6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, fii creștini, o, fii creștini, a pierdut omul raiul. Nu a ascultat omul de legea cea din rai. Postul și rugăciunea, aceasta înseamnă legea raiului. O, fiilor, ascultați de legea creștină, că e ruptă din rai. Plânge Adam pentru tot neamul omenesc, plânge cu durere fără de mângâiere și strigă de lângă Mine în ziua aceasta de duminică, numită creștinește izgonirea lui Adam din rai, și odată cu el tot neamul omenesc apoi, dar el strigă acum și spune: Vine Domnul la tine, neam creștinesc. Deschide-I ca să crezi în cuvântul Lui, și vei fi salvator neamului omenesc, de la tine și până la mine și-ți va mulțumi pentru credința ta cea de la sfârșit de timp, cu care tu Îl aduci pe Domnul pe pământ. Amin.

O, M-a trimis Tatăl pe Mine să vin pe pământ, să mângâi plânsul lui Adam și să merg în locuința morților să dau drumul celor robiți și să aduc învierea peste mulți odată cu învierea Mea. Am lăsat apoi rânduială sfântă prin biserica Mea cea de două mii de ani și am tot îmbogățit-o prin sfinții părinți, ca să se facă prin biserică rugăciuni și post pentru cei care nu mai sunt pe pământ și pentru cei care tot pleacă, și ca să aibă ei salvare și viață veșnică prin strigarea cea de pe pământ pentru ei până azi, și iată cât de mare legătură este între cer și pământ pentru lucrarea de salvare a omului! Iar Eu, Domnul, ocrotesc lucrul cel pentru cer și stau la mijloc pentru turma Mea, și nu poate satana să-L biruie pe Dumnezeu, și va fi el biruit, el, și toți slujitorii lui și ai minciunii lui, căci tatăl minciunii este el, și de aceea va cădea, precum este scris.

Iar tu, popor creștin, ai datoria să cunoști și să te ferești de calea lumii, de calea lui satan și de toate unsorile lui și să te întărești în locul cel ținut curat pentru tine și pentru ai tăi, căci vremea este să fii înțelept și tot mai înțelept peste vremea aceasta dușmană pe tine și pe Mine, dar Eu, Domnul, stau la cârmă și te povățuiesc cu cuvântul, numai să ai voință să Mă crezi și să Mă lași pentru tine în față, căci Eu sunt Domnul, o, fiu creștin.

Acum am de grăit cuvântul păcii peste popoare, peste locurile de războire între popoare, și spun:

Pace vouă, stăpânitori de popoare, și vouă, popoarelor de sub stăpânitori! Eu, Domnul, pun îngerii Mei și îi întăresc peste lucrările voastre, căci planurile voastre nu seamănă cu ale Mele. Așadar, Eu, Domnul, stau de veghe pentru cei care caută pacea și pentru cei care se bizuie pe Dumnezeu. Eu lucrez, Eu, mai mult decât ceea ce fac oamenii, iar lor le spun din cer: pace vouă, și orice război să se sfârșească cu pace!

Pacea vine de la Dumnezeu, nu de la oameni, iar vouă, celor care întărâtați spre războire, pace vouă și mai mult, și mai apăsat, și aplecați-vă cuvântului Meu, căci din cer îl așez peste voi și spun: Pace vouă! Auziți? O, aplecați-vă și învățați de la Mine să lucrați dragostea, căci dragostea este de la Dumnezeu, este din cer.

Dumnezeul dragostei spune celor răzvrătiți spre război: pace vouă, pace vouă, pace vouă, iar ei să audă numaidecât ce grăiește lor Domnul! Amin, amin, amin.

Eu sunt, fiilor, Eu sunt Cel Care pune în om credință, iar dacă omul nu-și păstrează credincioșia și aplecarea sa înaintea cuvântului Meu împlinit în el, Eu sunt Cel Care ridic darul credinței din el, o, și rămâne el fără de minte mai mult decât înainte, până să-Mi fac milă cu el, până să bat la ușa lui să vin și să-l pețesc pentru cele ce vin din cer cu Mine pe pământ în vremea aceasta când Dumnezeu lucrează cer nou și pământ nou și descoperirea lor apoi la vedere pentru cei ce cred sosirea acestei Scripturi împlinite, precum este scris.

Acum pace vouă vă spun, fiilor, vouă, și celor ce Mă iau de la voi pentru hrană de sus, pentru ca să-Mi urmeze și ei cu lepădare de sine, căci unde nu este lepădare de sine nu poate credința, nu poate fi primit și împlinit cuvântul Meu cel nou, nu poate Domnul cu venirea Sa cea din vremea aceasta!

O, fiilor, așa a fost și cu cuvântul Meu cel de azi, și prin care am grăit mult, mult peste pământ, dar neavând cine să-l scrie de fiecare dată așa cum astăzi este el scris în cetatea Mea de acum când vin și cuvintez de deasupra, o, n-a rămas scris pe pământ tot cuvântul Meu din vremea aceasta, și trebuie să spun aceasta, căci am avut mereu popor la masa Mea de cuvânt grăit șaptezeci de ani pe pământ acum, la sfârșit de timp, dar dacă nu-l ții în minte, creștine, îl calci, și trebuie iar și iar să ți-l amintesc, iar voi să vi-l aduceți aminte unul altuia când îl călcați, fiilor.

O, e mare însemnătate împlinirea cuvântului Meu pentru ca să se împlinească Scripturile cele pentru acum scrise, căci de aceasta atârnă împlinirea lor, fiilor. În toată vremea cuvântului Meu din vremea aceasta au fost și ridicări, au fost și căderi pe cale ale creștinilor, dar dacă s-ar fi scris toate n-ar fi încăput cartea pe pământ.

Iată pilda fiului risipitor! O, fiilor, cu greu se mai întoarce azi cel care s-a smuls din viță ca să rodească din sine apoi. Vița este lucrarea și hrana bisericii Mele, este Domnul pe masă de hrană, o, și s-au smuls de la masa aceasta unii după alții cei ce s-au smuls ca să rodească din sine, dar soarta lor este uscarea mlădiței și aruncarea ei în foc, precum este scris, și asta este soarta celor ce nu dau să învețe și să le placă învățătura. Cine dă să fie codaș la învățătură, adică la îndatoriri, acela să fie codaș și la drepturi, căci așa se cuvine după cântar drept, și totul este după merit, iar cel nemeritos, să caute cu umilință față de toți ceilalți, căci este nemeritos, este leneș, după cum alege să fie, după rodirea slabă pe care și-o alege, adică răsplată după faptă, nu altfel.

Omului îi place să crească fiindcă nu-i place să fie copil, să rămână copil, să aibă părinți, să aibă făcător și povățuitor care să-i conducă pașii și gândul și fapta și simțirea și credința și toate cele dinăuntrul lui ca să poată fi în el împărăția copiilor, împărăția lui Dumnezeu, cea de sus, și netrecătoare ca și Dumnezeu. David era așezat de Dumnezeu împărat peste poporul său, dar avea de părinte pe Dumnezeu și spunea el: «Doamne, curățește-mă de cele ascunse ale mele și mă ferește de răul de la ele, de păcatele care se nasc prin cele ascunse în mine». O, Îi dădea Domnului loc înăuntrul său, nu tăcea în el fără de știre, iar când greșea se descoperea pentru vindecare și plângea ca un copil după ajutor.

Taina și lucrarea de copil așez ca învățătură pe masa Mea de azi, căci greu se mai deprinde omul cu împărăția lui Dumnezeu înăuntrul lui, fiilor! Dacă omul s-ar uita mai bine și mai mult la Mine ar putea atâta de ușor să înțeleagă această taină a vieții veșnice, taina împărăției lui Dumnezeu în om. Ce-i folosește omului dacă n-a voit cu împărăția lui Dumnezeu înăuntrul său? Ce i-a folosit lui Adam dacă n-a rămas copil al Celui ce l-a zidit pe el din pământ și a așezat în el cerul, pe care Adam l-a dărâmat apoi?

A fi copil înseamnă a fi mare prin ascultare. A fi ascultător înseamnă a fi copil mereu mic. Iată, nu poate omul așa, nu poate încă de la începutul său pe pământ.

Trebuie să stea în umilință, în mare umilință să stea cei ce au de la Tine darul credinței, o, Doamne. Lipsa umilinței îi face nevrednici în multe pe cei care cred în Tine și-Ți urmează pe cale, dar dacă umilința nu strălucește în purtarea lor și nu este ea lucrătoare pentru umilința inimii altora, o, nu este rod pentru Tine ca să ai Tu ce să strângi lângă Tine, Doamne, și să ai cu cine să-Ți porți crucea și venirea, și iată, și acum ai puțini, puțini de tot cu care să Te ajuți și să-Ți sprijini mersul și rodul apoi, și să-Ți crești răsad nou. Slavă îndelungii Tale răbdări, ca și în vremea crucii Tale, slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Iubirea mea Te poartă și azi, și face ea minuni, căci eu călătoresc, și se dovedește aceasta prin semne minunate și îi ajută în credință pe mulți.

O, am stat în sfat cu voi, fiilor. De fiecare dată când Mă vestesc să-Mi arăt slava Mea de peste voi Eu trebuie apoi să stau în sfat cu voi și să cântărim toate și să lucrăm cu socoteală bună și întreagă în toate, fiilor, și de aceea trebuie numai cu cârmă să se lucreze. O, de ce vin, de ce vă învăț toate și mereu? Vă trebuie umilință și mare umilință și simț sfânt și mult, și pe care nu din voi să le socotiți, ci de la Mine să luați știre, și apoi lucrare, dacă Eu stau între voi ca să cârmuiesc statul și mersul Meu cu voi.

O, fiilor, vă învăț să aveți grijă de cuvintele rostite, căci cuvântul rostit are putere mare cât omul nu pricepe aceasta. Vă învăț să vă faceți rost de multă pace și armonie dinspre unii spre alții, că acestea vă ajută să faceți pace și armonie între voi căci din ele însele ies acestea ca să se vadă rodul lor apoi.

Vă povățuiesc, fiilor, să primiți cu mare drag orice cuvânt, orice cerință ce vi se cere s-o împliniți voi, căci voi trebuie fii ascultători să fiți, și neadormiți pentru ascultare să fiți și să stați și să lucrați, o, că asta înseamnă numele vostru de biserică a neadormiților, și nu altfel înseamnă acest nume. Ascultarea lucrează dăruire prin lepădare de sine când vi se cere aceasta, când vi se cere, nu când și cum vreți voi să vă dăruiți.

O, nu vă potriviți unii cu alții în toate câte sunt de lucrat și de ascultat, și de aceea voi să nu vă luați singuri, fiilor, căci darurile și purtarea lor Eu le gospodăresc, Eu, nu uitați aceasta, căci voi nu trebuie să vă luați singuri după dorință ceea ce luați să purtați.

Mă uit la voi, și așa vă călăuzesc. Mă uit la voi, și așa vă împart, nu altfel, numai să fiu lăsat Păstor să vă fiu și să vă împart lucrul și hrana și puterea cea pentru Mine, fiilor, o, că mulți din cei ce se alătură să stea pe lângă voi nu știu să se lepede de sine cu mulțumire, cu sfială, cu aplecare, și iată, trebuie învățătură sfântă să ia toți, dacă vor să nu se strice pacea și armonia cea de la Mine cu voi. Sunteți sau nu sunteți plăcuți lor, dar trebuie să se înțeleagă lucrul cel din cer vegheat și cârmuit, și nu de pe pământ să luați voi să lucrați, căci Eu sunt Cel ce vă dau să lucrați spre slava Mea, iar voi să stați în genunchi numai în fața Mea, și nu în fața oamenilor, o, nu, fiilor, și feriți-vă de oameni, și înțelegeți ceea ce vă spun, iar cine nu înțelege, acela să învețe, ca să poată înțelege.

O, fiilor, o, creștinilor, strângeți-vă la Mine iubire de Dumnezeu și duh de umilință și de pocăință, că are nevoie sufletul de veșmânt, are omul vostru ce va să fie, are nevoie acolo. Omul este condamnat de păcatul săvârșit. Căutați să vă ierte Dumnezeu, să vă lase păcatele, să vi le șteargă, dar strângeți-vă de acum încolo ca să aveți trăire măreață acolo unde începe plata pentru cele lucrate aici.

Vorbeam cu Tatăl pe pământ, vorbeam de pe pământ, iar Tatăl vorbea cu Mine din cer și S-a lăsat auzit la botezul Meu în Iordan, și pe munte apoi când Tatăl M-a slăvit în lumină mare înaintea ucenicilor Mei, o, și Mă alinam vorbind cu El, iar pe Mine Mă auzeau ucenicii când vorbeam cu Tatăl pentru Mine și pentru ei.

O, fiilor, o, creștinilor, vorbiți și voi cu Tatăl, vorbiți și voi cu Mine, cu sfinții, cu îngerii, cu mama Mea Fecioara, vorbiți cu cei din cer, fiilor. Hrăniți-vă sufletele, hrăniți-l pe omul vostru ce va să fie după viața trupului. Faceți-vă odihnă îngrijită din vreme, o, că nu știți când vine Domnul, și ce veți face dacă sufletul nu are strânsură să stea înaintea Domnului cu bogăție, cu veșmânt, și nu gol?

Credința aduce la împlinire voia lui Dumnezeu pe pământ, mama Mea, o, și nu e ușor aceasta pentru inima și mintea omului, căci omul este uituc, și se îndeletnicește cu multe pe pământ, dar Dumnezeu este Cel ce poate să împlinească voia Sa între oameni, o, și ce ușor i-ar fi omului să creadă și să se aplece cu cumințenie, cu smerenie, și să ia din cer pentru el pe pământ lucrul său, așa cum ai lucrat tu, ascultând și crezând, mama Mea!

O, hai să vorbim în cer înaintea celor de pe pământ și să Ne facem auziți ca să-i ajutăm pentru credință pe oameni, mama Mea!

— O, Fiule Iisus, toți cei cu mintea stricată și bolnavă și care-și zic: „Nu este Dumnezeu!”, toți aceștia nu Te vor avea de Dumnezeu nici după ce se mută din viața pământească, iar eu le spun lor:

O, dacă n-ar fi un Făcător a toate câte sunt văzute și nevăzute, n-ai mai fi nici tu cel care zici: „Nu este Dumnezeu!” și n-ar mai fi nimic din toate câte sunt, dar iată, pe pământ și sub pământ și în ape și în văzduh este viață, este de la Dumnezeu și Îl mărturisește și adeverește pe Dumnezeu că este, iar tu, nebun cu mintea, ar fi să-ți vezi boala și să nu vorbești altceva decât de boala ta, pe care nu ți-o poate vindeca decât Dumnezeu, și pe Care tu Îl defaimi că nu este și că tu ești, dar cel mai adevărat adevăr că este Dumnezeu ești tu, și dacă tu ești, este și Dumnezeu și de la El ai viață.

O, și dacă oameni mulți pe pământ cred că este Dumnezeu, de ce, oare, nu caută spre El și nu-L ascultă cu recunoștință pentru purtarea Lui de grijă în toată vremea a celor ce sunt între pământ și cer pentru oameni ca să le poarte oamenilor de grijă?

Omule, ai nevoie de suferință ca să nu-L uiți pe Domnul Dumnezeul tău și să greșești apoi ca Adam, care a dat să fie fără Dumnezeu peste el și să-și facă voia sa, dar voia sa l-a pierdut pe el de tot, o, și așa pățesc toți cei care iubesc să-și facă voia lor pe pământ.

O, oamenilor, o, fiilor, când bate Domnul la ușa voastră, când vă vorbește El acum vouă prin cuvântul Său, o, nu luați cu ușurință aceste clipe care vă probează pe loc credința și credincioșia și care vă cercetează purtarea cea dinăuntru și cea din afară. Fiți priveghetori pentru felul cum lucrează Fiul meu pentru voi și peste voi, o, și nu fiți ca și cei care nu L-au lăsat pe El să-i cerceteze și să le facă la vreme îndreptarea, iar dacă ei n-au voit, e pentru că au ales să rămână în voile lor bolnave și fără vindecător peste ei, și au pierdut ei calea vieții și au căzut spre păcat.

O, omule, o, fiule nesupus, dacă nu-L primești pe Domnul pentru pașii tăi e pentru că te dai mare, te crezi mare și în stare să-ți cârmuiești pașii vieții, numai că cei mari sunt cei ce se apleacă, sunt cei ce primesc ca să aibă și ca să poată și ca să știe cum să meargă. Când omul a greșit în rai din pricina neveghii de peste el, Domnul i-a spus lui: „Pământ ești și în pământ vei merge, iar până atunci pământul îți va rodi spini și ciulini”. O, fiilor, spini și ciulini sunt păcatele omului și acestea sunt rodul lui pe pământ și Îl înțeapă pe Domnul ca să nu Se poată apropia să-l cerceteze, să-i facă bine, să-i cârmuiască viața.

O, fiilor, fiți cer, nu fiți pământ, că în cer stă Dumnezeu cu cerul Lui de îngeri și de sfinți, și veți fi cu cerul Lui dacă veți iubi să aveți veghe peste voi, căci veghea vă păzește să nu păcătuiți, să nu vă despărțiți de Dumnezeu pentru păcat așa cum s-a întâmplat cu Adam, și a mers Adam în pământ dacă n-a iubit cerul și veghea cerului peste el pe pământ.

Vă cuprind, fiilor, acum în nor de heruvimi și de serafimi, norul din care Eu vă grăiesc vouă acoperit de aripile nevăzute ale oștirilor de sus, care Mă poartă. Îngerii luau chip pentru trimiterea lor cu cuvinte din cer, de împlinire pe pământ, o, și așa este mereu până azi, numai să fie cine să creadă și să primească din cer, și primesc doar cei pregătiți cu credința prin păzirea poruncilor, prin temerea de Dumnezeu, și mai ales prin viață sfântă, prin nemâncarea de carne și prin sfințenie, căci carnea nu ajută credința, iar poporul Israel care nu L-a primit pe Domnul mânca tot timpul carne și păcat, căci carnea este păcat, și de aceea i-am povățuit Eu pe cei care au dat de la ei împlinirea cerută pentru stat la masă cu Domnul aici, și le spun și acum lor așa:

O, nu forțați porțile, nu cereți să fiți la masa Mea aici dacă nu sunteți cunoscuți de cei de aici că sunteți așezați cu viață de Nou Ierusalim, și pentru care nu v-ați învoit și nu v-ați luptat și nu v-ați ales deoparte pentru Domnul. Am strigat mereu peste poporul care a dat să se apropie și să ia povața Mea de pe masa de aici, dar n-a ales să se adune lângă Mine cei așteptați să poată ceea ce Domnul cerea pentru cei care dau să rămână ai Mei. Strig și azi și spun celor ce au putut fi în poporul de Nou Ierusalim, și le spun lor așa:

Iată ce spun Eu tuturor celor de pe pământ vii cu trupul: Toată viața omului pe pământ este locul și timpul în care el trebuie să-și pregătească veșnicia cu Hristos, unde trebuie să-și strângă ca să aibă, ca să-și facă loc lângă Domnul, o, că M-am dus ca să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie și cei ce se pregătesc să fie ai Mei aici, și pe vecii apoi.

E mare și e dulce taina vieții veșnice și am venit cuvânt pe pământ să-i spun omului de ea. Stau cetele îngerești privind slava cuvântului Meu când Mă scriu cu el pe pământ. O, stai și tu, creștine, stai și tu cuprins în taina și puterea cuvântului Meu de peste tine, stai cu temere de Dumnezeu, Care-ți cuvintează ție tainele cele pentru tine și pentru soarta ta cerească, dacă vrei iubirea Mea s-o ai de partea ta în viața ta cea veșnică. Trupul Meu cel înviat e plin de măreție. Mă port cu el între cer și pământ și Mi-e dor să Mă vezi lângă tine aievea și să ne privim la masă când stăm. O, caută cu dor această părtășie cu Mine, că Eu cu dor aștept să-ți înnoiești văzul și să-L vezi pe Dumnezeu, fiule creștin. De aproape șaptezeci de ani grăiesc peste pământ acoperit de aripile heruvimilor slavei Domnului și ale serafimilor care-Mi tăinuiesc trupul și mersul Meu peste tot.

Dar pe unii dintre cei ce cred trebuie să-i îndemn cu și mai mult cuvânt dacă ei nu veghează îndeajuns să asculte de povața Mea, căci Eu, fiule creștin, când dai să fii îndărătnic și neaplecat, vin aproape ca să-ți spun starea ta, și vin prin chipul celor de lângă tine așa cum dau Eu să lucrez și să-ți vestesc, iar dacă tu nu primești, dacă zici că e omul, că e fratele, tu faci atunci ca poporul Israel care nu M-a primit și M-a respins și M-a dat pieirii, căci era îndărătnic pentru ascultare acest popor, o, și să nu faci și tu așa, că Eu vin din cer la tine, nu de unde o fi, și trebuie să am fii cu temere de Dumnezeu în ei, că altfel nimeni nu ascultă, nimeni, decât cei care tremură la cuvântul Meu, și în care Îmi pot găsi plăcerea și împlinirea, precum este scris.

Grăiesc în cetatea cuvântului Meu și dau povață peste toți cei care se numesc poporul Meu și spun: Cine nu se teme de Dumnezeu tot timpul, acela nu este cu Dumnezeu. Cine se teme de Domnul, unul ca acela Îl recunoaște de Stăpân Atotputernic, și așa Îl mărturisește Dumnezeu al său, iar altfel omul nu este al lui Dumnezeu.

Vă învăț, fiilor, prin coborârea Mea cuvânt spre voi, și vă învăț și de lângă voi, vă învăț și din cer și de pe pământ, ca nu cumva să credeți în zadar cuvântul venirii Mele, că mulți Îmi caută cuvântul când vine, dar nu-l și așează peste ei împlinit, iar Eu, Domnul, voiesc să-i împlinesc pe cei ce M-au luat de călăuză a lor, o, că nu oricum se cheamă că ești lucrat de acest cuvânt, ci numai când ai temere de Dumnezeu și stai mic în mâna Sa lucrătoare de om nou.

Am dat de știre aici să învățați mângâiere să lucrați, că altfel își fac loc stări neodihnitoare și neaplecare, fiilor. Aplecarea aduce pace și mângâiere, numai să luați pildă de la o pisicuță care împarte mângâierea ei celor din jurul ei, că merge vestea că pisica vindecă durerea trupului celui bolnav sau ostenit, dar această vindecare nu vine din altceva al ei, ci numai din duhul care trăiește în ea, duhul mângâierii, căci pisica mângâie, mângâie mereu, o, fiilor. Omul însă e mai jos cu sufletul din el. E încordat omul, e plin de sine, se tulbură în el, e trufaș, căci îi lipsește duhul mângâierii, se tulbură, căci are în el duhul trufiei, care-l dă de gol pe stăpânul cu care lucrează el, pe satana cel trufaș, cel îngâmfat. Iar cel care-L are pe Domnul de Stăpân, acela se apleacă, nu-și caută dreptate, nu dorește să aibă, căci este blând și smerit cu inima ca și Dumnezeu.

Sunt tot timpul cu privirea și cu urechea peste voi, fiilor. Așa lucram și cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, pe care mereu îi învățam și le îndreptam pașii. Vă culeg cuvintele, purtarea, iar dacă sunteți aspri, vin lângă voi și vă mustru și vă învăț iubirea prin toate, o, fiilor, numai să știți voi să primiți pe Dumnezeu, căci omul nu are dreptate, de vreme ce este greșit în multe, nu în puține, iar fiii lui Dumnezeu învață de la Dumnezeu, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, fiilor.

Nimeni nu mai iubește suferința, nimeni nu vrea să poarte cruce, nimeni, decât creștinii Mei, nimeni decât cei ce se uită la Mine. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea ca să Mă vadă cel ce voiește să vină după Mine și să știe cum se merge pe calea vieții, căci altfel de mers îl prostește pe om și îl conduce spre duhul trufiei, duhul care stăpânește peste oameni pe pământ.

Voi, fii ai poporului cuvântului Meu, voi să vă feriți de duhul satanei, de duhul trufiei, duhul care-l scoate pe om din duhul ascultării de Dumnezeu și al aplecării și al iubirii, o, fiilor, și apoi acest duh îl pedepsește pe om, Îl dă deoparte pe Dumnezeu de la cârma vieții omului. O, nu stați fără învățător, fără cârmă peste voi.

Nu vă purtați cum o fi cu cel care vă veghează și vă ține din scurt paza vieții, faptele vieții, purtarea și lucrarea. O, nu-l vorbiți de rău, fiilor, nu vă supărați când vă arată greșelile și nu-l vorbiți de rău dacă nu-l folosiți din plin pentru formarea purtării voastre de fiecare clipă, căci dacă faceți așa, voi nu aveți cârmuitor de la Dumnezeu pentru voi ca să se cheme că sunteți ai lui Dumnezeu și că v-ați adus Domnului spre creștere.

De șapte mii de ani aștept iubirea omului. Acum două mii de ani când am venit după om trimis de Tatăl i-am vindecat pe mulți ca să Mă iubească ei apoi până la moarte, și apoi să-i iau lângă Mine ca rod al iubirii. Nu ca să le fac bine și atât, nu pentru asta îi vindecam, ci pentru că Îmi lipsea și Îmi lipsește iubirea omului. Cel care Mă iubește nu este cel care caută vindecare de dureri, ci este cel care suferă pentru suferința Mea cea de la el și de la om și pentru om, și este cel care stă sub cruce fără de murmur, fără de lepădare, și asta înseamnă să Mă iubească omul pe Mine, Cel îndurerat pentru că l-am pierdut pe om din rai, din veșnicia Mea.

O, pace vouă, celor ce-Mi deschideți ca să intru în cetate cu sfinții și în carte cuvânt, fiilor primitori de Dumnezeu! Grăiesc peste pământ cu duh de sărbătoare sfântă pentru mama Mea Fecioara, așa cum este trecută în calendarul creștinesc această zi de pomenire a veghii sfinte pe care mama Mea Fecioara o are pentru neamul creștinesc de pe pământ, măi fiilor. O, cât de mare a fost și este iubirea ei pentru Mine și pentru cei ce M-au iubit și Mă iubesc pe pământ!

O, câtă iubire, câtă mângâiere am avut și am de la mama Mea Fecioara! Toți caută mângâiere și vindecare de la Dumnezeu și atât, dar aceștia nu Mă iubesc fiindcă se iubesc pe sine, fiindcă așa știu iubirea cei ce Mă caută pentru ei, dar Eu caut să Mă iubească, să Mă poarte omul, să Mă vindece, să Mă dorească cu dor.

O, fiilor, greu este de omul care nu are frică de Dumnezeu și se lasă lucrat de diavolul atât de mult cât nici nu-și mai dă seama! De aceea vă învăț mereu pe voi să nu vă lipsească smerenia și să nu uitați această povață a Mea, căci creștinul se dă de gol pentru lipsa smereniei prin purtarea cea urâtă a sa față în față cu aproapele său, și iată, creștine fiule, când îți lipsește smerenia inimii îți lipsește și cea a purtării între frați, căci purtarea și vorbirea limbii te descoperă când grăiești neplăcut și de partea ta, când nu primești pe celălalt să-ți măsoare purtarea și judecata lucrurilor, căci nu tu trebuie să-ți faci aceasta, o, că e mare rătăcire să iei din tine pentru tine, căci omul își ține parte dacă nu stă mic pentru ca să-l poată primi pe fratele său pentru sine, nu el să-și facă socoteala față de câte vin să-l lucreze pe om, pe cel care nu știe de unde să vină facerea lui cea de toată vremea, auziți voi? de toată vremea facerea omului, că altfel i se pare că el trebuie să-și facă peste el facerea sa, iar dacă face așa cade ca Adam, moare ca Adam, se desparte de facerea lui și de Făcătorul lui ca și Adam, care s-a ascuns ca să nu se umble la el și ca să rămână el străin de Dumnezeu, și iată, vai de cel ce-și este sieși făcător, și nu deschide razelor de soare să vină să-l crească pe el!

O, fiu creștin, dacă nu poți să te lași biruit, ascultă-Mă ce te povățuiesc: gândește-te la nevrednicia ta. Ea te va ajuta să fii aplecat mereu, smerit și nearțăgos când îți vine să faci aceasta, și vei sta mai spășit, mai rușinat, și-l vei simți pe celălalt mai bun decât tine, mai vrednic, mai de lăudat, și-i vei primi pe ceilalți peste pașii tăi, căci Domnul îți va da ție prin ei, și nu te va lăsa să cazi și să pieri greșind și tot greșind, dar numai dacă nu vei face ca Adam ca să te dezvinovățești, să te ascunzi în tine cu păcatul tău și să minți ascunzându-ți nevrednicia, căci Eu, Domnul, îți trimit pentru ea lecuire, curățire, veste de îndreptare, numai să nu te ascunzi spre nevindecarea ta, spre neîndreptarea ta și să rămâi lipsit de învierea din păcatul pedepsitor asupra ta, și e mai bine să deschizi soarelui când vine spre tine cu razele sale.

O, fiilor care cunoașteți pe Domnul prin acest cuvânt sfânt, v-am dat nu de mult povață să învățați să vorbiți fără de greșeală, căci omul greșește prea mult prin cuvinte, fiilor, și v-am spus, lucrând între voi, să vorbiți vorbiri sfinte, nu pământești, căci vorbirea este ori boală sau patimă, ori dar din fire, dar cel mai bine este să aveți vorbire prin darul cel de la Dumnezeu, și vă veți vindeca de voi înșivă când satana vă îndeamnă să vorbiți și să vă pitiți pentru adevărul cel despre voi, și care vă doare pe voi când el vă scoate din voi față în față cu semenii voștri.

Are omul răul obicei să-și acopere greșeala cu greșeala celuilalt, și iată ce greu este păcatul fățărniciei, aruncarea crucii, fiilor! O, nu scapă omul cu una cu două de acest păcat, de teama pentru care aruncă în celălalt cu vină pentru ca să-și ocrotească păcatul său prin neprimirea îndreptării, prin căinare, prin duhul de judecată sau nemulțumire, și iată, nu scapă creștinul cu una cu două de acești dușmani de suflet. O, uită-te la Mine când vine spre tine îndreptare, nu te uita la fratele tău, căci așa este dreptatea numărată: întâi Dumnezeu, apoi aproapele tău, și numai apoi tu, iar altfel dacă faci, nu ești plăcut lui Dumnezeu și ești încă fiul lui Adam, cârtitor, fricos, învinuitor, iubitor de sine și rece cu Dumnezeu, până la despărțirea de Mine apoi, și te duci și-ți pierzi capul de pe umeri și îl arunci în noroi, în mâna diavolului cel răzvrătit, în neascultare ca și lumea cea fără de cap, și numai cu picioare și în locul capului.

O, aveți grijă, fiilor, că vă învăț să scăpați de grăirea de rău împotriva aproapelui. Numai Dumnezeu știe pe aproapele tău, nu și tu, iar cel ce grăiește de rău pe aproapele, acela nu este curat, nu este adevărat, ci este făcător de minciuni și dușman pentru cel căruia îi încarcă mintea cu vorbirea lui de rău, cu patima vorbirii, fiilor. O, ce poți scoate de la cel ce grăiește de rău pe cineva? Trebuie să fii prea plin de iubirea de adevăr ca să poți înțelege ce rău dă să-ți facă ție cel ce grăiește de rău când vine spre tine să se povestească sau să povestească despre aproapele său.

O, nu se poate sminti cel plin de credință și de credincioșie, că acela are pe Dumnezeu în el de minte și de viață. Se smintește numai cel care asta caută sau asta merită, și se prăbușește apoi de pe stânca credinței și a credincioșiei și se ascunde de lumină căci este pătat, este greșit, iar dacă mai dă să se ridice nu poate.

M-am arătat curat și sfânt pentru adevărul cel despre Mine acum două mii de ani, căci am stat sub pecetea lui Caiafa nestricată după ce am fost pus sub răstignirea pe crucea prin care am înviat apoi, dovedind că sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, o, și n-am fost fățarnic, n-am avut în ființa Mea de om aluatul fățărniciei, și Mă doare de șapte mii de ani fățărnicia omului, căci omul nu poate, o, nu poate să nu fie fățarnic dacă așa a început să facă încă din rai, încă de la începutul său față în față cu Dumnezeu și cu aproapele său, iar duhul rău îl înhață pe om de partea sa prin lucrarea fățărniciei, cu care dă să-Mi doboare truda și rodul așteptat cu răbdare fără de margini din partea Mea față în față cu lucrarea omului plin de duhul fățărniciei, care i se vede bine oricât ar da el să se pitească sub fața inimii curate cu fapta, și iată încă o zi și încă una peste alta a nepăsării inimii omului pentru statul lui înaintea lui Dumnezeu curat cu inima și cu fapta și cu vorba, iată despărțirea de Dumnezeu a omului care face ca și Adam în rai când M-a pierdut prin fățărnicia lui dacă am dat să descopăr fărădelegea lui!

O, de aceea, fiilor, vă învăț mai întâi să luați în seamă acest îndemn rostit acum peste voi, căci vă învăț să vă feriți de aluatul acesta, fățărnicia, că Eu, Domnul, n-am în ființa Mea acest aluat. O, feriți-vă de acest păcat, ca să puteți să învățați de la Dumnezeu și să-I și împliniți povața pentru viață veșnică, fiilor, că multe dau să vă învăț în ziua aceasta, și am lângă Mine pe mama Mea Fecioara și Mă roagă ea să umblu la inima voastră în ziua aceasta de sărbătoare pentru ea și să vă dau formă sfântă, purtare sfântă, iubire sfântă ca să iubiți pe Dumnezeu, căci toți oamenii iubesc păcatul, fiilor, și nu se mai despart de el nici pentru salvarea lor de la pierzarea cea veșnică și mult dureroasă a celor ce ascultă de satana pentru păcat.

Vă trebuie smerenie, multă smerenie, fiilor. Pe calea cu Hristos vii să te smerești, nu vii să arăți ce știi, ce ești, ce faci, ce poți, o, nu, ci doar pentru smerenie, pentru ascultarea spre iertarea păcatelor cele din vremea neștiinței și pentru mântuire de iadul cel pentru păcătoși, pentru supunere, și toate cu multă trudă și răbdare lucrate, ca să câștigi și ceea ce ai pierdut în vremea cât ai stat departe de Hristos, și care trebuie și ea răscumpărată, pentru ca să ai la Dumnezeu viața întreagă, nu pe jumătate să I-o dai.

Iată, pentru ca să asculți de Dumnezeu vii la Dumnezeu, vii pentru viață duhovnicească, nu pământească, vii pentru duhul frăției sfinte, fie că te-ai apropiat cu familie formată, fie că te-ai alipit de familia duhovnicească de obște, căci viață pământească puteai avea oriunde pe pământ, că mulți din fiii lumii fac cele bune și cuminți, dar nu sunt cu Hristos și cu mersul creștinesc și nu sunt duhovnicești. În lume când stai și pășești cu pasul, o, nu poți fi cu inima în Hristos, căci otrava lumii merge prin sânge și ține omul în duhul lumii, în pasul lumii, cu fiii lumii alipit vrei nu vrei, iar fiii lumii nu sunt fiii lui Dumnezeu, o, și nu pot Eu să te păzesc cu îngerii Mei cei de sus și cei de jos dacă stai cu pasul pe lângă fiii lumii, căci vrând-nevrând te iei după ei, după cei ce nu ascultă de Dumnezeu și faci și tu ca ei, și îți spun, vei fi judecat aparte pentru că nu te iei după cuvântul Meu și te iei după cei ce nu ascultă de Dumnezeu sau nu au cum să asculte din alte pricini, iar Domnul te vede că iei din mintea ta socoteala lucrurilor, nu din cuvântul Meu care vine la tine să te învețe să te rogi Domnului pentru cei care nu au putere să asculte, și nicidecum să te iei și tu după cel ce nu ascultă întreg.

Lumea e urâtă la Dumnezeu, fiilor, și toți în ea sunt fiii păcatului de toată ziua și de toată noaptea, și de aceea Mi-am învățat mereu pe poporul Meu de azi să iasă din lume și să stea de partea Mea și le spuneam adesea: «Treceți din trup în duh, fiilor, ca să nu faceți faptele trupului, ci să fiți sfinți, iar de ceea ce este necurat să nu vă atingeți, și Eu vă voi primi pe voi, căci Eu sunt sfânt, și nu se poate să fiți altfel dacă vreți să vă primesc, iar cei ce nu se păstrează curați cad toți».

Am spus pentru cei ce sunt ai Mei și cu Mine la masa împărăției, am spus: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu întru Mine rămâne, iar Eu întru dânsul». O, cum trebuie să arate un creștin împărtășit cu Hristos? Cum trebuie să se poarte și să lucreze apoi ca să-L mărturisească într-însul pe Hristos prin purtare prin iubire, prin jertfă nefățarnică?

O, fiilor de peste tot pe unde viețuiți pentru Hristos prin cuvântul care vă învață, o, nu uitați cuvintele cu care vă călăuzesc atât de aproape pașii, că dacă le uitați, greșiți apoi împotriva lor. Aveți grijă mare și multă și mereu să hrăniți iubirea sfântă dintre voi și să vă hrăniți din ea duhul și purtarea, ca nu cumva să vină peste voi pedeapsa cea pentru răcirea dragostei, și apoi despărțirea de frați, ca rod al neiubirii, fiilor. Feriți-vă să stați reci cu duhul și fără de lucru duhovnicesc, căci numai lucrul cel pământesc nu vă hrănește iubirea de Hristos și de frați. Trebuie să ne hrănim nădejdea că nu trudim zadarnic pe calea frățească și că vom avea ca rod sfânt bucurii la capătul răbdării, fiilor.

Vorbirea dintre frați este o probă mare a dragostei sau a nedragostei de Dumnezeu și de frați, căci când nu te porți sau când nu grăiești cu aproapele tău la fel de frumos ca și cu Dumnezeu, la fel de smerit și de umilit pentru o viață cu iubire sfântă între frați, atunci tu ești fățarnicul cel din fața lui Dumnezeu chiar prin rugăciunea ta spre El, și nu ești drept nici cu Dumnezeu, nici cu aproapele tău, nici cu tine însuți, și iată, nu ești încă un creștin înțelept dacă nu înțelegi lucrurile așa cum Eu, Domnul, îți arăt cum să fie înțelese, o, și n-ai peste tine îngrijitor și povățuitor și n-am cum să fac lucrare plăcută Mie din gândirea și purtarea ta, care începe față în față cu aproapele tău ca să văd Eu cine ești și ce faci și ce vrei, și numai apoi să-ți deschid Eu ca să stai înaintea Mea fără de fățărnicie. O, nu poți să nu fii fățarnic înaintea Mea când stai, dacă nu te porți cu aproapele tău ca și cu Dumnezeu, căci purtarea ta pentru Mine nu este alta decât cea dintre tine și aproapele tău, fiule creștin.

Fiilor, fiilor, am încă să vă mai dăruiesc în ziua aceasta cu povețe, de vreme ce văd că trebuie să vi le împart ca să ascultați de ele, ca să vă fie bine vouă, dar și Mie cu voi, că am spus încă de la începutul omului că nu e bine să fie omul singur, că dacă este singur vine satana numaidecât, dar numaidecât vine și îi împarte de lucru împotriva lucrului lui Dumnezeu, o, că nici Eu, Domnul, nici Eu n-am scăpat când M-a dus duhul în pustie pentru post și rugăciune și când M-a însoțit satana pe toată calea să Mă facă să iau de la el și să Mă aplec lui, dar Eu eram Dumnezeu și l-am biruit rușinos, căci Tatăl era în Mine cu sfințenia Lui, cu lucrarea Lui și l-am rușinat pe satana și l-am povestit la toți apoi ca să-i fie rușine, dar el, plin de invidie Mi-a pregătit cruce, numai că de data aceasta a fost biruit și mai mult, și mai rușinos, și iată, nu e bine pentru om să fie singur. Cu omul care caută singur nu e tot așa ca și cu Dumnezeu, căci omul este mic, este slab. În rai era singur Adam și era singură Eva când a ademenit-o satana, și iată, creștine fiule, nu căuta clipe să fii singur, crede-L pe Dumnezeu când îți spune aceasta. Ai pilde deslușite din care să înveți, dar satana te vrea singur ca să-ți dea el, și apoi să dai să te ascunzi, căci ai pierdut binecuvântarea pașilor tăi și e primejdios să lucrezi fără binecuvântare, e ca și lepădarea de Dumnezeu, e ieșire de sub mâna lui Dumnezeu, e răzvrătire între creștin și Dumnezeu, iei pâinea și cuțitul din mâna Domnului și-ți tai singur felia cum vrei tu să tai.

O, nu stați singuri, fiilor, decât pentru post și rugăciune cu orânduială, precum este scris, ca să nu vă ispitească satana, o, fiilor, iar voi căutați să ascultați așa cum este scris. Și, în sfârșit, căutați să nu pierdeți sănătatea, o, fiilor, căci sănătatea vine de la Dumnezeu doar pentru cei harnici și lucrători duhovnicește. Așadar, fiți harnici, fiți dăruitori de ajutorare ca să fiți sănătoși, o, și amintiți-vă de slava Mea de peste poporul Israel, când în vremea robiei lui nu era vreun bolnav în popor, dar după ce n-au mai lucrat, n-au mai ascultat, apucându-se de păcătuire și de lenevire, s-au îmbolnăvit pe cale și a pierit tot poporul, fără de cei născuți pe cale sănătoși pentru păstrarea seminției de care Domnul a avut nevoie, și iată, cei lucrători, cei jertfitori sunt sănătoși de la Dumnezeu, iar cei mocoșiți, cei molaci pentru lucru, pentru jertfă, sunt bolnavi toți, căci așa le trebuie dacă nu lucrează, dacă nu sunt de folos pe pământ pentru Domnul și pentru aproapele. Așadar, fiți harnici ca să fiți sănătoși, fiilor, și să vă folosească sănătatea pentru ceilalți, nu pentru voi, și pic cu pic învățați toate de la Dumnezeu, și așa să le lucrați, precum Eu vă învăț pe voi.

La fel, iar și iar vă îndemn să vă feriți de păcatul mâniei, fiilor, căci când omul se înfurie este urât de tot și seamănă cu diavolul, dar când se smerește și se căiește pentru greșeli Se bucură Dumnezeu pentru el, iar altfel este neorânduială, și aceasta face rău, aduce zdrobirea păcii, aduce răcirea dragostei, totul din pricina firii cu diferențe mari între frați, și toate din lipsa ascultării de Dumnezeu, de cuvântul Meu rostit peste voi, și iată, numai ascultarea te ține lângă Dumnezeu, iar fără ea nu se poate nimeni numi fiu al lui Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, ori de câte ori greșiți, nu vă dați de partea diavolului când se umblă la greșelile voastre, căci diavolul nu vă scapă de sub vină dacă vă dați de partea lui cu dezvinovățire sau îndreptățire înaintea celui ce vă arată ce ați greșit, ci pocăiți-vă cu inima curată și mult, că numai de pocăința omului greșit se vaită și se teme diavolul, iar altfel nu, și îl câștigă pe cel greșit de partea lui când nu este pocăință în om. Așadar, rămâneți în pocăință, și ea să vă stea pe limbă și pe inimă, nu îndreptățirea, nu furia pentru adevăr, căci Adam a pierdut raiul dacă s-a înfuriat, iar voi pocăiți-vă cu blândețe când greșiți, fiilor.

Am multe încă să te învăț, poporul Meu de peste tot. Te cercetez zi și noapte, fiule, iar ca să înveți de la Dumnezeu îți trebuie smerenie mereu, îți trebuie sfială ca să poți fi smerit. Când n-ai sfială în toată clipa față de tot ce te înconjoară ca în fața lui Dumnezeu, tu n-ai sfială nici de Dumnezeu, nici de sfinți și nici de îngeri, cărora nu le scapă din priviri nimic dintre cer și pământ.

O, nu este sfială și de aceea păcătuiește omul și nu-și amintește că toate îl văd și îl știu și toate vor mărturisi, și te-am învățat în ziua aceasta, popor creștin, ca să ai pe Domnul povățuitor peste tine, iar mama Mea Fecioara s-a fericit mult de la povața Mea cea pentru tine, și hai, mamă, să le spui și tu de lângă Mine cuvântul tău în ziua ta de praznic sfânt, și apoi Ne așezăm spre altă sărbătoare să vină și să le dăm lor din cer, mamă.

— O, popor atât de învățat din cer, să nu uiți, fiule, că vine Domnul la tine și te veghează și te învață să nu greșești și te îndeamnă să fii sfânt, și e plin Domnul de dor de biruință asupra lui satana, dar așteaptă să aibă un popor sfânt cu care să poată lucra și împlini venirea zilei slavei Lui cu sfinții în chip văzut și înnoirea a toate pentru noua împărăție, și te vrea Fiul meu să fii popor duhovnicesc, o, și nu-i altă viață mai dulce ca și viața duhovnicească, viața cea care rămâne viață, fiule al Fiului meu.

M-am mângâiat cu multul pentru atât de scumpă povață peste tine a Fiului meu în ziua mea de praznic sfânt și îți doresc naștere de sus tot mai plină, tot mai bogată, și te rog, lasă-te rod al Domnului prin lucrarea Lui cu tine, și va fi să nu fi fost dăruiți alții mai mult până la tine de bucuria și izbânda cea așteptată de veacuri ca să vină și ca să facă Domnul iarăși lumea, căci lumea s-a sfârșit urât, s-a sfârșit prin păcat, fiule povățuit din cer pentru sfințenie, pentru ca să ia cerul odihnă în tine și cu tine aici, popor al cuvântului Fiului meu Hristos.

Iar Tu așa, Doamne, să împuternicești pe poporul Tău de azi, că a venit vremea înnoirii, și toate încep cu sfințenia omului, cu Tine, Cel sfânt, și cu fiii cei asemenea Ție, după cum Îți este povața Ta mereu peste ei, Fiule scump, și mă aplec acum cu mângâiere pentru ei și mă alin pentru tot ce le-ai dat lor acum, în ziua mea de praznic sfânt, Fiule Iisus.

— O, bucură-te, mama Mea și ține-Mi înaintea Mea pe România, și pe poporul Meu din ea, căci vremea este aproape și toate se grăbesc să vină și să-Mi scrie biruința, iar Eu să-Mi arăt slava, și în ea să fiu cu poporul cuvântului Meu, cu tine, poporul Meu, căci cu tine trudesc ca să biruiesc și ca să împlinesc. Amin, amin, amin.

Când vă lipsește smerenia, o, fiilor, amintiți-vă de nevrednicia voastră și aplecați-vă să vă smeriți numaidecât, căci pe calea cu Hristos vii să te smerești, iar altfel nu ești pe cale cu Domnul, o, nu ești, și nu da să te minți singur dacă nu poți să te smerești pe calea ta cu Hristos și cu frații.

O, fiilor ai poporului cuvântului Meu, luați în voi cuvântul Meu când îl trimit să vă lucreze el, că iată, las aici cuvânt pentru voi și îl pun pe cale spre voi și vă spun, smeriți-vă pentru calea cu Hristos și stați smeriți mereu, căci Eu, Domnul, sunt în lucru ca să-Mi ridic spre Tatăl un popor sfânt prin care să-Mi împlinesc Scripturile cele de apoi, și să Mă las apoi descoperit cu ei și să vadă popoarele toate taina Mea cea de azi și țara Mea de venire și toiagul cu care păstoresc neamuri și popoare de pe pământ, o, că nu vin din cer ca să pierd vremea în zadar, ci vin să împlinesc, și să vin apoi văzut și să așez pe pământ întărită împărăția lui Dumnezeu, precum este scris că va fi cer nou și pământ nou și că se va adeveri tot cuvântul lui Dumnezeu.

Și încă, mama Mea Fecioara în ziua ei de serbare așează ea peste voi cuvântul ei, și iată, mama Mea, cu bucurie să-i dăruiești pe ei, căci ești cu Mine în locașurile cerești și ai grijă de țara Mea, de România Mea, și mai ales de poporul cuvântului Meu, mamă.

— M-a așezat Fiul meu Iisus să vă grăiesc vouă în ziua mea de praznic sfânt. Vă prind în brațe și iată ce vă îndemn pe voi, fii și fiice ai slavei Cuvântului Hristos:

Iubiți și iar iubiți și îndrăgiți haina de creștin, haină fără plăceri pământești. Haina de creștin vă aduce slavă, vă ferește de ispite, de fiii lumii și se apleacă ei înaintea voastră dacă cinstiți și iubiți haina de creștin. Ea vă arată pe voi ai Cui sunteți și pe Cine iubiți și cinstiți și mărturisiți lor. Dacă vă este rușine așa, dacă dați să vă faceți singuri socoteala pentru felul cum vă îmbrăcați și cum vă purtați la arătare, iată, se ivesc semnele de răceală de Dumnezeu pic cu pic, și pe neașteptate puteți pierde calea și paza cea de sus pentru voi. Unii din voi dau să semene cu fiii lumii în multe: în purtare, în îmbrăcăminte, în obiceiuri ca ale lumii, în pierderea vremii mântuirii, în necumințenie, în lipsă de smerenie și de sfială sfântă, iar Domnul vă părăsește și nu mai este pentru voi dacă voi nu sunteți pentru El cu tot dragul inimii și al purtării. Dacă voi vă stingeți iubirea și credincioșia, și mai ales frica de Dumnezeu, frica de pedeapsă, o, nu mai poate Domnul să vă vegheze ca să nu cădeți în dureri fel de fel.

Este și port creștinesc, este și port călugăresc, iar portul creștinesc este luat acum de lume ca modă nouă, și seamănă lumea cu creștinii și creștinii cu lumea, seamănă după port, iar Domnul v-a învățat pe voi să vă călugăriți viața, dar și după port, așa după cum eu m-am purtat ca mamă a lui Dumnezeu, și așa cum a învățat Domnul pe poporul cuvântului Său să se poarte și să se arate lumii ca fii ai lui Dumnezeu, și vă îndemn să cereți deslușire pentru aceasta ce vă spun, căci voi trebuie să arătați că sunteți creștini după port și că iubiți smerenia și pe Domnul, o, fiilor.

Și iarăși un îndemn vă dau: Curățiți-vă tot timpul sufletul de cele care nu sunt de la Dumnezeu, căci ca să fii creștin trebuie curățire tot timpul, trebuie iertarea păcatelor și trebuie sârguință multă pentru pregătirea vieții veșnice și sprijin mult pentru această pregătire. Mereu spunea Domnul poporului Său de azi: «Treceți din trup în duh!». Iată, lăsați-vă trupul mai deoparte de cele trebuincioase lui, o, că prea multă vreme îi dați trupului, și vă pierdeți cu el aproape toată vremea cea pentru viața cea de sus! Strângeți-vă sus, ca să nu plângeți depărtați de slava cea de sus a Domnului atunci! Cu multă sfială mă aplec și vă îndemn, căci voi sunteți copiii lui Hristos, Fiul meu, și aveți slavă multă peste voi pentru aceasta. Așadar, să luăm bucurie unii de la alții, să luăm puteri sfinte, iar azi veseliți-vă, că iată, Domnul e cu voi cu cele nouă ceruri ale nevăzutelor Lui, pe care El le va tot desluși spre rușinea celor necredincioși, iar vouă vă vor fi descoperite tot mai mult, și slavă Fiului meu Care vă iubește și vă crește fiindcă sunteți ai Lui!

Iar Tu, Fiule Iisus, așează-Ți cuvântul Tău acum și dă-le putere de împlinire, căci azi a lucrat duhul învățăturii pentru sfinți, și tot mai deslușit vei grăi lor pe cele ale slavei nevăzutelor facerii lui Dumnezeu, și slava Ta cu ei va străluci în taină până va veni la vedere slava Ta cu ei, și slava lor cu Tine și lângă Tine, o, Fiule scump.

— Trebuie cu grabă, mama Mea, să lucrăm, căci întunericul lumii tot cu grabă se întinde, dar Eu sunt cu ei în lume și sunt lumina lumii și am cuvântul cu care Mă port și prin care pot.

Și acum vă spun vouă, celor adunați sub cort: Pace vouă! Împlinirea cuvântului Meu să vă fie vouă lucrarea cea de zi cu zi, dar nu vă fie rușine cu Dumnezeu, iar Eu, Domnul, voi străluci cu voi, și voi veți străluci cu Mine, veți străluci curând, curând, iar această strălucire va face lumină, va face credință în mulți, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Nu pot să mai spun creștinilor: «Rămâneți întru iubirea Mea, dar și Eu întru a voastră să rămân». O, nu s-au apropiat, n-au venit să stea la făcut cei care au venit și n-au stat și n-au rămas, căci ca să vii și să fii apoi, aceasta înseamnă altceva, înseamnă să intri la format, la învățat, la lucrat cu Dumnezeu pentru facerea ta și să-L lași pe Domnul să facă din tine un fiu al Său, nu tot tu să dai să-ți fii ție făcător, o, că e vai de soarta celor care nu dau să se lase făcuți după voia Celui ce a zidit omul, și să aibă ce să lucreze cei cărora le-am dat ogoare de lucrat, iar Eu să le dau, și ei să împartă și să aducă rod dacă au fost așezați la lucrarea facerii omului.

O, e primejdios să cauți să pierzi prilejul să fii făcut de Dumnezeu dacă ai venit pe lume om! Ce să facă Dumnezeu cu tine lângă El, cu tine făcut de părinții care ți-au dat trup, și de felul cum te-ai făcut tu cu purtarea, cu mintea, cu toate apucăturile tale cele fără Dumnezeu? Ce să fac Eu cu tine făcut de tine, care n-ai stat la făcut dacă ai venit? O, nu așa îl face Dumnezeu pe om, nu tot el, nu tot omul își este sieși făcător dacă a venit la făcut. Iată, ai rămas cum erai când ai venit, creștine, o, și ce să fac cu tine dacă ții să rămâi cum ești, dacă tot te împrumuți de la duhul lumii?

Omul nu este făcător. Omul trebuie făcut de Dumnezeu după ce a luat trup din părinți. Eu pentru om M-am făcut Om, și apoi M-am făcut pâine și vin ca să Mă iei pe Mine în tine, omule, și nu tot de la satana să iei dacă ai venit la Mine să te scap de satana și de pierzarea cea veșnică. Adam nu L-a ales pe Dumnezeu, ci a ales femeia. Auziți voi ce a făcut și ce face omul cu Dumnezeu? Îl dă deoparte, Îl dă pe o femeie, își alege femeia, măi copii ai lui Hristos, asta face omul, asta a învățat el să facă.

O, fiilor care ascultați, și voi, cei care nu ascultați de cuvântul vieții veșnice, voiesc să vă cunosc că sunteți ai Mei, dar voi stați amestecați cu fiii oamenilor, cu fiii lumii, măi fiilor. O, iată ce vă spun: stați lângă Mine, stați lângă fiii lui Dumnezeu ca să vă cunosc ai Mei pe voi, că iată, trebuie schimbare numaidecât, schimbare în toate, la minte și la inimă, la față și la purtare, ca nu cumva să vă pierdeți de Mine stând printre morți, că morți sunt toți oamenii care nu fac voia lui Dumnezeu pentru viața lor cu Dumnezeu pe pământ.

Grăiesc cu voi, o, fiilor, cu toți cei care dați să vă bucurați de Dumnezeu și să veniți la masa Mea de cuvânt în grădină la sărbători, căci voi sunteți nedumeriți încă pentru pașii voștri de fiecare clipă, dar iată portretul unui creștin care se alege lui Dumnezeu:

Rugăciunea întâlnirii cu Domnul în miez de noapte, și apoi de la mijitul zorilor pentru binecuvântarea zilei. Rugăciunea de seară apoi, și multă rugăciune, după dragoste, dorită și lucrată; portul, chipul, îmbrăcămintea cuvioasă, nelumească zi și noapte, ca fii ai slavei îmbrăcăminte. Apoi hrana după cerințele cele pentru poporul cuvântului Meu din vremea aceasta și nu oricum hrană, nu ceea ce iese din animal sau pasăre, ci numai ca în rai: legume, fructe, poame, semințe, pâine curată, și acestea tot timpul, toată viața, o, fiilor. Apoi strângerea laolaltă pentru slava adusă Domnului întru duhul frăției sfinte. Apoi să nu întreacă lucrarea cea pentru trup pe cea a sufletului. Petrecerea cu fiii lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu, așa este scris în Scripturi, iar dacă nu asculți, creștine, pieri ca Israel care n-a ascultat să nu stea amestecat cu lumea și cu fiii ei.

Iată, unora li s-a luat din credință, că n-au crezut frumos și sănătos și statornic. Altora li s-au luat puterea cea pentru curățire de patimi și frica de pedeapsă, și aceasta din pricina duhului de judecată, o, fiilor. Spuneam prin trâmbița Mea Verginica la începutul Meu prin ea: «Creștinilor, nu vă amestecați cu neamurile cele după trup, care sunt din lume și ca lumea, ca nu cumva să vă pierdeți curățenia și sfințenia voastră și ale casei voastre», și aceasta am spus-o și Eu, Domnul, acum două mii de ani, și am spus: «Nu este vrednic de Mine, nu poate fi ucenicul Meu cel ce nu lasă pentru Mine părinți și frați, soți și soții, copii și ranguri, averi și patimi».

Neascultarea de cuvântul cel atât de rugător pentru neamestecul cu duhul lumii, această neascultare e mare de tot și peste tot, și iată ce se vede în grădină aici, că vine creștinul cu telefonul în geantă, cu această armă mult mai primejdioasă decât televizorul, vine și-l scoate la vedere aici în grădină și intră pe acest fir lumea la masa Mea de cuvânt, intră prin cel neastâmpărat și neiubitor de Dumnezeu și de cuvântul lui Dumnezeu. O, nu se poate! E grădina Domnului aici, nu e loc pământesc aici, iar dacă nu vă doare de Domnul ca să părăsiți duhul lumii din voi și lumea care intră de peste tot în voi și nu vă doare că toate au o plată bună sau rea pe pământ, și apoi în cer, iată, neiubirea de Dumnezeu vă desparte de Domnul, nu-L iubiți pe El, nu ascultați de El ca niște fii, nu stați de partea Lui cu viața și cu iubirea, iar Eu stau la masă aici cu cei din cer, fiilor, și nu se poate masă amestecată, că iată, veniți fără haină de nuntă, fără pregătire, fără ascultare pentru pregătire, o, și nu v-ați despărțit de păcat și de hrana care nu merge pentru fiii poporului Meu de azi, popor pregătit să-Mi pregătească slava cu care Mă voi arăta lângă el curând, curând, după cum am rostit Eu această făgăduință pentru cel din urmă popor al Meu.

O, fiilor, trebuie să fiți cuminți când veniți la masa Mea de cuvânt cu sfinții cu care Mă port din cer și până aici. Stau deasupra aici cu cele nouă ceruri, cu toată slava lor, căci cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu au fost din vecii și sunt ele locașurile Domnului și ale sfinților Lui și ale cetelor îngerești și cerești. Grijile lumești nu trebuie să vă biruiască inimile. Fiți cuminți întru totul și mereu, căci stați la masă cu sfinții dacă veniți la masa Mea. Nu ieșiți pe poartă cu dorirea și cu mintea în vremea statului la masa cuvântului, dar nici să fiți căutați de cei din lume, o, că voi aveți prieteni și prietene în lume și nu vă mai cunoașteți că sunteți cu Dumnezeu. Nu e ca în lume aici, în această grădină, iar voi trebuie să fiți și să vă purtați ca la Domnul acasă, că altfel sunt trași la răspundere străjerii grădinii pentru neordinea care s-ar vrea de la unii veniți neștiind cum să vină, neștiind încă, și iată, nu știu creștinii cum se stă aici în sărbători când se strâng să stea alături la masă cu sfinții din cer.

Dar azi, iată, suspină Domnul, suspină că nu mai sunt oameni sfinți prin care să Se mărturisească El înaintea necredincioșilor vremii, și am dorul în ziua aceasta să vă îndemn pe voi, cei hrăniți cu atâta mângâiere de cuvânt ieșit din gura Domnului, și să mă rog Lui de multă întărire peste voi ca să-I fiți Lui mângâiere, o, frați iubiți. Mângâierea pe care Domnul o dă vouă, întoarceți-vă înapoi cu ea și dați Domnului mângâiere, că milă mare faceți cu El, că e nemângâiat Domnul de șapte mii de ani și mai bine, iar noi, sfinții Lui, știm aceasta și ne doare, și ne doare, și greu este când cauți mângâiere și n-o găsești pe nicăieri pe pământ, iar în cer, de pe pământ vine alin, că pe pământ are Domnul de lucrat de când l-a pierdut pe om din rai.

Dar Eu vin cu sfinții și Mă străduiesc cu ei să-Mi ridic prin cuvânt împlinit o mânuță de popor care să Mă asculte și să ia din firea Mea și să lucreze cu ea, ca să poată fi al Meu cel ce împlinește viața Mea în el, căci Tatăl a spus celor care dau să fie ai Mei: «El este Fiul Meu, de El să ascultați!».

Am lângă Mine pe cei doi cu care Mă port între cer și pământ, pe Moise și pe Ilie, pe cei atât de blânzi și de smeriți cu inima și cu fapta lor pentru Dumnezeu, căci Dumnezeu are un alt fel de măsurat, față de cum dă omul să măsoare după mintea lui. Și iată, grăiește tu acum, tu, cel sărbătorit în ziua aceasta, și care ai avut și ai din firea Mea pentru lucrarea ta, și binecuvântată să fie grăirea ta cu poporul cuvântului Meu, și prin el cu toți cei de pe pământ, căci tu ai de la Tatăl lucrarea întoarcerii omului spre părinți, spre Dumnezeu, și a întoarcerii lui Dumnezeu spre oameni, și iată, te așez Eu, Domnul, învățător în ziua aceasta prin cartea cuvântului Meu, în care Mă scriu de aproape șaptezeci de ani, și cu care acum Mă port peste pământ, că vine înnoirea și o grăbesc să vină, și ea vine.

— O, Doamne, mult Te-am râvnit, numai pe Tine Te-am râvnit, și pe toți cei care i-am adus spre Tine ca să Te râvnească și ei ca și mine și să stea cu Tine cu viața lor încă de pe pământ, și apoi tot cu Tine în vecii!

Trebuie smerenie și blândețe, o, fii ai lui Hristos Cuvântul. Cercetați-vă și lăsați-vă cercetați și încercați pentru aceste însușiri sfinte ale fiilor lui Dumnezeu. Cei ce au smerenie sunt cei ce se simt cei mai păcătoși, cei mai nevrednici de Dumnezeu și de oameni, și de aceea ei sunt smeriți față de toți în toată vremea și împrejurarea, și pe care îi au în inimă ca pe sfinți, și unul ca acela se simte singur păcătos, o, și nu s-ar încumeta el să-și ducă mintea că mai sunt și alți păcătoși, că iată, vameșul își plângea păcatele lui căci era vameș, iar fariseul îl vedea păcătos pe vameș, fiindcă un iubitor de păcat îi vede pe toți ceilalți păcătoși ca și pe el, și stă liniștit cu privire la păcatele lui, și iată, încă o deslușire a firii și lucrării oamenilor și a minții lor, în care îi poartă păcătoși pe mulți, și aceasta pentru că omul din pricina păcatului trupului lui îi vede pe toți așa cum este el, și stă liniștit cum că nu numai el este păcătos.

Iată, nu poate Domnul să-i judece pe toți la fel, așa cum ar vrea aceasta cei iubitori de păcat. Domnul judecă după inima omului, nu după neputințele lui, nu după cum crede omul despre alt om. Așadar, când vezi că aruncă cineva vorbe rele după cel păcătos văzut de el, acela face aceasta cu cele ce trăiesc în el și în lucrarea minții lui și-i vede pe toți păcătoși ca și pe el. De aceea, omule, fie că ești curat de lucrarea păcatului, fie că ești slab, sau fie că ești iubitor de păcat, o, n-o lua înainte cu mintea și cu graiul apoi, căci tu, iată, nici pe tine nu dai să te vezi, dară pe altul peste care arunci ocară ca să-l defaimi și să fie defăimat dinspre ei ca și tine judecători, că, ia seama ce-ți spun, îți atragi plată rușinoasă foarte, că asta cauți când ești batjocoritor. Eu însă te îndemn de lângă Domnul meu Hristos, smerește-te tot timpul, smerește-te mult, mult, că iată, nu ai smerenie, nu ai. Domnul este blând și smerit cu inima, la fel și sfinții Lui, și de aceea nu dăm să judecăm omul, iar tu nu ești tot așa, și de aceea dai cu judecată în aproapele tău.

O, ce faci tu fără smerenie, fără blândețe, ce faci, omule lipsit de firea lui Hristos prin firea ta? Mulți au Duhul Domnului, duhul cel blând și smerit, și aceștia îi văd sfinți pe semenii lor, iar pe ei înșiși singurii păcătoși. Tu de ce, oare, nu înveți de la Dumnezeu și de la cei ce au de la Dumnezeu? Tu ești om păcătos, și ai nevoie de iertare și nu-ți lucrezi cele spre iertarea ta de la Dumnezeu.

Când nu te ai bine și în pace cu cei de pe pământ în toată clipa, o, nu poți să te ai bine cu Dumnezeu, nu poți cu nici un chip, nu te cunoaște Domnul ca pe unul de partea Sa fiind, și nici lucrarea sufletului tău nu poate ajunge în fața lui Dumnezeu, căci Domnul este iubire și pace, blândețe și smerenie este și lucrează El, credincioșie și înțelepciune ale lucrărilor sfinte este Domnul, o, și este adevărul Domnul. Omul însă nu este adevărat. Omul este mincinos și se ascunde cu adevărul cel despre el, dar de Domnul este cunoscut cu tot ce înseamnă el, omul și faptele lui.

O, nu poți spune, omule, că te smintești pentru că e celălalt nepotrivit, și să învinuiești apoi pentru tine pe altul, după ce dai să slăbești cum că te smintești. Nu oricum smerenia este smerenie când dai tu să-ți lucrezi smerenie. Eu am fost ridicat la cer cu car de foc pentru smerenia mea, pentru viața mea în smerenie purtată. Să te faci ușor de purtat de inima celor aproape de tine, și nicidecum greoi să te lași și să iubești întunericul între tine și ei, căci minciuna cea pentru ascundere este întuneric. O, nu așa, nu îndreptățindu-te, nu nemulțumindu-te, nu dorind pentru tine, nu aruncând cu vină pe alții pentru tine, nu dându-te vrednic de a ți se da dreptate și crezare și întâietate, și pe care le-ar merita unul ținut mai jos de către tine, dacă acela are o purtare dăruitoare, măreață, supusă și smerită între semeni.

Vreau să te întorc cu firea ta spre firea lui Hristos, fiu nehotărât pe cale. Hristos te păstorește și-ți ține calea ca să te deprindă să-L primești și să-L urmezi. O, fie-ți milă de păcătoși și de tine pentru întoarcerea la Dumnezeu, Care îi cheamă pe toți către Tatăl și spre veșnicia cu El.

Aceasta, Doamne, am așezat eu în ființa lor, a celor ce Te urmează ca să dea ei peste pământ lucrarea Ta cu sfinții și să creadă oamenii că Te-ai întors spre ei și că-i voiești ai Tăi pe toți. Și acum bucuria mea Ți-o dăruiesc toată, toată Ție, și rămân smerit lângă Tine și mă aplec să-Ți mulțumesc, pentru că Tu îi iubești pe toți. Amin.

— Și Eu, Domnul, și Eu îți mulțumesc ție cu smerenie pentru smerenia ta, care te-a dat Mie din pruncie și ai fost al Meu și ești al Meu, iar Eu al tău.

O, fiule, te învăț bucuria învierii în fiecare zi, în fiecare noapte care trece și în dimineața ei. Orice dimineață este o înviere pentru tine. Dacă ți-ar putea grăi un om înviat despre fericirea pe care o are pentru învierea lui, doar așa ai înțelege și tu fericirea învierii tale în fiecare dimineață când te ridici odată cu sosirea zilei și te așezi la lucrul cel de zi, la viață, măi creștine măi, la trezirea la viață ca să-I mulțumești Domnului tău pentru încă o zi de viață.

Ce frumoasă este primăvara când prind toate iarăși viață și sânge pentru viață și înviere la viață! O, cum nu poate omul înțelege viața și învierea ca să se bucure în fiecare zi de învierea sa, ori de câte ori dă iarăși și iarăși de lumina zilei ridicându-se ca un înviat? Eu, Domnul, îi dăruiesc omului zile ca să aibă și să-și zidească viață și ca să aibă strânsură apoi în cer, la care să tragă, o, și numai pentru această strânsură în cer ar fi să lucreze omul pe pământ, căci veșnicia e fără de sfârșit, și îi trebuie omului strânsură acolo. El însă își strânge zi de zi veșnică osândă, nu veșnică înviere, dar cine să-i spună lui despre taina învierii și să-și lucreze el viață veșnică, viață cu Dumnezeu pe vecie, căci vai celor fără Dumnezeu dincolo de această viață de pe pământ!

O, creștine fiule, ca să se cheme că ai întru totul credință în cuvântul Meu, nu poți decât dacă-l asculți și-l împlinești întocmai ca viață a ta zi de zi, ca ascultare prin credință. Dar dacă tu multe nu le împlinești după ce le-ai auzit de la Mine pentru statul tău pe de-a întregul înaintea Mea, o, cum poți avea putere, cum vrei să biruiești, să te biruiești, cum, că iată, nu poți să te biruiești pe tine de dragul Meu? O, nu poți, căci îți trebuie dragoste de Mine, nu de tine, iar dragoste nu poți avea decât dacă Eu sunt dragostea ta, Eu, nu tu, o, și tu nu știi, nu înțelegi aceasta, iar timpul trece, și tu nu înțelegi ce mare este Domnul în cetatea Sa, în muntele cel sfânt al Lui spre bucuria întregului pământ, precum este scris despre locul unde este Domnul.