmbrăcat cu haina smereniei, cu haina apostoliei, cu haina Mea, fiilor? Haina celor ce-și zic „teologi“ este haina mândriei lor, haina sub care se ascund ei bătându-se unii cu alții pentru ea.

Acum două mii de ani am spus apostolilor Mei așa: «Nu este nimeni care să vă vorbească de bine, și apoi îndată să vă vorbească de rău». Dar acum vă spun așa: nu este nimeni care v-a vorbit pe voi de rău, și acum îndată să vă vorbească de bine; nu, fiilor, nu este. Stă scris în cer cu mâna lor vorbirea lor de rău asupra voastră. Stau pe trupul Meu ranele răstignitorilor Mei, și ele mărturisesc.

O, e omul trântit la pământ și nu-l ridică nimeni, căci cei ce-și zic „teologi“ dau mână cu mână cu păgânii, cu cei ce nu sunt din oile Mele, că pe ei nu-i doare de oile Mele, și îi doare de ei, și ei nu știu ce e durerea, dar Eu știu, căci Eu sunt Omul durerii și n-am cu cine să-Mi duc crucea. Eu sunt Omul Cel de sub cruce, și toți cei ce-și zic „teologi“ Mă vor numai pe cruce; fac cruci peste tot și Mă așează pe Mine pe ele răstignit, și se închină la crucile toate, dar la Mine nu. Care teolog se oprește din calea lui în fața sfintei cruci pe care Eu stau răstignit? Care din ei se oprește să plângă pentru Mine, Care stau pe cruce, și să plângă pentru el, care nu stă pe cruce ca să stau Eu pentru el? Tot omul care nu stă pe cruce Mă pune să stau Eu pe cruce în locul lui, pentru că omul care nu se răstignește pe cruce, acela păcătuiește mereu, iar Eu pentru păcatele lumii M-am așezat pe cruce cu trupul Meu cel curat. Care om se mai oprește în fața crucii pe care stau Eu răstignit ca să plângă pentru Mine că stau pe cruce pentru el, pentru viața lui cea plină de deșertăciuni și de pofte?

O, fii ai oamenilor, stă Dumnezeu pe cruce, și voi stați în păcate. De ce nu veniți la crucea Mea să plângeți pentru Mine și pentru păcatele voastre pentru care Eu stau pe cruce? De ce nu vă luați și voi crucea ca să urmați Mie? O, fii ai oamenilor, numai pe cruce Îl vreți voi pe Dumnezeu? Numai pe cruce vreți voi să stau Eu? Răspundeți-Mi!

O, nimeni, nimeni nu răspunde, nimeni. Nu știe nimeni să dea răspunsul acesta. Cei ce-și zic „teologi“ fac cruci peste tot, și Mă așează pe Mine pe ele răstignit, și se închină la crucile toate, dar la Mine nu. Tot omul Mă ține pe cruce, tot omul păcătuiește, și nimeni nu mai poate fi apostol al Meu, căci apostolii trebuie să fie sfinți ca și Mine. Eu pe apostolii Mei i-am luat dintr-ale lor, din cele de dinainte ale lor, și i-am curățit și i-am învățat și i-am făcut sfinți, și nu s-au mai întors într-ale lor, ci au rămas întru ale Mele, și a cunoscut aceasta lumea, căci ei aveau puterea Mea prin lucrarea lor, și aceasta înseamnă apostoli cu har și cu Duh Sfânt prin lucrarea lor.

Astăzi în bisericile din lume se adună lume multă pentru sărbătoarea crucii, sărbătoare în mijlocul postului cel pentru pomenirea patimilor Mele de pe cruce, dar nu mai e om să priceapă taina postului.

O, fii ai oamenilor, taina postului e taină cerească. Lucrarea postului e mare taină, dar oamenii care-și zic „teologi“ au ridicat păcatul la rang de taină, iar postul îl iau de peste om, și omul mănâncă mereu și nu mai postește; mănâncă cu poftă, mănâncă să-i placă și își face bucurie din mâncare uitând că pentru mâncare a murit omul și moare pentru ea și azi.

O, fiilor din grădina ascultării, cei ce-și zic astăzi „teologi“ vă caută vină mereu, dau să vă găsească asemănare cu tot felul de oameni care M-au așteptat sau Mă așteaptă pe Mine, și care sunt mincinoși, de vreme ce Eu n-am venit. Așa zic aceștia de voi, dar iată ce îi întreb Eu pe aceștia: voi, cei ce găsiți vină celor ce sunt puși de Mine întru așteptarea venirii Mele, voi de ce nu Mă așteptați? Vă e teamă că greșiți dacă Mă așteptați? De ce nu vă e teamă de plata păcatelor voastre pe care iar și iar le faceți pentru că nu Mă așteptați? Cel ce Mă așteaptă se curăță și stă așteptându-Mă în curăție. De aceea păcătuiți voi, oare? Că nu vin Eu? Dar cine v-a spus vouă că nu vin? V-am spus Eu? Am spus Eu prin Evanghelie că nu vin? Și dacă Eu n-am spus că nu vin, ci, din contra, am spus să privegheați, că vin, atunci de unde știți voi că nu vin? Luați voi parte la sfatul dintre Mine și Tatăl ca să știți ce fac Eu, și dacă vin sau dacă nu vin? O, în numele cui vorbiți voi oamenilor despre nevenirea Mea? O, până când rătăciți voi pe om de la calea venirii Mele? Iată-Mă cum Mi-o pregătesc, cum Mi-o pietruiesc cu pietre vii, cu pietre tari, cu fii cerești între cer și pământ! O, până când ascundeți voi de oameni cheile împărăției cerurilor, drumul spre viața cea fără de sfârșit a Mea cu omul cel îndumnezeit prin harul Meu? Iată-Mă cu cei ce au harul Meu în ei, după cum am binevoit Eu să lucrez în zilele acestea. Oare, voi credeați că voi sta să aștept după voi, cei care vă numiți unii pe alții „teologi“? Am așteptat Eu, oare, după Anna sau după Caiafa ca să-Mi pregătească ei calea venirii Mele? Am venit Eu prin ei atunci când am venit? Ba, din contra, am murit prin ei atunci când am venit, și apoi am înviat împotriva lor. Iată, așa am lucrat și azi pentru cea de a doua venire a Mea, căci voi Mă vreți în cer, și Eu vin împotriva voinței voastre și lucrez ca și acum două mii de ani cu cei neluați în seamă de voi, cei ce vă numiți mari și oameni ai lui Dumnezeu.

O, ce veți face voi, căci curând, curând veți fi rușinați și căzuți cu fața în țărână. Curând, curând slava voastră de azi se va ridica împotriva sufletelor voastre, căci Eu prin Evanghelie așa am zis: «Oricine se va rușina cu Mine și cu cuvintele Mele în neamul acesta păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinții îngeri». Iată, despre venirea Mea vorbeam atunci. Cum, dar, spuneți voi că nu vin? Cum, dar, mărginiți voi venirea Mea?

Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, vin și vă întreb pe voi: cine sunteți voi? Să audă în lung și în lat tot omul ce vă întreb Eu pe voi, că aceasta vă întreb: cine sunteți voi? Iată, Eu vă spun cine sunt: Eu sunt Fiul Omului, Care vine cu putere și cu slavă multă ca să se împlinească Evanghelia venirii Mele. Dar voi, cei care stați împotriva acestei Evanghelii, cine sunteți? Vă întreb ca să găsească tot omul răspuns la întrebarea Mea. Voi, cei care stați împotriva venirii Mele cu sfinții și cu îngerii întru mărirea Tatălui Meu, cine sunteți voi? Răspundeți-Mi! Voi, cei îmbrăcați în haina lui Dumnezeu ca să vă vadă oamenii și să vă slăvească mai mult decât pe Mine, Domnul, cine sunteți și ce lucrare aveți de lucrat și cui o lucrați? Răspundeți-Mi!

Curând, curând minciuna va fi dezvelită. Ce veți face voi, cei care stați în numele lui Dumnezeu înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu? Ce veți face la venirea Mea? Pentru Mine va mărturisi crucea pe care M-am răstignit, dar pentru voi ce va mărturisi? O, ce vor face toți cei care au purtat haină de apostoli ai lui Dumnezeu fără să trăiască sfânt înaintea Mea?

Ziua Mea vine din zi în zi mai mult, iar Eu, Domnul, mai bine Mă înțeleg cu cei din morminte decât cu cei vii cu trupul, căci morții aud glasul Meu din zilele acestea și se pregătesc pentru înviere, dar cei vii cu trupul trăiesc în sângele lor, iar Eu, Domnul, scriu cartea judecății și o ridic între cer și pământ și vin prin ea pentru tot omul, și fericit este cel ce aude glasul Meu din cartea aceasta și se așează întru venirea Mea. Omul cel de la început Mi-a răspuns când l-am strigat și l-am întrebat de păcatul lui, dar omul cel de la sfârșit nu vrea să vorbească, nu vrea să-Mi răspundă, nu vrea să vină să-i vorbesc.

Curând, curând se vor ridica mulțimi de preoți și se vor scutura de minciuna vieții și vor dori să slujească cerește și se vor umili înaintea Mea și vor îndemna mulțimile să se întoarcă la Mine. Și Îmi vor da viața lor ca să le-o dau pe a Mea, și vor călca cu ea peste minciuna vieții, și vor lua din cuvântul Meu de azi și îl vor face viu peste oameni, căci cuvântul Meu este darul vieții veșnice pentru omul care iubește viața cea din cer întru el.

Cei ce s-au pus mari pe pământ în numele bisericii Mele, aceia sunt mincinoși și goi, oameni purtați de poftele cărnii și nu de Duhul. Ei își fac poftele lor, batjocorind fața Mea între oameni. Iată-i! Să-i privească toți trecătorii! Oameni trupești, neliberați de legea păcatului și a morții, căci pofta cărnii este moarte și vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, nesupunându-se legii lui Dumnezeu, iar «cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu», precum este scris în Scripturi: «Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui Hristos». Și iată-i! Oameni trupești, stând mari peste pământ în numele Meu, făcând din femeile lor priveliște diavolilor în loc numit sfânt; femei fără cuvioșie, împodobite lumește, fără sfială, iubind slava deșartă și făcându-se sminteală în lume, batjocorind numele Meu cel sfânt în mijlocul oamenilor care rătăcesc fără povățuitor, fără păstor, căci cei ce s-au depărtat de la calea cea dreaptă și pe mulți i-au poticnit din credință, s-au sculat și s-au pus apoi păstori de oi, dar n-au păzit știința Mea, precum a zis profetul când a zis: «Buzele preotului să păzească știința, și din gura lui să iasă învățătura, căci el este solul Domnului Savaot», iar Eu îi voi lăsa disprețului și umilirii, căci tot omul s-a poticnit prin ei.

O, nu e bine să stea omul cu capul descoperit păcătos fiind și fără stăpân pe pământ, dar omul nu crede și piere în necredință, și Eu înviez și suflu duh de înviere și grăiesc cuvânt mult, că mult Îmi este oftatul pentru omul cel semeț. Am zis că voi pune foc la toate capetele cele fără semn de supunere pe ele, și dacă am zis vin și împlinesc, căci numele Meu este batjocorit de bărbați și de femei și de copii care se semețesc în dreptul numelui Meu, căci femeile preoților sunt numite „preotese“, și ele sunt desfrânate acoperite cu blănuri și cu pălării și cu vopsele și cu văluri mincinoase, și nici vorbă de maramă sfântă și purtată cu sfială pentru sfințenia Mea în om, căci femeile care au gustat și gustă încă din păcat ar fi să-și pună, după Scriptură, văl, iar aceasta înseamnă acoperământ negru, maramă neagră, ca să se deosebească de fecioare și să nu se ascundă sub nevinovăție dacă nu se îmbracă întru ea, iar alt acoperământ nici că se cuvine femeilor, căci moda lumii nu are nimic cu învățătura Mea.

Voi zgudui din temelii casa care poartă pe ea scris numele Meu, și voi întreba pe toți străjerii ei de rodul lor cel pentru Mine, căci ei s-au păstorit pe ei înșiși și au stat cu cruzime și cu slavă omenească peste mulțimile cele flămânde de viață și de mângâiere. Dar iată, Eu sunt Păstorul Cel ce poartă de grijă pentru viața oilor, și le pășunez cu cuvântul vieții, cu cuvântul învierii, iar păstorii care au intrat sub acoperământul casei Mele Îmi închid ușa și Îmi iau casa, dar și Eu le voi lua turma, că e turma Mea, și le voi cere socoteală de viața oilor Mele. Amin.

«Vine Domnul!», așa scrie în Scripturile venirii Mele, dar toți Mi-au înfundat calea ca să nu vin. Voi însă neteziți-Mi calea venirii, fii ai cuvântului Meu, că Eu în toată vremea Mi-am lucrat lucrarea Mea cu cei neluați în seamă, și am făcut de ocară pe cei tari prin cei slabi în care Eu încăpeam prin umilința lor. Un picuț, și cei tari vor fi rușinați de venirea Mea peste ei, căci voi veni să le cer rodul lucrului lor, le voi cere răspuns pentru casa Mea și Îmi voi face loc, căci sunt Cel Atotputernic.

Iată, în cetatea Târgoviște și-a făcut loc păstor viclean, bătându-se pentru scaunul acesta, dar Eu, Domnul, am zis că al Meu este scaunul acesta, și nimeni n-a crezut ce am spus. Eu însă sunt credincios cuvintelor Mele și le împlinesc, și zic: al Meu este scaunul acesta! Amin, amin, amin.

Voi, fiilor, stați sub lumina cuvântului Meu, căci Eu vă sunt Păstor, iar dacă acest păstor viclean dă să caute spre voi cu vicleșug, să-i spuneți că Eu, Domnul, nu-l primesc pe el, că Eu, Domnul, nu-l cunosc pe el, că lucrează nelegiuire, căci în Scripturi așa scrie: «Depărtați-vă de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea, că nu vă cunosc pe voi!». Acest păstor este fur, și iubește mărirea deșartă, și pe Mine Mă micșorează, și stă cu cruzime pe scaun de biserică. Voi însă stați sub scutul Meu până voi mătura și voi scutura în casa Mea, ca să-Mi fac loc cu slava Mea, căci casa Mea este turma de oi, nu zidul de piatră în care se ascunde omul care se vrea mare în numele Meu peste mulțimi. Casa Mea este a Mea, nu a omului, iar păstorii cei vicleni își caută mărirea lor, nu pe a Mea, căci Eu Mă măresc în om atunci când omul trăiește în voile Mele împlinind sfințenia Mea în el prin umilința duhului și prin răstignirea trupului pentru Mine.

Acum, fiilor, dați poporului Meu cuvântul cel de sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, și adunați-vă iar lângă gura Mea, care va lăsa din ea cuvântul pentru cel ce a stat arhiereu pe scaunul din cetatea Târgoviște, căci acum opt ani am grăit cu el pe pământ pentru piatra aceasta, iar acum grăiesc cu el în cer, căci l-am luat de pe pământ. Adunați-vă cu Mine, că las carte pentru această cetate ca să împlinesc, căci am zis că voi veni cu el în casa lui ca să mărturisească de lângă Mine peste pământ pentru biserica din cetatea aceasta, și pentru piatra Mea, care este cu voi. Amin.

***

Eu sunt Alfa și Omega, Cel Care este, Cel Care era și Cel Care vine. Amin. Ceea ce auziți, scrieți în cartea Mea și trimiteți bisericilor de pe pământ, voi, străjeri ai cuvântului Meu, care vine cu norii. Glasul Meu este ca vuietul apelor mari, și din gura Mea iese sabie ascuțită cu două tăișuri. Nu vă temeți. Acestea zice Cel dintâi și Cel de pe urmă: stați întru întâmpinarea Mea până voi veni, amin, căci Eu sunt Cel ce deschide, și nimeni nu va închide; Eu sunt Cel ce am cheile morții și ale iadului. Amin, amin, amin.

Cel ce nu crede că Eu sunt Cuvântul Care grăiește din cer peste voi, acela se osândește pe sine, așa precum cel ce nu se răstignește pe sine pentru Mine, este osândit prin răstignirea Mea pentru el. Sculați-vă și faceți-Mi primirea, fiilor din grădina cuvântului Meu, căci am iesle în România și Mă nasc cuvânt în ea pentru cei ce cred și pentru cei ce nu cred că Eu sunt Cuvântul Care grăiește din cer peste această grădină în care Mi-am înfipt țărușul împărăției Mele, căci peste voi Eu sunt Stăpânul, și vă păstoresc după a Mea plăcere și Mă bucur de voi, căci am vestit prin prooroci și am zis: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi cerceta. Dărui-le-voi lor binecuvântare, și ploaie le voi trimite la vreme, și vor ști că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa Mea, poporul Meu, turma pe care o pasc Eu». Amin. Scrieți în cartea Mea de azi cuvântul cel pentru biserica din cetatea Târgoviște și pentru arhiereul care a stat pe scaunul acesta. Acum opt ani, în ziua aceasta, v-am trimis pe voi spre el cu cuvântul Meu pentru piatra aceasta de la voi, pentru jertfelnicul Meu de la voi, iar acum grăiesc cu el în cer, căci sunt aproape patruzeci de zile de când l-am luat de pe pământ după ce l-am trecut prin suferință pentru pocăință, pentru curățire și pentru ca să fiu adevărat în cuvântul Meu cel pus peste el acum opt ani când i-am spus: «Pace ție, cel ce stai pe scaunul bisericii Mele, iar dacă ești necredincios cuvântului Meu care vine spre tine, pacea Mea să se întoarcă la Mine». Dar iată, Eu sunt Cel ce am cheile morții și ale iadului, Eu sunt Cel ce deschide, și nimeni nu va închide. Deschid cerul și poruncesc îngerului Meu să-l vestească și să-l aducă lângă coborârea Mea la voi pe cel ce a stat arhiereu în cetatea Târgoviște. Amin.

Iată îngerul, și pe cel ce am zis că îl voi trimite în casa lui să spună la toți să nu facă ce a făcut el cu voi, să nu se ridice ca și el să surpe lucrul Meu cu voi, că e lucru mântuitor, și Eu sunt Cel ce sunt, și grăiesc din grădină de la voi. Amin.

Apropie-te, tu, cel ce ai stat opt ani pe scaun de arhiereu în cetatea Târgoviște și peste împrejurimile ei. Acum opt ani, în ziua aceasta, am venit spre tine cu fiii grădinii Mele. Am venit cuvânt, cuvânt dulce, și ți-am făcut rugăminte să-Mi ocrotești de furtuni și de irozi și de iude grădinița cuvântului Meu și pe cei unși de Mine în ea ca să-Mi stea înainte când vin cuvânt peste pământ. Ți-am spus atunci că această grădiniță este lucrarea Mea și am scris cu pană cuvântul Meu spre tine, ca să Mă înscriu pe pământ cu această piatră. Și M-am înscris. Stă între Mine și tine cuvânt scris, care mărturisește prin cartea Mea din zilele acestea, iar cartea aceasta, iată, Eu sunt. Eu și nu omul, precum Eu am fost cu omul prin Moise și prin prooroci. Tu însă ai fost puțin la inimă și la credință pentru Mine și pentru cei trimiși de Mine spre tine, căci așa este pe pământ, omul nu mai trage cu cele curate, cu cele sfinte, căci cel de pe pământ, pământesc este, și de pe pământ grăiește și lucrează. Acum îmi împlinesc cuvântul ca să te trimit în casa ta, și te-am adus pe cărarea cărții Mele ca să mărturisești din cer peste biserică și să spui ce este această lucrare și grădina care o poartă. Ochii sufletului tău sunt vii și văd, căci sufletul este viața omului, viața care se duce la Dumnezeu, fiindcă de la Dumnezeu este, iar Eu, Domnul Cel Atotputernic, grăiesc așa: Eu sunt Cel ce am cheile morții și ale iadului, Cel ce deschide, și nimeni nu închide. întărește-te, că Eu te-am curățit ca să-ți întăresc sufletul și duhul în cer. Eu suflu peste tine și te întăresc ca să grăiești de lângă Mine. Amin, amin, amin.

– Milostivirea Ta, Doamne, m-a smuls din locul cel tare în care m-am înfipt, căci Tu ai grăit prin prooroci și ai zis: «Cuiul înfipt în locul cel de nădejde se va slăbi și se va frânge și va cădea, și povara care atârnă de el se va face praf». Scaunul de la Târgoviște este scaun curat, iar eu am voit să mă așez pe el, și m-am așezat, iar Tu m-ai smuls de pe el, că n-am împlinit voia Ta ca să mă fi curățit pentru el și să iubesc ce iubești Tu și să cred ce faci Tu și să-Ți deschid când Tu bați. Tu ai bătut și iar ai bătut, dar eu nu Ți-am deschis, și am voit să fiu necredincios, lovind cu cuvânt de defăimare în cei ce Te poartă cuvânt de venire a Ta peste pământ. Tot ce am păcătuit eu vreme de șaizeci de ani ai vieții mele în trup, nu a atârnat greu când ai trimis îngerii să mă măsoare, față de cât a atârnat păcatul împotrivirii mele pentru grădinița cuvântului Tău de la Pucioasa. Ai trimis îngerii să mă măsoare când m-ai băgat la înălbit prin suferință, dar eu am rămas împietrit când auzeam că bați ca să-Ți deschid. Aș fi fost cel mai mare dintre frații bisericii dacă aș fi voit să mă fac sfânt, ca să pot apoi primi cu credință cuvântul Tău pentru pregătirea venirii Tale cu veacul cel nou. Dar n-am voit, iar Tu m-ai smuls și m-ai pus la cuptor. Milostivirea Ta m-a miluit apoi, căci Tu ai dat poruncă până să plec din trup, și a venit la patul suferinței mele fiu din grădina Ta și m-a îmbrățișat la piept, rostind în taină rugăciunea cea către Tine pentru iertarea mea, căci cei din grădina Ta sunt milostivi ca și Tine, Doamne, căci sunt copii curați la inimă și la trup și la fire și la duh. Eu însă i-am defăimat în fața oamenilor, ca să mă slăvesc pe mine însumi, iar Tu ai scris în Scripturi: «Cel ce grăiește de la sine își caută slava sa».

Eu, și toată biserica, am lăsat totul pe necredință pentru venirea Ta în grădinița cea cu fii unși cu ungere nouă. Am făcut ce a făcut Israel cel necredincios când Iezechiel, proorocul Tău, a ieșit în fața cetății Ierusalimului cu o cetate în brațe și a proorocit că ea va cădea. Când cei din grădinița Ta au ieșit din partea Ta cu piatra aceasta în brațe ca să proorocească pentru Tine și pentru ea, eu am fost necredincios și împietrit, așezându-mă împotriva Duhului Sfânt, Care suflă din gura Ta peste ieslea cuvântului Tău de la Pucioasa. Acum plâng și suspin văzând și auzind cum răsună cerul de numele acestei cetăți în care își are sălaș ieslea cuvântului Tău. Dacă Tu voiești, spune-le celor din grădină să-Ți ceară să-mi ștergi plânsul și suspinul, ca să nu-l port pe veci, căci Tu ești Părintele veșniciei, și ce puțină credință este pe pământ! M-am jucat cu mine însumi de-a moartea, de-a necredința, căci m-am înfipt în loc tare și m-am prăbușit, și m-am luptat împotriva luminii și am fost biruit de ea.

Mă înspăimânt când mă uit la cel ce a așezat piatra aceasta, căci eu am pus lanțuri peste el, iar suferința inimii lui e mare. Pe el l-am coborât, iar eu m-am înălțat; pe el l-am smerit, iar eu m-am mărit; pe el l-am lăsat sărac, iar eu m-am vrut bogat, dar fericit este el de cei din cer, căci cel ce se smerește pe sine, acela este înălțat de cei din cer. Sunt rușinat de înseși faptele mele. L-am înjosit pe el în fața bisericii, în fața lumii. L-am supus voii mele și l-am adus să șteargă numele Tău, Doamne, de pe piatra aceasta. Dar cine este cel ce poate sta împotriva Ta? E mare durerea lui, căci cel ce stă mai mare peste el în cetatea aceea, apasă greu peste el și îl strâmtorează și îl înlăcrimează, căci biserica de pe pământ nu este ce trebuie să fie, ci este stăpânită de omul slavei deșarte, care știe voia lui Dumnezeu, dar n-o așează peste el ca să fie biserica biserică cu păstori sfinți, care să păstorească. S-a întâmplat ca și cu țiganul pe care l-a întrebat un stăpân de oi dacă-i place cașul și urda și carnea de miel și lâna, iar el a zis că-i place, dar când i-a zis stăpânul oilor să meargă cu oile și să le pască, nu i-a mai plăcut.

Iată, eu am osândit suflet nevinovat și m-am pus să judec ca unul care știam, și apoi, Tu, Doamne, ai întors asupra mea judecata mea. Am văzut în cer un sfânt care mi-a spus așa: „Eu cât am fost în trup nu m-am nevoit prea mult pentru suflet, iar când îngerii au venit să-mi ia sufletul, văzându-mă tras în stânga pentru greșalele mele eu am zis așa când îngerul mi-a arătat tot ce am făcut: recunosc că am făcut acestea, dar Hristos Domnul a spus așa: «Nu judecați și nu veți fi judecați; iertați și vi se va ierta», și eu cât am stat pe pământ n-am judecat pe nimeni și n-am ținut răutate pe cel ce mi-a greșit, ci l-am iubit. Și atunci, îngerul meu cel bun m-a câștigat de partea lui Dumnezeu”. Așa mi-a spus acest sfânt. Eu însă m-am jucat cu mine însumi de-a judecata, Doamne, căci m-am crezut în putere. N-am luat în seamă piatra aceasta pe care ai zidit-o Tu și ai mărturisit-o prin arhiereul pe care l-ai ales lângă ea. Acum văd că Tu ești piatra aceasta pe care Te scrii, și că o ai în vârf, dar eu m-am sfărâmat în ea, după cum este scris: «Oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face puzderii».

Acum m-ai adus în casa mea, între cei cu care am domnit peste biserica Ta, ca să le spun să nu facă ce am făcut eu împotriva lucrării Tale de nou Ierusalim. în cer este ascultare, și eu ascult acum, și le spun așa: nu vă mirați, nu vă îndoiți de puterea lui Dumnezeu care m-a adus la voi, că sfântul Macarie și mulți sfinți ca el, vorbeau de pe pământ cu cei din morminte. M-a adus Domnul spre voi ca să vă spun că răsună glasul îngerilor de numele cetății de la Pucioasa, spre judecata conștiinței mele, dar milostivirea lui Dumnezeu a sosit împotriva osândei mele și a rostit peste cei unși în grădina Domnului să mijlocească pentru mine, că eu am căzut la pocăință în vremea suferinței, și a văzut Dumnezeu pocăința mea, și a trimis uns din grădina aceasta și a rostit peste mine în taină iertare pentru pocăință. Și dacă nu voiți să înțelegeți, așa cum nici eu n-am voit, puneți mâna la gură și rugați-vă lui Dumnezeu să vă deschidă ochii și să vedeți lumina cuvântului lui Dumnezeu, care vine să lumineze calea oamenilor, căci calea lui Dumnezeu nu se mai vede pe pământ, că e gros întunericul, iar omul înțelept nu are înțelepciune, cum zice el că are, căci numai Dumnezeu este înțelepciunea.

Nu dați să veniți spre scaunul acesta în care eu m-am zdrobit, că e scaun sfânt, și trebuie să stea pe el om sfânt, așa cum a fost arhiereul Nifon, care a rostit peste scaunul acesta scaun de om sfânt și de biserică sfântă, și a rostit peste el legătură împotriva celor ce nu sunt curați. Domnul Cel bun a dezlegat acum scaunul acesta prin cuvântul Lui și al arhiereului Nifon, care a venit ca și mine acum cu Domnul după patru sute nouăzeci de ani, rostind dezlegarea legăturii, ca să fie scaunul acesta pentru om credincios și curat și sfânt și umilit, pentru omul cel numit de Dumnezeu. Amin.

Nu mai aruncați cu pietre în cel ce s-a așezat să împlinească binecuvântarea bisericii Noului Ierusalim, căci Noul Ierusalim e nume mare, e viață sfântă în fiii bisericii, e petrecere cu sfinții și cu îngerii pe pământ, dar cei ce nu cred n-au cum să vadă. Eu însă vă zic: «Oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face puzderii». Lăsați pe cei din grădina aceasta și nu mai veniți să-i ispitiți, căci ei sunt cei cuminți, sunt cei frumoși între fiii oamenilor, sunt cei tocmiți de Dumnezeu pentru viață de rai pe pământ, sunt cei trudiți de Dumnezeu pentru înnoirea drumurilor, pentru calea venirii Domnului. Se vor prăbuși mulți din cei ce au lovit în această piatră. Eu însă îi rog pe cei din grădina aceasta să fie mijlocitori la cer pentru iertarea multora, căci mulți sunt cei ce s-au izbit în piatra aceasta nouă, fiindcă Dumnezeu are scris în Scripturi înnoirea facerii, răscumpărarea făpturii. Ridicați și voi biserica pe piatra ei, că plânge Domnul pentru căderea în care ea stă. Fugiți de dușmani, că eu am răstignit pe Domnul între tâlhari crezând că așez la mijloc crucea, dar nu omul, ci Domnul va veni ca să facă o turmă și un Păstor. Lepădați viața cea cu plăceri păcătoase și faceți-vă săraci de bunăvoie, și curați și ascultători de lumina cuvântului lui Dumnezeu, care spune că vine judecata pentru fiecare faptă.

Astăzi m-a făcut Dumnezeu învățător din cer peste voi, ca să-mi dea apoi plată de învățător, plată de mărturisitor al venirii Lui cu slava Noului Ierusalim peste România, pământul salvării pentru cei credincioși și sfinți.

Astăzi am împlinit voia Ta, Doamne. Miluiește-mă, și pune-mi aceasta împotriva tuturor păcatelor mele cu care am împuns atâta vreme pe pământ dumnezeirea Ta. Și le mai spun și celor din cetatea Târgoviște, să se îndumnezeiască din cuvântul Tău, Doamne, și să trăiască vii, căci eu nu i-am învățat să fie vii, de vreme ce nici mie nu mi-am cerut aceasta; și le spun să se roage la Tine să faci voia Ta peste scaunul acesta, căci s-au sculat oameni care se încumetă ca și mine să stea pe acest scaun străjuit de îngeri și de lucrare de îngeri.

Iar acum, stând în fața bisericii și mărturisind lucrarea Ta, Te rog, iartă-mă, pentru rugăciunile celor din grădina cuvântului Tău. Amin, amin, amin.

– Iată îngerul, și pe cel ce am zis că-l voi trimite în casa lui ca să mărturisească lucrarea Mea cu voi. Eu, Domnul Cel Atotputernic, sunt Cel ce am cheile morții și ale iadului, sunt Cel ce deschide, și nimeni nu va închide. Grăiesc cuvânt și zic: cel ce voiește să se lovească de acest scaun fiind nepregătit, acela se va sfărâma, iar pe cine scaunul va cădea, acela se va face puzderii. Amin.

E mare zarvă pentru scaunul acesta. Se zbat mulți, se numesc mulți pe ei înșiși pentru acest scaun, dar nu așa este lucrarea de biserică, și zic: cel ce nu se zbate pentru mărire și pentru întâietate și pentru scaun, acela este cel smerit și umilit pe care Eu, Domnul Cel Atotputernic, îl voiesc ca să-Mi pască turma și să sufle peste ea trăire vie și să Mi-o învieze pentru veșnicie. Amin. Eu voi privi și voi socoti și voi da fiecăruia după cum va lucra pentru Mine și pentru cetatea aceasta. Cel ce se numește pe sine sau cel numit de om, Eu nu-l opresc, așa cum nu l-am oprit nici pe cel ce s-a încercat cu acest scaun zdrobindu-se în el. Voiesc însă să biruiesc pentru turma creștină după voia Mea, iar cel ce va fi de la Mine în mijlocul acestei cetăți de scaun, acela să stea pe cruce, nu pe scaun, căci crucea este scaun de domnie, fiindcă Eu pe cruce am stat Domn peste pământ. Celui ce nu-i place să se răstignească pe sine pentru Mine, acela nu este vrednic să vină în mijlocul acestei cetăți de scaun, căci păstorul trebuie să-și pună viața pentru oi, trebuie să se răstignească pe sine pentru Mine, ca să-l am păstor bun peste oile Mele, și ca să am Eu oi; Eu, și nu omul așa cum este astăzi în biserici.

Iar voi, cei din grădina cuvântului Meu, luați cartea aceasta și trimiteți-o bisericii rugându-vă Mie să fie voia Mea precum în cer așa și pe pământ pentru această cetate de scaun. Amin, amin, amin. Iar pentru arhiereul Meu cel umilit de toți cei ce se zbat pentru cununi pe pământ, Eu, Domnul, îi voi lui da plata răbdării sfinților și îi voi șterge suspinul, pentru că a suferit și suferă pentru numele Meu, iubindu-Mă și așteptându-Mă să vin să-l izbăvesc cu brațul Meu cel izbăvitor, și mare va fi izbăvirea lui, căci Eu întru el binevoiesc, așa după cum am binevoit de Mi-am lucrat prin el lucrarea Mea de nou Ierusalim, cea pentru facerea din nou a lumii, a cerului nou și a pământului nou, și toată gura va amuți atunci, fiindcă Eu voi fi Cel Atotputernic pentru cei ce sunt ai Mei răbdând cu Mine și pentru Mine. Amin.

Cuvântul Meu pentru cetatea aceasta de scaun, Târgoviște, acesta este: voi lucra peste ea și pentru ea după cum ea va lucra pentru Mine și pentru planul Meu cel de salvare, care este sfințenia cea din om: Eu, Domnul, strălucind în trupul, în sufletul, și în duhul omului sfânt. Amin.

Glasul Meu este ca vuietul apelor mari, și din gura Mea iese sabie ascuțită, cu două tăișuri. Cel ce nu crede că Eu sunt cuvântul acesta care vine cu norii peste grădina Mea, acela se osândește pe sine, și mulți se vor prăbuși pentru necredință. Amin.

Acum, fiilor, îl slobozesc pe cel ce l-am adus în fața bisericii ca să mărturisească lucrarea Mea cu voi, și îl așez în pace, iar el așa îmi spune: „Acum slobozește pe robul Tău, Doamne, că am văzut cu ochii sufletului meu mântuirea pe care Tu ai pregătit-o înaintea noroadelor pentru luminarea lor, și pentru slava numelui Tău și a poporului Tău cel sfânt, și pentru venirea Ta, Doamne. Amin.”

Am scris această carte Eu, Domnul, și o pecetluiesc. Amin. Pecetea Mea, aceasta este: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

V-am ales pe voi și v-am făcut unșii Mei, ca să iau din mânuțele voastre iubirea voastră pentru Mine, și iubirea voastră pentru neamul omenesc. V-am ales pe voi ca să-Mi las învățătura Mea cea sfântă peste voi și să vorbesc duhovnicește peste pământ, ca să ia cel ce Mă caută și să-și găsească pacea întru Mine și să Mă ia de cale a lui și să se facă împărăție a Mea în care este viață de îngeri întru venirea Mea. V-am ales pe voi ca să mijlociți la Dumnezeu pentru iertarea celor ce vor fi iertați, și v-am învățat cum să cereți dezlegarea păcatelor făpturii de la Adam și până la voi, că mult sunt așteptați cei din urmă cu care Eu descui ușa venirii Mele cu sfinții. Și vă spun așa: ridicați mânuțele la Mine și rânduiți rugăciuni de iertare și de odihnă pentru arhiereul care a fost la Târgoviște, că n-are cine să se roage pentru el și ca să-l ajute. Cereți la Mine iertarea lui deplină, că el n-a știut ce a făcut lovind în voi, și n-a știut că în Mine și nu în voi lovea. Cereți, fiilor unși, că necredința lui s-a scurs din el, și a înțeles pentru ce a suferit. Orice păcat e ușor față de păcatul cel făcut asupra lucrului Duhului Sfânt. Orice se iartă mai ușor, dar păcatul acesta nu se iartă, ci se ispășește, și așa se șterge. Faceți în poporul Meu cel pus deoparte toată rânduiala cea creștinească pentru așezarea lui între cei iertați, și îl voi trimite în casa lui ca să spună la toți să nu facă ce a făcut el cu voi, să nu se ridice ca și el să surpe lucrul Meu cu voi, că e lucru mântuitor, și Eu sunt Cel ce sunt la voi. El s-a curățit prin suferință și prin pocăință, căci suferința este înger, este cămașa curățirii, și l-am curățit cu forța, cu foc l-am curățit, fiilor.

Acest scaun și această cetate este scaun sfânt, este scaunul Meu, căci am cuvântul Meu lângă el, am râul vieții în care se spală, și vai celor ce ar da să se așeze pe el de la om citire! Nu e de joacă cu scaunul acesta, fiilor, căci el a fost dezlegat de Mine prin voi pentru Mine și pentru cel curat și sfânt, care crede în Mine și în lucrările Mele peste pământ. E mare lucrare de îngeri peste acest scaun, și Eu îl ocrotesc cu lucrare de îngeri, iar cine voiește să se zdrobească în el, Eu nu-l opresc, așa cum nu l-am oprit nici pe cel ce s-a încercat cu acest scaun zdrobindu-se în el, și iată ce cuvânt rostesc: cel ce crede în cuvântul cu care vin astăzi pe pământ și nu-și învârtoșează inima la glasul cuvântului Meu, împlinind sfințenia Mea în el, acela este cel pe care îl voi striga pe nume ca să împlinească voia și lucrarea Mea peste pământ din mijlocul acestei cetăți de scaun, că Eu voiesc să pregătesc pe tot omul pentru scăpare, pentru bărcuța de salvare, care este sfințenia cea din om, Hristos strălucind în trupul, în sufletul și în duhul omului sfânt. Amin. Eu sunt cu mila după om, și îi voiesc scăparea. Acest scaun este foc, și vai celui ce este curajos jucându-se cu focul! Dar Eu sunt cu mila după om și îl ajut să se vindece și să vadă mântuirea Mea cu care vin să fac voia Tatălui Meu prin cei credincioși și curați. Rugați-vă Mie neîncetat pentru credința în cuvântul Meu peste oameni. Rugați-vă să vindec până și prin foc necredința și întunecimea care a ieșit înaintea venirii Mele însoțită de cupa fărădelegii a tot pământul.