6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O viață de creștin, de fiu al lui Dumnezeu, nu poate să aibă omul oricum sau cum o fi. Ea este îndătinată cu multă zestre, cu o statornică lucrare a datinilor creștinești lăsate prin sfinți și urmate apoi cu o mare datorie sfântă de cei ce sunt creștini toată viața lor pe pământ. Dacă ești creștin cu viața ta, ți-o păstrezi neamestecată și nu-ți calci datoriile de fiu al lui Dumnezeu. În biserica lui Hristos este toată învățătura dreptei credințe și datoriile unui creștin. Cei ce părăsesc acestea și se folosesc de numele de creștin neținând dreptarul și pasul după datină, aceia cad în păgânie, se abat de la dreapta lucrare de fiu al bisericii lui Hristos, și iată, așa durere mare se urcă la cer, căci cei ce-și zic creștini nu au, nu mai au viață de creștin, nu umblă în orânduiala cea după Hristos, stau în păcate, calcă peste așezările cele pentru sfinți, nu seamănă cu sfinții, și mai degrabă seamănă cu fiii lumii, umblă cu ei și ca ei, iubesc veacul trecător și toate îndeletnicirile lui, n-au legătură strânsă, nedesfăcută cu Domnul Mântuitorul, Care Și-a dat viața pentru viața bisericii Lui, nu au lucrarea ascultării și a binecuvântării peste pașii și lucrările lor, o, și se urcă durere la cer și nu mai este înțeleasă lucrarea și viața de creștin, și satana are bucuria cea împotriva Mea din pricina celor ce având nume de creștin nu au și viața la fel, nu au nedespărțit de ei pe Domnul, iar fără Domnul nimeni nu poate scăpa de boldul lui satana, care are marfa la vedere și nu stă din lucrul său cu care înșeală clipă de clipă inima din om.

O, e ușor să-ți cânte inima și gura Hristos a înviat! Dacă nu-I faci Domnului bucuria deplină în tine și în lucrarea ta, El plânge de la tine, plânge că nu-L iubești, că nu-L urmezi, că nu te temi să faci acestea. Plânge Domnul când te vede că nu dai să înveți viața și lucrarea de creștin, iubirea și datoria ta înaintea Domnului tău.

Am la masă de înviere pe mama Mea Fecioara și am ucenicii și ucenițele învierii Mele. Am în zi de Paști popas cu sfinții în grădina Mea de cuvânt și stăm cu voi în cuvânt, fiilor din grădină, și cântăm Hristos a înviat. Vă întărim iubirea lui Dumnezeu între voi și așteptăm inimi mai multe să priceapă taina Mea cu voi, taina și viața de creștin, adevăratul nume de fiu al acestei lucrări de cuvânt. V-am dat de știre că Mă doare că nu Mă doresc, că nu Mă iubesc creștinii din pricina iubirii de sine, din lipsa dorului de Dumnezeu, dar cu voi vreau să-Mi șterg lacrima aceasta dureroasă și să vă mângâi și pe voi în dureri, o, că multe aveți de purtat și de dus, și vă am puțini față de multa trudă care se cere pentru mersul Meu și pentru cetate și pentru grija de popor, fiilor, iar poporul nu-Mi aduce bucurii din pricina iubirii de sine, măi fiilor.

Ne trebuie răbdare și iubire, ne trebuie rugă îndurerată către Tatăl așa cum M-am rugat Eu acum două mii de ani pentru ucenicii care aveau să treacă prin ispita cea de la prinderea Mea prin vânzare, și apoi răstignirea Mea, dar le-am adus apoi bucurie, iar celor ce se bucurau de prinderea și apoi răstignirea Mea le-a venit întristarea cea mare, teamă și durere apoi.

O, așa lucrează Dumnezeu după ce rabdă îndelung cu iubire și cu milă, iar dacă cei răbdați nu-și moaie cerbicea și inima n-au parte de rodul iubirii Domnului și singuri aleg să rămână de partea durerii apoi.

O, fiilor din cetatea Mea de cuvânt, le e tot dor la creștini să vină în sărbători, dar dor de pregătirea lor după voia Mea pentru nedespărțirea de Mine apoi, o, nu-i văd că au făcut ei aceasta. Toți dau să stea încurcați ca în toată vremea acestei lucrări de cuvânt. Toți au întârziat, nu s-au pregătit, nu s-au despărțit de neascultare, iar firea le face mereu numai rău, numai despărțire de voia lui Dumnezeu, numai depărtare de Domnul. O, ei nu înțeleg nici pe departe misiunea Mea cu voi, și de aceea se joacă de-a dorul de voi, de locurile Mele cu voi, și se joacă de-a ascunselea și nu știu cum vine aceasta, dar Eu văd cât se joacă și cum.

Cine nu știe că Dumnezeu a făcut mai întâi lumina, unul ca acela nu începe cu lumina când dă să vină spre scăparea cea de la Domnul. O, iată de ce plâng cu Tatăl și cu voi! O, cum să nu plâng și să tot plâng? Plâng și de mila voastră, că nu-i cine să înțeleagă mersul Meu cu voi, fiilor, și este de ce să plângem.

Plângeți-vă și voi păcatele, măi creștini care Mă știți din acest cuvânt și care tot doriți să veniți în sărbători! Plângeți și voi, o, fiilor! Faceți-vă rost de plânsul cel dulce acum, cu pocăință frumoasă și curată, ca să scăpați, fiilor, de plânsul cel atâta de amar al nepetrecerii cu Domnul pe pământ, și în cer apoi. Vă învăț, vă îndemn spre înviere, ca să puteți după adevăr să știți să spuneți: Hristos a înviat!

Vin Paștile Domnului, iar Mielul nu-I dorit, nu-i dor de părtășie cu El la cei ce nu se pregătesc pentru Paștile Domnului. O, nu vă mai puneți singuri piedică, voi, cei care luați cuvântul Meu de la izvorul lui. Dați din cale toate piedicile, lepădați-le ca pe niște vrăjmași, și numai cu Domnul să trageți apoi, și să-L trageți spre voi cu dorul din voi și cu ascultarea de cuvântul Său. Aceasta trebuie să facă omul pe pământ: ascultare de Dumnezeu cu iubire.

Pace ție, popor născut din cuvântul Meu cel de azi! O, pace ție și credință ție, măi popor care stai de vorbă cu Dumnezeu, și ai grijă mare de credință, de statornicia ei, că iată, Eu vin și tot vin, și nu este credință pe pământ ca să vin, dar vin prin credința ta dacă am pus Eu ca să ai credință! O, îi trebuie fapte credinței ca să se dovedească ea, ca să rămână ea, ca să poată ea. Este scris că din pricina duhului lumii iubirea multora se va răci, abia va mai pâlpâi, căci duhul lumii intră prin ochi și prin urechi și prin piele, intră până la os, intră până la inimă și slăbește dragostea cea pentru Dumnezeu și slăbește apoi credința și e de vegheat zi și noapte împotriva duhului lumii, care îl învață pe creștin să ia din lume, să semene cu lumea, căci ca să semene cu Dumnezeu trebuie să se uite la strămoșii care n-au iubit lumea, ci pe Dumnezeu și cărarea după Dumnezeu, lucrarea și fața veșniciei. Dar când Mă uit la viața și la fața creștinului, la purtarea și la îndeletnicirile lui, se vede răcirea dragostei despre care Eu, Domnul, am vestit că va veni peste creștin din pricina duhului lumii, și va căuta creștinul să semene cu lumea, nu cu strămoșii cei sfinți, care iubeau veșnicia și o lucrau pe ea cu viața lor și aveau îndeletniciri sfinte peste ei, o, și Mi-e dor de neam creștinesc care să trăiască pe pământ după legea raiului, și Mi-e dor de dragostea lui Dumnezeu în inima creștinului și în petrecerile dintre frați, o, și Mi-e dor și Mi-e tot dor de lucrarea veșniciei s-o lucreze ei.

O, e de vegheat, nu e de pierdut vremea. E de făcut gard apoi, ca să mai rămână și Dumnezeu cu ceva, căci amestecul trece peste măsurile toate, și nu mai seamănă omul cu Dumnezeu, nu mai vezi nimic curat de lume și de duhul ei, de cele scoase de ea ca să ia tot omul din destul, și iată, duhul lumii a acoperit fața pământului, precum este scris, și e numai piață peste tot și merge omul și-și cumpără față nouă că nu mai poate altfel, nu mai poate fără cele scoase astăzi și iarăși astăzi, iar dragostea multora se răcește, se tot răcește, și Eu strig la poporul cuvântului Meu să-și facă gard viu și să se apere cu el de duhul lumii și să caute cu Duhul lui Dumnezeu, Care să-l învețe îndeaproape să trăiască pe pământ ca în cer, cu totul după voia lui Dumnezeu, cea care aduce cerul pe pământ și suie pământul la cer prin dragostea de Dumnezeu, căci dragostea dacă se răcește uită omul de Dumnezeu apoi ca și lumea care a uitat de Dumnezeu pentru dragostea de lume, ca și acum două mii de ani când duhul lumii i-a biruit pe oameni să nu tragă după Dumnezeu când Eu, Domnul, am venit să Mă fac cunoscut omului.

O, fiilor, Mi-am spus jalea. Am spus acum două mii de ani de semnul acesta dureros: răcirea dragostei. Ridicați-vă mari cu duhul și cu fapta credinței și stați tari împotriva duhului lumii și îndemnați-vă ca frați ai lui Hristos și rămâneți ai Mei, fiilor. Curățați-vă de pe lângă voi tot ce înseamnă lume, căci Eu l-am învățat pe om cum să trăiască mai frumos, mai sfânt, mai curat, mai neamestecat.

Când intru în casa ta, să am cum să Mă odihnesc, fiule, să nu Mă sfiesc de ceva care nu seamănă cu viața Mea, cu voia Mea, cu dragostea de Dumnezeu, măi copii ai Duhului Sfânt, cu Care vă hrănesc de atâta vreme, fiilor.

Eu știu și cât trebuie îngăduit pentru folosul mersului Meu peste pământ. Eu știu măsura pentru care trebuie să Mă aplec, dar o știu Eu, nu tu, fiule. O, ai grijă de dragostea de Dumnezeu. Nu lucra fără întrebare, fără binecuvântare peste fapta ta, peste dorința ta. Ajustează-ți pentru tine viața Mea, nu viața ta. Eu n-am putut petrece pe pământ în locuri strălucitoare omenește, ci M-am tras cu facerea lui Dumnezeu, nu cu facerea omului, căci eram Dumnezeu. O, așa îi voiesc Eu și pe ai Mei, ca să pot și Eu să am locaș cu ei și să Mă odihnesc cu ei și la ei, căci viața de rai nu are nimic din lumea aceasta, ci are din cer, și are din legea lui Dumnezeu.

Cuvântul Meu este venirea Mea cu sfinții la voi, fiilor care Mă luați din cuvânt. Însuflețiți-vă dragostea și viața de rai, și pe cât puteți și voiți, ieșiți din lume, fiilor. Nu vă amestecați cu lumea, ci dați-vă lui Dumnezeu, și Eu vă voi primi pe voi, precum este scris de cei plăcuți lui Dumnezeu.

Vine Domnul cuvânt la voi și vă crește și vă învață atât de sfânt, fiilor. Eu din iubire vin și vă hrănesc cu mană din cer, fiilor. Să fie iubire între voi și Mine, măi fiilor, iar voi fiți mulțumiți așa.

Voi, cei din cetatea Mea de cuvânt, dați cuvântul Meu spre lucrare celor ce caută după el. O, e mult de lucru pentru întoarcerea omului la Dumnezeu, e mult și pentru cei ce știu cuvântul Meu dat de voi la cei ce Mă caută la voi. Vine vremea să fie scump de tot cuvântul Meu. Vine vremea iubirii pentru unii care iubesc pe Dumnezeu așa cum cere umblarea după Mine.

Acest cuvânt este îmbrățișarea Mea, vestirea Mea pentru dragoste de Dumnezeu între creștin și Dumnezeu.

un picuț de cuvânt cu îndemn sfânt prin el spre voi ca să fiți voi cuminți și sfinți și să vă îndreptați mai dârz, mai frumoși pașii voștri cu Mine pe cale, ca să știți să prețuiți aplecarea Mea spre voi, și să vă aplecați și voi înaintea Domnului cu ascultare tot mai mult, căci binecuvântarea Domnului este pentru cei ce se tem de El prin ascultare, fiilor, iar voi aveți grijă mare să aveți parte de binecuvântarea lui Dumnezeu peste voi, o, fiilor.

Nu vin să pun sarcini peste voi, și să vă ușurez vin și să vă dau puteri sfinte pentru vremea postului, căci voi sunteți poporul venirii Domnului și sunteți așezați de Dumnezeu să vă hrăniți cu hrană călugărească în toată vremea din an, tot timpul, adică să aveți de hrană pâine, legume, fructe, semințe, așa cum am voit să-l așez și pe Adam să împlinească în rai, dar dacă el s-a întărit să nu asculte și să întindă mâna spre ce nu era al lui de la Dumnezeu, iată ce a pățit cel ce și-a ales cunoașterea, care îngâmfă pe tot omul de atunci și până azi și până mâine, fiilor, și așa a pierdut Adam harul ascultării de Dumnezeu și a pierdut locul din rai și a adus durere peste el și din om în om de la Adam încoace, și iată, fiilor, îi este omului greu să asculte de Dumnezeu. Dar voi sunteți poporul cuvântului venirii Mele de la sfârșit de timp și vă hrăniți cu bucate curate în toată vremea, așa încât când vine vreme de post trebuie doar să vă lipsiți de untdelemn și de vin și să căutați după puterile fiecăruia din voi să aduceți Domnului jertfa inimii și a trupului cu toată bucuria sufletului din voi, iar inima trebuie să fie înfrânată de la tot ce nu este plăcut cerului, iar cu hrana să aveți în grijă în așa fel încât să puteți face și datoria treburilor care trebuiesc ținute din scurt în toate zilele și să vă poată trupul pentru toate câte aveți de purtat și de împlinit.

Așadar, fiți înțelepți, fiilor, și puneți în lucru dragostea dintre voi și Dumnezeu, dintre frate și frate apoi și cu acestea să vă chivernisiți voi jertfa cea pentru postul de bucate, căci voi sunteți plăpânzi aproape toți, că așa sunt copiii lui Dumnezeu, nu sunt ca fiii lumii, ci sunt firavi, sunt plăpânzi, dar au pe Dumnezeu de Tată cei ce sunt așa, și au de la Domnul împărțit lor harul iubirii de Dumnezeu și de frați și au duh iubitor de oameni și au în ei dorul să fie oamenii toți cu Dumnezeu și să caute după El cu dor, spre binele lor cel vremelnic, și apoi cel veșnic, o, și așa este viața și inima celor ce se dau lui Dumnezeu ca să-I fie fii și moștenitori cu El pe veci, o, și nu știu cum să vă grăiesc mai duios ca să fiți și voi duioși, blânzi și smeriți cu inima ca și Dumnezeu, fiilor.

Nu uitați, o, nu uitați, fiilor, povața Mea pentru cei ce postesc, căci am spus: «Când postiți, să nu vă arătați oamenilor că postiți și să vă pierdeți plata, ci fiți senini, fiți blânzi cu fața și cu inima și cu purtarea, și să vă știe doar Domnul jertfa și ca să vă răsplătească El, Cel ce vede în ascuns inima fiecăruia».

Dacă trupul vă este neputincios și suferind, fiți înțelepți și cumpătați, și lucrați după puterea cu care vă poate și trupul, ca nu cumva să vă arătați celor din părți neputința cea de la post, ci să vă ajutați unul pe altul și să vă cercetați neputințele și să fiți în stare și de îndeletnicirile pe care le aveți de purtat, iar sâmbăta și duminica să vă hrăniți cu bucate cu untdelemn ca să vă pregătiți puterea trupului să poată după datina creștinească până la ziua învierii, când vremea postului se ridică și se cântă cu bucurie cântarea învierii: Hristos a înviat!

Mâncați, fiilor, pâine cu mere, cu fructe, cu semințe, beți apă, și adăugați dulce rugăciune de iubire spre Domnul, dulci clipe de părtășie frățească pentru dragostea pe care Tatăl a avut-o de M-a trimis să Mă jertfesc pentru salvarea voastră și a tot omul din toate veacurile, o, și așa să vă îndulciți de părtășia cu Mine între voi, iar purtarea să vă fie caldă, duioasă, blândă, înțeleaptă, duhovnicească, fiilor.

Voiesc să nu sufăr de la voi, ci să Mă mângâi cu voi voiesc, măi fiilor. De aceea căutați să nu făptuiți nimic fără binecuvântarea Mea, ca nu cumva să pierdeți binecuvântarea Domnului de peste voi, o, fiilor. Dacă ați făcut cumva ceva de la voi și nu aveți binecuvântarea Mea peste fapta voastră, căutați să reparați, să vă depărtați de cele ce vă despart de binecuvântarea Mea, căci vremea este grea de tot, și nu voiesc să vă atingă pe voi această vreme grea.

Am tras semnalul mereu pentru ascultare de Dumnezeu, o, și văd multă depărtare de duhul ascultării, al binecuvântării, căci creștinii își fac voia împotriva celor cerute de Dumnezeu să le împlinească ei înaintea Mea, și s-au amestecat prea mult cu vremea de afară, cu duhul și obiceiul din lume, o, și se uită sfinții și plâng vremea asta grea și pe creștinii care se joacă cu duhul lumii fără să știe ce fac, bieții de ei.

Eram cu trâmbița Mea Verginica în lucru pe pământ și spuneam cu jale: «Creștine, să nu folosești sau să faci ceva care te aseamănă cu lumea. Să nu porți ceas pe mâna ta ca lumea, că nu te cunoaște Dumnezeu dacă semeni cu lumea», o, și a dat creștinul ceasul jos de pe mână și îl purta în geantă ca să nu semene cu lumea, dar acum îl rog să aibă grijă mare să nu se asemene cu lumea, și nu mai vrea creștinul, o, nu mai vrea, dă să nu mai audă, și se ia unul după altul la asemănarea cu lumea, și toate le face fără binecuvântarea Mea, iar Eu, Domnul, Mă îngrijorez, Mă frământ cu toți sfinții și îngerii pentru soarta și mântuirea celor ce Mă cunosc prin acest cuvânt, și nu sunt în stare să asculte de povața Mea de peste ei, povață pentru fiii lui Dumnezeu.

Iată, poporul Meu, în vremea Postului Mare curăță-te de păcate, fiule, de neascultare, de nepăsare de Dumnezeu și de cuvântul lui Dumnezeu, de asemănarea ta cu lumea, de faptele și obiceiurile care n-au parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, care nu sunt din voia lui Dumnezeu și te despart de Domnul.

O, căutați cu înțelepciunea cea de sus, fiilor, că atâția pași greșiți făcuți de voi trebuie îndreptați și puși pe cale cu Domnul, ca nu cumva să vă câștige satana, după ce Eu, Domnul, atât de mult și de sfânt v-am învățat pe voi viața cu Dumnezeu între oameni pe pământ.

Mă doare neiubirea, Mă doare depărtarea de Mine a omului, Mi-e dor să-l văd pe om căutându-Mă și urmându-Mă spre fericirea lui cu Dumnezeu, căci viața fără Domnul e urâtă de tot, e goală de viață, e cu primejdie pe cale, căci diavolul este înșelătorul căruia nu i se vede fața și ura cea asupra omului care se lasă încântat de minciuna, de aluatul duhului potrivnic lui Dumnezeu și omului, de duhul tatălui minciunii, cel care nu-i lasă omului nimic, nimic din câte îi promite prin minciună, iar Eu, Domnul, am durere și aștept să-Mi întindă omul mâna să-l iau de mână și să-l călăuzesc Eu, să-i dau din cer, să fie bogat de cer creștinul, că iată-l cum se tot îmbogățește cu cele de pe pământ, o, că nu știe, săracul de el, să nu facă așa, să nu se îngreuieze cu cele ce pier, ci să-și lase inima spre umplerea cu cele ce nu se mai sfârșesc ale lui Dumnezeu și să fie bogat și veșnic bogat, nu vremelnic, o, nu așa, nu așa, măi creștine, măi, iar Eu te tot aștept să-Mi ceri înțelepciune din cer ca să faci împărăția cerurilor peste viața ta pe pământ și ca să rămâi cu viața, fiule creștin, că nu știu cum să te mai învăț mai frumos, mai sfânt ca să se prindă de tine povața dragostei de Dumnezeu peste viața ta, că prea multă grijă ai de tine și de toate ale tale și uiți de unde vine binele tău cel veșnic, uiți, fiule, uiți zi de zi și întârzii să fii și să poți cu Dumnezeu pe pământ în taina vieții tale cu El, cu Stăpânul tău, pe Care nu-L iubești cum se cuvine, din toată inima ta, din tot sufletul și duhul tău, din toate ale tale lucrări.

Am dat durerea în părți și am rostit pace pentru cei ce se uită să vină Domnul cuvânt peste pământ, dar cuvântul Mi-a fost mult, și nu este împlinit și își cere rodul, căci s-a învățat creștinul să audă de la Domnul și să pună apoi cuvântul în raft ca să vină altul și altul, iar și iar, dar Eu, Domnul, aștept fericirea aceea de a lua creștinul foc din focul Meu, din cuvântul Meu și să fim una, că altfel el face altceva, el ia din lume, el seamănă cu lumea, el calcă peste povața Mea și-și face gusturile sale spre durerea Mea, o, că Mă doare în cer și pe pământ când văd cum își face creștinul gustul său și cum îi fură satana timpul pe furiș pentru cele ale sale gusturi, cu care îl tot hrănește pe creștin ca să-l despartă de cer ori de câte ori izbutește el să-l culce jos.

O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor din cetate, nu este om mai plin de suferință, mai chinuit înăuntrul său ca și cel care își ascunde pe cele dinăuntru ale sale, și care îl apasă mereu pe el.

Dar cine sunt și cum sunt cei cu inima curată? Sunt cei în care Se vede Dumnezeu cu lucrările Sale, sunt cei care împart lumină și căldură pentru suflete, sunt cei care se fac asemenea lui Dumnezeu, blânzi și smeriți cu inima și cu fapta vieții lor, sunt cei senini și statornici, și care zic cu căutare și cu dor: „Dumnezeule al meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață. Îi este sete de Tine sufletului meu și suspină după Tine trupul meu, iar eu caut spre mila Ta și Te binecuvintez cu viața mea și îmi ridic mâinile spre Tine, căci Tu ești ajutorul meu”.

O, nu tot așa sunt cei cu inima tulbure, și care-și fac rost de îndeletniciri fără Dumnezeu în ele și spun ei așa: „Nu este Dumnezeu!”, și zic aceasta după ce se urâțesc, nelucrând bunătatea și voia lui Dumnezeu și ascultarea de cuvântul vieții veșnice, o, și așa au pățit cei care s-au tras spre lături până ce și-au umplut gândul că n-ar fi Dumnezeu acest râu de cuvânt, care spală omul la inimă și la faptă și la purtare, căci dacă ar rămâne să creadă ei pe mai departe nu s-ar mai potrivi cu cei credincioși prin purtare, cu cei ce au grijă de pocăință, de stat în voile lui Dumnezeu cu credincioșie în toată vremea, cu inima curată în toată clipa și fapta, o, și se văd de departe cei ce nu au grijă de inimă curată în ei și în jurul lor apoi. Eu însă vin mereu și îl învăț pe tot omul cum se stă cu Dumnezeu, cum trebuie să se apropie de Dumnezeu și cum să meargă apoi, o, că nu se poate oricum să crezi că ești cu Dumnezeu dacă nu așezi peste tine poruncile vieții ca să stai în ele și să îngrijești de ele peste viața ta și să te căiești mereu de orice neputință pentru urmarea legilor vieții, și Domnul să te ierte prin pocăința ta și să te ajute să biruiești de partea Lui ispitele care-ți încearcă ție credincioșia și mersul tău cu Dumnezeu.

O, ce frumos, ce duh de Bobotează revărs peste oameni prin învățătura Mea cea pentru viața omului cu Dumnezeu! Mă fac Păstor plin de mângâiere peste cei iubitori și veghetori pentru iubirea lor de Dumnezeu, dar Mă fac și Învățător peste cei ce nu dau să propășească, chiar dacă au cunoașterea legilor vieții și mersul cel sfânt cu Domnul. Cuvântul Meu vine să înnoiască, să trezească, să vegheze și să desăvârșească în om credința și viața cea în credință, iar cei ce se știu pe cale cu Dumnezeu, să ia aminte la pașii lor și să fie adevărați, cu inima înflăcărată pentru mărturisirea cea cu fapta vieții lor, căci adevărul cel din Dumnezeu nu locuiește decât în cei cu inima curată, și în a căror viață Se oglindește Ființa lui Dumnezeu și strălucirea Lui, mărturisirea lui Dumnezeu prin felul vieții omului credincios și statornic pe calea lui cu Domnul.

Vă strâng la piept, vă strâng în duhul mângâierii pe voi, cei ce slăviți și cinstiți lucrarea Mea în zi de praznic de Bobotează. Vă îmbrac în darurile credinței sfinte și vă vreau pe toți tot mai ascultători, fiilor strânși în buchețel în sărbători aici, în cetatea cuvântului Meu. O, nu mai am popor mult la sărbători, căci prea mult s-au oprit pentru sine cei ce veneau, dar nu propășeau pe cale după sfaturile lui Dumnezeu scrise în cuvântul cu care învață Domnul.

O, adu-ți, omule, aminte de Domnul! Ești tare sărac de cele din cer. Îi bucuram pe mulți întristați și îi îndemnam la bucurii și le ziceam: «Bucurați-vă pururea!».

O, e greu fără bucurii. Bucuria este hrana sufletului. Cât trăiești pe pământ caută să împarți bucurii celor din jur. Refuzul de a nu te face bucurie pentru cei din jur este o neființă a ta. Când nu simți dorul de a face bucurii ești rece la suflet. O, caută să-ți fie dor de bucurii, omule creștin! Caută să simți nevoia de bucurii, de a dărui bucurii, și atunci se cheamă că iubești, că trăiești și că împarți viață și spreranță de viață.

Împărțiți între voi bucurii, fiilor, și aveți grijă să vă trăiți viața, căci viața netrăită este cea fără de rodul cel veșnic al fericirii celei de viață recunoscătoare, fiilor. O, nu vă pierdeți viața, nu o dormiți, nu stați pe loc cu taina ei cea lucrătoare, și trăiți-o, fiilor, că este de la Dumnezeu, și Dumnezeu este viața. Feriți-vă să vă despărțiți de Dumnezeu, temeți-vă de aceasta, de tot ce vă desparte de Domnul și de ascultarea de El! Sunt copii la școală care nu vor să învețe cu nici un chip și trec aceștia zadarnic prin școală. Sfinții își alegeau nevoințe, că ei cunoșteau bine că trupul te trage spre nelucrare și păcat, spre irosirea mântuirii, știau că dacă nu ești plin de Dumnezeu ești plin de altceva, plin de cele străine de Dumnezeu.

Acum două mii de ani le vorbeam ucenicilor despre Tatăl și se nedumereau, iar când am plecat le-am spus întreg numele lui Dumnezeu și i-am trimis peste pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Unul Dumnezeu întru Treimea Sa, și iată, acum, în acest mare nume aveți grijă să vă trăiți viața, fiilor, dar învățați bine lucrarea nașterii de sus ca să știți apoi viața cea cu Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, dați-vă de pomană bucurii ca să se strângă în cer și să vă întâmpine această bogăție. Când îți dă pe Dumnezeu sau de la Dumnezeu cineva care împarte această bogăție veșnică, tu să spui bogdaproste și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru această strânsură, și să înveți apoi să dăruiești și tu ca să ai și tu lucrarea care ți se va plăti ca unui lucrător harnic și nestând fără de lucru sfânt.

O, copii ai lui Hristos, ucenici de azi, voi să purtați jugul Lui și să nu vă îngrijorați cu nimic, căci jugul Lui este ușor, fiilor. O, de ce este ușor? Fiindcă cei ce-l poartă au iubirea ca lucrare și este ea atât de dulce, atât de odihnitoare, atât de ușor de purtat, iar necredința și toate răutățile ei sunt jugul cel mai greu, cel mai rușinos, cel mai apăsător, iar cei ce sunt așa n-au odihnă.

O, fiți fiii iubirii! Noi așa am putut să fim și să purtăm jugul Domnului, iar cei ce n-au putut așa până la capăt, aceia s-au lepădat de Domnul ca și cei din vremea voastră, care n-au ținut pasul cu voi, și au pățit aceia ca frații lui Moise, care l-au urât pe el numindu-l păcătos și nevrednic de Dumnezeu. Așadar, iubirea din voi vă ferește de orice duh potrivnic, ca să puteți mai mult ca noi, cei de atunci ucenici ai Domnului. Aceasta este taina unui ucenic desăvârșit: iubirea și jugul ei cel ușor, Domnul și purtătorii Lui, fiilor. Amin.

— O, tot așa și eu, și eu, Doamne, trâmbițez peste ei și le spun lor să rămână așa, întru iubirea Ta, și să poată prin ea și pentru cei ce n-au putut pentru ea până la capăt, o, că n-au putut pentru Tine până la sfârșit, și au părăsit calea și au luat pe inimă și pe buze cuvinte de necredință și dezvinovățirea lor, pentru care s-au tot căinat în stânga și în dreapta cu nemulțumire, iar pentru aceste păcate ne-au pierdut, și și-au ales să lucreze necredință peste mulți, chiar dacă ei nu și-au pierdut credința, ci numai statornicia, numai răbdarea cea pentru cruce.

Mă port cu privirea spre cei ce stau acum cu noi pe cale și îi povățuiesc numai și numai pentru iubire să poată, căci acest jug dulce ține omul pe calea cea cu slavă a crucii, Doamne, că iată, nu poți altfel, fiule creștin, nu poți rămâne cu Domnul decât dacă nu pierzi duhul și lucrarea iubirii. Ea îți păstrează și credința cea cu putere în ea, dar și statornicia și lucrarea ei doveditoare față în față cu Domnul și cu frații Săi.

Vă privesc duios, vă mângâi pentru mersul cu Domnul. Sunteți puținei, dar cei din cer se strâng lângă voi ca să nu fiți puțini, numai să învățați tot mai statornic să-i țineți aproape, să le dați loc cu voi și în tot lucrul vostru cu Domnul, că iată, nu mai are Domnul pe alții.

E mare slava Domnului peste voi, fiilor. O, stați cu ochii deschiși spre această minune și puneți pe ranele voastre cuvântul cel dulce al creșterii voastre când Domnul vă grăiește vouă și vă dă viață să lucrați în voi și să-I dați Lui viața ca să vă poarte El de grijă, fiilor. O, faceți-vă cuvânt de viață unul peste altul ca frați ai lui Hristos, ca unii care aveți masă pusă mereu, și pe ea cuvântul vieții, fiilor, o, și să nu apună între voi glasul cuvântului, cartea care vă poartă în ea când Domnul vă grăiește vouă.

O, Doamne, m-am mângâiat cu ei, m-am mângâiat de dor. Dorul fără de mângâiere plânge, dar când prinde grai se alină. Așa am grăit eu acum cu ei, așa ne mângâiem noi când le grăim lor.

— O, Verginica Mea, și tu, apostol iubit, am stat cu voi la masă cu ei ca să-i mângâiem și ca să Ne mângâiem. Orice rană are nevoie de mângâiere, căci dorul doare, iar când prinde grai găsește alin.

O, fiilor din cetatea Mea de cuvânt, ați fost luați în brațe de cei din cer, care au suflat peste voi cu duhul iubirii.

O, fiilor, rămâneți întru iubirea Mea! Spuneți și voi: Rămâi întru iubirea noastră, Doamne!

O, să nu uiți, să nu uiți, măi popor hrănit din cer, o, nu uita că mari minuni face împlinirea cuvântului Meu de către cei care-l iau de la Mine când el vine pe pământ. O, ai grijă să fii împlinitor, și nimic să nu dorești mai mult pentru tine, decât pe Domnul împlinit peste tine cu voia Sa, cu cuvântul Său cel sfânt, că iată ce face omul pe pământ! El strânge comori, și nu știe cui le adună, precum este scris, că pierde apoi tot ce-și strânge, pierde ca și sluga aceea care, lucrând într-o zi la un om înstărit, s-a căpătat seara cu o cofiță de lapte ca să-l aibă de hrană acasă și i-a spus omul bogat: „Roagă-te să-l înmulțească Domnul”, și ducându-se l-a pus la foc să-l fiarbă, iar când dădea să fiarbă a dat pe foc, iar el striga bucurându-se și rugându-se: „Sporește-l, Doamne!”, o, și a sporit pentru foc. Iată, așa e cu bogățiile, și nu știe omul de ce le strânge, bietul de el, și uită el de Dumnezeu și uită de suflet și uită de viață, până ce se sfârșesc toate bucuriile, până ce dă totul în foc. Dar împlinirea cuvântului Meu face minuni care nu trec, o, și de aceea să știi, poporul Meu, să faci tu această minune și vei fi ocrotit prin ea, prin iubirea ta de Dumnezeu, Care Se dă ție cuvânt prin acest izvor.

O, fiilor care vă hrăniți din masa Mea de cuvânt, păstrați-vă aproape cu îngerul vostru păzitor, păstrați-vă lângă el, păstrați-l lângă voi, și învățați această lucrare ocrotitoare din partea lui Dumnezeu pentru voi. Nu știu oamenii, nu știu nici creștinii puterea acestei taine, ocrotirea cea de la Dumnezeu împărțită s-o aibă omul aproape. De aceea de multă vreme tot spun: păstrați-vă sub ocrotirea Mea, umblați în lumină, fiți veghetori!

O, fiilor, ascultarea este cel mai puternic înger păzitor al celor ce se dau de partea lui Dumnezeu cu pașii lor. Aș vrea să se bizuie toți cei ce se hrănesc din gura Mea, aș vrea să se bizuie ei pe ascultarea lor de cuvântul Meu, și nu pe voi, căci pe voi vă slăbesc de tot cele puse peste voi când ele vin să încerce pe cei puțin ascultători între cei ce Mă iau de la voi cuvânt. Mă uit peste voi cum vă slăbesc puterile când se lasă peste voi greul de peste cei ce ascultă mai puțin de Dumnezeu. Îi povățuiesc pe ei pe toți să asculte de cuvântul Meu, și așa să vă ajute și pe voi, să vă ajute cu împlinirile cerute lor de Mine pentru binele lor.

Blând și smerit cu inima, această lucrare s-o lucreze cei ce caută pe cărarea cuvântului Meu, iar aceste lucrări îi vor ajuta întru totul pe cei care le vor lua în lucrarea lor cu semenii lor, căci inima ta, creștine, este probată când purtarea ta lângă frați îți arată inima cum este, ce aluat are în ea, și, văzându-ți greșelile, poți să-ți repari purtarea după purtarea Mea, căci am zis: «Învățați de la Mine, Eu sunt blând și smerit cu inima», și cu această împlinire să-L urmezi tu pe Dumnezeu între cei ce sunt ai Săi pe pământ.

O, fii ai cuvântului Meu, stați treji, stați de veghe ca nu cumva să pierdeți ceea ce ați dobândit de la Dumnezeu prin credința dăruită de El vouă ca să-L urmați pe El pe pământ! Voi să nu vă adunați pe pământ, nu fiilor, nu! Țineți calea cu Domnul, că toți oamenii vor pierde adunătura lor cea de pe pământ, iar costul adunăturii e prea scump, prea dureros, o, și n-au comoară în cer la care să tragă și să se bucure de ea cei ce-și adună pe pământ.

O, aveți grijă de suflet, fiilor hrăniți din cer. Privesc din cer peste fiii oamenilor să văd de este cineva care să înțeleagă și să caute pe Dumnezeu, dar toți s-au abătut, netrebnici s-au făcut și nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul, precum este scris. O, a pierit chipul lui Dumnezeu de pe înfățișarea oamenilor. Podoaba feței bărbatului și a capului său s-a dus de mult de pe pământ.

Când l-am zidit pe om l-am zidit cu podoaba cea bărbătească, nu l-am zidit cu înfățișare de spân, ba l-am împodobit frumos. O, unde este chipul cel frumos al bărbatului? Nu spun cuvânt de judecată, ci de durere și de dor după omul cel zidit de Dumnezeu cu chip frumos. Se ia om după om, și nimeni nu se mai uită înapoi, la strămoși și la sfinți, la cei plăcuți lui Dumnezeu, iar în cer este durere de la nepăsarea omului care nu Mă mai are de Dumnezeu al său. Oamenii fără rugăciune spre Dumnezeu sunt prinși ușor sub cârligul lui satana. Nu Mă mai primește omul, nu Mă mai strigă decât în vreme de necaz, și iarăși Mă uită și iarăși.

Toți cei care caută ajutor la Dumnezeu, toți să învețe să facă binele ca să scape de dureri și să se bucure de Domnul și de ocrotirea Sa, căci Eu voiesc mângâiere peste om, și de aceea spun: Fericit este cel ce are de iubire a sa pe Dumnezeu!

Așadar, fiilor, purtați-Mă în trupul vostru, în purtarea voastră, în gândirea voastră, în grăirea și privirea voastră, în înfățișarea voastră văzută, în duhul iubirii din voi. Iar când dai să vorbești cu fratele tău grăiește-i, fiule, ca lui Dumnezeu, nu ca unui lucrător al celui rău, că altfel nu știi să te porți cu Dumnezeu ca și cu omul, și cu omul ca și cu Dumnezeu. Dar Eu sunt Învățătorul și așa de frumos te învăț, poporul Meu, și vreau să ai purtare frumoasă, la care să tragă îngerii lui Dumnezeu și să privească și să se adune în jurul tău spre bucuria lor, căci Eu, Domnul, voiesc mângâiere să fie și în cer și pe pământ, iar ea trebuie lucrată și împărțită apoi, o, și nu mai este nimic de făcut când fața Mea se așează pe fața și pe purtarea celor ce Îmi aud glasul și se așează să Mă lucreze, dar și așternut între ei să-Mi așeze, între cei ce stau pe pământ cu îngerii și cu sfinții.

O, luptați-vă apoi pentru iertarea păcatelor voastre și stați în brațul Meu ca să nu mai greșiți, fiilor. Și vă aduc o deslușire scumpă acum, ca să știți voi de ce v-am spus adesea să lucrați lucrul cel cu mâna cu mare ordine, cu toții în stânga cu toții în dreapta apoi, ca în felul acesta să fiți mereu alături și să vă învățați așa prin împlinirea cuvântului Meu de peste voi, căci lucrul cel cu mâna este clipa când voi aveți părtășie unul cu altul pentru lucrul frăției, iar lucrul cel cu mâna vă va fi ușor și veți avea timp de lucrarea duhului frăției, de graiul dulce dintre frați, și unul din altul să vă hrăniți duhul și să fiți adunați întru Mine tot timpul, fiilor.

O, voi să nu doriți să fiți singuri, să stați singuri, iar lucrul cel cu mâna să vă fie vouă prilej măreț de părtășie duhovnicească, nedespărțiți pentru ea ca în clipa când va fi să vă găsesc așa ca să vă strâng lângă Mine, să vă găsesc pe toți întru unul, întru Hristos, fiilor, și să nu fiți răzleți vreunul din voi, și iată, tot timpul să iubiți aceasta cu mare grijă pentru această ascultare de cuvântul Meu, căci aceasta slăbește de tot puterea lui satana și fuge de voi cu toate câte el pândește să vă tragă în părți pentru el, pentru voia lui și a voastră, când ar fi să nu ascultați de cuvântul cel de lângă voi, care atât de mult vă ocrotește pe voi.

O, fiilor, spălați-vă trupul și sufletul și duhul, spălați-vă cu limba, și veți fi curați cu cămașa sufletului și veți fi feriți de dureri ca niște copii ocrotiți de Dumnezeu. Apa și săpunul spală cămașa cea murdară, dar dacă nu iese curată trebuie pusă la fiert ca să prindă față albă, dar dacă inima este curată e altfel cu spălarea ei, căci spălarea oricum trebuie, că așa a lăsat Dumnezeu, dar cea mai bună spălare este cea cu limba, ca pisica, fiilor, și iată aveți de unde să luați pildă, și hai să pregătim țara Noului Ierusalim și ocrotirea cea cerească a ei, fiilor.

O, fii ai cuvântului Meu cel de azi, v-am luat pe voi sub învățătura Mea și v-am învățat să nu vă împodobiți casele și trupul și voințele voastre, căci v-am voit ai Mei, asemenea Mie să fiți voi ca să puteți fi ai Mei. O, câte v-am învățat pe voi în vremea acestor grei ani de când Mă cobor pe pământ cuvânt! Satana și lucrarea lui vă așează în față toate cele ce nu sunt de la Dumnezeu pentru voi, iar Eu rămân așteptând de la unii din voi să vreți ca Dumnezeu și să iubiți pe cele ce nu pier, să fiți blânzi și smeriți ca Mine și să fiți mulțumiți mereu, și părtași ai slavei Mele să rămâneți cu taina și cu fapta și cu dorințele, ca nu cumva să vă despărțiți de Dumnezeu pentru altfel de purtare și de îndeletnicire pentru viața cea vremelnică și să uitați că trebuie să vă împodobiți viața voastră cu Domnul, viața cea veșnică, fiilor, și iată, M-au părăsit rând pe rând dintre cei ce au auzit glasul Meu în toți acești ani de cuvânt.

O, copil hrănit din cer, te-am povățuit atâți de mulți ani și ți-am vorbit atât de mult și de cald! Și iată iar spun: Nu le mai lucra pe cele care te despart de Dumnezeu, și cu care tu te ascunzi apoi căci sunt de la diavol, și tot el te învață să te ascunzi cu ele spre paguba ta, o, și așa ai căzut, așa ți-a făcut diavolul vânt să cazi de la Dumnezeu spre el, și să plâng Eu acum de mila ta când te văd străin de viață sfântă și cu dor de cele pe care le-ai pierdut.

O, lucrați, fiilor hrăniți din gura Mea ca niște copii mici, în creștere. Lucrați-le pe cele care se pot arăta, ca să nu trebuiască să mințiți pentru cele ce le acoperiți, căci cele de la Dumnezeu sunt ele însele lumină, ies ele ca să stea în lumină și să se vadă, și iată, sfântă povață vă dau ca s-o lucrați pe calea voastră cu Dumnezeu, o, și cine te-ar mai învăța atâta de sfânt, popor hrănit din cer?

O, fiule creștin, am coborât și am spus să ți se dea de veste din partea Mea și ca să te întrebi de când n-ai mai stat tu de vorbă cu Dumnezeu? O, stai de vorbă cu Domnul, stai mai mult. Învață-te să vorbești mai mult cu Domnul despre tine, despre cele ale tale, de cele grele ție. Vorbește-I Domnului ca unui prieten bun și cald și milos, ca unui Părinte, ca unui Păstor blând. Spune-I Lui mereu despre tine, despre ale tale stări și întâmplări, despre durerile sufletești și trupești. Să știi că vei fi auzit. S-au rugat mulți în Israel în vremi de strâmtorare: David, Daniel, Isaia, și au fost ascultați și ajutați și au primit răspuns.

O, vorbiți și voi cu Domnul pentru vremea cea de azi, pentru voi, pentru frați, pentru biruința Mea, fiilor. Așezați-vă să-Mi vorbiți și să vă ascult. Așezați-vă să grăiți cu Domnul. Faceți rugăciunile începătoare și spuneți-vă apoi Domnului inima, nevoile, vremea și starea ei, cele prin care treceți, întâmplările grele, temerile voastre, tulburările care vă lovesc, greșelile pe care le faceți, fiilor, căci poate din pricina lor vin și vă apasă încercări, nedumeriri. Luați seama apoi, că dacă vă așezați în brațele Domnului cu toate ale voastre bune și rele, veți vedea numaidecât ușurare, senin pe suflețele, schimbare, pace, liniște, bunătate a inimii, nădejde, fiilor. O, rugați-vă Domnului pentru cei buni și pentru cei răi, iar Domnul va lucra și va milui de o parte și de alta, dacă vede că vă gândiți și la starea celorlalți, pentru care strigați pe Domnul, fie apropiați, fie vrăjmași, iar Domnul va împrospăta, va înțelepți, va lumina peste tot cu Duhul Său, o, fiilor.

Iată, spuneți așa: Tată, Doamne, vino lângă mine, ia-mă lângă Tine mereu, căci sunt slab. Dă-mi de la Tine înțelepciune, dă-mi răbdarea Ta cea de pe cruce, dă-mi iubirea Ta s-o port și s-o lucrez, dă-mi să semăn cu Tine și să n-am din lumea aceasta, ci numai din Tine să-mi dai, ca nu cumva să mă pierd, să Te pierd, o, și ajută-mi credința care mă ține lângă Tine prin faptele ei, și ajută-mi iubirea mea cea pentru Tine ca să fac prin ea voia Ta și nu a mea. Amin.

O, fiilor, fiți duioși, fiți sfioși față de Dumnezeu și unii față de alții, ca să fiți frumoși cu iubirea și cu purtarea, căci cerul cel plin de voia Mea vă măsoară, fiilor. Vă vor ajuta păcatele pe care le-ați săvârșit, veți sta mai rușinați pentru purtare și gândire și grăire și veți scăpa de lucrarea trufiei, fiilor, și veți stărui apoi pentru zidire sfântă unul înaintea celuilalt și veți fi sfioși, vă veți rușina înaintea Domnului și vă veți îndrepta cu umilință, și va vedea aceasta Domnul și veți scăpa de pedeapsa păcatelor făcute și de a celor pe care le-ați tot putea lucra dacă n-ați avea inimă aplecată și minte trează și durută din pricina nevredniciei voastre, o, și iată cum vine să împliniți cuvântul Meu pentru cei ce voiesc să vină după Mine luându-și crucea și purtând-o pe ea pe urma Mea! O, Eu, Domnul, am suferit scuipări și rușine, batjocuri și răstignire apoi pentru salvarea voastră, iar dacă v-aș vedea tot distrați, tot râzând, M-aș umple de disprețul cel de la voi pentru suferința Mea de sub cruce și de pe cruce, pentru durerea Mea de atunci și de acum de la tot omul care uită de Dumnezeu, slujind diavolului.

O, fiilor, ce frumos vă păstoresc! Voiesc să semănați cu Mine în iubirea cea cu suferință pentru ea, căci pe pământ dacă nu porți cruce pierzi slava vieții veșnice. Pierd cerul cei ce nu poartă cruce pe pământ, iar crucea înseamnă iubirea și suferința ei, înseamnă răbdare, smerenie, înseamnă disprețul și ura cea din jur a lui satana, a celor fără de cruce pe cale, căci lumea îi iubește și îi laudă numai pe cei care nu au cruce și viață cu Domnul și ca Domnul și cu multă smerenie trăită pe pământ, cu sarcina cea care îl strânge pe om lângă Dumnezeu, că iată, cine are câte ceva pe pământ nu Mă mai iubește, nu Mă mai are pe Mine fiindcă are ce face, are altceva, iar grija să nu se despartă de Mine și de slava Mea n-o mai poate purta, o, și fără dragostea cea pentru Mine își pierde omul mintea cea din cer, își pierde locul în care Eu voiesc să stau cu el și să-i fiu Dumnezeu și Stăpân, căci locașurile cele zidite pentru rugăciune și împodobite lumește, o, nu sunt pentru Mine, nu sunt pentru creștinii Mei cei vii, căci creștinii nu așa au început lucrarea bisericii lui Hristos, o, că erau smeriți de tot, erau tainici, trăgeau cu lepădarea de slavă, se adunau în părtășie cu Dumnezeu și uitau de trup, de cele pentru trup, căci iubeau mult și iubeau ca Maria, sora lui Marta, și stăteau cu cele smerite și tot așa și stăruiau, o, că nici Mie nu Mi-a plăcut să poposesc în temple și să intru în palate și în bogății pământești, și Mi-a plăcut în mijlocul facerii lui Dumnezeu, casa omului, casa Mea, o, și iată ce face omul și unde dă el să-L caute pe Dumnezeu, în vreme ce Eu, Domnul, îl caut și îl aștept să Mă găsească acolo unde Eu pot să locuiesc, căci M-a întrebat un ucenic: «Doamne, unde locuiești?», și i-am răspuns: «Vino și vezi!», așa i-am spus, «căci vulpile au vizuine, păsările au cuiburi, câinii au ungherul lor, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul», așa am spus.

Fiilor, fiilor, pentru purtarea crucii trebuie să vorbiți mult cu Dumnezeu, mult și mereu, căci altfel omul nu este în Dumnezeu cu locașul său, și nu este Domnul în om cu statul Său la cârma vieții lui. Cine vorbește mult cu Dumnezeu, acela știe să vorbească frumos și cu cei din jur, știe cum să se poarte, că are de la Dumnezeu purtarea cea frumoasă, are, fiilor, căci cum te porți cu Dumnezeu așa te porți și cu omul, și cum te porți cu omul așa te porți și cu Dumnezeu, aceasta îți este purtarea, o, și nu știe aceasta, nu știe să lucreze așa ca să fie adevărat omul.

O, fiilor, învățați să stați în Dumnezeu și faceți-I Domnului iesle în voi, căci Lui Îi place întru cele smerite, Îi place umilința, Îi place cu cei umiliți ca și El.

Cu purtare îngerească vă învăț să vă purtați, ca să aveți parte de îngeri, fiilor, și apoi să întărim hotarele cu numele îngerilor lui Dumnezeu și cu puterea crucii.

Acum Îmi desfac brațele ca pe cruce și vă cuprind întru dragostea Mea, întru mila Mea de voi, căci sunteți pe pământ, fiilor. O, iubiți să ascultați de cuvântul Meu ca să fiți poporul Meu!

O, fiilor, pace vouă! Eu, și mama Mea Fecioara vă mângâiem cu acest cuvânt. Ne pregătim cu așezarea îngerilor la hotare și încă lucrăm pe inimi mai întâi, și îi învățăm pe fiii acestui cuvânt și popor să se așeze în ocrotirea Domnului, și loc de închinare să fie fiecare buchețel de creștini, locaș de slavă pentru Domnul să fie, iar Domnul ocrotește și acoperă sub mantia Sa pe cei ce s-au lăsat ai Lui, și iată, dulce îmbrățișare, dulci povețe las pe masă și acum, iar aceste povețe să fie ca niște îngeri ocrotitori pentru cei ce le iau din gura Mea ca să le pună peste ei, între Mine și ei ca semn al dragostei lor pentru Mine, și a Mea pentru ei, ca niște peceți doveditoare că ei sunt fiii lui Dumnezeu pe pământ între oameni, popor pus deoparte pentru Dumnezeu, o rămășiță binecuvântată a acestor vremi, când cupa fărădelegilor se tot umple gata să se verse, iar Eu, Domnul, Îmi pregătesc ocrotirea pentru voi și vă învăț cu îngeri peste voi și în preajma voastră, fiilor care vă hrăniți cu cuvântul gurii Mele, căci cu Mine este bine, dar dincolo de voi e satana și lucrarea fărădelegii peste tot, o, și trebuie hotar la mijloc, fiilor.

Iată, pildă așez să fie scrisă în carte: Când îți faci gard de zid de jur-împrejur nu mai vezi pe drum și nu te mai vede cel de pe drum, nici tu afară nu vezi, nici el înăuntru nu vede, și ești ocrotit de musafiri nepoftiți, de duhurile rele ale lui satana. Când însă ai gard prin care vezi și prin care se vede, tu nu ți-ai făcut hotar hotărât. Ți-ai făcut hotar ca toată lumea, nu ca după Dumnezeu, căci lumea face gard ca lumea, gard prin care se vede de afară și dinăuntru. Așadar, ai de luptat dacă așa ai gardul, și trebuie să lupți, că ești la câmp deschis, unde vezi, și unde ești văzut. Ai de luptat cu gândurile, fiule, cu patimile, care se uită la tine, și la care te uiți și le vezi, căci sunt aproape, îți sunt în ochi. Când nu-ți alegi bărbătește felul gardului, felul petrecerii vieții tale, e ca și cum nu-și alege omul soția când se căsătorește, și îi mai place și în vecini, și așa este și cu nealegerea vieții pe care vrei s-o ai și s-o urmezi apoi zi cu zi.

O, fiilor, taina hotarului dintre bine și rău e mare, căci omul are două rânduri de mădulare. Pe cele ce nu se văd omul le vede cu mădularul care vede pe cele ce nu se văd, cu ochiul care vede în vis ca și aievea, dar nu vede cu el pe cele de la Dumnezeu, decât pe cele de la duhul rău, care umblă pentru om prin vise, și nu umblă ca Dumnezeu, că Dumnezeu îi dă celui ce vede, îi dă să vadă pe cele ale Sale și pe cele ale oamenilor, nevăzute de el și de cei de lângă el.

O, fiilor, vă îmbrățișez în tainic cuvânt. Această lucrare de cuvânt și poporul ei cel ascultător e cu mult mai mult decât taina și lucrarea unei mănăstiri. Prin ordinea ei cea cerească e mai mult, fiindcă la cârma acestui popor este cuvântul Meu, este descoperirea Mea și veghea Mea și treptele de urcare spre desăvârșire a vieții de rai, legea raiului, a vieții veșnice, o, și de aceea am spus și am îndemnat ca încă o dată să facă alegerea fiii acestui popor.

Când dai de calea cu Hristos și nu dai bine să-ți faci socoteala pentru viață încă de la început, iată, trebuie să faci aceasta acum, când spun că încă o dată trebuie să alegi, o, și să alegi bine și trainic, ca nu cumva să te dai Domnului și să fii scris că te dai, și apoi să te saturi de mersul cel sfânt și s-o iei îndărăt, căci diavolul care te-a scăpat din mână la venirea ta cu Domnul se ridică cu șapte puteri mai mare asupra ta ca să te îmbrace în deșertăciune și în nepăsare de suflet, să nu mai ai mintea cu care să pricepi aceasta.

O, fiu creștin, uită-te la cei ce au pățit așa, că dacă au tot stat greșiți lângă Domnul și au căzut din această pricină, o, își merită soarta în care cad ca pedeapsă a nestatorniciei, a neiubirii cu care au stat cât au stat pe calea cea cu Dumnezeu pe ea.

Fiilor, fiilor, când omul doarme, el și cei de lângă el, vine vrăjmașul și seamănă neghină în grâu și fuge apoi. Când începe să se vadă neghina prin grâu, se vede că a fost pe ascuns un vrăjmaș cu lucrarea lui, cu semănătura lui, dar nu se poate smulge neghina, o, nu, că se primejduiește soarta grâului, și trebuie lăsat până la seceriș, până la sortare.

O, fiilor, acum e numai neghină peste tot, iar această lucrare de cuvânt și poporul ei este hambarul în care Eu, Domnul, Îmi strâng de pe acum grâul cât se mai găsește prin neghină și Mi-l ocrotesc, căci lanul e numai neghină, iar grâu ici-colo câte un firicel plăpând și înăbușit, o, și e scump de tot grâul, că e sămânța lui Dumnezeu, iar vrăjmașul care a semănat pe ascuns sămânța lui în grâu, iată-l cu semănătura lui peste tot, o, și nu se mai astâmpără nici zi nici noapte și seamănă mereu neghină de tot soiul, și vai grâului nepus deoparte din neghina cea neagră, vai celor ce trebuie să mai sufle prin această ceață groasă, și care nu se mai ridică! Dar Eu, Domnul, suflu Eu peste semănătură ca să-Mi țin grâul în viață până vin să iau pentru Mine partea Mea, iar neghinei să-i dau soarta scrisă pentru ea ca dușman al grâului, al seminței lui Dumnezeu.

O, popor hrănit din cer, să nu fii sămânță de om rău, răzvrătitor, răutăcios, ambițios, dușmănos, invidios, și să nu simți că așa ești când cei din jur simt că ești așa, ci să crezi durerea cea din partea ta ieșită și să faci pocăință, fiule, cu mari păreri de rău, urându-ți faptele, o, și Tatăl te iartă, dar numai dacă nu te întorci iarăși la rele ca să-i dai iarăși vad lui satana cu înșeptite puteri asupra ta.

O, ce frumoasă e răbdarea cea sfântă, fiilor! Aduc vouă aminte de pilda fetiței orfane, căzută sub mamă vitregă și slujind cu răbdare sub multa răutate a celor trei suflete acrite asupra ei în toată vremea slujirii ei, a supunerii ei depline, și aceasta o făcea să poată și să slujească tot ce era de slujit, chiar dacă nici o bucurie, nici o mulțumire nu venea asupra ei din partea celor ce o asupreau pe ea așa de greu. Apoi a venit vestea să sune trâmbița de nuntă și nunta craiului locului cu mireasă din popor. Avea ea ca prieteni de lucru și de suflet doar uneltele cu care lucra când țesea. Fusul, vârtelnița, acestea erau cu mila de ea și au început să-i vorbească, să-i mângâie tristețea și să-i țeasă rochiță scumpă, să-i lucreze conduri și s-o gătească de mers la salonul de nuntă și pe ea, dar tainic, iar ea a ascultat de Duhul lui Dumnezeu și a fost aleasă de mireasă de craiul nunții, de mirele nunții.

O, ce frumos, ce dar mare are răbdarea și supunerea și sfiala cea sfântă, fiilor! Ce mare taină îmbracă această pildă, pilda nunții Mele cu mireasa Mea din popor, și pe care Eu o gătesc și-i grăiesc și o țin în Duhul Meu și-i fac podoabe de nuntă și-i șoptesc tainic: Așteaptă pe Domnul și păzește calea Lui și te va înălța pe tine ca să moștenești pământul și vei vedea cum păcătoșii vor pieri, iar tu vei fi a Mea.

O, fiilor, să știți că n-am lăsat deoparte cuvântul cel de împlinit, pe care l-am lăsat peste voi că vom pune îngeri la hotare, și iată, în ziua aceasta sfântă și de mare sărbătoare între sfinți stăm acum cu voi la masă de cuvânt, și îi așezăm cu noi la masă pe cei ce iau pentru ei hrana aceasta, iar Eu spun: Vom pune îngeri la hotare de jur-împrejurul cetății care adăpostește venirea Mea cu sfinții pe pământ.

Dar iată, mai întâi trebuie să povățuiesc pe cei ce iau de la Domnul și să le spun lor că au ei nevoie de îngeri ca să fie ei ai lui Dumnezeu, și călăuziții Săi să fie ei. Cel dintâi înger păzitor și povățuitor și ocrotitor este ascultarea de Dumnezeu, de poruncile lui Dumnezeu, de cuvântul lui Dumnezeu cel proaspăt spus pe pământ în vremea aceasta de însăși gura Mea. Apoi urmează îngerii prin lucrările lor, care sunt: blândețea și smerenia inimii, bunătatea, fiilor, văzute acestea în fapte, în purtare, în simțire, în vorbirea dintre frați, în duhul frăției sfinte, fiilor. Urmează apoi rugăciunea cea primită, cea simțitoare și arzândă, cea plină de pace între creștin și Dumnezeu, dacă este împăcare între om și Mine prin statură sfântă. Postul și neîndestularea, care înseamnă post mai mult decât ai avea de toate și nu le mănânci pentru ca să postești, și apoi mâncatul smerit, mulțumind lui Dumnezeu pentru darurile Lui. Dragostea văzută în toate lucrând: în purtare, în mișcare, în răbdare, în umilință, în necârtire, în nesupărare, în duh împăciuitor, în neținerea minte a răului, totul cu grijă mare lucrat pentru neslăbirea credinței și a faptelor credinței, toate dovedite prin jertfă pentru toate câte sunt de lucrat și de împlinit, căci cei din cer lucrează mereu, fiilor.

O, fiilor care luați pe Dumnezeu Cuvântul de la izvorul Lui de aici, puneți-vă îngeri tot timpul, că altfel vă prinde diavolul fără de veghe peste voi și vă pune el îngeri de-ai lui, care vă scrie apoi că n-ați avut îngeri din partea Mea ocrotitori împotriva diavolului vrăjmaș pe viața omului, și mai ales a celor ce umblă să placă Domnului. O, nu vă cântăriți de la voi citire cu sfinții care au avut destine pecetluite pentru lucrările lui Dumnezeu, ci măsurați-vă cu cei mai păcătoși dintre pământeni, ca nu cumva să vă trufiți și să vă poarte satana pe calea trufiei de duh și de înălțare a minții, ci mai degrabă fiți sfioși cu voi înșivă, și apoi față de cei din jur ca în fața celor din cer, că nu știți darurile Domnului. O, dar și sfiala trebuie aleasă cum să vă fie ca să vă fie rușine cu voi înșivă, ca să vă simțiți fără merite, lipsiți de pretenții, ca niște oameni vrednici de mila lui Dumnezeu în toată vremea față de cei păcătoși, o, fiilor.

Iată, trebuie sfială pentru cumințenie de minte și de duh, sfială față de văzduh, de aer, de soare, de lumină, de ziuă, de noapte, de toată facerea, de oameni, de animale, de păsări, fiilor, că toate sunt făcute de Dumnezeu ca să se folosească omul cu sfială de ele și cu recunoștință că toate îi îndeamnă pe toți cei fără de sfiala din Dumnezeu născută pentru ca s-o lucreze omul.

Fiilor, fiilor, nu e bine să fie bogat omul. O, nu e bine, nu e bine să aibă de toate omul, și mereu de toate, ci e bine să lucreze el pentru fiecare zi și în fiecare zi, că dacă n-ar lucra s-ar lenevi, ar cădea din Dumnezeu prin lenevie, prin zile fără de lucru pentru pâine și pentru suflet hrană. Cel ce are pentru mâine nu mai lucrează azi. Cel ce își adună să aibă este om necredincios, și poate să-L piardă pe Dumnezeu, Care poate mereu pentru cel credincios. De aceea am spus Eu: «Nu vă îngrijiți ce veți mânca și cu ce vă veți îmbrăca, căci are grijă Tatăl».

Dar ce să facă cel ce nu se îngrijește pentru acestea? O, cum ce să facă? Are ce să facă. Iată-i pe fiii cetății cuvântului Meu, ei Îl slujesc pe Domnul și pe fiii poporului lui Dumnezeu. Ei nu trăiesc pentru ei, ci pentru Dumnezeu în fiecare zi și vrednici sunt să Se dea Domnul în fiecare zi lor. Iată, la această treaptă am dat să ajung cu un popor și cu împărăția Mea pe pământ.

Fiilor, fiilor, adunați-vă să învățați să munciți pentru înțelepciunea vieții veșnice, să vă dați mintea la școală ca să ieșiți apoi creștini cu note mari, să vă îmbogățiți sufletele, nu trupurile, fiilor învățați de Dumnezeu. Fiți destoinici, luați pildă de la albinuțe, fiilor. Nu zadarnic le-a făcut Dumnezeu, ci ca să se uite omul la ele și să ia pildă de viață înaintea lui Dumnezeu și să-și cunoască omul lucrul și rostul său pe pământ și în poporul Meu de fii crescuți pentru cer.

O, e sfântă viața albinuțelor. Ele mănâncă tot ce este curat și trăiesc curat. Aceasta este pildă pentru poporul cel adevărat creștin al bisericii Mele, fii laolaltă viețuitori în lucrarea lui Dumnezeu, stupul cel plin de miere, de Dumnezeu plin, de iubire și de jertfă plin, căci lenea este păcat de moarte, e moarte, fiilor.

Noi grăim în ziua aceasta în mijlocul celor ce Ne-au primit să Ne facem casă la ei și cu ei și să Ne fie casnici, să Ne fie copii, mama Mea. Și acum dă-le lor daruri sfinte, o, dă-le lor, mamă!

Grăiesc cu ei acum, cercetez viața și inima poporului Tău, și duhul frăției sfinte dau să-l întăresc peste ei și le spun lor ca unei familii duhovnicești, ca unor fii ai aceleiași familii sfinte, și le spun așa:

O, fiilor, o, fiilor, să nu vă despărțiți nici o clipă unii de alții, ca nu cumva să vă ispitească satana dacă v-ar găsi fără veghe peste voi și unii peste alții și să poată el să vă facă scule ale sale. Cel fără de mărturisitor pentru el în toată vremea este luat în primire de diavol și dus în ispită și este apoi notat ca fiu al întunericului, care nu voiește să fie știut cu ale sale porniri și fapte, dar duhul frăției alungă ispita, are îngeri grăniceri, are pază la hotare, fiilor.

O, voi sunteți un popor învățat de Dumnezeu. Cum, oare, ar mai rămâne între aceștia dintre cei care să ia de la omul lumesc învățătură și lucrare de urmat?

O, fiilor, omul lumesc face în așa fel să stea toți ochi și urechi spre el și apoi să spună ei: Iată, știm!

Iată ce aveți de lucrat: Mai întâi aveți ca lucrare sfântă ascultarea de Dumnezeu și de duhul frăției, fiilor. Apoi blândețea și smerenia inimii, văzute acestea în faptă, în împlinire, în simțire, în vorbire, între frați văzute lucrând toate. Rugăciunea simțitoare și arzând, ea să vă hrănească dragostea inimii și înțelepciunea cea venită de sus, fiilor. Apoi postul și mâncatul smerit la masa cu bucate, dragostea văzută în toate, în purtare, în mișcare, în umilință, în necârtire, în nesupărare, în duh împăciuitor, în neținerea de minte a răului, în jertfă, fiilor.

O, fiilor, Îmi trebuie popor ascultător ca să biruiesc cu el pe antichrist. Îmi trebuie un popor de nebiruit, dar prin ascultare, fiilor. O, nu dați viața cea veșnică pe cea vremelnică, nu faceți așa greșeală, fiilor! Trupul, acest vrăjmaș al vieții voastre veșnice ține să-i dați lui tot dreptul asupra voastră, dar voi sculați-vă și biruiți voi, biruiți cu Mine, fiilor! Nu uitați că greșelile nu se șterg înaintea Mea ținându-le ascunse, ci se scot la lumină ca să fie acuzate și luate de pe cei ce le-au săvârșit.

Iată, vă învăț încă pe voi, cei apropiați de cele cerute de Mine să le împlinească un creștin de Nou Ierusalim. Fiilor, fiilor, ascultați: Nu știi cu cine vorbești când vorbești, nu știi ce face mâine acela cu cuvintele tale și de ce caută vorbă cu tine. Așa s-au îngroșat dosarele cele grele, așa s-a cules și s-a păstrat tot ceea ce vorbeau doi câte doi. Nimeni nu credea pe vremea trâmbiței Mele Verginica, nimeni când Eu spuneam că sunt vânzători de taine, de frați, că sunt trădători care duc la Caiafa și la Irod știri, și iată, vino și vezi acum lucrarea ta ascunsă, care nu știi unde a ajuns pusă bine de partea lui satana. Așadar, tot ce Eu, Domnul, aduc în știre e pentru că Eu văd bine lucrarea lui satana ca să vă învinuiască apoi cu ea, iar unii să nu mai aibă nici vreme de pocăință apoi.

Și acum, popor al cuvântului Meu, pe unde mai ești și cât mai ești, păzește-ți bine darul credinței, fiule creștin, păzește-l mai mult decât pe tine însuți, că acest dar mare te mărturisește în cer prin martorii tăi dintre tine și Mine că ești iubitul Meu, iubitul lui Hristos Cuvântul, și apoi să cauți să fii asemenea Mie în iubire și ascultare, în supunere și veghe pentru cuvântul Meu de peste tine, și care te păzește de pierzare și de lume și de dureri, fiule creștin, căci cel ce se schimbă după chipul lui Dumnezeu este de nebiruit între cei ce viețuiesc pe pământ, iar duhul satanei se teme de cel îmbrăcat în Hristos, pe când cel gol de acest veșmânt este suflat din picioare la cea mai slabă ispitire din partea lui satana asupra celor ce au primit în dar credința să se facă fii ai lui Dumnezeu Cuvântul în vremea aceasta, fiii harului sfânt al acestei vremi, popor răsărit din cuvântul vieții, din credința în acest cuvânt sfânt, care are întru el duh de viață, Duhul lui Hristos și suflarea gurii Lui.

Fiilor, fiilor, cei ce stau în lumină sunt una, se îngrijesc unii de alții pentru mântuire, țin din scurt toate stările bune sau rele, le pasă unii de alții și de Dumnezeu, Care plânge după om. Dar iată încă, neascultarea de cele din cer nu-l părăsește pe cel care are în fire acest rău nărav, și unul ca acela se uită să caute greșeli celor din jur ca să poată și el greși, căci puțin iubește, dar și puțin i se va ierta cele rele ale sale, căci doi câte doi, trei câte trei se unesc în cele rele și se ivesc mari dureri apoi, mari căderi, căci căderile aduc apoi dureri, nu bucurii, o, nu, căci ce să poată bun cei ce n-au peste ei o mână veghetoare, un ajutor sfânt?

O, fiule creștin, vorbirea doi câte doi te trage la păcatul prefăcătoriei apoi, al ocolirii adevărului, al judecății semenilor tăi, al cârtirii, al osândirii, al răcirii dragostei și al despărțirii de Dumnezeu și de frați. O, nu așa au lucrat în vreme cei ce au ales lor calea sfințeniei, calea cu Hristos, că au fost aceștia mărturisitori și au fost adevărați, și iată ce împarte astăzi mucenicul Pantelimon la cei ce și-au ales să fie credincioși cuvântului făcător de om nou pentru patria cerească, cu care Eu vin acum pe pământ cuvânt:

— O, Doamne, Păstorule Cuvânt, îmi faci intrare în carte, iar eu mă supun, și le spun acum la cei ce au ales să creadă că Tu ești acest cuvânt de Păstor, și le spun așa:

O, îmbrăcați-vă pe dinăuntru și pe dinafară în cuvântul care curge peste voi din gura lui Hristos, Păstorul-Cuvânt, căci vremea de afară dă să vă lase goi de tot, goi și părăsiți de orice ajutor! Îmbrăcați-vă gros în acest mult cuvânt, care vă ferește de păcatele cele greu de ispășit apoi, că iată, puteți face păcate fără de cuvântul Domnului peste voi. Și ce păcate? O, păcate urâte și urât mirositoare pentru Domnul și pentru sfinți, și cu care satana râde de voi după ce vă înșeală cu ele, păcate ca: fățărnicia, osândirea, prefăcătoria, minciuna, cârtirea, nemulțumirea și bâlbâiala pentru acestea lucrate de voi, și apoi necredința, căderea din har și tot întunericul pregătit de păcatele acestea, iar cel ce nu păcătuiește așa, acela umblă în lumină.

Pe calea cu Hristos nu se lucrează păcate, nu se spun minciuni, nu se schimbă adevărul lucrurilor, nu se vorbește pe ascuns, ci numai cu martori, nu se cârtește, nu se face neascultare de Dumnezeu, nu se împarte intrigă, vorbiri de rău, mânie, pizmă, ceartă, dispreț, despărțire de Dumnezeu și de frați, o, nu acestea, ci numai umilință, pocăință, aplecare, răbdare, ridicare din greșeli, pace multă și mereu, fuga de lume și de duhul lumii, căci lumea nu este cu Dumnezeu, ci cu păcatul este ea.

Iar voi, cei ce v-ați ales să fiți ai Domnului, o, stați cu Domnul și cu copiii Domnului, stați în sfințenie, ea vă va înfățișa Domnului, iar cele rele lucrate de voi vă înfățișează lui satana. O, fugiți de satana, fugiți de lucrarea și de grăirea minciunii, fugiți de acoperirea adevărului lucrurilor, fugiți de păcatul ascunderii unii de alții, căci frații cei adevărați frați nu au ce ascunde unii de alții, căci sunt ai luminii în toată lucrarea lor, dându-și ajutor spre Domnul toți laolaltă, iar cei răzleți pier, îi ia vântul de pe cale și-i duce cu lumea, care se tot sfârșește, până va pieri de tot, precum este scris.

O, Doamne, dă-le har să poată ei fi de folos mântuirii lor și unii altora să-și dea lumină, că e prea rea vremea și e tot mai rea, și vai celor ce nu cred și nu văd aceasta acum!

— O, fiilor, ucenicul Meu cel tămăduitor a pus pe masă doctorii de vindecare a sufletului, a vederii, a înțelegerii, a iubirii, a credinței, a mersului cel pentru sfinți. Fiți sfinții Mei, fiilor! Să nu căutați să umblați și să fiți în părtășia lumii. Umblați ca sfinții și cu sfinții Mei ca să fiți ca ei! Fugiți de tovărășia cu lumea, fugiți cât puteți, fiilor, și nu vă atingeți de ce este necurat, și așa veți fi primiți ca fii ai Mei! Vă voi ajuta Eu dacă veți voi și voi așa să fiți, dar spălați-vă de lume și de duhul ei, ieșiți de pe calea pe care merge lumea și fiii ei! Nu căutați să alunecați spre lume, căci vai vouă dacă veți fi găsiți alături cu lumea!

Așadar, rămâneți întru iubirea Mea, fiilor, aceasta îndemn Eu pe cei ce se încântă cu neascultarea, cu încântarea spre lume și spre fiii lumii, cu cei înveninați cu păcatul!

Rămâneți cu Mine, rămâneți întru iubirea Mea, voi, cei ce dați să cădeți din brațul Meu de Păstor! Căutați să fiți treji, ca nu cumva să vă păstorească pe voi duhul lumii spre gura lupului, ca nu cumva să cădeți spre glasul și spre pasul lumii, spre mersul cu lumea pe cale și pe vorbă. Păstrați-vă deoparte, fiilor, și feriți-vă de păcatul fățărniciei, cu care puteți să vă săpați groapă adâncă sub picioare, fără să știți cum și când! Vă strig, vă caut, vă aștept să ascultați, fiilor. O, așezați-vă bine și tot mai bine așezați-vă și rămâneți întru iubirea Mea. Amin.

Fiilor, fiilor, viața cea pământească zi de zi îl desparte pe creștin de Dumnezeu, dar viața cea duhovnicească înseamnă dragoste, înseamnă dor de cer, înseamnă mers în turmă. N-a avut ce să-i zidească pe creștinii de până acum, dintre cei ce au auzit și au venit să audă și să știe pe cele de pe masa Mea cu voi, o, că numai în turmă, numai în obște este facerea omului nou și sfârșitul omului vechi, și care trebuie mereu încumințit, și aceasta numai sub păstorire, căci altfel nu se vindecă năravurile, și rămâne omul în ele și cu ele, dar nu și cu Dumnezeu, și pe cât de vioi iubești ceea ce iubești împotriva ascultării de Hristos, tot așa de ușor te poți și despărți de El pentru voia ta însăți, fiule creștin.

Trebuie să mergi la școală, fiule, dacă dai să devii om mare. O, așa este și cu facerea ta cea pentru Dumnezeu, trebuie să mergi la școală, să înveți, să te silești, să te lași ajutat unde nu poți, unde nu știi, să treci prin probe, prin examene fel de fel, după cum îți este statul pe loc sau mersul cu Domnul și cu frații. Trebuie să înțelegi din toate și să pricepi pildele care te probează și te învață să fii al Domnului apoi, și nu al lui satana, o, că nu oricum se lasă omul de satana, dar crede el aceasta?

Fiilor, fiilor, creștinii cei ascultători sunt biserica Mea, sunt cărămizile ei, sunt templul lui Dumnezeu și locașul dragostei sfinte, unde creștinii Mei au iubirea între ei așa cum Eu, Domnul, i-am iubit pe cei de atunci, și așa cum și ei iubeau și se îngrijeau nu de cele pământești, ci de iubirea dintre ei, de Domnul, fiilor, iar pe cele pământești le lăsau în urmă și se dădeau ei biserică Mie.

Trupul creștinului trebuie să țină de partea duhovnicească pentru drepturile lui, iar altfel dacă se lucrează nu ajunge cu Hristos cel ce se lasă condus de trup, de ceea ce-i cere trupul. Iubirea de trup și de cele pentru trup și întâietatea pentru partea trebuitoare trupului, aceasta distruge în creștin și în biserică puterea lui Dumnezeu. Mulți au trecut și au luat de pe masă acest cuvânt, și n-au înțeles, n-au căutat cu deadinsul să priceapă ce este cu această lucrare de cuvânt venit din cer pe pământ la oameni, o, și au ieșit din împlinirea lui, de pe calea lui, care are la capăt rodul ei.

O, fiilor, vindecarea dragostei primită în dar la auzul glasului cuvântului Meu, această lucrare mare trebuie s-o caute fiecare dintre cei miluiți de Dumnezeu prin darul acestui cuvânt, căci nedragostea vine ca o boală grea și greoaie, iar cel căzut în această boală nu se poate singur ajuta, căci este bolnav, este singur.

O, fiilor, vorbirile de orice fel între frate și frate sunt primejdioase foarte asupra dragostei de Dumnezeu, căci cei ce nu înțeleg că pe calea acestui cuvânt nu se vorbește de toate, ci cuvântul Meu trebuie împărțit, lucrare duhovnicească trebuie să aibă de împărțit între ei cei ce se cunosc pe această cale măreață a venirii Mele cuvânt pe pământ, o, aceia își fac între ei legături și vorbiri vătămătoare, pentru care ei au ieșit odată din lume și din ce era al lor, dintre cei ce erau ai lor, și apoi, iată, iar se întorc, iar, fiilor, iar, iar Eu Mă văd înșelat de ei.

O, iată ce povață dau: Vorbirile dintre frate și frate să nu fie pământești pentru cei duhovnicești de bună voia lor. Vorbirea dintre frați să nu se facă lup care să le prade sufletele, să nu fie goală de bunătățile cerești, de grija de a atrage pe cei din cer spre ei, că iată, atâtea feluri de vorbiri au între ei creștinii, și pleacă Domnul de lângă ei dacă ei vorbesc numai ca pe pământ, numai pe cele goale de haina sufletului, de viața sufletului. Vorbirea oricum și orice, vorbirea de rău mai ales, este o patimă hrănită de satana, căci este lucrare diavolească, și duhul judecății îmbolnăvește peste tot pe creștinii care se voiesc cu Dumnezeu.

O, voi, care Mă știți venit pe pământ cuvânt, luați aminte la glasul Meu de peste voi și prețuiți timpul viețuirii în trup, că multe păcate are omul scrise în cer de către satana, iar timpul cel pentru pocăința atâtor păcate e puțin, puțin, fiilor. E pierdere mare pentru suflet dacă trăiți pe pământ pentru grija de trup, păcat pe care îl scrie satana cu vârf și îndesat.

Lucrul mâinilor să nu vă ia din fața Domnului, aveți grijă, fiilor, ca nu cumva să vă fie el judecător pentru voi, că iată, vine duhul judecății între frate și frate din pricina lucrului cu mâna.

O, rugați-vă să nu cădeți în necredință, să nu fiți duși în această ispită pierzătoare de suflet din pricina neîmplinirilor celor cerute de Mine vouă pentru zilele acestea peste creștinii acestui cuvânt ceresc, prin care Eu, Domnul, dau să pot peste pământ împlinirea cea mare a venirii Mele pentru nimicirea oricărei puteri potrivnice lui Dumnezeu Făcătorul, și să fie răscumpărat pământul și scos de sub păcatele omului, căci pământul e al Domnului, nu al omului, o, și de aceea i-am învățat pe cei care iau cuvântul Meu și le-am spus să nu vândă pământ, că e al Domnului pământul, așa este scris, căci Domnul a făcut pământul, iar omul să poată doar prin lucrul mâinilor sale pentru el, și pentru fapte bune uneori pentru iertarea multelor lui păcate, o, și să asculți de Dumnezeu Care te învață să ieși din lume ca să te poată cunoaște, ca să te poată avea la adăpost de duhul lumii și de păcatele ei și să nu mai stai în lume pentru bani, măi creștine măi, căci banul este blestemul care îl desparte pe om de Dumnezeu, de viața cea de veci, cea dulce de aici și până în vecii.

Se strică omul la minte pentru bani, și numai la câștig de bani îi este gândul. O, nu-ți trebuie bani, creștine, ci mântuire să cauți să-ți faci. Nu-ți trebuie pentru trai decât puțin, că dacă dai să ai mai mult nu mai ești creștin cu viața ta cea dată de Dumnezeu s-o ai și să-ți lucrezi cu ea mântuirea și locul tău lângă Dumnezeu pe vecii. O, dacă pe pământ cât stai cauți cu prea multe plăceri și gusturi și doruri, îți trebuie bani pentru ele și Îl pierzi pe Domnul, că trebuie să stai în lume pentru bani. O, ajunge cu această rătăcire pe drumuri! Ieșiți din lume, că vine prăpădul pe care omul îl lucrează să fie și să vină și te găsește pe drum cu lumea, cu fața la lume, și nu la Dumnezeu, măi creștine măi, iar Eu te strig, vă strig: ieșiți din lume ca să fiți cu Dumnezeu cu dragostea din voi, cu viața cea duhovnicească, fiilor.

Iată ce spun acum: Precum cetatea cuvântului Meu este o pildă pentru obștea creștină, pentru fiecare creștin în parte, așa și fiecare creștin este o pildă pentru fața Domnului, pentru cetatea Domnului, după cum lucrează fiecare pilda sa, bună sau rea, iar cei știuți aproape, mai aproape cu Mine și cu taina Mea de la Pucioasa, pot aceștia fi cădere sau ridicare pentru cei mai slabi, care caută să meargă și cum să meargă. De aceea trebuia să spun la începutul grăirii Mele din ziua aceasta că se așează de două ori la lucru acest cuvânt, ca a doua oară să facă fiecare alegerea cea pentru el, fiecare, ori de partea vieții duhovnicești, ori pământești și trupești, căci viața cea trăită pământește îl desparte de Dumnezeu pe creștin, dar viața cea duhovnicească înseamnă dragoste, înseamnă mers în turmă, înseamnă păstorit să fie creștinul, nu singur să se păstorească, nu să fie nedrept cu Dumnezeu și să-I ia Domnului lucrul din mână ca să-l facă el, ca să-și facă parte de neîmpliniri, iar Eu, Domnul, să cheltui zadarnic timpul pentru așteptare după creștin, iar el să-și vadă de ale lui, după ce atât de mult M-am aplecat și Mă aplec și Mă dau din plin, și să văd apoi nerecunoștință atât de multă pentru aplecarea Mea.

Să fii creștin, să fii iubitul Domnului înseamnă să trăiești binecuvântat zi și noapte și să ai cum să faci aceasta, să ai frați pe fiii lui Dumnezeu și să trăiți unul pentru altul. Nu pentru tine însuți, ci pentru cei din jurul tău să trăiești, așa cum lucrează fiii cetății cuvântului Meu pentru poporul Meu, nu pentru ei, și fiecare frate să facă aceasta, și înseamnă să faci așa mai ales pentru cei ce înțeleg mai puțin de unde vine puterea vieții de creștin jertfitor, căci pentru mântuirea ta ai nevoie de jertfa ta pentru cei din jurul tău creștini frați și plăcuți Domnului, și să-i placi și tu pe ei, căci creștinii care nu știu ce să fie și se plac mai mult pe ei ca și păgânii care trăiesc și se zbat doar pentru ei, o, e greu să iubească aceștia și să caute să aibă ce iubi, chiar și pe dușmani, darămite pe frații Domnului, pe cei ce iubesc pe Domnul cu viața lor dată lui Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, să spunem iar și iar că trebuie veghe multă ca să nu fie pedepse pentru călcarea cuvântului Meu de către cei ce se aleg să meargă pe drumul cu care Eu vin din cer să-l dau celor ce vin și se aleg ai lui Dumnezeu. Câtă pedeapsă după lege ia cel ce adoarme în postul cel pentru paza hotarelor? Acesta e băgat la închisoare, la chin aspru, la răspundere grea față de țara lui. Creștinii au ca țară cerul pe pământ și împărăția lui Dumnezeu cu ei și pentru ei, și trebuie să stea de pază treji, și cu iubire mare până la jertfa cea deplină, că dacă ei nu păzesc treji hotarul dintre rai și iad, dintre Dumnezeu și satana, o, ce mult vor fi bătuți unii ca aceștia!

Iată, măi creștine măi, când dai să te așezi înaintea Domnului cu rugăciunea ta, cu petrecerea ta în Domnul, trebuie să-ți pregătești așezarea, și nu oricum să te așezi de vorbă cu Domnul, ci cu sfială, fiule, cu umilință multă, cu sufletul gătit frumos, cu iubire duhovnicească, cu dor de Dumnezeu, fiule creștin. O, n-ai făcut așa, și te învăț să faci așa, ca să nu-ți risipești zadarnic timpul tău de rugăciune, că nu oricum Îl capeți pe Domnul de partea ta, ci cu inima pregătită, veghetoare, cu o purtare tot timpul îngrijită ca în fața împăratului tău, ca nu numai la vremea de rugăciune să fie Domnul cu tine, nu numai atunci să-I dai vorbirea și purtarea ta frumoasă și smerită, o, nu, căci Domnul te măsoară tot timpul ziua și noaptea și îți cere inimă curată să ai, și umilință pentru aceasta, iar altfel nu poți fi cu Domnul și cu lucrarea Lui.

O, fiilor, umblați în lumină, nu în ascuns, nu în întuneric cu faptele și cu cuvintele, nu pitindu-vă unii de alții cu acestea, căci satana l-a deprins prea mult pe om să se ascundă, să se furișeze de cei din jur, și chiar de Dumnezeu să creadă că poate să se ascundă cu lucrările lui, căci el uită mereu că nu poate să se pitească cu ale sale de Dumnezeu, ci numai de oameni până la o vreme, când toate ies la iveală, și iată, trebuie pocăință multă pentru cele de până acum ascunse ale sale, ca să se poată șterge și să nu mai fie și să nu mai iasă la iveală. Și apoi trebuie să vrei să fii mic, ca să poți să stai sub ocrotire de cele rele, care te îndeamnă mereu din partea lui satana, căci satana nu-ți știe ție de frică, ci numai de cel ce veghează peste tine din partea lui Dumnezeu, iar altfel nu este orânduiala creștinească cea împotriva lui satana, iar cine nu știe aceasta cade în cursă, cade în neascultare, este prins fără de veghe peste el.