Eu sunt Cel ce sunt. Domnul învierii sunt. Mă aplec din dreapta Tatălui și rostesc peste pământ salutul învierii Mele dintre morți. Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!
E zi de tămăduire a omului, iar Eu te cuprind în duhul învierii Mele, popor adunat la izvor. Cuvântul Meu de azi s-a făcut izvor peste pământ. M-am făcut Eu Însumi râul vieții, ca să le dau viață oamenilor, învățându-i să păzească ei toate câte Eu am grăit și grăiesc spre viața lor, căci viață am venit să aduc pe pământ. Întărește împlinirea cuvântului Meu în tine, popor adunat la izvor, că viață veșnică ia de la Mine cel ce împlinește în el cuvântul Meu cel dătător de viață. Amin.
Vin Învățător peste pământ și îl învăț pe om învierea. Acum două mii de ani l-am învățat pe tot omul cum să învieze, și apoi i-am spus să creadă în Mine prin toate câte Eu am vestit despre Mine mai înainte de patima și de învierea Mea, iar acum Mă fac râu de cuvânt de viață dătător și îl chem pe om de la el la Mine, de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, de la minciună la adevăr, și fericit este cel ce se apleacă să asculte glasul Meu și să creadă cu supunere că Eu sunt, și că pentru viața omului am venit și vin pe pământ cuvânt. Nu vin pentru ca să încerc credința omului, ci vin pentru ca să împlinesc Scripturile venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, așa cum am împlinit acum două mii de ani venirea Mea prin nașterea Mea din Fecioară, și apoi răstignirea și învierea Mea dintre morți, iar acum vin să-l înviez și pe om, căci n-am altă lucrare de lucrat, decât învierea omului, și apoi viața cea veșnică peste om. Amin.
O, popor adunat la izvor, sunt cu mama Mea Fecioara și Mă fac râu de cuvânt ca să tămăduiesc cu el toată neputința ta, că vreau să poți pentru viața ta, și cu ea să poți pentru viața Mea, căci oamenii sunt necredincioși și nu iubesc în ei viața Mea și nu se scoală când îi chem să se ridice și să vină la Mine ca să-i am și să-i hrănesc cu duh de înviere și ca să fie ei ca Domnul, Care a înviat și a adus viață pentru om. Zi după zi se înșeală omul pe sine că este al Meu, dar viață nu-și lucrează, iar viața cea fără faptele vieții, fără viața Mea în om, nu poate pe om să-l mântuiască, și iată, nu are cine să-l învețe pe om viața cea care nu trece, care nu moare și care se înnoiește prin puterea ei cea din faptele vieții luată.
Este pe pământ o povestioară despre mama Mea Fecioara cum că, mergând ea de mână cu îngerul Meu Mihail, el i-a arătat ei oamenii care au plecat de pe pământ și locurile lor de petrecere, după faptele lor dobândite în viață, iar între rai și iad a văzut mama Mea mulțime de oameni atârnați cu capul în jos și cu picioarele legate sus, tânguindu-se ei cu amar și fără mângâiere pentru suspinul lor. Ea l-a întrebat pe îngerul Meu Mihail să-i spună pentru ce aceștia nu au loc nici în rai, nici în iad, iar îngerul Meu i-a spus ei că aceia au făcut fapte de milostenie peste biserici ca să scape ei din iad prin faptele acelea, dar fapte de viață veșnică în ei pentru fericirea lor între cei sfinți, ei nu s-au așezat să facă pe pământ, și de aceea nu sunt ei în rai, dar nu sunt nici în iad, pentru că, în păcate petrecând cu trupul, au dat bisericilor ajutoare ca să-i scape Domnul de iad. O, dacă n-are cine să-l învețe pe om viața lui cea de pe pământ și viața lui cea din cer sau cea din iad, omul nu știe să-și croiască singur haina vieții, și își face rost, bietul de el, de chinuire veșnică între rai și iad, și nimeni nu-l învață pe el cum să-și lucreze viața. O, nu se poate din păcate să-și facă omul haină, și nici să-și cumpere nu poate, ci poate numai din sfințenie să-și țeasă el haina vieții, și poate numai din înviere să-și aprindă el lumina cărării lui spre Dumnezeu. Amin, amin, amin.
– O, Fiule Emanuel, Fiul meu străpuns cu rană grea, Fiul meu străpuns de păcatele omului! Mă fac de lângă Tine izvor tămăduitor pentru cei credincioși și sfinți, căci trupul meu cel fecioresc Te-a dat pe Tine oamenilor, Te-a adus de la Tatăl Om pe pământ ca să fii Tu tămăduirea omului, și apoi viața lui. Binecuvintează, Fiule scump al meu, duhul mângâierii mele, darul tămăduirii, cu care eu, în zi de sărbătoare pentru mine, mă las, ca să-l îmbiu pe om spre iubirea Ta, spre înviere, Fiule al suferinței și al învierii prin suferință, dar și după ce Tu ai înviat prin răstignirea Ta cea pentru om, omul a rămas suferința Ta și rana Ta, Fiule străpuns de păcatul cel din om. O, nu știe omul, nu știe nici un om pentru ce trupul Tău a rămas nevindecat pe locurile în care a fost străpuns el de cuie când ai fost pironit pe crucea răstignirii. Omul a rămas rana Ta, Fiule jertfit pentru viața omului. Omul a rămas păcătos, și nu se scoală din păcat ca să Te miluiască și ca să-Ți umple la loc rana cea de la cuie, Copil străpuns pe cruce. Fruntea Ta rănită nu se mai vindecă, o, Doamne slăvit, iar mânuța Ta găurită de cui și nevindecată, de atunci și până azi, se întinde după om ca să-l îmbie să-și lase păcatul și să-L ia pe Dumnezeu în el de viață, și dulce e mânuța Ta întinsă după om prin rana ei cea fără de mângâiere de la om, căci păcatul în care omul stă, a lăsat deschise pe Tine semnele cuielor care Ți-au străpuns trupul pe cruce, Copil rănit de dor după om. Când Te-ai arătat la ucenici după scularea Ta dintre cei morți, le-ai spus lor: «Pipăiți-Mă și vedeți, căci Duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că sunt. Vedeți mâinile și picioarele Mele străpunse de cuie. Eu Însumi sunt. Nu vă temeți. Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit vouă pe când încă eram cu voi că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi, cum că așa trebuie să pătimească Hristos și să Se scoale înviat din morți a treia zi, și apoi să vestească în numele Său la toate neamurile pocăința spre iertarea păcatelor».
O, Fiule străpuns de cuie, nu se pocăiește omul ca să se lase de păcate și să fie iertat apoi, iar rana Ta cea de la om Ți-a lăsat trupul străpuns, de atunci și până azi, și mă doare în cer între sfinți trupul Tău cel străpuns și nevindecat, și nu știe omul de ce nu Te-ai mai vindecat de suferința Ta de pe cruce. Ai înviat, dar ai rămas cu găurile de la cuie în mâini și în picioare, și acestea adeveresc că Tu ai fost și că Tu ești Hristos, Cel ce ai fost răstignit, și nu se înduioșează omul de semnele ranelor Tale de pe cruce. «Vedeți mâinile și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt», așa le-ai spus la ucenici după ce ai înviat și așa Te-ai arătat lor și așa ai rămas și așa ești și azi, străpuns, Doamne milos pentru om și chemându-l pe el la milă pentru rana Ta cea de la păcatele lui.
O, popor de azi al Fiului meu Cel străpuns pe cruce, și tu, popor de demult al cuvântului Lui de azi! Domnul este peste tine cuvânt și te învață învierea și slava Lui cu tine și împlinirile făgăduințelor Lui cele făcute pentru slava Lui cu poporul Lui cel de la sfârșit. Acestea sunt cuvintele pe care El vi le spunea vouă în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt peste voi că trebuie să se împlinească. El a arătat în vedenie acest pământ de nou Ierusalim mai înainte să se vadă el pe pământ cu slava Domnului pe el ca să-i cheme Domnul pe oameni la El, la izvorul cuvântului Lui cel dătător de viață. El prin învierea Lui a judecat lumea și pe stăpânitorul ei, și nici tu nu vei putea altfel judeca lumea aceasta pierdută din Dumnezeu ca să vină ea spre mântuire apoi, popor al venirii Domnului la tine. Fericiți cei ce iubesc suferința, căci Fiul meu a spus tuturor: fericiți cei ce plâng, fericiți cei prigoniți pentru El.
O, câtă vreme oamenii nu vor iubi suferința nu vor fi fericiți, nu vor ajunge să cunoască fericirea cea cu Domnul. Eu sunt mama Celui ce a suferit pentru om și te învăț iubirea Lui, iubirea prin care El a suferit, popor al Domnului. El prin învierea Lui a judecat lumea, și nici tu nu vei putea altfel să biruiești lumea. Înviază, dar, în Duhul Sfânt tot mai mult și dă-i lumii păcătoase glasul cel de înviere al Fiului meu, Cel străpuns pe cruce pentru om, și să-L audă de la tine tot omul pe Fiul meu spunând peste pământ cuvânt de praznic sfânt: Hristos a înviat!
Dar pe tine, o, țara venirii Domnului acum, la sfârșit de timp, cum să nu te pomenesc eu în grăirea mea de azi odată cu ziua de amintire a duhului tămăduirii cea de la mine peste cei credincioși și sfinți! Îți rostesc numele, țară română, că tu ești mereu, mereu sub brațul meu de mamă și te ocrotesc ca pe cea a Fiului meu aleasă de pe pământ pentru slava Lui cea de acum, pentru râul Lui de cuvânt care curge peste tine din mijlocul tău, căci în mijlocul tău vine Domnul cuvânt de biruință și de înviere și împlinește Scripturile acestor zile, și are în tine popor credincios, care-ți dă ție glasul Lui de peste tine, glasul Domnului. Amin.
O, scoală-te, popor român, căci Domnul te învață scularea. Ai grijă să nu dormi. Scoală-te din somn, că tu dormi, și iată, trebuie să te rogi cu suspin pentru viața ta, că tu ești sub cruce și nu vrei să știi aceasta, dar scoală-te și veghează, căci tu ești patria cerească dacă Domnul este în tine cu lucrarea Sa cea pentru venirea Sa. O, nu-i lăsa pe cei lacomi, care-ți sug vlaga și viața pentru ca să fie ei bogați și îngâmfați pe fruntea ta senină prin darurile Domnului de peste tine și înseninată acum de fața Domnului, Care stă în mijlocul tău lucrând salvarea ta. Nu-i lăsa pe cei vrăjmași ai tăi să te tot țină sub robie, o, nu-i lăsa, ci scoală-te pentru biruința ta, căci tu ești străpunsă de faptele omului fărădelegii, care ți-a supt vlaga și slava ta ca să aibă el slava ta, și nu tu. Au trecut demult cei șaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roșii peste creștetul tău slăvit de darurile Domnului de peste tine încă de la facerea ta, și iată durere în cer pentru tine, că lupul numai părul și-l schimbă și glasul lui viclean și stă peste tine și-ți suge slava ta ca să aibă el slavă, și nu tu, dar Domnul vrea să te învețe scularea, țară scumpă a Lui. O, ascultă glasul Celui înviat! E Domnul. Nu te teme! El este Domnul Dumnezeul tău și al părinților tăi cei credincioși și sfinți, care se roagă înaintea Lui pentru tine și pentru izbăvirea ta. Ascultă-L pe El, căci tu nu poți nimic fără El. Eu stau deasupra ta și te ocrotesc cu cete de sfinți și de îngeri. Sunt mama Lui, și sunt mama ta, căci tu ești țara întoarcerii Lui de la Tatăl la om. Învață să îngenunchezi înaintea Lui cu slavă și să-I ceri Lui izbăvirea ta și slava ta cea de la El, o, țară a Lui și a mea, căci eu te ocrotesc și te veghez, fiindcă ești aleasa Lui cea de acum. O, scoală-te și vezi. Iată, te robesc cei lacomi, și n-au milă de tine cei lacomi, dar învață scularea, învață învierea, căci Fiul meu este Stăpânul tău, El, și nu omul de peste tine care-ți robește slava ta. Tu trebuie să știi să stai în genunchi înaintea Lui pentru învierea ta, și nu înaintea omului, o, țară a iubirii mele pentru Fiul meu, Care te-a ales a Lui. Eu te cuprind pe tine în umilința mea, ca și Fiul meu. Învață taina îngenuncherii și a învierii din îngenunchere și te scoală frumos, așa cum Fiul meu S-a sculat dintre morți, și dă-I Lui mâna ca să te ridice El, dar să cunoști peste tine mâna Lui cea străpunsă, și credincioasă și înțeleaptă să-I fii Lui, așa cum El te-a învățat și S-a aplecat să te învețe mereu învierea din îngenunchere, să te învețe scularea, țara mea, că tu ești țara Lui și a mea ca să te ocrotesc. Scoală-te și cântă cu dor: Hristos a înviat, căci El îți lucrează învierea, dar roagă-te Lui și cheamă-L, și credincioasă să-I fii tu Lui prin rugăciunea ta. Amin.
Ți-am mângâiat pe poporul Tău român, Fiule însuspinat pentru neamul român cel apăsat de îngâmfarea și de lăcomia celor ce vor să-i țină ei în mâna lor soarta lui, punând la cale durere pentru țara Ta prin lucrarea lor de slavă a lor și de iubire de arginți în mijlocul ei, prin duhul lăcomiei lor. Dar eu Te rog, ascultă-mi ruga de mamă și gătește-i ei scularea și suflă peste ea duhul învierii și scoal-o din cruce, iar pe cei ce o țin pe ea în umilință fără de dreptate, îngenunchează-i, Fiule Doamne, și întărește peste ea statul celor ce au milă de ea, căci Tu ești Cel ce poți, și ești Domnul învierii, și ești Fiul meu Cel însuspinat, și-Ți mângâi ranele răstignirii și pe cele pentru țara Ta de azi, dată Ție de Tatăl când eu, acum două mii de ani, de la Tatăl și de la Duhul Sfânt Te-am născut pe pământ. Amin, amin, amin.
– O, mamă Fecioară, Mi-ai pus alin pe rane în zi de izvor de tămăduire, mamă. O, Mă tare doare pentru țara Mea de nuntă, mamă. Suspin pentru ea în mijlocul poporului Meu pe care-l hrănesc cu cuvânt de înviere, mamă. Eu Mi-am așezat în mijlocul ei masa Mea de cuvânt, masa Mea de nuntă, mamă, iar în ea vrea să poată omul fărădelegii cu mintea și cu mâna lui, mamă, dar Eu Mă așez pentru trezirea ei, pentru scularea ei din îngenunchere, căci ea este robită, și este legată la ochi ca să nu știe, ca să nu-și vadă ea dușmanul cel viclean, mamă.
O, țara Mea! Hristos a înviat, îți spun Eu, Domnul învierii! O, scoală-te, țara Mea! O, nu sta fără putere când vezi robia ta. Tu ești sub cruce și ești pe cruce, iar Eu sunt Cel ce te scol. Uită-te la Mine și te scoală frumos, așa cum Eu M-am sculat dintre morți, și fă-ți semnul sfintei cruci pe chipul tău și peste tot neamul tău și dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, țara Mea, căci te cuprind în umilința Mea ca să te învăț nădejdea prin umilința duhului tău, care te ține pe tine a Mea, și vai celor în tine îngâmfați, care vor să-ți ia lumina și calea de sub picioare și să grăiască ei în numele tău peste ei și peste tine și peste pământ. Eu, Domnul, voi fi cu tine, țara Mea, și îi voi întări peste tine pe cei buni pentru tine, pe cei cu milă de tine, dar cheamă tu spre tine mila Mea, și ea va fi scularea ta la rugăciunea ta, o, țara Mea de azi. Amin.
Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, te îndemn spre duh de rugăciune către Tatăl pentru țara Mea și a ta, pentru neamul Meu român, pe care vreau să-l scol din necredință și din cruce. Închină-I Domnului zile noi de veghe și de jertfă sfântă pentru țara Mea și a ta, și nu te îndoi ca păgânii, care nu-și iubesc părinții și care s-au făcut păgâni cu credința lor, zdrobită de viața lor deșartă. Păzește de nouă ori toate zilele de marți și de joi și fă din ele trăiri cerești și creștere a Duhului Sfânt în tine și rugăciune pentru țara Mea română și pentru împlinirea făgăduințelor Mele cele pentru tine și pentru ea rostite și fii ascultător Domnului tău, popor al venirii Mele cuvânt de înviere peste pământ. Strămoșii tăi au știut de la Duhul lui Dumnezeu și de la semnele de peste ei zilele acestea, zile despre care oamenii nu mai știu puterea lor de biruință dacă le-ar pune pe ele înaintea Mea jertfă de izbăvire pentru ei. Dar tu înnoiește de nouă ori jertfa aceasta de rugăciune pentru biruința Mea peste pământ, și numără de la ziua de pomenire a învierii Mele zile de rugăciune și de cinstire Mie de la tine, și să biruiești tu așa cum biruiau strămoșii tăi, care cunoșteau semnele Mele de peste ei, și apoi ei aduceau Domnului cinstire și slavă și zile de veghe pentru izbăvirea lor. O, nu te lua după cei cu credința cea omenească și care au lepădat de peste ei puterea credinței strămoșilor lor creștini, care aveau frica lui Dumnezeu în ființa lor, ci arată-te popor de rugăciune și adu-Mi zile de stăruință, zile în care tu poți să fii al Meu și nu al trupului tău, căci lucrul cel cu mâna e pentru trup, iar lucrul cel cu duhul e pentru Dumnezeu și pentru biruința Lui peste pământ, poporul Meu. O, fii credincios ca Avraam, căci el a fost simbolul Tatălui Meu Savaot, Care i-a cerut lui pe Isaac jertfă, și nu s-a îndoit Avraam, ci a crezut că și din morți i-l voi scula pe Isaac, și a fost Isaac înainte pildă pentru jertfa Mea pe cruce și pentru scularea Mea cea biruitoare și pentru seminția cea prin Mine credincioasă, așa cum Tatăl i-a făgăduit lui Avraam.
Ai grijă, Ierusalime, căci primăvara se taie de uscăciuni pomii, ca să rămână numai ramurile verzi, care dau muguri. Această lucrare să răsară de la rugăciunea ta înaintea Mea pentru țara Mea română, că e vremea Mea cu tine în ea, și e vremea ei, iar ea este încă ținută în robia celor ce o înșeală pe ea cu fața lor vicleană, dar să se scoale ea și să vadă bine pe cel ce-i vrea ei binele, și așa să vegheze ea pentru ea, iar Eu voi fi scutul ei și voi fi scularea ei din îngenunchere. Amin.
O, e zi de izvor de tămăduire. E mama Mea Fecioara tămăduitoare peste țara Mea română. O, stai la lucru sfânt, poporul Meu. Întărește-te în Duhul Sfânt, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, cu tine lucrez pe pământ, și am cerul venit cu Mine la tine, și vom putea pentru Tatăl, și vom putea pentru om, și omul va învăța taina îngenuncherii și a sculării din genunchi, și va învăța să-Mi vindece rana Mea cea pe cruce primită în trupul Meu, și prin care Eu am judecat pe stăpânitorul acestei lumi, și până la capătul lui îl voi judeca pe el, căci rana Mea este dovada slavei Mele cea prin învierea Mea dintre morți, și care Mă arată Domn al biruinței, Domnul slavei, poporul Meu. Amin, amin, amin.