6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Vă învăț, fiilor rămași aproape cu Mine, vă învăț mereu, căci vai celor fără învățătură din cer peste ei! Și iată ce vă învăț în ziua aceasta sfântă și mângâioasă Mie pentru lucrul cel de azi, și vă învăț pentru lucrul cel lucrat cu mâna pe pământ. O, lucrați, fiilor, lucrul cu mâna aproape unii de alții ca să vă puteți dărui tot timpul sfințenie unii altora, căci numai cei ce dăruiesc au, numai ei, numai cei ce-și strâng dăruind și primind, o, că e mai bine în dar să-L ai pe Domnul, nu să Ți-l faci singur.

Cu toții în stânga, cu toții în dreapta cu sfințenie în lucrul ce-l lucrați cu mâna, că altfel M-ar durea și M-ar durea lucrul mâinilor voastre, și am mai spus aceasta, și tot cu suspin, căci, vă spun și din cer și de pe pământ, numai lucrând așa puteți avea sfințenia de lucrare, căci pentru sfințenie trebuie veghe fără de odihnă, o, și ferice de cei ce Mă ascultă, că iată, cei ce nu M-au ascultat au fost răpiți de lângă Mine, chiar dacă am spus tuturor tot timpul: Nu stați în sfat cu femeie, căci femeia arde ca focul, arde de dor de păcat și îi dă omului foc și arde el în focul acesta și piere el de la Dumnezeu ca și Adam cel doborât de lângă Dumnezeu de femeia sa, că iată, femeia omoară sfinți, le taie capul de pe umeri, și avem pildă vie pe Ioan Botezătorul cu capul tăiat de femeia păcătoasă a regelui Irod, și n-a știut ea ce a făcut.

O, am spus mereu, dar omului nu i-a plăcut ca Dumnezeu, dar nici Eu nu pot cu omul cel fără Dumnezeu în el, fără sfințenie, și voi tot sorta până ce voi avea numai bob sfânt în poporul Meu, până atunci voi lucra și voi sorta, și vor suferi dispreț străjerii Mei și se va da vina pe ei ca și până acum, dar Eu, Domnul, îi voi întări pe ei întru răbdare, căci am lopata în mână și-Mi curăț aria și sortez grâul de pleavă, precum este scris după ce Ioan Botezătorul M-a vestit pe Mine și lucrarea Mea de sortare între grâu și pleavă, iar Eu îndemn grâul să rămână grâu și să se lase îngrijit, că iată, omului care Mă alege pe Mine de viață îi trebuie uneori căderi ca să-și vadă față în față cu el însuși neputința și nevrednicia lui, căci omul nu caută îndeajuns să se ferească de căderi, nu are grijă îndeajuns de el însuși și de cei din jurul lui, o, și se hrănește cu iubire de sine cel ce are căderi, căci lepădarea de sine nu și-o poarte omul lucra singur nici după ce gustă din dragostea de Dumnezeu când îi iese în cale acest măreț prilej de milă din cer pentru el, că apoi și-o poate lua în cap, nerecunoscător cum este el din pricina neumilinței de duh, care îi vine doar după ce greșește și cade, ca apoi să se scoale, dacă mai vrea.

O, creștine fiule, dacă voiești să nu ai parte de căderi din har, iată ce te îndemn: Poartă-te frumos, frumos mereu cu celălalt, nu cu tine. O, să nu fii de partea ta în mintea și în fapta ta, și să fii de partea celuilalt, că e mai bine să înduri paguba decât să înduri rușinea care ți-o face satana când nu iubești, când nu poți să uiți de tine însuți pentru fratele tău.

Fiilor, fiilor, mare minune este să știe omul iubirea! Trebuie vorbit despre iubire ca să știe cei ce caută izvorul Meu de la voi, să știe ei lucrarea iubirii, fiilor. Cei ce au iubirea au duhul mângâierii. Cei ce nu mângâie nu au duhul mângâierii peste ei, și pe care Eu l-am trimis de la Mine peste cei ce iau din cer ființa lui, mângâierea lui, împărțind din ea în jur ca să se vadă cei ce au în ei pe Mângâietorul, iar dacă nu-L au nu au ce să împartă așa cum Se împarte El când sălășluiește în om.

Cântarea, fiilor, am spus mereu de cântare că ea aduce mângâiere mare, putere multă pentru suflet, și chiar sănătate aduce, căci poartă în ea duhul mângâierii. I-am povățuit pe creștini să ducă viață binecuvântată, viață cu ascultare, căci ascultarea mângâie pe Dumnezeu și pe semeni, o, fiilor. I-am povățuit pe cei ce iau de la izvor cuvântul Meu și le-am spus să-L slăvească pe Dumnezeu prin cântare, prin grăire, prin rugăciune cu dor spre Dumnezeu în ea, prin ascultare, fiilor. Iată, pentru neascultare nu trebuie binecuvântare și de aceea nu e binecuvântat omul. Pentru ascultare însă trebuie binecuvântare, iar ascultarea mângâie în jur.

Duhul de copil este cu cei ce ascultă și sunt binecuvântați cei ce ascultă cu binecuvântrare pentru ascultare. De aceea am spus mereu și am îndemnat mereu pe creștin pentru viață binecuvântată dacă este creștin, dar până nu înțelege iubirea și lucrarea ei nu poate omul cu viață binecuvântată peste viața lui, o, și Eu, Domnul, Îmi întârzii lucrările pentru cei întârziați pe cale, și până când, oare?

Fiilor, fiilor, masă de nuntă este masa Mea cu voi și trebuie să stea la ea cei cu haină de nuntă. Cum cu haină de nuntă? Iată, prin ascultare, fiilor. Trebuie să asculte creștinul cuvântul Meu de pregătirea cea pentru un popor care, iată, mereu Mă întâmpină când vin cu masă de cuvânt.

Acum, celor ce văd în cuvântul Meu taina hainei de nuntă le spunem că această haină este pentru un popor care stă înaintea Mea ca să-Mi primească și să-Mi împartă cuvântul, iar pregătirea aceasta nu și-au ales-o deplin cei ce doresc și ei pe lângă voi când și când, dar sunt opriți la câte o vamă sau două, că iată, nu dau să împlinească toți toată pregătirea cerută pentru această masă, fiilor. O, n-a fost să nu Mă doară tot timpul că n-a voit poporul care M-a cunoscut în acest cuvânt și n-a voit să poată pe de-a întregul să se dăruiască Domnului și să fi avut acum popor mult, că iată, când creștinul bate la poartă să vină la masa Mea de aici cu voi, o, el nu se pregătește și nu este pregătit și nu-și dă seama ce-Mi cere când bate ca să vină la această masă de cuvânt așezată între Mine și voi, iar Eu Îmi întârzii împlinirile care bat la ușă și ele și dau să intre, și iată, aș face o rugăciune către toți cei care cunosc taina și locul acestui cuvânt izvorât din cer și i-aș ruga pe ei să caute să pătrundă bine taina hăinuței de nuntă pentru această masă, o, că nu e de glumă cu statul aproape de Domnul, de tronul cuvântului Său de aici.

O, nu pot, creștine, fără tine pentru tine dacă tu nu poți pentru Mine. Îmi stă diavolul împotrivă dinăuntrul omului, că dacă ar fi din afara omului aș putea Eu pentru cel ce vrea cu Mine, dar când omul nu Mă lasă dinăntrul lui să pot pentru el, căci el are voia sa, atunci nu Eu sunt stăpânul omului, și potrivnicul Meu este, diavolul este, cel care l-a luat pe om în voile sale, și iată, stau creștinii la câte o vamă sau două și nu pot spre sfințenie din pricina dragostei de păcat și de neascultare prin păcat, iar păcatul înseamnă neascultare de Dumnezeu.

Voi, fiilor din cetatea cuvântului Meu, aveți durere pentru cei ce nu pot fi împlinitori pentru această masă a cuvântului Meu. Îndurerat sunt și Eu, iar timpul de afară îl apasă pe creștin, căci creștinii sunt în lume, fiilor, și-i doboară din afară și dinăuntrul lor duhul lumii, o, și nu pot să-Mi măresc poporul, nu pot, fiilor, că a venit păgânia pe pământ peste oameni, a venit și în țara Mea de azi, în țara Mea română și s-au stricat toți, bărbați, femei, copii, toți s-au stricat la purtare, la port, la hrana de mâncat, la obiceiuri, la credință, fiilor. O, frumos și drag Mi-a mai fost portul poporului Israel de demult, și și-a stricat poporul acest port plăcut Domnului, o, și toți oamenii se pierd din pricina îngâmfării și nu se mai ascund cu greșelile lor, și iată, vămi pentru cei plecați din trup, vămi și iar vămi la care rămân și cei cu trupul de pe pământ, iar pregătire sfântă, o, cui să i-o mai pot face ca să-Mi pot forma o turmă dulce și frumoasă după vorbă, după port, după dragostea cea sfântă pentru Dumnezeu?

Vă am pe voi, doar pe voi vă mai am, fiilor, și vă păstrez aici ai Mei, și ar da creștinii să se dorească pe lângă voi când și când, dar așa nepregătiți pentru Domnul cum stau ei, o, și nu se poate, nu se poate viață cu slujire la doi domni, dar mai este cineva să creadă acest adevăr?

Mă bucur acum de la voi cu cei din cer, Ne bucurăm de la sărbătoarea aceasta mare și scumpă, o, fiilor. Sunt aici sosiți la voi să vadă lucrul Meu cu voi, sunt câțiva veniți întâia oară, și poate și pentru ultima oară, de vreme ce nu pot sau nu vor să pătrundă îndeajuns taina acestui loc și lucrarea credinței pe care trebuie s-o dovedească cu fapta cei care vor să facă parte din turma Mea pusă deoparte pentru slava Mea, pentru salvarea multora, o, fiilor.

Eu le doresc celor ce cunosc proaspăt acum lucrul Meu cu voi, le doresc o inimă plină de iubire sfântă, și cu care să biruiască orice vrăjmaș dintre ei și Mine, o, că nu este vreme mai frumoasă și mai dulce ca și vremea creștinului cel împlinitor pentru popor pus deoparte pentru slava Mea, dar vremea de afară e atât de amestecată și îi ține robi în ea pe cei ce cred taina lucrării Mele cu voi, și robia îi dovedește pe ei părtași ai întunericului acestui veac trecător, din care cu greu poate ieși cel ce ar da să iasă din întuneric la lumină.

Eu, Domnul, Mă bucur cu voi și de la voi cu zile de nuntă cerească, o, fiilor, că numai pe voi vă mai am cu adevărat. Cântec, joc și voie bună, așa e la nuntă și așa petrecem acum aici cu voi, și vă privim cu nesaț, fiilor.

Pe creștinii care știu lucrarea cuvântului Meu, și nu au avut așezare în ea după ascultarea cea de sus, îi las la voia lor, îi las să aleagă sau nu pe Dumnezeu ca viață a lor, căci au cuvântul călăuzitor, dar le mai trebuie temerea de Dumnezeu, și mai presus de toate dragostea, o, fiilor, căci dragostea vindecă omul de păcat, numai ea, o, numai ea. Să poți întru totul cu voia lui Dumnezeu, aceasta este o minune mare și mărturisitoare, fiilor. Vremea însă îi încântă cu ale ei pe creștini și mulți s-au dat vremii și Îmi fac lacrimi uitându-Mă la ei cât și-au împrumutat de mult și de multe din ale vremii de azi, căci dacă înainte vreme spuneam: «Creștine, nu purta ceas la mână, ca să semeni cu lumea și să nu te cunoască Dumnezeu între cei din lume», o, acum mai pot să spun așa ceva pentru neasemănarea cu lumea a celui ce știe din cuvântul Meu cu care stau tot timpul pe pământ între creștini și între oameni ca să-Mi fac fii și să-i dau Tatălui crescuți frumos prin cuvântul Meu de Păstor?

Te-au dus, creștine, te-au dus pe tine din fața asemănării tale cu Dumnezeu și cu strămoșii, te-au dus asemănările tale cu lumea, iar dorul Meu de tine te dovedește departe de Dumnezeu. Eu așa strig: Întoarce-te la dragostea dintâi, la ziua când ai cunoscut cuvântul Meu și te-ai zidit prin el și ai venit să fii al Meu apoi, dar iată, acum scazi și tot scazi prin obiceiuri străine de slava Domnului cu tine, creștine, copilul Meu cel de demult al Meu.

Cei care din poporul acestui cuvânt și-au pregătit frumos viața și credința și împlinirea cuvântului Meu de pregătire pentru cei ce vor fi la sfârșit poporul cel rămas lângă Mine și lângă voi, aceia va fi să vină să li se dăruiască lor cartea Mea cu Verginica și să ia parte la serbare în duminica tuturor sfinților, duminica pomenirii nașterii trâmbiței Mele pe pământ acum o sută de ani, iar voi veți sta înaintea Mea cu toată gătirea sărbătorii și vom lucra cu mare frumusețe această serbare, care cere sfială sfântă așa cum cei din cer vor sta în ziua aceea aici, căci cei din cer stau cuprinși de fiori când Eu vin cu ei în cetate și-Mi văd lucrarea cea tainică pe care o port cu voi pe pământ, o, și se apleacă cei din cer înaintea lucrului Meu cu voi, fiilor, și iată, așa ar fi să fie și să stea cei ce au prilejul să ia parte când și când la masa Mea cerească aici cu voi, și să se aplece cu sfială, chiar dacă ei nu văd măreția acestui loc ales de Dumnezeu pentru slava Sa din vremea aceasta.

Așadar, cereți, măi fiilor, cereți întărire din cer peste voi, cereți sfinții și îngerii să stea cu voi în lucru, o, că nu este moarte între cei din cer și sunt vii toți sfinții, și nu vorbiți voi cu morții când Eu vin cu sfinții în cuvânt între voi, și vorbește cerul cu voi, vorbește Domnul și vorbesc sfinții, că este scris în Scripturi despre venirea Mea și spun Scripturile în ele: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi!».

Iată, vin cu sfinții la voi și se unește la voi cer și pământ pentru lucrările Mele cu voi, că tainic scrie în Scripturi despre ceea ce este acum de lucrat din cer pe pământ, și vin Eu cu lucrul împlinirii, fiilor, o, vin Eu și fac Eu, că sunt Făcătorul a toate cele scrise și nescrise încă, și vin să le împlinesc și să le înnoiesc, căci scris este: «Noi le facem pe toate», și iarăși le facem dacă așa este scris.

O, e mult lucrul lui Dumnezeu, dar trebuie împlinit, trebuie să credeți și să vă bizuiți pe Mine, nu pe voi. Voi doar să fiți și să credeți, fiilor, și să lucrați tot timpul și să țineți aproape pe Domnul, pe sfinți și pe îngeri, și să-i puneți la lucru pe cei puțini pe care-i avem, și pe cei care vă stau aproape, o, și așa se împlinesc toate ale Domnului, prin cei puțini și slabi, nu prin cei mulți și mari și puternici, căci aceia nu sunt ai Domnului și sunt ai acestui veac trecător odată cu ei, căci așa trec cei fără Dumnezeu peste viața și pașii vieții lor.

Să ia aminte cei de pe pământ, de peste tot sunt chemați de Dumnezeu să ia aminte bine și să nu stea în calea mersului Meu și a cărții de mărturie a acestui timp de o sută de ani a pregătirii și a trâmbițării Mele peste pământ prin vasele purtătoare de Dumnezeu! Nimeni să nu se încumete să se pună cu Dumnezeu, căci este adevărată venirea Mea cuvânt peste pământ, nu sunt doar basme! Nu e vorbire cu morții, nu e rătăcire. E vremea slavei venirii Mele a doua oară de la Tatăl la oameni, și voiesc să-i cuprind în iubirea cuvântului Meu pe toți de pe pământ, și voiesc să știe toți taina Mea cu țara Mea de azi, cu România Mea, în care Mi-am făcut cort de venire și popor de primire și râu de cuvânt peste mulțimi, apa cea vie ca să bea și să învieze făptura de sub cer, căci așa este scris să se împlinească, și apoi veacul cel nou și fericirile hărăzite pentru cei ce cred și vor crede și se vor închina lui Dumnezeu cu inima și cu credința, căci acestea sunt cele care se dau lui Dumnezeu din om pentru învierea omului, precum este scris de taina învierii, și apoi a vederii descoperite a lucrării lui Dumnezeu și slava ei cea mare apoi.

Așadar, mergi, Ierusalime, mergi, poporul Meu, mergi lucrând cu Domnul Dumnezeul tău veacul cel care vine și rămâne, iar peste o săptămână voi fi cu tine în cetate cu praznic de Rusalii și cu toată așezarea cea frumos gătită a zilei întâlnirii și a petrecerii sfinte după încă șapte zile, așa cum Eu, Domnul, am cuvântat și am așezat serbarea aceasta în cetate, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, fiilor, am avut iarăși încă de lucru apoi, că a fost să-Mi dovedesc pe mai departe dumnezeirea Mea și adevărul că Eu sunt Fiul Tatălui și am mai stat încă pe pământ lucrând cu toată puterea cea de la Tatăl dată și Mi-am așezat ucenicii la lucru pe mai departe și le-am lăsat lor ființa Mea sub taina pâinii și a vinului, taina cea din veac ascunsă și neștiută de îngeri, o, și numai apoi M-am așezat lângă Tatăl Meu, numai după ce i-am îmbogățit pe ei cu toate ale Mele pentru ei pe veci, făcându-i săraci de cele vremelnice, care i-ar fi încurcat să fie ai Mei cu totul, căci sărac nu ești, omule, când nu ai de toate, și ești sărac când ai iubirea cea pentru Dumnezeu cu totul, cu sufletul, cu trupul și cu duhul și îți este de ajuns ca să nu pierzi pe Dumnezeu, Care este viața ta pe pământ și viața ta de veci apoi cu El, că dacă pe pământ nu-L ai deplin și îndeajuns, tot la fel Îl vei avea și dincolo de viața de aici.

Iată, fiilor, cei mai săraci sunt cei bogați, cei ce au de toate, cei ce strâng toată viața, ca apoi să le lase una câte una, și nu rămân ei cu nimic pentru vecie, dar cei bogați de Dumnezeu au bucuria cu El pe pământ și în cer, o, și această taină i-am învățat Eu pe ucenicii Mei și i-am lăsat întru ea ca moștenitori ai împărăției cerurilor încă de pe pământ, și apoi Eu M-am așezat pe tronul slavei Tatălui de-a dreapta Lui și petrec cu cei săraci pe pământ, căci ei Mă au pe Mine și le sunt de ajuns, și asta este taina celor ce vin după Mine prin lepădare de sine și cu cruce sfântă, cu viață sfântă ca a Mea, socotind ei moarte tot ceea ce ar putea să-i smulgă de lângă Mine și din viața lor cea de veci, care nu se îmbogățește ca omul pe pământ, și altfel este ea, este cu cele din vecii îmbogățită, căci acolo unde este inima omului acolo este și comoara lui și viața lui, precum este scris.

Bucurați-vă lângă cei ce-Mi poartă azi lucrarea, o, ucenici și ucenițe alături de Mine acum două mii de ani, și tu, mama Mea și a lor, că tu M-ai cunoscut până să Mă nasc și M-ai știut de unde vin și cine sunt, și apoi au crezut și ei ca tine și M-au vestit venit de la Tatăl pe pământ la oameni și sunt ei acum în slava Mea, sunt și ei unde sunt Eu, iar slava Mea este de-a dreapta Tatălui, precum este scris, o, mama Mea.

— Binecuvântat ești de noi, ucenicii Tăi cei de atunci, Doamne înviat, și toate cele căzute asupra Ta din partea dușmanilor Tăi care-și arătau dreptatea împotriva Ta atunci, toate Te-au mărturisit apoi Hristos Cel înviat, iar ei au fost rușinați! O, așa va fi și acum. Toți cei care au lovit cu necredință în cuvântul Tău, în poporul Tău născut prin acest cuvânt, vor fi rușinați, dar Tu dă-le iertare, Doamne, căci cei necredincioși nu știu ce fac, nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Slavă Ție pentru bucuria părtășiei de azi aici cu noi și cu Tine, o, că nu știu cei de pe pământ cum sunt cei cerești, ai Tăi din cer de lângă Tine, căci locul nostru e cu Tine, Doamne, și numai cei ce cred simt și pot simți fericirea cea din cer a sfinților Tăi și iau și ei din ea în inimile lor și duc mai departe slava credinței prin care Tu le faci pe toate ca în toate vremile, o, și hai să plângem o clipă pentru cei necredincioși, ca să rodească lacrima noastră izbăvirea lor, o, Doamne, că-i grea durerea celor din cer de la cei ce stau pe calea pierzării pe pământ, și voim mângâierea durerii, voim întoarcerea lor la Dumnezeu, căci Tu de aceea ne-ai trimis până la margini cu vestea despre Tine după ce ai înviat, iar Tu ești Mântuitor Doamne, și tot așa suntem și noi căci din Tine suntem, iar acum suntem aici, la sărbătoarea cu mult duh de înviere în ea și cântăm cu surorile mironosițe învierea Ta, Hristos a înviat!

— O, cântăm, Doamne, de bucurie, de amintirea bucuriei de acum două mii de ani, că noi, mironosițele Tale, am alergat să Te găsim, să Te vedem, să Te avem pe mai departe cu noi, iar acum avem sărbătoare în cer și pe pământ pentru pomenirea dragostei noastre de Tine, căci credința ne-a suit la taina dragostei de sus și Te-am iubit numai pe Tine, Doamne, și cu durere Te-am iubit, căci iubirea cea pentru Tine e durerea cea plină de mângâiere, și e veșnică această mângâiere pentru cei care o gustă din plin pe pământ cu Tine, Doamne, o, și acum e zi de mângâiere pentru noi aici, și cântăm învierea Ta, cântăm cu ucenicii Tăi, cu Petru și Pavel, cu Iacob și Ioan, cu toți ai Tăi de atunci, adunați acum aici, la sărbătoare de înviere, și strigă, Doamne, de dragoste duhul nostru: Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat!

— O, alături sunt și eu, Fiule Iisus, și gust din sărbătoarea cea pentru mironosițele Tale și ucenicii Tăi de atunci, și îi îmbrățișăm cu toții pe cei chemați la masă de praznic de înviere, de pomenire a mironosițelor învierii Tale, căci veșnică a rămas bucuria lor și petrecerea lor lângă Tine acum în cer, Doamne, iar eu Te îmbrățișez ca și atunci când erai micuț, ca și atunci când erai pe cruce, și apoi când ai înviat, de mi-ai liniștit pacea inimii, Fiule scump, o, și acum cântăm din cer și până pe pământ ziua Ta de biruință, și bucurându-ne cântăm Hristos a înviat!

Nimic nu este omul înaintea lui Dumnezeu decât prin har, căci harul îl lucrează pe cel ce poate pentru cele de sus în om. Am adus spre știre nu demult la voi lucrarea harului, deslușită ea ca să fie cunoscută pentru cei ce voiesc să învețe și să poată spre bucuria cerului, și am spus despre aplecarea cea cu iubire, cu o iubire fără de astâmpăr numai prin aplecare, fiilor. Cum oare?

O, când ești cerut, și ai aplecare în clipa aceea, sau când ești disprețuit și respins, dar rămâi în iubire, când ești încercat prin defăimare și nu te arăți apăsat sau nemulțumit, când vin încercări sau dureri de duh și de trup, atunci harul te cere ca să te aleagă apoi și să ți se dea de lucru, după ce ai fost pus la încercare în fel și chip pentru lepădarea de sine, pentru aplecare cu multul și mereu. Când însă nu poți să te apleci, să primești cu așteptare, să te lași mic și mulțumit în toate și prin toate, atunci harul nu se apropie de tine să te lucreze din partea lui Dumnezeu. Când vrei să ai dreptate cu orice preț, când dai să-i biruiești pe toți prin semeția ta, atunci tu stai zadarnic pe lângă Dumnezeu și nu cauți să-L capeți iertător al păcatelor tale, prin umilința ta pentru cele rele ale purtării și neascultării tale. O, tu n-ai învățat încă, n-ai cunoscut încă potecuța cea spre asemănarea cu Dumnezeu, cu Cel fără de păcat, dar aplecat tuturor ca un păcătos de rând, ba și mai rău de atât de păcătos, și aceasta pentru că lipsește harul cel de sus, care îl lucrează și îl formează pe creștin ca fiu al lui Dumnezeu. Iar dacă nu știi să înțelegi cu adâncime unirea ta cu Dumnezeu, Căruia să-I semeni apoi, tu poți păți ca Iuda, care a luat și el de pe masa cinei pe Dumnezeu, dar a plecat și a trădat și L-a dat la moarte pe Cel Care îi dăruise și lui arvuna împărăției cerurilor, și iată, așa pățesc cei ce n-au credincioșie până la sfârșit din pricina iubirii de sine, și aceștia nu dau de fericire, ci dau de păcat și de plata păcatului, și de aceea, o, să nu stea în zadar lângă Domnul cel care dă și el să vină și să vrea în mijlocul fiilor lui Dumnezeu.

O, dacă tu, creștine, nu ai mintea aceea cu care să înțelegi desăvârșit că viața cea dulce cu Domnul în veșnicie nu poți s-o câștigi decât dacă pe pământ porți dureri și lacrimi și încercări și aplecare, ca să nu le ai apoi pe acestea după ce vei trece în viața veșnică, o, ce mai este de făcut cu o așa lipsă de înțelepciune și de căutare pentru înțelepciunea cea de sus pentru creștini? Mai bine este puțina viață de aici să-ți fie îndurerată și sub cruce, căci plată dulce îți strângi în viața cea veșnică, și Mă uit ce puțină grijă poartă omul pentru viața lui cea de veci, pentru ce va avea acolo, o, și Mă uit cât de zgârcit este să-și agonisească acolo bogăție care nu se pierde ca și cea de pe pământ adunată.

O, măi creștine crescut din cer, iată ce-ți spun: Când ai o durere, o suferință, o încercare a iubirii tale pentru Dumnezeu, tu să spui așa: Nu pe mine mă doare, ci pe Domnul Îl doare, și Și-a ales să-L doară în mine ca să mă pregătească pentru har, pentru ca să-I lucrez Lui de pe pământ și până în cer, și nicidecum să stau că mă doare, ci să lucrez prin dureri, căci fără de dureri nu suntem ai Domnului, nu semănăm cu El, n-am înțeles calea cu El și spre El.

Tămăduire împart poporului creștin care voiește cu Dumnezeu de pe pământ și până în cer, căci atâta e de mers până la plata cea pentru viața creștină pe pământ, și iată adevăr adevărat, că nu la toți, nu la mulți le este dat să creadă cu aplecare în cuvântul Meu de creștere a unui popor care să poată cu Domnul pe calea spre cer. O, nu toți pricep, ci numai cei cărora le este dat de la Tatăl să înțeleagă, iar cei înțelepți sunt cei ce pricep, precum și cei neînțelepți sunt cei ce nu pricep și nu lucrează ascultând cu aplecare pentru primirea harului ziditor de om nou, de puteri noi, de iubire nouă, după porunca cea înnoită prin har.

Iată, vă păstoresc mereu, și nu vă las fără hrană de cuvânt, fiilor. Trec tainic printre voi și vă măsor simțirea și gândirea, vă măsor cuvintele inimii și ale gurii, o, și voi nu știți cât vă privesc, cât vă măsor și cât scriu îngerii vizita Mea între voi, și pe voi, și de aceea vă spun că tainic sunt la voi și cu voi, că mare veghe trebuie să am peste voi și pentru voi ca să vă am popor al Meu, fiilor, că iată, așez în mijlocul vostru cuvântul Meu ca să meargă el apoi peste tot, și Îmi trebuiți, fiilor, căci Eu ce-aș face dacă n-aș avea cui să grăiesc cuvântul Meu? Am pus credință în voi, și multă lucrare are de împlinit credința voastră ca să pot fi Eu cu voi mereu aici, și apoi să pot merge cu cuvântul și cu împlinirea lui.

Numai păcătoșii care Mă află și se îndurerează apoi de păcatele lor și plâng, numai ei dovedesc pe Dumnezeu cu iubirea Lui cea mare, cu iubirea lor cea pentru El, o, și așa este astăzi cu primirea cuvântului Meu și cu împlinirea lui apoi de către cei ce Mă află de la voi grăind peste pământ, fiilor. Acum două mii de ani a venit iubirea pe pământ la cei păcătoși ca să-i ierte pe cei smeriți pentru păcatele lor, o, și cine ar mai putea iubi atât cât ei, cât cei iertați de iubirea Mea?

O, nu faceți lege din cuvintele Mele, că dacă Eu vin și schimb ceva, ca un Dumnezeu Care vede mult și mereu, și după cum stau și se învârt lucrurile din vreme în vreme, din stare în stare, atunci voi puteți spune ca israeliții care M-au respins ca să se laude ei cu legea lui Moise, de parcă nu Dumnezeu, ci Moise le-a dat legile de peste ei, dar cea mai de sus lege este dragostea, este aproapele, este Dumnezeu, Care cere să-I lucrezi Lui cu credincioșie, dar nu ție, ci Lui și dragostei Lui de tine, dacă El lucrează cu tine pentru El și pentru tine.

Iată, am spus acum două mii de ani: «Atât cât sunt în lume Eu sunt lumina lumii, iar altfel vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze nimic din cer, și nici de pe pământ, iar fiii lui Dumnezeu sunt fiii zilei» și de aceea pot Eu să le dau din cer, iar ei să creadă și să ia din mâna Mea, din gura Mea călăuzire pașilor vieților lor, căci vai celor ce nu-L au pe Domnul de deasupra cuvântând și ghidând pașii lor, căci omul are atât cât are dat de la Dumnezeu, iar partea lui Dumnezeu e a Domnului, și o are Domnul tainic peste el, numai să nu respingă el părtășia Mea cu el, trăirea Mea în trăirea lui. Iar dacă un creștin face altfel cu viața lui, neluând de la Mine cârmuire, ci numai de la el ca și Adam care M-a dat de peste el, acela este un om trufaș, chinuit de însăși mintea sa de om, neodihnindu-Se Domnul peste el cu taina cea de Părinte de sus, și iată, Duhul Sfânt, duhul proorociei nu pleacă, nu lipsește de peste copiii lui Dumnezeu, și sunt aceștia ai cerului prin acest semn, prin duhul proorociei, cârma care nu lipsește de pe calea celor ce aleg să fie ai cerului pe pământ, și vine Domnul cu ale Sale și le dă lor lumina vieții, iar ei stau în așteptare ca puii din cuib care primesc din ciocul mamei lor hrană pentru creștere până ce pot și ei zbura prin cerul lui Dumnezeu, aducând la rândul lor laudă Domnului și rod din unii în alții păsări cântătoare, lăudători ai Domnului între pământ și cer, și nu se îngrijesc de viața lor ca și omul care nu mai sfârșește să tot adune pe lângă el de toate cu trudă, și stau ei sub grija cea de sus, sub taina dintre Dumnezeu și făpturi, așa cum Eu am grăit despre această taină a vieții și le-am spus despre ea celor de acum două mii de ani când Mi-am lăsat învățătura pe pământ ucenicilor Mei ca s-o ducă ei pe mai departe din unii în alții până iarăși la venirea Mea cuvânt peste pământ, până azi, fiilor, când iată cât de mult vin și luminez ca să Mă ia omul de lumină a sa și să se facă tot mai mic întunericul care a acoperit fața pământului atât de mult, din pricina necredinței, iar necredința este partea celor trufași, a celor ce nu vor cu Dumnezeu pentru pașii vieții lor, și Domnul le stă împotrivă lor, precum este scris.

O, popor al cuvântului Meu, să iubești ca Dumnezeu, fiule păstorit din cer! Înalță rugi calde spre cer pentru neamul român, pentru înțelepciunea cea de sus peste el, pentru dorul de Dumnezeu în inimile fiilor români, pentru pacea cea sfântă și ziditoare de bine în mijlocul acestui neam, pentru lumină, pentru iertarea păcatelor, și apoi să învețe sfințenia fiii acestui neam și pământ. Și dacă este voință și credință, dacă este iubire de țară și de neam, să se întoarcă acasă fiii plecați prin străini, căci taina acestui neam e mare pe pământ și va împărți lumină mare peste popoare, precum este scris, o, și e bine să fie în patria lui românul, și e bine cu Dumnezeu, o, și e rău fără Dumnezeu, dar ce puțini pricep aceasta, ce puțini văd aceasta uitându-se peste pământ!

O, fiilor, gătiți Domnului sărbători sfinte, zile sfinte cu Mine între voi, cu voi întru Mine, fiilor. Așa cum pregătiți hrana cea pentru duminică, pentru masă frățească, o, tot așa să pregătiți și petreceri sfinte și ziditoare de slavă cerească între voi, și așa să crească puterea și lucrarea duminicilor Mele cu voi în cetate, alături de rugăciuni pentru voi, pentru turmă, pentru țară, pentru biruința Mea cu voi asupra omului antichrist, căci Eu, Domnul, trebuie să am putere peste voi, peste tot neamul român și peste pământ apoi, și tot și toate să facă voia lui Dumnezeu, care este puterea lui Dumnezeu între oamenii credinței și biruința Mea prin ei, o, fiilor.

O, cât de cuminți sunt cei ce se apleacă, o, cât de supuși, cât de aplecați, Doamne! Cei ce iau cuvântul Tău de la izvor, iată, învață greu de tot aplecarea, căci aud din gura Ta cuvântul, dar pentru ca să se aplece să-l împlinească n-au hotărâre, o, n-au. Cuvântul Tău trebuie mult, mult cercetat ca să-și poată omul așeza mersul cu Dumnezeu, așa ai spus Tu în cuvântul de Bobotează în ziua ce a trecut.

În cer e mare dorul de lucrători pe pământ pentru Domnul în vremea aceasta măreață, aceasta vă spun eu, Ioan Botezătorul, vouă, celor din poporul cuvântului lui Dumnezeu. O, nu-i de ajunsă credința voastră în cuvântul Domnului, pe care voi îl căutați pentru voi. Vorbește gura Domnului peste voi, iar când Domnul grăiește ceea ce auziți voi, cei din cer sunt cuprinși de fior ceresc și stau ascultând și hrănindu-se din Duhul Domnului Hristos. O, învățați, învățați viața cea cu folos pentru tainele cerești dacă aveți pe Domnul cuvânt peste voi, căci trebuie împlinit de voi acest cuvânt. Învățați din cuvânt, învățați să aveți viață cu Domnul și pentru Domnul, și veți căpăta viață în cer încă de pe pământ, iar când veți sfârși lucrarea veți zbura ca Ilie proorocul spre Domnul Cel iubit și veți fi veșnici.

O, spre ziua aceea să priviți, și să lucrați apoi pentru ea pe pământ și să fiți plini de viață din cer, iar cerul vă va cunoaște, fiilor, și veți fi mărturisitori lucrărilor lui Dumnezeu și așa veșnic veți rămâne, dacă lucrul vostru pe pământ este închinat lui Dumnezeu prin viața voastră cu Dumnezeu.

Binecuvintez pe poporul Meu cel mititel, care-Mi deschide când intru cuvânt în cetate și în carte. Stau deasupra și cuvintez și Mă las auzit ca pe muntele sfânt când grăiam lui Moise ca să aducă poporului sfânt cuvântul Meu.

O, tu să fii cuminte, popor mititel, și să asculți de Dumnezeu cu teamă și cu o mare iubire, căci Eu aduc la voi din cer ca să împărțiți peste pământ, fiilor. Căutați să fiți priviți și văzuți mereu pentru toate ale voastre, ca să fiți sub cercetare și să lucreze peste voi cuvântul Meu de facere a voastră, căci fără veghe peste voi mereu n-ar putea veni înaintea Mea îngerul vostru păzitor cu viața voastră lucrată mereu. Eu știu cum să vă veghez, iar voi să știți să primiți lucrarea veghii peste voi, căci pe cale cu Mine ați pășit pentru facerea cea nouă, cea din cer, prin cuvântul Meu de peste voi, și ca să vă lucreze el, fiilor. Omul este aplecat spre apucăturile firii vechi, dar cu Mine pe cale trebuie schimbare, trebuie facere nouă, ca și când omul a murit și a înviat și s-a așezat înaintea Mea cu chipul său cel nou.

Puneți lacăt minții, o, fiilor, că dacă ați pune numai gurii, mintea greșește înăuntrul omului, și e greu să-l ocolească ispita diavolească și să nu-i dea de lucru. Așadar, vorbiți cu Dumnezeu mult, și prea puțin cu voi înșivă, o, că nu știe omul taina aceasta mare a scăpării de ispita minții. Și, în sfârșit, stați cu mare sfială față de îngerul păzitor, fiilor, căci el vă ajută la lucrarea plivitului ogorului semănat cu sămânță de sus, căci buruienile au lucrarea lor și-și fac loc peste sămânța cea pusă la răsărire, și care trebuie plivită tot timpul ca să nu-i fie înăbușite creșterea și rodul ei apoi.

Fiți blânzi și smeriți cu inima, fiți mici, ca să puteți sta smeriți ca și Mine, fiilor. Mă aplec și vă cuprind și vă mulțumesc că Mă țineți pe cale când vin cuvânt în carte, și apoi călătoresc peste pământ cu suflarea gurii Mele, cu glasul Meu, care se face cuvânt.

O, fiilor, pace vouă acum, pace vouă, și celor alăturați în ziua aceasta la masă cu Noi și cu voi la praznic de Bobotează! Toți să învețe din cuvântul Meu de peste voi facerea cea nouă, ca să am popor sfânt, fiilor. N-am avut și nu am pe pământ loc dulce așa cum am aici la voi, și de aceea am scris peste această cetate: „Acolo este Domnul” precum este scris despre ea în Scripturi.

Taina de creștin adevărat al bisericii lui Hristos, această taină nu este îndeajuns dorită și trăită ca să fie și înțeleasă, o, și stau creștinii în zeama lor și stau departe de duhul umilinței întru ei, iar Eu, Domnul, n-am cu ce să-Mi zidesc și să-Mi lărgesc pe pământ biserica Mea, biserica purtătorilor de Dumnezeu.

Umilința inimii Îl zidește pe Domnul în creștin. Umilința aduce în om pacea cea din cer, răbdarea și iubirea Mea de pe cruce, unde am fost atât de umilit ca să-l învăț pe creștin umilința, o, fiilor.

O, fiilor, rămâneți întru iubirea Mea! Întâia grijă să vă fie aceasta, că cine coboară din această grijă și taină, moare în el grija cea de mamă a Fiului lui Dumnezeu, Care sălășluiește întru cei ce Îl poartă pe El în pântecele lor pentru trăirea Lui întru ei pe veșnicie apoi. Petrec cu voi clipe sfinte, petrecem fiorul cel ce a dezlegat taina venirii Mele prunc între oameni, și apoi nașterea din Dumnezeu a omului dăruit de Tatăl cu această înțelepciune de naștere de sus a omului și a nașterii Mele în om.

Rămâneți întru iubirea Mea, fiilor! Căutați cu toată grija să înțelegeți această lucrare: să rămâneți întru iubirea Mea. Deslușiți împreună această taină și înțelepciunea ei, ca să vă întoarceți întru ale voastre cu această deslușire și împlinire apoi.

O, fiilor, măsurați-vă dacă sunteți întru iubirea Mea, dacă Eu sunt întru iubirea voastră, dacă aveți pe Fiul lui Dumnezeu cea dintâi grijă pentru voi, așa cum a fost grija mamei Mele Fecioara, dacă Domnul S-a sălășluit întru voi, și aveți grijă mare pentru nașterea voastră din Dumnezeu neștirbită de greșeli împotriva ei. Nici o altă grijă să nu aibă întâietate între grijile pe care le purtați, că iată, puțini de tot stau cu adevărat de vorbă cu cuvântul cel ceresc pentru ei în ziua aceasta sfântă, căci nepăsarea de cuvântul lui Dumnezeu și de împlinirea lui este mare, căci omul se desparte cu greu de păcat, de el însuși și de păcat, o, și să nu uitați, fiilor, că Domnul Cel sfânt Se dă celor sfinți, precum este scris.

Bucuria Mea cu voi vine de la împărțirea bucuriei, fiilor. Lumea iubește ce este al ei, precum am lăsat Eu scris în Evanghelia Mea, dar când e vorba de calea Mea cu voi printre cei ai lumii și se apleacă ei spre voi să-L primească pe Domnul, voi să aveți grijă tot mai sporită să nu călcați peste ceea ce Eu, Domnul, am scris, căci am spus: «Dacă vă iubește pe voi lumea iubirea Mea nu este în voi». Să facem în așa fel să fiți iubiți de cei din lume numai pentru că sunteți ai Mei și că ascultați de Mine în mijlocul oamenilor și să vadă ei viața voastră în Dumnezeu, viața Mea în voi și cu voi, și aceasta să puteți voi trăi mereu înaintea Mea și înaintea celor de pe pământ care vă știu pe voi ai Mei, numai ai Mei, fiilor, iar voi să aveți grijă mare să vadă toți că sunteți ai Mei și că Eu Mă dăruiesc prin voi lor.

O, învățați din zi în zi mai mult să stați sub duhul adevărului, iar adevărul este numai la Dumnezeu, o, fiilor, căci omul lucrează ca omul, iar Dumnezeu ca Dumnezeu, și puțin este înțeleasă această deosebire când nu se vrea a fi înțeleasă. Voi însă pricepeți taina Domnului cu voi și de aceea rămâneți în ea, o, rămâneți în ea, fiilor, căci lumea iubește ce este al ei, iar voi sunteți ai Domnului, nu uitați aceasta!

Iată lângă voi pe trâmbița Mea Verginica și binecuvântată să fie intrarea ei și mărturisirea ei!

— Am cercetat, Doamne, am cutreierat și am cercetat cu prilejul acestei mari sărbători, am cercetat pe poporul cel credincios al cuvântului Tău. Tu știi veghea mea cea multă și grija mea cea mare pentru așezarea și statul frumos înaintea Ta a celor ce cred și fac parte din poporul cuvântului Tău. Au rămas rane în urma celor nestatornici până la capăt, o, și mult se vor rușina aceștia când vor auzi și vor vedea magi de tot soiul că vor umbla după această stea călăuzitoare spre rai, o, și n-ar mai fi să se înmulțească ranele și n-ar mai trebui să se înmulțească dorințele și ambițiile celor ce cred și se apleacă la glasul Tău ceresc, că Tu cu durere le-ai spus mereu: «Ieșiți din lume, poporul Meu!».

O, cum să facem să știe poporul Tău cum vine aceasta? Că dacă dai să te realizezi în lume tu ai un stăpân peste tine la care slujești ca să ai bani, o, și nu ești liber, și ești rob, te bagi rob ca să-ți faci rost pentru viața cea vremelnică, pe care tot dai să ți-o aranjezi cât mai în pas cu lumea, iar Domnul strigă și spune: Ieșiți din lume, fiilor!

O, ce puțini au ascultat! O, ce mult i-ai învățat și le-ai tot spus lor: Fiilor, zadarnic vă umpleți de griji pentru viața asta de pe pământ! Ea trece și n-ai ce lua din ea sus la Domnul, și de ce să plângi atunci pentru pierderea vieții necâștigate în vremea cea de pe pământ, când puteai să-ți lucrezi loc ceresc, că dacă numai locaș pământesc cauți să-ți lucrezi ai pierdut viața, fiule, ai pierdut veșnicia și n-ai viață strânsă în țara veșniciei.

Le spuneai mereu, Doamne: Ieșiți din lume, fugiți, fiilor, de această cursă vătămătoare și faceți-vă loc frumos cu sfinții la Domnul ca să fiți cu Domnul apoi, căci lacrimi grele curg la cei ce nu-s cu Domnul după viața aceasta!

Lumea stă în păcate cu toți fiii ei, iar păcatul alungă rugăciunea și darurile ei, și unde este păcatul nu mai poate rugăciunea, nu mai este ea, că unde tace rugăciunea începe păcatul și calea omului spre iad, spre lume și spre iad.

Când într-un cămin de creștini nu dăinuiesc rugăciunea și pacea dragostei pentru statul Meu cu cei din casa aceea, Eu nu mai am părtășie cu ei, iar îngerii stau departe neputincioși sub nemulțumiri și neînțelegeri și nedragoste și duh de judecată între frați, și-și pierd mintea oricât ar găsi ei cu cale că au minte, o, și nu știu ei că numai dragostea cea pentru cer poate să păstreze frații nedespărțiți, dar iată, duhul trufiei lucrează fin și îl judecă pe om în locul lui Dumnezeu și se face omul judecător, și e păcat așa.

O, Doamne, ai pus mereu povață în cuvânt, iar eu privesc tot timpul peste toți cei ce cred venirea Ta și aș vrea să-i călăuzesc în parte dacă se poate, sau laolaltă călăuzire și fiecare să ia de pe masă pentru sine, căci fără povață sau veghe din cer nu poate nimeni să se păstreze fiu al lui Dumnezeu, fiu al cuvântului Tău.

O, fiu creștin, ca să-ți pot primi rugăciunea trebuie să fii cunoscut, să te cunosc, să te faci cunoscut lui Dumnezeu, și apoi să semeni cu Mine după ce primești de la Mine, și așa ești tu fiu al lui Dumnezeu. Iată, creștinii care au trecut prin acest popor nu au făcut așa înaintea Mea și au lucrat altfel, au dat să caute să le fac Eu voia, dar Eu nu sunt ca omul, căci sunt Dumnezeu. O, nu se suie la cer miros de bună mireasmă dacă jertfa lucrului duhului și al mâinii nu se face cu o mare iubire. Numai ce este din o mare iubire ajunge o bună mireasmă la cer, altfel nu are nici o plată dăruirea.

Fiilor, fiilor, cereți peste cei de pe pământ lucrarea harului să vină. Harul cel de sus îl poate ajuta pe om, pe creștin, căci trebuie să-L poarte omul pe Dumnezeu, și apoi să vină peste el darul prin care să-L slujească pe Domnul, dar fără să-și facă omul socoteala pentru el însuși, pentru meritele slujirii lui, ci să socotească doar că este păcătos și dator lui Dumnezeu pentru viața sa, că iată, trufia nu-l slăbește ca să-și piardă umilința inimii, ci îl cuprinde de peste tot și-și pierde omul pocăința, pierde acest mare har care-i întărește aplecarea și supunerea, o, și greu mai este să aibă omul minte prin care să poată Domnul, Care a murit pe cruce pentru om!

O, creștine, nu uita că am murit pe cruce pentru tine. Păstrează-ți duioșia pentru ranele și disprețul pe care le-am purtat cu crucea în spate și cu răstignirea pe ea a trupului Meu dumnezeiesc, și așa să-ți poți păstra pocăința trează și vie mereu, că iată cât rău îți faci ție și lui Dumnezeu când uiți ce plată rușinoasă a purtat Fiul lui Dumnezeu pentru tine de la maimarii lumii de pe pământ, lumea în mijlocul căreia tu îți petreci viața lipsit de dragostea de Dumnezeu.

O, nu uita, creștine, că Dumnezeu este dragoste, și tot așa sunt și cei ai Lui pe pământ. Iată ce face dragostea! Dragostea M-a pus pe cruce, nu altceva înseamnă dragostea. Întreabă-te dacă ești în dragoste uitându-te ce face dragostea, căci Dumnezeu S-a smerit spre batjocură ca să nu mai fii tu pedepsit pentru multele tale păcate, pentru despărțirea ta de El, pentru înstrăinarea ta de Domnul, iar El te-a iubit și S-a smerit în locul tău și nu-ți cere decât să-L recunoști ca pe Cel ce-ți dă salvarea.

Feriți-vă să judecați pe Dumnezeu și mersul Meu cuvânt peste pământ cu cei de sub crucea venirii Mele acum, la sfârșit de timp. Cu lacrimi vă spun aceasta, că Mă doare până în veci de cei care s-au sfărâmat în piatra judecății asupra mersului Meu de azi cu cei ce Mă poartă ca să vin cuvânt pe pământ. N-am mai rămas alături cu cei nemulțumiți și neiubitori până la capăt cu răbdarea sfântă, și și-au făcut rost de judecată căci au judecat.

O, aveți grijă mare cum priviți mersul Meu și crucea Mea de azi și loviturile spre ea, că am avut cu cei ce Mă poartă, am avut lângă ei creștini buni cu credința și cu jertfa lor, dar s-au crezut în stare să socotească ei în locul Meu lucrurile și stările și s-au urcat așa deasupra Mea și au amețit și nu-i mai am sub cruce, o, nu-i mai am dacă s-au clătinat, și așa s-au clătinat mulți și s-au luat unii după alții căzând în slăbiciuni, o, și mai am puțini, și merg din greu.

Sunt dintre cei care așteaptă să spun cuvinte mari să despic munții cu ele, că așa știu ei să gândească și să aștepte de la Dumnezeu. Eu însă petrec cu voi ca tata cu fiii lui aici, și Ne gospodărim lucrarea și viața cu rânduieli după legile cerești, și ce cuvinte mai mari mai pot fi așteptate de la Dumnezeu ca să fie auzite? O, nimeni dintre aceștia să nu uite că Eu sunt Cel ce trebuie să aștept, și că aștept și tot aștept cu răbdare de Tată după cei ce puțin iubesc să împlinească lucrul de fiu înaintea Mea.

Și dacă un cuvânt mare se așteaptă din gura Mea, iată-l: Iubiți să fiți sfinți, iubiți sfințenia! Ea se mărturisește pe sine prin tot ceea ce este și face omul, și se face pildă de sfințenie pentru mulți. Veți putea aceasta dacă sunteți umiliți și smeriți, iar altfel nu veți putea. Păcatul nu trage la cei iubitori de umilință și smerenie, iar dacă trage e din pricina amestecului trufiei chiar prin acestea, căci omul nu poate să se creadă nevrednic de Dumnezeu, de mântuirea sa așa cum sfinții plâng și se tânguiesc pentru nevrednicia lor înaintea lui Dumnezeu.