6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Are putere mare cuvântul Meu, și cu el îi învățam atunci pe mulți și putea cuvântul Meu. I-am îmbrăcat cu puterea Mea și pe ucenici și i-am trimis să facă semne mari și minuni din loc în loc între oameni în numele Meu, pentru ca să răsară credință apoi în cei ce vor căuta spre propovăduirea lor cea despre Mine atunci. I-am deprins pe ei să știe și să creadă că sunt și voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, și am mers pe cale spre Emaus cu Luca și Cleopa însoțindu-i ca un călător și le-am dat din cer, și a avut putere cuvântul Meu pe cale cu ei. M-am descoperit lor înviat și M-au mărturisit ei apoi începând de la Ierusalim și până peste veacuri, și iată ce mare putere poartă peste el cel care grăiește cuvântul Meu și Mă ține lângă el așa, o, fiilor!

Iată ce vă spun acum: Învățați să grăiți cu Mine și de la Mine, fiilor. Deprindeți-vă cu cuvântul Meu pe minte și pe inimă și pe buze și împărțiți-l între voi cu bogăție mare și mereu, că v-am crescut cu mare și mult cuvânt ceresc, ca să vă am rod al Meu înaintea Tatălui acum, când nimeni nu mai are grijă de Domnul înăuntrul său și în afara sa, fiilor, și aceasta este lucrarea voastră cea dintâi între toate lucrările pe care le am de lucrat Eu cu voi în vremea aceasta, că doresc sfinții să vă vadă împărțindu-Mă între voi și hrănindu-vă unii pe alții cu cuvântul Meu, ca și ei să se hrănească de la voi, fiilor.

O, învățați să vorbiți cu Mine toate ale voastre, toate, fiilor, așa cum lucra împăratul David, căci el Îmi spunea toate ale lui și ale poporului din trecut și de atunci de după aceea până la Mine și până la capătul timpului, căci așa lucrează pe pământ darul și duhul proorociei prin cei ce se păstrează cu însoțirea Mea ziua și noaptea pe calea lor pe pământ, iar dacă voi nu grăiți cu Mine sunteți reci, nu aveți iubirea Mea, nu luați din cer, nu luați din Mine, nu grăiți de Mine, de la Mine, ci numai de la voi.

Cuvântul Meu este duhul proorociei, măi fiilor, iar voi trebuie să râvniți spre lucrarea acestui duh precum este scris, căci acest duh înveselește pe cel ales ca David pentru Dumnezeu și-i dă duhul priceperii, duhul sfatului, duhul cuvântului cu putere grăit, duhul milei, duhul înțelepciunii cerești, duhul veghii sfinte în toată vremea, duhul dragostei, și mai ales duhul dreptății lucrurilor și a stărilor, în toată vremea lucrător acest duh, căci altfel vine duhul vicleniei și îl lucrează pe creștin cât nu mai știe el cum și când.

O, fiule, învață-te să vorbești cu Mine, să iei de la Mine pentru tine, să iei de la cel bogat de Dumnezeu, că nimeni nu poate avea dacă nu i se dă din cer, precum este scris, căci David a primit peste el darurile Duhului Sfânt și a călăuzit poporul și l-a ocrotit în fața vrăjmașilor și a proorocit tot timpul, și cuvintele lui erau proorocie. Eu așa popor doresc să am pe pământ acum, și să rodească el sămânță de cer între oameni, o, și așa să fie, după dorul Meu să fie, și să se împlinească așa. Amin.

Iată, dacă nu este dulcele mereu între tine și fratele tău, o, nu este nici dulcele cel pentru Mine de la tine, cel între tine și Mine așa cum îți arăt Eu dulcele Meu ție, căci Eu îți grăiesc dulcele Meu, iar fără grai nu este dulcele, ci este răceala, pe care tot timpul voi s-o alungați dintre voi și să primiți în locul ei grăirea cu Mine și de la Mine, ca să vă deprindeți mereu cu Mine în voi, lângă voi și între voi, că Eu doresc cu usturime de dor să stau cu voi, să petrec cu voi, să Mă împart între voi, fiilor, iar mai mult decât această lucrare a iubirii de Dumnezeu între voi, nu este să lucrați voi, căci pe Domnul trebuie să-L lucrați voi pe pământ, o, fiilor.

Drumul crucii l-am așezat celor ce dau să vină după Mine și le-am spus: «Eu sunt calea», iar dacă ei nu vor cruce, o, să nu caute să vină, ci să rămână cum au fost, cu viața veacului acesta, căci spre cer, spre acasă, spre odihnă se merge așa cum am mers Eu, cu cruce, și apoi mulți și tot mai mulți au privit spre făgăduințe și și-au luat crucea urmându-Mi prin lepădare de sine, iar cei fără de lepădare de sine n-au stat pe drumul crucii, spre viață cu supunere, cu veghe peste ei, și iată, spun acum soarta celor cărora Dumnezeu li se descoperă în zilele acestea prin cuvântul Său, care izvorăște din gura Sa vreme de șaptezeci de ani pe pământul român, căci sunt sortați aceștia în trei. Întâi sunt cei chemați prin descoperirea care le iese în cale, prin cuvântul Meu care li se descoperă din mila Mea de ei, iar dintre ei vin, căci se aleg dintre cei chemați și vin și se apropie de izvor, de taina Mea, de mersul lor cu ea, dar nealegându-și statornicia printr-o iubire sfântă și multă și mereu, ei își pierd mersul, și nu mai rămân aleși dintre cei ce au fost chemați și s-au ales să poată cu Dumnezeu, și sunt aceștia ca sămânța care cade în pământ și care se înăbușă din pricina grijilor pământești, și scade iubirea lor, scade și cad apoi de pe calea slavei. Iar cei credincioși sunt cei aleși de Dumnezeu și aleg ei credincioșia ca Iosua și Caleb și rămân ei lucrând și rodind și zidind la împărăția cerurilor și se văd lucrând și iubind nedespărțiți de Dumnezeu și de frați până la sfârșit, până la capătul drumului crucii ca fii ai lui Dumnezeu pe pământ.

Nu trebuie să aibă legături de alt fel cei ce dau să lucreze de capul lor. Aplecarea și mărturisirea lui Dumnezeu prin viața cea trăită, aceasta este de ajuns ca să fii de pildă pentru cei din jur, iar între creștini nu trebuie alt fel de legături, decât cele pentru Dumnezeu, nu pentru ei înșiși, nu pentru lucruri pământești, căci acestea îi despart de Duhul lui Dumnezeu pe cei ce lucrează așa, ca Adam în rai, de capul lui.

Pace vouă, fiilor! Numai Dumnezeu înseamnă pacea adevărată, numai El poate spune cu adevărat acest cuvânt, și hai să așez cu voi cuvânt în carte în ajunul zilei de 22 a lunii a șaptea, zi în care se serbează în cer, și la voi în cetate și peste tot poporul cuvântului Meu, baterea întâiului țăruș și așezarea primei pietre de temelie cu care Eu, Domnul, am început cu voi acum treizeci și trei de ani zidirea cetății Mele pic cu pic, și s-a arătat ea apoi, așa cum am profețit Eu în ziua aceea prin arhiereul Meu, pe care l-am avut cu credință aproape de cuvântul venirii Mele din vremea aceasta și l-am avut pe el martor din biserica din lume și am așezat cu el începutul cel nou al zidirii cetății de Nou Ierusalim pe meleagul neamului român, și a fost el smuls de lângă voi de toți cei necredincioși care slujesc sub numele Meu la altare și stau mari în numele Meu în vreme de prigoană, de mare prigoană, ca la sfârșit de timp prigoană, căci antichrist, care stă de două mii de ani în slujba împotrivirii asupra Mea prin slujitorii altarelor, iată-l azi, în forță lucrând prin arhierei și preoți ca nu cumva să creadă cineva din creștini și să vină spre izvorul Meu de cuvânt și să ia mângâiere și har și mers sfânt spre Dumnezeu, și de folos mântuirii multora prin sfințenie, căci altfel nu poate omul pe cale cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, ci poate doar pentru sine dacă poate ceva, dar un așa om nu este de niciun folos pe pământ și-și trăiește zadarnic viața sa și nu aduce rod pentru cer ca să-și strângă și să aibă în cer și să-i iasă înainte strânsura la întoarcerea sa de pe calea pribegiei lui de pe pământ, când își lasă jos povara și i se măsoară viața și pașii ei.

Vine creștinul să fie și el cu Dumnezeu și își ia apoi dreptul să fie nemulțumit, pretențios, obraznic prin cuvinte și prin fapte, cârtitor, și apoi vorbitor de rău și împărțitor peste cei din jur cu răzvrătirea lui, căci se dau la vorbă doi câte doi, câte trei pe margini și de jur-împrejur, și aceasta numai cădere aduce, numai de duh de judecată își face rost cel răzvrătit, și prin acest păcat au căzut unii prin alții cei care au căzut din corabia Mea cea de azi, căci au sărit afară și au plecat judecând cu nemulțumire și plini de duhul trufiei din ei.

Bat clopoțelul, că e de bătut, bat și vestesc poporul că e vreme de cântărit bine, de văzut bine ce faceți cu pașii voștri, voi, cei care vă știți și vă țineți aproape de izvorul cuvântului Meu, cu care-Mi port pașii spre voi ca să-i veghez pe cei credincioși și statornici în credință, căci s-au sculat de la mijloc de o vreme încoace, s-au sculat lupi dresați de duhul potrivnic al necredinței, și aduc aminte acum pe masă de cuvânt că este profeție din vreme așezată de Mine în carte că unii din creștini, care doar par apropiați, umblând de colo-colo se vor face lupi și vor sfâșia în turma Mea, lupi setoși de sânge, care dau să sugă vlaga sufletului, credința din suflet a celor ce se țin aproape de izvorul Meu, și care cred de mult și mult, căci credința e ca sângele care ține viața în trup, iar când cade în necredință un creștin, el pierde pe Dumnezeu, pierde vlaga sufletului și se vede limpede aceasta prin ceea ce rămâne din el.

Dacă vreți să nu pierdeți ajutorul ceresc și mâna Mea de salvare și darul credinței și viața cuvântului Meu în voi, trageți-vă de sub atacul, de sub mâna și gura celor ce s-au schimbat în lupi ca să vă sfâșie hăinuța și credința și pașii spre sfințenie și spre cer și, dacă voiți, rămâneți ucenicii cuvântului Meu așa cum au rămas Iosua și Caleb, plini de credincioșie sub mâna lui Moise spre țara făgăduinței, și aceștia au mers și au intrat în țară doar cu cei născuți pe cale în cei patruzeci de ani de pribegie pentru necredință, doar cei mici au intrat, căci poporul care s-a răzvrătit n-a mai rămas, ci numai doi din ei, doar doi, o, fiilor.

Așezăm ca lucrare de învățat în ziua aceasta lucrarea facerii omului, o, că nu mai am cum să lucrez peste om, căci omului îi place de sine, nu de Dumnezeu, îi place să fie liber, dar nu, o, nu e liber cum se crede dacă nu-i place să-L aibă pe Domnul Făcător peste el, și se lasă vrând-nevrând folosit de cel care-i stăpânește mintea cea potrivnică lui Dumnezeu în om, așa cum a fost cu omul și în rai, când a intrat în el sfatul duhului care a scăpat de sub cheie, duhul care era lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului, și iată, umblă de atunci acest duh și înghite tot și ia omul din el și fuge și tot fuge de Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste, iar omul este potrivnic lui Dumnezeu dacă nu ascultă, dacă nu-i place ascultarea de Dumnezeu, dacă nu iubește ce iubește Dumnezeu, o, și se face răspunzător de furt din rai de când a umblat pe furiș la cele ale lui Dumnezeu, iar Eu, Domnul, umblu tot timpul să am grijă să nu strice omul mai mult decât a stricat atunci, o, și Mă lupt cu toate puterile cerești să-l aduc la căință pe om, la umilință, la păreri de rău, la lucrarea facerii lui, la viață iarăși, că iată cât de mult moare omul, că nu are peste el făcător, și îi place de capul lui să fie și să umble!

O, fiilor, grăiesc vouă, și grăiesc poporului care caută de la voi cuvântul Meu, cuvântul facerii omului, căci Eu de aceea am venit acum pe pământ cuvânt, cu facerea cea nouă am venit s-o așez în om și să-Mi deosebesc un popor pentru facere, pentru ca să-l lucrez Eu și să-l am frumos și să-l învăț lucrarea veșniciei s-o poarte încă de pe pământ, că vine veșnicia, și voiesc să-i arăt fața și lucrarea s-o vadă oamenii toți, și de aceea Îmi zidesc un popor ca să Mă arăt cu el, cu facerea Mea peste el.

Îmi împart cuvântul facerii celei noi peste mulți, că mulți îl caută, dar am și din cei care s-au strâns în chiticele mai mici sau mai mari ca să-i pot călăuzi pentru viață de rai și să deschid pentru mulți raiul, iar dacă îi am pe unii strânși în buchețele, iată povața Mea de facere de la Dumnezeu peste ei, căci în fiecare obște trebuie să fie dintre ei unul mai plin de dragoste, de dor, de ascultare de Dumnezeu, de umilință, de rai, de sfințenie, și acela ca din partea Domnului să aibă grijă de dreptatea lucrurilor, nu pe voia și vederea minții omenești, căci mintea ta îți ține ție parte, măi creștine, măi, și te ajută să fii nedrept cu Dumnezeu și cu aproapele, și apoi păgubitor binelui tău pentru lipsa Domnului din mintea ta.

Când l-am zidit pe om i-am dat duh de viață ca să aibă viață în trup. Nu l-am făcut pentru ca să vorbească, ci pentru ca să asculte de la Dumnezeu Făcătorul și să-L bucure pe Domnul și toată facerea pentru care omul a fost făcut și așezat în mijlocul ei, iar vorbirea este pentru Dumnezeu și pentru cei asemenea Lui la lucrarea facerii omului, căci omul este atâta de om, atâta de lipsit de Dumnezeu Făcătorul, de nici nu știe cât îi stă împotrivă propriile lui cuvinte, propria lui gândire și grăire.

Nu-ți este de folos bunătatea pe care o tot aștepți de la Dumnezeu și din părți pentru tine, ca unul care meriți, iar dacă ai suferință nu înseamnă că Eu sunt rău cu tine, o, creștine, că dacă nu ți-aș da să porți, tu ai fi lucrător și mai mult de partea duhului lumii, al diavolului care îi lucrează pe cei ce nu ascultă de Dumnezeu, iar Eu, Domnul, îți trimit povețe ca să știi, numai să nu le dai la spate și să iei din mintea ta, din simțirea ta, fiule creștin.

Iată, trebuie să se țină seama de cei neputincioși, Eu așa am spus. Dar sunt două feluri de neputințe, iar cea mai adevărată neputință nu este cea cu trupul, ci este neiubirea, o, fiilor. Nu-i trebuie omului sănătate pentru el însuși, că nu-i folosește decât la pierzarea sufletului, ci îi trebuie doar pentru lucrul său cu Domnul, și la care adaugă Domnul ca să aibă omul sănătate pentru lucrul care rămâne, și spun aceasta că se aude la cer că și-a pierdut creștinul sănătatea dacă a venit la Domnul și la frații Domnului, o, dar ți-ai pierdut-o de la neiubire, de la nemulțumire, de la cârtire, că ai dat să vii să-ți fie bine, o, și nu-ți este bine ție dacă așa vii la Mine, creștine. O, unde mai vezi să-și jertfească omul viața, nu numai sănătatea pentru calea spre cer și să aibă el în cer viața strânsă toată după cum și-a purtat-o pe pământ și să-i fie apoi răsplătită de Dumnezeu?

Sunt plini de suferințe de tot felul cei care n-au iubirea ca far și mers al lor, și suferă aceștia în fel și chip, și cârtesc suferind mai ales cu sufletul, și apoi cu trupul cel fără de lucrarea iubirii, căci iubirea înseamnă Dumnezeu, nu înseamnă ea și altceva, iar neiubirea înseamnă omul care nu are pe Dumnezeu de iubire a sa.

Mi-am povățuit spre iubire poporul atâta vreme, șaptezeci de ani de cuvânt povățuitor, iar acum iar și iar le amintesc celor ce caută și se vor ai Mei și le spun lor așa:

O, nu rostiți cuvinte când sunteți nemulțumiți și tulburați și mânioși, mai ales cuvinte asupra cuvântului Meu, a mersului Meu. Nu vă luați dreptul să cârtiți, căci Eu am murit pentru voi pe cruce și M-a ajutat dragostea de voi, de toți cei de la Adam și până la voi și n-am cârtit sub cruce. Dar vouă ce nu vă ajunge oare de cârtiți? E frumos oare să vă dați așa de mari, așa de meritoși, așa de nemulțumiți?

O, fiilor, omul are o mulțime de păcate. Nemulțumiți-vă pentru sarcina cea grea, pe care o aveți de pus înaintea Mea, și pentru care vă trebuie mare și multă umilință până atunci tot timpul, fiilor.

Iată, v-am tocmit lucrători în via Mea, căci a sosit culesul și v-am pregătit pentru cules, și am pregătit și pe cele care vor ajuta culesul Meu prin voi, iar acum pecetluiesc cu Duhul Sfânt binecuvântarea cerească pentru lucrul care va arăta peste pământ vremea și mersul Meu cuvânt în vremea Mea cu voi, fiilor, cu voi, și cu cei de dinaintea voastră, pe care voi i-ați urmat și ați mers până azi.

— De lângă Tine, Doamne Mieluț, îi învăț și eu pe cei de azi ai Tăi și le dau lor îndemn pentru lucrarea umilinței, Doamne, o, că mare, mare lucrare ai de împlinit prin ei în vremea aceasta sfântă prin venirea Ta cuvânt peste pământ. Lucrarea cea pentru Tine din partea lor este lucrarea umilinței, Doamne, și aceasta îi ține ai Tăi pe cei care rămân și lucrează lucrarea Ta.

Nelucrarea duhovnicească de lângă Tine a celor ce s-au apropiat pentru mers pe calea Ta, i-a pierdut pe mulți, căci i-a depărtat neumilința și s-au ridicat cu cârtire și cu nemulțumire ca și cei asemenea lor din vremea primilor creștini nemulțumiți, căci veneau pe calea sfântă care cum voiau și mergeau cum voiau, o, și cădeau grei pe mersul apostolilor Tăi care împărțeau Evanghelia Ta și încreștinarea celor ce credeau, Doamne.

O, copii ai lui Hristos, nelucrarea duhovnicească pe calea creștinilor spre Domnul atrage spre creștini duhul păcatului, căci fără lucru nimeni nu stă. Când Domnul l-a zidit pe om a dat apoi să așeze lucrarea cea duhovnicească între El și om, ca nu cumva să tragă spre om duhul păcatului, dar neumilința omului față în față cu Domnul a atras spre om păcatul și a pierit Adam prin păcat.

Nelucrarea duhovnicească este mare primejdie pentru cei ce vin la Hristos, căci vine peste ei duhul păcatului în fel și chip, și nu mai au ei apoi inimi curate față de cei din jur, și sunt aceștia pedepsiți de însăși apăsarea de pe inima lor și n-au aceștia astâmpăr și greșesc apoi prin nemulțumiri, prin cârtiri, prin vorbiri de rău, iar aceste păcate i-au zdrobit pe mulți și s-au sfâșiat unii pe alții prin păcatul vorbirii de rău și văd ei aceasta după ce iese la iveală rodul lor cel rău prin vorbirea a doi câte doi, câte trei, o, și îi lucrează diavolul cum vrea el apoi prin păcatul vorbirii de rău, prin nemulțumiri, prin cârtiri, prin învinuiri și prin duh de judecată, toate din lipsa umilinței de duh, căci cuvintele rostite la mânie se fac apoi dușmani și cădere pentru cei ce le grăiesc crezându-se drepți și tari în vreme de neumilință, și iată vorba cea cu tâlc care spune că fiecare pasăre piere pe limba ei.

O, fii ai Cuvântului Hristos, iubiți lucrarea umilinței, urmați-o zi și noapte, căci ea vă umple de înțelepciunea de sus, și cu ea iubiți pe Dumnezeu și pe frați, iar altfel vă sfâșiați unii pe alții prin păcatul vorbirii de rău, fiilor. O, nu umblați cu acest păcat! Aveți grijă să vi se ierte păcatele voastre, fiilor. Luați de la izvor pe Domnul, luați-L cu sfială, cu încredere, cu ochi curați și cu inima toată, și veți scăpa de duhul păcatului, care se naște în voi prin nelucrarea duhovnicească, o, fii ai lui Hristos, căci eu, Ioan Botezătorul, așa am fost lipsit de duhul păcatului, căci Hristos mă hrănea cu lucrul cel duhovnicesc, cu cele din cer, cu duhul proorociei, până ce L-am cunoscut pe El la Iordan că El este trimisul și Fiul Tatălui, o, și am, tresărit de bucurie când am văzut cine este Cel Care împărțea cu mine lucrarea duhovnicească și îmi dădea din cer ca să am și ca să fiu.

Așadar, iubiți umilința, fiilor, și veți fi bogați în dragoste de Dumnezeu și de frați, numai să aveți tot timpul veghea cea împotriva duhului păcatului, și totul prin lucrarea duhovnicească în toată vremea între voi.

O, fiilor, aveți grijă mare voi, să nu greșiți din pricina credinței nelucrătoare. Aveți grijă multă să nu fie ceva care să vă poată răci și despărți de lucrarea cuvântului venirii Mele din vremea aceasta, așa cum au pățit mulți care n-au vegheat pentru puterea dragostei de Dumnezeu. O, nu umblați din loc în loc, fiilor, le-am spus mereu aceasta în toată vremea lucrării cuvântului Meu. Le-am spus iarăși: Nu vă duceți să căutați ceva mai dulce să găsiți pentru voi și să vă ducă mintea care nu mai stă din căutarea ei și care vă poate despărți de cuvântul cu care vin acum la oameni să-i trag spre sfințenie și spre Tatăl apoi.

E mare rătăcirea care dă să rupă de lângă Dumnezeu creștini dăruiți cu credință tare pentru venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, o, și e mare ura lui satana, și iată ce au pățit cei care s-au hrănit cu nemulțumire de pe masa cuvântului Meu și au căutat prin alte locuri și izvoare pentru ei, o, și le-am spus mereu, le-am spus de cursa aceasta ascunsă de mintea lor, și s-au dus și le-a părut mai dulce prin alte locuri. Mâncarea este gustoasă și dorită atunci când îți este foame, nu atunci când ai de toate și mănânci pe alese, și nu are preț mâncarea de multă ce este de peste tot.

O, e piața plină pentru cei ce caută prin piață să mănânce pe alese, dar pentru cei cărora le este foame, este altfel cu aceștia, și se feresc ei de cele de la oameni și străine de ei, iar ei mănâncă mâncare curată, strecurată, bine curățată și sortată, ca nu cumva să li se facă rău de la cele ce li se par bune de peste tot culese, o, și mulți s-au pierdut în lături și n-au iubit să rămână ai Mei și să lucrez Eu cu ei lucrul Meu cel minunat de azi,

Iată, trebuie să fie bine cunoscuți cei ce vin la masa Ta de cuvânt aici, și pentru aceasta lucrează descoperirea cea de la Tine pentru fiecare, iar altfel dacă se alege, să stea cuminte creștinul, căci Tu nu voiești să-i fie nimănui rău dacă ar fi neascultare față de locul coborârii Tale.

Și acum binecuvintez iar și iar pregătirea întâlnirii cerului și a pământului aici, în zi de praznic de Rusalii, și binecuvântați să fiți voi, cei care așezați acest așternut pentru această măreață sărbătoare.

Nimeni să nu ceară de la voi să vină la cina Mea cu sfinții și cu voi aici, o, fiilor veghetori în porți și în cetate pentru Domnul, pentru masa Mea de cuvânt aici. Să se audă peste tot cuvântul Meu din ziua aceasta, căci porțile sunt închise pe dinafară de către toți cei leneși și neascultători pentru împlinirea cuvântului Meu de pregătire ca aici din partea celor ce stau cu voi la masă în sărbători înaintea Mea, fiilor.

Se văd semne cu arătare asupra celor care nu împlinesc viața cea de rai, pe care am așezat-o Eu peste acest așternut aici. Așadar, să stea cuminți la locul lor cei care nu împlinesc. Să stea cuminți ca să le fie lor bine, nu să le fie mai rău celor ce nu ascultă de cuvântul Meu și ar da totuși să vrea să vină cu Domnul la masă aici, căci vin cu ale lor și le desfac pe aici, de parcă aici se poate ca ei. O, nu se poate. Porțile de aici sunt deschise sau închise pe dinafară prin împlinirea sau neîmplinirea cea întărită peste acest așezământ. Nimeni să nu vă ceară vouă, și fiecare să se uite în cuvântul Meu dacă l-au împlinit sau nu, iar cei care-l calcă, să înțeleagă din cuvânt răspunsul cel pentru ei. Amin.

O, vin sfinții cu Mine la praznic de Rusalii, și vin cei adormiți și pomeniți să vină să se așeze la masa cuvântului Meu, iar voi, străjeri ai Mei în cetate, luați Duh Sfânt, și cu El să pregătiți așternut și mângâiere și cântare de slavă și petrecere sfântă înaintea Mea și a sfinților Mei, fiilor. Voi sunteți puțini, dar mesele celor ce vin cu Mine sunt până sus, sunt pe straturi, sunt cât veacul cel dintre început și sfârșit, că așa este scris să vină Domnul întru venirea Sa cu sfinții.

Nimeni dintre fiii cei hrăniți cu hrana cuvântului Meu să nu se clatine de pe un picior pe altul pentru ținerea zilelor de marți și de joi de nouă ori după Sfintele Paști, căci vine din străbuni această jertfă închinată Domnului pentru păzirea grădinilor și a caselor, pentru păzirea rodului, pentru depărtarea dăunătorilor, pentru ploi curate și hrănitoare, nu stricătoare de rod, o, că multe păcate fac oamenii, și nu mai aduce nimeni la Dumnezeu jertfă pentru păcat, și de aceea străbunii cei sfinți au afierosit aceste nouă zile de marți și de joi până după Rusalii, ca prin această jertfă să vină de la Domnul paza cea bună peste grădini și livezi, peste oameni și animale și păsări, pentru ferirea de tunete, de fulgere, de prăpăd cu grindină, de ape revărsate peste albii asupra gospodăriilor oamenilor.

Iar pe preoții care îndeamnă oamenii să nu se ia după aceste datini greșite, spun ei, Eu, Domnul, îi rog pe ei să țină seama de străbunii cei sfinți, de la care au rămas aceste jertfe de rugăciune, aceste zile pe care ei le-au făgăduit ca jertfă adusă Domnului, cum că nu vor spăla hăinuțele de pe ei și din casă, că nu vor coase cu acul, că nu vor folosi uneltele pentru lucrarea prin grădini, că nu vor lovi cu ciocanul, că nu vor lovi piatră de piatră și că vor lăsa aceste lucrări pentru celelalte zile din săptămână, ca să fie ei ocrotiți de Dumnezeu tot restul timpului, și feriți de boli și de pedepse pentru păcate, căci omul face păcate zi și noapte peste viața lui pe pământ, și nu aduce Domnului jertfă de împăcare și de curățire apoi, căci omul a uitat de Dumnezeu și-și vede de ale lui, de cele fără Dumnezeu peste viața lui.

Voi, fii ai cuvântului Meu, nu vă îndoiți, ba, din contra, fiți bucuroși și ascultători ca să țineți rânduiala acestor de nouă ori marți și joi după Sfintele Paști, o, că de mult am tot dat să spun, mai ales pentru cei care nu dau să lase lucrul cel pentru ei în aceste zile ca să aducă Domnului împăcare cu ei prin această jertfă sfântă, care se socotește la Domnul ca și vremurile de post sau de rugăciune sau de zile aparte rânduite prin sfinți, ca și lucrarea mântuitoare pentru viața creștinului.

Voi, fiilor primitori de Dumnezeu, fiți ochi și urechi în toată vremea pentru purtarea voastră în cetate și a celor ce vin și se înfățișează Domnului și iau din cer hrană de cuvânt când vine Domnul în sărbători cu sfinții Săi în cetate aici. O, fiilor, sunt ușile lui Dumnezeu aici, e locul coborârii Lui aici, și de aceea voi să călcați cu sfială prin cetate ziua și noaptea, să deschideți și să închideți ușile cu sfială în minte și în inimă, și aceasta pentru îngerii slujitori din partea Mea în cetate pentru Domnul și pentru cele lucrate aici, și nu uitați să dați de la voi tot timpul nepăsarea pentru acestea ce vă spun vouă, și celor care vin în cetate la sărbători, când voi le faceți întâmpinarea și îi așezați la masa Domnului alături de voi.

O, n-a avut nimeni atâta trecere ca și voi, ca să fiți voi aici, unde Domnul locuiește și lucrează pe pământ în mijlocul fiilor lumii, măi fiilor. Nu este nimeni vrednic să calce cu piciorul pe așezământul lui Dumnezeu, și de aceea vă spun vouă, fiți sfioși tot timpul, e Domnul cu Ființa Lui aici, și trebuie să aveți în minte și în putere tot timpul taina Mea de aici, locul odihnei Mele, a coborârii Mele cuvânt pe pământ, fiilor.

Iată, tot timpul să vă fie adunate în Mine mintea și inima, căci aici locuiește Domnul, nu voi, nu numai voi, și să se vadă că voi țineți seama de Cel ce locuiește aici, și pe Care voi trebuie să-L slujiți tot timpul aici, și nu vouă să vă slujiți aici, iar slava Mea de aici să n-o știrbiți nici cu cât un grăunte, niciun bob de cinste și de mărire să nu-i știrbiți, o, fiilor.

Să învețe aceasta de la voi cei ce vin și se apropie de Domnul aici, căci Eu aduc învățătura cuvenită în toate și pentru toate câte trebuie să se păzească și să se lucreze aici, fiilor. Voi nu puteți prin voi.Voi puteți prin Mine, iar Eu pot prin voi, dar Eu, nu voi, și iată, Eu sunt puterea din voi, iar voi nu mai sunteți, și de aceea voi sunteți ai Mei. V-am curățat, v-am înnoit ca să fiți ai Mei apoi, și asta înseamnă să fie cu Mine creștinul, iar când Eu îl am al Meu pentru lucrul Meu, fac aceasta pentru că el este cu Mine și este al Meu, și nu mai este al lui ca tot omul de pe pământ, și iată mărirea în care stați de Mine așezați, și pe care voi să n-o risipiți după placul cuiva de pe pământ, și aceasta nu trebuie să uitați vreodată, iar Eu trebuie să vă învăț mereu, mereu să stau cu cuvântul Meu peste voi, mereu, fiilor, căci locul pe care stați este al Meu, este locuința Mea dintre pământ și cer acum, la sfârșit de timp, o, fiilor.

Acum, fiilor, rămâneți în duhul mângâierii, care veghează peste cetate, și aveți grijă multă și mereu de taina Mea cu voi, de lucrul Meu peste pământ cu voi, o, și învățați de la cei de atunci ai Mei să nu țineți cu voi înșivă, să nu vă alegeți de partea voastră întru nimic, fiilor, căci pentru cei ce Mă urmează am lăsat lucrul lepădării de sine să-l lucreze, și numai pe Domnul să-L lase peste ei mare, iar voi să Mă urmați prin lepădare de sine tot timpul, fiilor, tot timpul între voi și Mine, între voi și voi, așa cum Eu am lucrat înaintea Tatălui și înaintea oamenilor, nealegându-Mi folos, ci numai dăruindu-Mă cu totul, și aceasta vă cer și vouă, ca să semănați cu Mine, fiilor, Eu în voi, și voi în Mine, și vor ști tot mai mulți că Tatăl M-a trimis la voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Am dat, și iarăși dau veste și povață celor de azi ucenici lucrători cu Mine și le spunem lor că ori de câte ori vin spre ei împliniri vestite mai întâi, și lucrate apoi de Mine cu ei, o, ei să privească spre împlinirea cuvântului Meu de peste ei și le-am spus: Priviți spre sfârșitul oricărui lucru de lucrat, și pe care așa să-l începeți, ca și cum el este gata împlinit.

O, Eu așa am lucrat și așa am împlinit orice cuvânt vestit odată cu rostirea lui, căci îl vedeam mai întâi împlinit întru cele nevăzute, și numai apoi îl vesteam și îl așezam spre arătare la vedere, și iată taină greu de înțeles, greu de primit și de împlinit, căci necredința e așa de mare, atât cât să-l facă pe om să-și folosească mărginirea minții lui, mică de tot față în față cu Dumnezeu Făcătorul, și înaintea Căruia omul stă mare prin mintea lui, așa încât să-L mărturisească mic pe Dumnezeu, dar Eu, Domnul, Mi-am pregătit vase purtătoare de credință și prin care am trecut peste toate rânduielile omenești și M-am scris pe pământ cu lucrări minunate, cu ucenici mari, cu purtători de Dumnezeu plini de dragostea cea de sus, și care pe toate le crede și le împlinește și rămân ele de mărturie.

Dar iată, mintea omului are ocupații omenești, pământești, trecătoare, fiindcă omul nu-și lucrează veșnicia în vremea viețuirii lui pe pământ, iar cele trecătoare au sfârșit odată cu începutul lor, și nu este ca Dumnezeu lucrul omului, și este trecător ca omul tot ce face omul, o, și de aceea vin să-l deprind pe om să stea mult cu Dumnezeu pe pământ, mai mult pentru Dumnezeu să poată și să lucreze și să le strângă în veșnicie ca să le aibă și să-l tragă pe om spre ele, să aibă omul ce să-l tragă spre viața lui cea veșnică la Dumnezeu.

În duminica pomenirii apostolului Toma, care Mi-a pipăit cu degetul ranele răstignirii, Mi-am învățat poporul să rămână întru Mine și să pot Eu să rămân întru el, întru cel ce Mă alege de dragoste și de viață a sa. Toți ucenicii Mei se gătesc de pe acum pentru întâlnirea duminicii care vine, și vom fi cu mult duh de iubire și de înviere și de petrecere sfântă ca între cei din cer, și iată, ne gătim de serbare și de cele ce se vor așeza spre lucru pe masa de serbare, căci Eu vă învăț mereu să fiți voi ai lui Dumnezeu, fiilor.

O, poporul Meu, tu trebuie să faci ca Mine, nu ca Adam, și trebuie să iei de la Mine așa cum Eu iau de la Tatăl ca să lucrez și să împlinesc voia Sa, nu voia Mea, căci Eu sunt fără de păcat, o, fiilor. O, cum adică fără de păcat? Iată, Eu nu fac de la Mine Însumi nimic, căci ascult de Tatăl, și de la El iau ce să lucrez și ce să grăiesc.

Cel ce lucrează sub ascultare, și nu ia nimic de la sine, acela este fără de păcat, este ascultător. O, cum să poată fi ascultător cel ce lucrează atâtea și atâtea de la sine, nu de la Mine, Fiul Cel ascultător de Tatăl? Iată păcatul și iată omul care își alege păcatul, care se alege pe sine! O, cum să scape de păcat unul ca acela?

Am venit cuvânt pe pământ acum șaptezeci de ani, o, și mulți Mi-au aflat izvorul și cuvântul și veneau spre glasul Meu ca să-Mi audă cuvântul și voia Mea prin cuvânt. Îl învățam, și îl tot învăț de atunci pe poporul cuvântului Meu, ca să-l deprind să ia de la Dumnezeu lucrul său și mersul său, căci s-a apropiat la vedere împărăția lui Dumnezeu între oameni și taina raiului, o, și stau învelit în cuvânt, prin viu grai înaintea celui ce aude că-i vorbesc, și iată, mereu, mereu îi spun lui așa:

O, creștine fiule, priveghează, că te-am învățat, și de multă vreme te învăț cum să priveghezi, cum să dormi pentru odihna trupului, cum să te scoli pentru lucrul cel sfânt, cum să te rogi în vremea aceasta, cum să te porți, cum să te îmbraci, ca nu cumva să semeni cu lumea și să nu te cunoască Domnul de copil al Său. O, te-am învățat cu ce să te hrănești ca să încep cu tine raiul pe pământ, și ți-am spus să nu mănânci decât ce i-am dat Eu omului în rai de hrană, că de șapte mii de ani mănâncă omul carne de vietate și toate cele de la vietăți, că așa a voit și voiește omul, iar Eu, Domnul, n-aveam cum să-l trag spre Mine pe cel ce trăgea în părți.

Te-am învățat, poporul Meu, să nu stai cu lumea, ca să te pot scrie al Meu și ca să te pot ocroti de lume și de cele otrăvite din lume. O, te-am învățat și te tot învăț să nu folosești ce folosește lumea, și să fii curat de păcatul din lume te-am învățat.

A tot venit spre Mine creștinul, iar Eu, Domnul, M-am aplecat mult ca să-i dau putere să poată și să meargă apoi după voia Mea spre Domnul, dar când să-i spun ce este de așezat peste statura lui neașezată, se face foc și pară, nu se apleacă, nu se așează cu viața cea dulce cu Domnul, de parcă nu Mă aude ce-i spun, ba Mă și amenință ca Adam în rai. Ce mai pot să fac peste așa lipsă de minte și de aplecare? Îmi pierd puterea cea pentru el, căci el Mă dă deoparte, se trage deoparte nemulțumit, și rămâne în voile sale, rămâne în lume și cu lumea, de teamă să nu piară de foame și de lipsuri, o, și nu Mă ascultă ca să se întoarcă în rai cu viața sa.

Face creștinul ca Adam, își alege femeia între Mine și femeie, alege să slujească femeii, să aibă ea ce-i trebuie, să-i fie ea sarcină de purtat în fel și chip, să nu stea cu Dumnezeu omul, și să stea cu femeia lui ca să nu-L poată el sluji pe Domnul la zidirea împărăției cerurilor pe pământ, unde toți sunt ca îngerii, precum este scris, o, și așa am suferit Eu, Domnul, șaptezeci de ani de răbdare, de așteptare după creștin, ca să fiu Eu în el, și el în Mine, precum Eu sunt în Tatăl, iar Tatăl în Mine.

O, fiilor, așa am spus acum două mii de ani ucenicilor Mei: «Eu în voi, și voi în Mine». Așa voiesc și acum să spun, și voiesc să se împlinească aceasta din partea celor cu care am rămas dintre cei mulți care au venit și au trecut și nu s-au putut alege de partea Mea, iar acum Eu vin cu tămăduirea de sine a creștinului, vin să-l tămăduiesc de lipsa Mea din el, de voia lui din el, așa cum toată firea arată câtă ascultare aduce Domnului prin greul timp și mers al Meu, al vremii omului pe pământ, că iată, firea toată, facerea toată ascultă de tot ce vine de la Dumnezeu peste ea odată cu neascultarea omului pe pământ, căci iarba, copacii, florile, pământul, râurile, toate postesc ori de câte ori le așez Eu să postească trăgând de pe pământ apa de care au nevoie ca hrană și băutură lor, și face firea voia lui Dumnezeu, ascultând fără de cârtire sau nemulțumire sau răzvrătire, ba din contra, își păstrează fața și viața și răbdarea atât cât Eu, Domnul le cer lor așteptare și răbdare ca să-i fac pe oameni să se întoarcă la binefăcătorul lor, la Dumnezeul lor.

Dragostea de Dumnezeu este dușmanul duhului lumii, și nu este om mai fericit ca și cel care are ca lucrare a minții și a inimii dragostea de Dumnezeu și faptele ei. Spre această măreție să se adune toate popoarele de pe pământ, căci vine înnoirea lumii, vine frumusețe cerească pe pământ, vine împlinirea acestei Scripturi, pe care Eu Însumi am rostit-o că va veni și se va așeza, și de aceea chem oamenii de pe pământ spre această împlinire, care vine.

Iată, omule, ora adevărului cel despre tine, iar dacă nu poți tu să-l spui și să-l știi tu și ceilalți din jurul tău, lasă-L pe Domnul, primește-L când bate și nu-L lăsa afară să aștepte la ușa ta, dar să nu faci ca Adam, care a grăit încurcat în vremea orei adevărului cel despre el, și care nu trebuia să se lase dus de Eva, ci trebuia să ia de la Dumnezeu adevărul, iar dacă el a căutat să se ascundă de Dumnezeu când Eu i-am grăit lui, iată, s-a lăsat spre minciună, bietul de el, și a trebuit să ispășesc Eu, Domnul, cruce și dispreț din pricina păcatului lui.

O, așa a făcut și Iuda, nu s-a aplecat ca să vină să-l iert, și a lucrat de capul lui și s-a dus și și-a curmat singur viața. O, dacă s-ar fi aplecat spre iertarea cea de la Mine când încă eram pe cruce așteptându-l să apară și să-l iert, l-aș fi luat cu Mine în rai în ziua aceea ca și pe tâlharul cel mărturisitor de Dumnezeu, și care M-a rugat din dreapta Mea stând pe cruce să îl pomenesc întru împărăția Mea, care va veni cu Mine pe pământ, și pe care Tatăl i-a arătat-o lui atunci că va veni cu Mine pe pământ, iar Eu l-am așteptat dincolo de crucea Mea și a lui și l-am luat cu Mine în rai chiar în ziua aceea și am împlinit ruga lui. M-aș fi dus la Tatăl cu doi mărturisitori plini de căință și de dragoste de Mine pentru durerea Mea cea de la ei, și n-aș fi fost mai fericit mai mult ca și acea fericire în clipa aceea. Iuda însă a deznădăjduit pentru sine după ce M-a mărturisit arhiereilor și fariseilor ca nevinovat, iar pe el ca vânzător al Meu lor. L-a durut pe Dumnezeu pentru el, dar a deznădăjduit, și nu s-a întors să ne împăcăm și să merg la Tatăl împăcat cu el, iar el să mărturisească apoi ca și sutașul care M-a răstignit și care M-a cunoscut atunci că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, și a vestit el aceasta de la margini la margini apoi.

O, nu firea este vinovată, ci mintea de sine a omului, căci firea e fire, dar mintea este cea prin care te repari sau te strici mai rău, și de aceea e bine să-L lași pe Domnul să aibă cuvânt pentru tine, omule neaplecat și încurcat prin mintea ta.

I-am învățat pe ai Mei să nu stea răzleți unul de altul, că iată, Iuda s-a pierdut dacă a umblat și a lucrat aparte, de capul lui printre fiii lumii, căci cel ce se desparte de frați pierde binecuvântarea și puterea, mai întâi le pierde prin lucrarea de sine, și apoi se desparte de frați, de vreme ce nu mai are puterea de sus de partea lui. S-a pierdut Iuda dintre frați, căci dacă frații nu știu unul de altul, dacă nu-ți știu frații gândul și lucrarea ta, înseamnă că te-a biruit diavolul cu întunericul lui dușman pe duhul frăției, și iată, trebuie rază mereu peste cei ce sunt ai Domnului pe pământ cu pașii lor, căci sufletul are nevoie de lumină și de lucrare la lumină multă, de multă hrană de sus, iar trupul trebuie să fie mic de tot față de bogăția care se cere pentru suflet înaintea lui Dumnezeu din partea fiecărui om care iubește pe Domnul.

Și acum, iată, neamul creștinesc se pregătește pentru intrarea în săptămâna amintirii patimilor Mele de acum două mii de ani, iar Eu, Domnul le spun la toți:

Fiilor, fiilor, lucrați pocăință înlăcrimată, lucrați conștientizarea nevredniciei voastre și mergeți cercetându-vă și curățindu-vă prin căință pe voi înșivă, mergeți așa până la praznicul învierii Mele, iar Eu Mă voi da vouă atunci ca unor fii înviați prin pocăință, prin sfințenie și prin iubire de Dumnezeu, și vom fi bucurie unii altora și cântare de înviere unii spre alții, iar cei ce Mă țin afară sunt cei ce nu Mă iubesc și nu se înnoiesc pentru primirea Mea și Mă lasă afară străin.

Așadar, Eu vă cercetez, Eu vă știu, Eu vă curățesc, Eu vă iert, Eu vă înnoiesc și vă învăț taina învierii, fiilor, și vă doresc cu dor mai mult decât pe sfinții din cer, căci cu voi Eu împlinesc pe pământ acum împărăția Mea și lucrarea ei de așezare a ei între oameni, și mai ales Mă împlinesc prin cei ce Mă poartă cuvânt peste pământ, căci Eu stau pe nori și cuvintez de deasupra și aștept, fiilor, aștept împărăția Mea mare și tot mai mare între oameni, iar cerul și pământul lucrează alături acum, lucrează această măreață împlinire, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, ce mari minuni face Dumnezeu prin cei ce ies din lume și-Mi dau Mie dragostea lor toată! Nu este om mai fericit, mai strălucitor ca și cel care iubește pe Dumnezeu cu inima din el și cu fapta sfințeniei lui, o, fiilor. Iată, nu sunt oameni fericiți pe pământ, căci ei nu știu taina fericirii lor. Nu sunt fericiți nici bogații nici săracii, nu e nimeni fericit dacă nu trăiește cu Dumnezeu pe pământ. Iată-i și pe cei din România Mea, se duc în țări depărtate să câștige bani. O, ce să faci cu banii, omule? Nu-ți trebuie bani, dar nu vrei să crezi aceasta chiar dacă spune Dumnezeu. O, nu umbla după bani, că tu nu știi ce să faci cu ei ca să nu se facă ei păcatele tale și pierzarea sufletului tău. Nu poți căpăta cu bani viața ta cea veșnică lângă Dumnezeu. O, nici viața ta cea de pe pământ nu o poți înșela cu bani ca s-o ai. Iată ce te învăț: fugi de lăcomie, fugi de mamona, fugi cât poți de repede, căci acest diavol, mamona, are lipici mult și-ți rămâne pe mâini și pe suflet oricât te-ai spăla.

I-am învățat pe toți cei au luat cuvântul vieții veșnice de pe masa Mea de aici și le-am spus mereu: «Fiilor, fiilor, nu purtați ce poartă lumea, nu folosiți ce folosește lumea, nu căutați să semănați cu lumea, o, fiilor, ca să vă poată cunoaște Dumnezeu pe voi dintre fiii lumii, căci fața lumii e urâtă, e neagră de păcat, e otrăvită de amestecătură și te murdărește atât cât nu te aștepți de urât, te desparte de Dumnezeu pic cu pic fără să te aștepți», și de aceea trebuie credință în cuvântul Meu și trebuie ascultare ca să fii fericit, că altfel nu răsar roadele credinței, ci, din contra, răsar spini urât mirositori și făcători de rane, de păcate care aduc rane, și nu în zadar am lăsat spusă în Evanghelia Mea pilda tânărului bogat care își îngrijea purtarea și pașii după legile lui Dumnezeu, dar avea pe mamona de însoțire, avea averea și banul sub chipul căruia cei puternici stăpânesc lumea și oamenii ei, iar când i-am spus lui că trebuie să dea de la el ceea ce îl mărturisea cu mamona lângă el, s-a întristat atunci și a plecat și și-a ales să fie liber de mersul lui cu Dumnezeu și a trebuit să-i trimit Eu scăparea de acest diavol, și numai apoi să-i dau dreptul să umble pe calea cea strâmtă cu pașii vieții lui.

O, fiilor, viața cea veșnică se dobândește prin iertarea păcatelor și prin conștientizarea nevredniciei, că nu e om să fie vrednic de Dumnezeu, dar prin iertarea Domnului rămâi apoi fiu al Său, numai că iertarea nu trebuie furată, n-o poți plăti cu nimic, și trebuie căpătată prin lucrarea inimii curate, prin lepădarea de sine și prin păreri de rău pentru neorânduială împotriva duhului vieții de sus peste om, și iată, iertarea se capătă numai când omul cel vechi se schimbă în omul cel nou, și care nu se mai lasă dărâmat apoi.

Grăiesc cu fiii cei credincioși cuvântului Meu din vremea aceasta și le dau lor îndemn spre pocăință și spre conștientizarea nevredniciei lor, și așa să stea ei înaintea Mea și să se facă părtași lui Hristos, căci Domnul este iubit de cei cu cruce, căci El a fost sub cruce, și nu putea altfel să fie în fața Tatălui ca Fiu al Tatălui. Cei ce au de toate și tot au, aceia nu-L iubesc, nu-L mai iubesc pe Domnul, și se înțelege de ce, căci scris este: «Unde este comoara ta, acolo este și inima ta», iar fericirea nu vine pe pământ, căci ea locuiește în cer pentru cei ce o doresc pentru ei.

Așadar, trebuie vorbire cerească și prea puțin vorbire pământească, și trebuie lucrare cerească și mult prea puțin lucrare pământească și trupească, și toate trebuiesc zidite în cer, căci altfel nimic nu rămâne din ele și se pierd odată cu omul și cu toată agoniseala lui cea pământească, și pentru care omul trudește mult prea mult pierzându-L pe Dumnezeu pic cu pic, căci grija pentru viața cu Dumnezeu e altfel, e altceva, o, fiilor.

V-am îndemnat spre iubirea cea care rămâne, v-am învățat pentru ea pe voi, cei care luați de la izvor cuvântul gurii Mele pentru cei ce cred venirea Mea. Așadar, fiilor, pregătiți-vă pentru frumusețea voastră întru Hristos și grăbiți-vă spre ea, ca să vadă Domnul că-L iubiți, că vreți cu El, așa cum a voit Maria Egipteanca, și care astăzi Îmi dă doar Mie să grăiesc, iar ea să asculte cuvântul Meu cel pentru sărbătoarea ei.

O, fiilor, lepădați cât puteți de mult grija cea pentru trup, că iată, această grijă vă ia prea mult din fața lui Dumnezeu și vă înșeală tainic, cum că vă trebuie multe și vă trebuie bani și că aveți de lucru, dar lucrul cel numai pentru voi nu vă unește cu Dumnezeu. O, nu vă trebuie bani. Vă trebuie pe Dumnezeu, că iată, aveți bani, dar nu-L mai aveți pe Domnul.

O, fiilor, port Eu de grijă celor ce se dau Mie cu iubirea și cu fapta ei, căci pentru iubire de Dumnezeu vă trebuie doar iubire, iar Eu, Domnul vă aștept, vă tot aștept ca să văd că alegeți mărgăritarul cel de mare preț. Mă uit lung la voi, Mă uit lung după voi și vă aștept să înțelegeți grăirea Mea spre voi așa cum a înțeles Maria Egipteanca semnul cel ceresc, cel îngeresc, care a oprit-o de la viața cea cu desfrâu și i-a dat gândul cel sfânt să iasă din lume, dintre fiii lumii și să aleagă cerul încă de pe pământ, și nu i-a mai trebuit nimic, decât puterea iubirii și îngerii cei slujitori, care o purtau și o însoțeau din partea Domnului, pe Care ea atât de mult L-a iubit apoi.

A venit vremea cea scrisă în Scripturi să vină, o, și nimeni nu va fi cunoscut de Hristos, decât prin acest semn, sfințenia și plata celor sfinți, Eu, Domnul, Paștele fiilor lui Dumnezeu, poporul Meu cel una cu Mine, și crucea Mea pe creștetul lui, și va fi să înțeleagă neamul omenesc tot mai deslușit că nu oricum poate omul să fie creștin, decât prin sfințenie, căci Domnul Se dă sfinților, precum este scris.

E vremea ca toți cei ce iubesc pe Domnul să se sfințească pentru El, iar cine nu vrea, nu vrea. Mai sunt preoți adevărați pe pământ, mai sunt dintre cei neatinși de antichrist, puțini, puțini, dar mai sunt, dar aceia sunt tainici, și se vor arăta la vremea cuvenită, vremea slavei care vine și descoperă harurile pentru cei aleși, și care așteaptă izbăvirea lor ieșind dintre fiii lumii și păstrându-se lui Hristos și numai Lui. Cei care nu ies din lume rămân afară, iar războiul este mare și mult ca să prindă sub el pe cei care rămân afară fără ocrotirea care singuri și-au dat-o de peste ei.

Așadar, a venit vremea întrebării și a răspunsului, și mulți păstori vor sta muți și fără de rod în fața Mea, căci semnele lui antichrist vor sta pe fața lor spre rușinea lor, pentru care s-au acoperit atâta vreme ca să nu fie știuți pe cine servesc ei de sub haină de păstori. Iar fiii lui Dumnezeu vor sălta ca pruncii și vor mărturisi bucuria că M-au iubit și M-au primit să-i păstoresc și să-i pun deoparte, sub ocrotirea Mea de vreme rea, vreme atât de neagră și friguroasă pentru sufletul din om, vremea lui antichrist, care a luat peste tot stăpânire, și care acum sfârșește.

Și iată, doresc acești sfinți mucenici serbați azi, munciți de împăratul păgân ca să se lepede de Hristos pentru viață păgână, iată-i în sfat cu tine, popor al cuvântului Meu, și binecuvântare le dau lor să grăiască ție de lângă Mine în ziua lor de serbare între sfinți acum.

— Nu se poate, o, Doamne, Împărate al nostru pe pământ și în cer, o, nu se poate în cer fără binecuvântarea Ta să se lucreze, și așa este și lucrarea poporului cuvântului Tău pe pământ. Nimeni nu poate fi al Tău, decât cel care Te are Stăpân al său prin cuvântul Tău de peste el, și numai așa poate face el parte din poporul cuvântului Tău. Cei ce sunt ai Tăi se despart de lume și de duhul ei, așa cum am făcut noi pentru Tine ca să nu Te părăsim, Doamne, căci eram creștini și Te iubeam cu dor și doream să ieșim de sub împăratul păgân și din lume ca să fim cu Tine și să nu pierim spre păcat, spre păgânia lumii slujitoare păcatului și rătăcirii de pe pământ.

O, e greu pe pământ, așa cum era și în vremea mărturisirii noastre. E greu, și e mare înșelarea și îl încântă pe om, și de aceea voi, cei scriși în cartea venirii Domnului prin grăirea Lui cu voi, o, nu vă jucați de-a neascultarea de cuvântul lui Dumnezeu venit azi pe pământ să vă cârmuiască prin valuri din ce în ce mai înalte și mai pedepsitoare. O, fiți cuminți, fiți cuminți, și intrați sub mantia lui Hristos, și nu ieșiți de sub ea, că pe neașteptate puteți pieri de sub ocrotire, și de aceea fiți cuminți! Noi vedem de sus ce este și ce vine pe pământ, și ne este dor de voi și vă sprijinim ca să nu pieriți sub niciun fel de pieire, dar dacă nu ascultați de strigarea Domnului pentru voi și după voi, o, nu este ocrotire, ci numai primejdie peste tot. Așadar, rămâneți ostași ai lui Hristos. Numai El vă este izbăvirea cu care vine la voi, numai să nu-L dați de la voi din îndrăzneală sau din nepăsare, așa cum destui au lucrat în vremea acestui popor și cuvânt și au pierdut biruința, ca și cel dintre noi care s-a dus, iar după ce s-a dus a pierit, căci Domnul l-a părăsit, așa cum el și-a părăsit credința.

Nu căutați pricină de sminteală ca să vă luați libertatea să vă faceți voile, fiilor, căci vai de cel ce caută să facă greșeală căutând cu mintea și cu ochiul la vreun greșit ca să-l ia de pildă, căci nimeni nu știe dacă e sau nu e greșeală în cel care este luat ca acoperire de cel care dă să greșească la rândul său. O, nu vă jucați cu Dumnezeu. Am pierdut mulți copii din pricina poftelor lor cele fără Dumnezeu. Nu-i urmați pe aceștia, voi, cei care mai sunteți popor al cuvântului Meu. Au căzut din binecuvântare părinți prin copii, și copii prin părinți, din pricina voii libere și a neascultării de Dumnezeu, după ce Mi-au urmat o vreme cuvântul.

Vine pedeapsa, căci nici pocăință nu este și nici păreri de rău, și iată, stau sfinții de veghe împotriva lui satana, care-i are pe mulți la mână prin ieșirea de sub binecuvântarea Domnului peste pașii lor, și care caută vinovați pe care să-i urmeze cu greșelile cele rătăcitoare de calea vieții creștine după voia Mea cea de azi, căci vine pe pământ viața ca să curețe moartea, că moartea stă ca la ea acasă peste tot pe unde nu încape Domnul cu viața Sa pentru om ca să nu piară omul.