6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Vin la voi, fiilor. Am primire la voi și vin la voi mereu. V-am pregătit sub slava cuvântului Meu tot timpul, după ce ați ales să vă dăruiți Mie spre cârmuirea zilelor vieții voastre, și de aceea vin la voi, iar când vin și sunt primit iau apoi din masa Mea cu voi și rup din ea și pentru cei despărțiți de Mine pentru viață cu păcat, și iată, de pe cărarea Mea cu voi strig spre ei și le spun cine sunt, și le spun și lor cine sunt ei și dau să-i ajut să creadă că Dumnezeu le grăiește și că vede Domnul peste tot și are cuvânt de spus pentru câte vede pe pământ lucrate și întâmplate, căci când nu are cine să-I audă glasul și cuvântul, o, are Domnul și altfel de grăire cu cei despărțiți de El, și vine peste ei plata faptelor lor, căci faptele lucrează apoi peste oameni dreptatea după faptă, precum este scris despre judecata care stă tot timpul față în față cu zilele vieții omului, o, și cât aș vrea să Mă pot înțelege cu tot omul prin cuvânt ziditor de Dumnezeu în om, căci Eu, Domnul, l-am zidit pe om să Mă odihnesc în el, să am dreptul să-i fiu Făcător apoi tot timpul, să-i cârmuiesc pașii ferindu-l de ispite și de vrăjmași, să-i dau de lucru pentru viața cea veșnică apoi, să Mă arăt cu el pe pământ între oamenii rătăciți de soartă, o, dar nu mai vor oamenii să știe că este Dumnezeu, că știe, că vede, că aude, că grăiește omului din slava cerului ca să-l deprindă să-și cunoască rădăcina și mersul apoi.

Fiilor, fiilor, aveți grijă de voi, de credința voastră până la sfârșit, iar pentru ca să vă păstrați așa, voi să nu așteptați să înțeleagă lumea cea stricată sau cea vopsită cu nume de lume creștină, căci nici acum două mii de ani nu a fost altfel, dar Eu M-am scris cu împărăția Mea pe pământ și am mers cu ea odată cu împărăția lumii fără Dumnezeu peste viața ei. O, cum M-aș fi putut bucura Eu să se fi ridicat Caiafa să Mă vestească oamenilor, după ce atâta viață în desfrâu a petrecut în Ierusalim?

Așadar, credința voastră trebuie ocrotită de clătinări și păzită de nerăbdare cu Dumnezeu, fiilor, căci Eu, Domnul, nu pot pune petec nou la haină veche și nici vinul nou în cei care nu sunt oameni, ci numai se fac că sunt, o, că iată-i pe cei ce se numesc creștini, căci nu se mai cunosc aceștia dintre fiii oamenilor și nu mai are Domnul ce să-Și aleagă dintre oameni!

O, nu mai sunt creștini pe pământ, nu mai sunt, căci nu se mai trăiește viață de creștin după rânduiala cea din străbuni a bisericii lui Hristos. Nu mai este post pentru zilele scrise să fie de post, și nici port sfânt și nici obiceiuri sfinte în trăirea celor ce se cred creștini, și iată de ce am spus Eu vouă că voi judeca lumea cu voi, cu viața pe care v-am dat-o Eu s-o trăiți voi pentru adevărul Meu, fiilor!

O, cât s-au mângâiat în ziua aceasta ucenicii Mei aici cu voi, o, cât, măi fiilor! Cât dor li se stinge sfinților Mei când stau cu ei la masă cu voi, fiilor! Le dau acum ucenicilor Mei, le dau bucuria și mângâierea să vă dea și ei câteva cuvinte, și iată-i cu voi în sfat acum pe ei!

Vă povățuim pe voi, ucenicii cei de azi: Nu uitați îndatoririle cele pentru viața voastră cu Domnul și a Domnului cu voi, căci voi aveți atâta părtășie împreună cu El, o, frați iubiți! Vă îndemnăm plini de căință, dați Domnului mângâieri, dați-I și pentru vremea când noi nu I-am dat, și veți avea plată dulce, iubiților! Învățați lucrarea și duhul mângâierii ca să fiți îmbrăcați cu putere de sus, și să nu fiți goi de acest veșmânt slăvit, o, că nu mai are Domnul loc pe pământ pentru El ca să nu fie strâmtorat de cele ale omului. Așadar, fiți vrednici de mila pe care Domnul v-a arătat-o și v-o arată vouă și nu uitați să-I arătați Lui că iubiți, că prețuiți viața cu El, o, și va fi Domnul mângâiat de la voi și vă va da înapoi împătrit, așa cum El a făgăduit pentru cei ce Îl iubesc pe El. Amin.

Fiilor, fiilor, creștinii acestei lucrări sfinte pentru pregătirea unui popor folositor Domnului trebuie să facă război cu somnul, cu nelucrarea, cu trupul și mâna nelucrătoare, și trebuie să lucreze zi lumină, și de aceea atât de mult vă rog pe voi să-Mi lucrați și să grăbim planul care așteaptă după mânuțele voastre lucrătoare, fiilor. O, iată de ce trebuie să-Mi fiți ascultători, ca să pot Eu în voi, nu voi, fiilor.

Când omul are amarul în pântece îi ajunge pe limbă și se face cuvânt acest amar și trece la cei ce au pe limbă cuvântul Meu cel pentru poporul Meu, și care rabdă și n-au cuvânt cu care să-i pătrundă și să-i străpungă pe cei ce au amar pe limba lor și rămân aceștia cu amarul pe limbă și face el înlăturarea cuvântului Meu, o, și numai diavolul nu-i lasă omului împlinirea cuvântului Meu de lucrare a sa, și cade împlinirea celor cerute de Domnul poporului care are pregătire aparte peste el, cade din unul în altul și nu mai este împlinirea cuvântului Meu. De aceea este nevoie de veghe pentru împlinirea voii Mele cu cei ce se apropie să facă parte din poporul Meu de azi, și care nu caută și nu așteaptă să vină duminica pentru ca să se odihnească de unul singur creștinul. O, nu, creștine, nu așa, fiule, nu așa, copil al lui Hristos, ci caută după Duhul Sfânt, caută unde sunt doi și trei petrecând și lucrând și rodind viață veșnică, o, că de aceea am trimis pe Duhul Sfânt să vină și să aducă de la Mine și să Se împartă și să se împlinească între voi lucrarea darurilor Duhului Sfânt ca în cer pe pământ, căci această școală este ceea ce am lăsat Eu de moștenire și de învățătură zi de zi cu Dumnezeu în lucrare pentru cei ce sunt casnicii Mei, locuitori cu Mine, și Eu cu ei pe pământ.

În ziua aceasta Mă adun cu voi în cetate și facem măsurare, fiilor, facem după șaptezeci de ani de cuvânt din cer venit pe pământ, căci în acest timp am avut mult popor. Rânduri-rânduri au trecut creștini pe la acest izvor, dar a lipsit în toată această vreme lucrarea care măsoară rodirea sau nerodirea, iar dacă această lucrare ar fi lucrat de la mijloc și de către fiecare în parte, o, ar fi fost rod mult rămas, căci s-ar fi lucrat trepte ale creșterii Mele în creștin, și ar fi înțeles creștinii pe Dumnezeu, ar fi înțeles de ce au venit spre Mine și de ce vin Eu cuvânt pe pământ și de ce dau să-Mi cresc un popor și să-l am al Meu, numai al Meu și să-l aduc la rangul de apostol al venirii Mele a doua oară de la Tatăl la oameni, o, și aș fi avut rod al celor șaptezeci de ani de lucru al lui Hristos pe pământ acum.

O, fiilor, e mare primejdie să nu lucreze omul ceea ce-i dă Dumnezeu să lucreze pe pământ. Vai de cel ce-și ia singur de capul lui pierzându-și capul! Pilda cea plină de învățătură a lui Adam, această pildă vorbește singură cât de primejdios este să n-ai, creștine, lucru de la Dumnezeu dat să-l lucrezi. I-am spus lui Adam să vegheze, să lucreze i-am spus. I-am spus să nu stea fără de lucru de la Dumnezeu dat, căci pe cel fără de lucru îl ia satana la lucrul cel pentru el, pentru întunericul lui, o, și l-a tras satana pe Adam de sub veghea cea pentru lucrul omului în rai, și apoi a venit șarpele și i-a grăit și l-a strigat prin femeie și l-a învățat să nu asculte, și apoi să se ascundă în întuneric, să fugă de lumină, de lumina care arată faptele potrivnice duhului ascultării de Dumnezeu.

Când vine duhul în control, omul se ascunde și tace fără de cuvânt, sau dacă nu tace caută să scape de vină, așa cum a căutat Adam când și-a stricat și și-a risipit statul lui lângă Dumnezeu, și apoi statul în rai, unde ar fi fost să rămână veșnic ca și Dumnezeu dacă ar fi vegheat să asculte și să lucreze și să nu stea fără de lucru în rai, căci iată, Eu, Domnul, lucrez mereu, lucrez și nu stau, căci fără de lucru de la Dumnezeu dat piere omul odată cu truda lui departe de Dumnezeu lucrată.

O, fiilor, o, popor al cuvântului Meu, am grăit astăzi cu voi ca să învățați de la Dumnezeu cum puteți să rămâneți cu Domnul și cum puteți să-L pierdeți și să vină șarpele și să vă arate calea fără de veghe peste voi ca s-o lucrați voi.

O, fiilor, trebuie veghe fără de întrerupere, trebuie în toate și mereu. Adunați-vă întru unul și luați cuvântul Meu și adânciți-vă în taina lui cu care am venit și l-am așezat în carte spre învățătură pentru voi și pentru toți cei care Mă iau de la voi spre viața lor cu Dumnezeu, sau spre neascultarea lor de Dumnezeu.

O, fiilor străjeri în cetatea cuvântului Meu, și voi, cei de peste tot, care stați cu credința în Duhul cuvântului Meu, o, măi fiilor, lipsa bucuriilor sfinte micșorează pic cu pic și șubrezește credința și lucrarea ei și puterea ei de biruință asupra vrăjmașului Meu și al omului, asupra lui satana, care a tras pe om de partea sa.

O, fiilor, bucuria se naște din lucrarea credinței și a faptelor credinței. Din orice lucru mic faceți-vă bucurii și strângeți-le la Mine pentru voi, fiilor. Iată, se apropie încă o sărbătoare legată de praznicul învierii Mele. Vom sta la masă de cuvânt în duminica pomenirii femeilor mironosițe când Eu voi sta cu voi și cu poporul cu care am mai rămas, cu cel împlinitor al cuvântului Meu pentru creștinii de la sfârșit de timp. O, de ar fi rămas mai mulți, măi fiilor, dar la cei vicleni cu lucrarea lor le-am luat darul credinței și al temerii de Dumnezeu și s-au făcut defăimători, nu numai împotrivitori, și vai celor ce slăbesc credința celor ce cred în cuvântul Meu din vremea aceasta, căci acest păcat e cu vărsarea de sânge asemănat, și de aceea cei ce nu mai au frică și credință, aceia să stea cuminți și să-și vadă de-ale lor, că e greu păcatul cu care se lovește în credința celor rămași statornici, numai să creadă aceștia că Eu le spun aceasta.

O, hai să așezăm mângâiere și tămăduiri cu mângâiere peste cei ce Ne țin urma și beau din izvorul cuvântului Meu ca să fie ei ai Noștri, mamă! Binecuvântat să fie graiul tău peste poporul acestui cuvânt, mama Mea!

— Te cuprind cu Fiul meu Hristos, popor hrănit din cer din gura Fiului lui Dumnezeu, Care-ți împarte cuvântul cel pentru tine și Care așteaptă mărirea ta lângă mărirea Lui. O, rămâi în dragostea Lui cea pentru tine ca s-o împartă El la cei care vor iubi calea ta cu El! Rămâi și te întărește cu veghe la căpătâiul iubirii Lui și veghează cu supunere înaintea acestui măreț dar și vindecă-I tu rana cea de la cei nestatornici în iubirea cea pentru El până la sfârșit, o, și cere-I Domnului ridicarea la veghe pentru sfințenie a celor ce și-au călcat peste împlinirile așezate pentru viața poporului sfânt de la sfârșit, și iată, nu uita așezarea în care Domnul te-a întărit la vremea de sfârșit s-o aduci Lui jertfă de iubire pentru venirea Lui cuvânt pe pământ, căci ți-a împărțit Domnul să te păstrezi în viața cerută de El și s-o aduci înaintea Lui. Așadar, portul creștinesc plăcut celor din cer în toată vremea, hrana cea pentru trup așa cum El te-a povățuit pentru sfințenia ta, bucatele pentru hrană de rai, neamestecate cu mâinile celor ce nu se spală pe mâini pentru cele curate ale vieții de creștin, și apoi lucrarea și duhul rugăciunii după orânduiala pe care ți-a împărțit-o Domnul pentru purtarea cea sfântă a inimii, a gurii și a învățăturii sfinte, și mai ales pilda pe care o dai la cei ce te știu și te văd că ești al lui Hristos în vremea aceasta de pregătire pentru slava Lui cu tine înaintea celor fără de viață sfântă la venirea Lui. Mai este cântarea spre mângâierea Domnului, și care te așează mărturisitor și slăvitor de Dumnezeu, iar peste toate cele așezate pentru viața ta cu El nu uita lucrarea nejudecății de frați, umilința inimii, căința pentru cele greșite ca să fie șterse de la fața Domnului, dar trecutul dureros Lui și ție, o, nu-l mai adu în amintire în cuvânt și în grăire între frate și frate, căci durerile trebuie să se șteargă și să vină duhul bucuriilor sfinte, de care tu ai atâta nevoie, popor iubit de Dumnezeu.

O, nu vă mai amintiți, fiilor, de cele ce v-au adus dureri și regrete și tăceri și depărtări, și spun aceasta pentru cei care nu s-au abătut pentru călcarea rânduielilor sfinte cu viața de creștin învățată de aici, de la izvorul Domnului, căci cei care au călcat cu îndrăzneală, schimbând împlinirea și alegerea cea pentru Domnul cu alegerea cea de la ei, acelora nu le-a plăcut cu viața duhovnicească, o, nu, căci au crescut în dorințe și au prins îndrăzneală pentru necredință ca să-și poată împlini voia cea de la ei înșiși, nu cea de la Dumnezeu, dar și unii ca aceștia dacă iubesc umilința și căința își pot păstra în cumințenie iarăși pașii pe cărările lor, căci unii din ei s-au lăsat spre neîmpliniri, din pricina duhului judecății semenilor, duhul care se naște din trufia omului neaplecat și îndrăzneț pentru sine, și trebuie răbdare și pentru ei și pentru Dumnezeu de la ei, și de aceea toți cei care s-au ales într-o parte sau în alta, fiecare din ei să caute să se asemene între ei cu împlinirea sau neîmplinirea pe care o lucrează, ca nu cumva amestecarea neîmplinirilor să vateme conștiința celor slabi, și de aceea sfatul ceresc trebuie să rămână pe masă pentru cei rămași în rânduiala cea nouă pentru poporul sfințit, căci Domnul veghează pentru cei ce ascultă cu supunere și nu se aleg pe ei înșiși cu voile lor, ci numai de la Dumnezeu iau lucrare peste viața lor cea nouă, cea înnoită prin har, iar eu, de lângă Fiul meu Iisus Hristos veghez și sprijin iubirea celor rămași ascultători și care nu trebuie de la ei înșiși să-și socotească pașii și lucrarea, ci numai sub veghea cuvântului lui Dumnezeu să rămână și să stea ei, căci duhul dușman pe ei nu ațipește nicicum pe urma lor, odată cu apropierea slavei cerești peste pământ, că se apropie aceste scripturi și va fi biruit satana și îngerii lui și slujitorii lui de orice fel, și toți vor fi biruiți prin această ascultare de cele din cer venite pentru viața unui popor pregătit de Dumnezeu pentru slava Sa.

Așadar, fii și fiice ale Ierusalimului nou, acesta este îndemnul meu de mamă cerească, să țineți în sfințenie rânduiala venită din cer pentru voi și să fiți tot timpul poporul întâmpinării Domnului, și veți putea aceasta neluând de la voi îndemn, decât numai pentru ascultarea cea din cer venită s-o lucrați voi pe pământ. Amin.

E praznic de Florii pe pământ și în cer și dau să împart mângâiere și ramuri de mângâiere și aștept sărbătoarea grădinii de la Maluri și-Mi întăresc muncitorii cetății Mele și timpul e scump de tot, iar cei din poporul cuvântului Meu care mai sprijină jertfa pentru gătirea grădinii au și ale lor de lucrat, au de arat, de semănat, au multe de făcut, și vin cum pot și ei, căci ei nu Mă au numai pe Mine cum Mă au cei din cetate, că mai au și pe ale lor și pe ai lor și pot mai puțin pentru Mine, mai cu picățica, dar voi, fii ai cetății care vine la vedere tot mai mult, voi Mă aveți numai pe Mine, iar de voi nu mai aveți vreme, și de aceea trebuie să puteți și mai mult ca până acum, o, și de aceea vă rog îngrijorat să nu vă luați după neputințele care dau să-și facă loc în trup și dați-le de la voi pentru Dumnezeu, fiilor. Nu lăsați să vă spună trupul că nu puteți, și trebuie să vă trezesc tot timpul gândul că se poate și că veți putea.

Dau să vă fac un strop de mustrare folositoare, fiilor. Nu cumva să vă lăsați spre somn, căci sunt dintre cei ce au plecat în lături că nu le ajungea vremea somnului și s-au dus să-și facă rost să doarmă mai mult și s-au dus văitându-se de somn, nu de lipsa Ființei Mele din ei, iar Mie Mi-a fost rușine în fața îngerilor și a diavolilor, atât de slab cum eram în unii din creștini hrăniți cu harul cuvântului Meu. Un ceas mai mult pentru somn nu-ți aduce, creștine, niciun bine, ba îți moleșește și mai mult trupul, și spun aceasta că Mă doare de truda Mea ca să-Mi fac copii frumoși, după chipul și asemănarea lor cu Mine, fiilor. Creștinul trebuie să merite iubirea pe care și-o dorește de la Dumnezeu și de la frați, căci ea trebuie dăruită să-i fie, nu dorită.

Sunt două măsuri: ori ești îndumnezeit și de folos de pe pământ și până în cer în toată vremea ta de pe pământ, ori ești nimic și ești de partea ta, și acest nimic se dă mare pe sine și se iubește pe sine și nu pe Dumnezeu. Dacă ești supărăcios, morocănos, nemulțumit, întunecat la inimă și la față, cârtitor, judecător, bârfitor, totul este de la duhul rău al iubirii de sine și se vede acest duh că este și lucrează pentru sine în creștin, și așa se vede că nu ești cu Dumnezeu în lucrarea vieții tale.

O, nu numai de mâinile voastre este nevoie, ci mai mult de duhul vostru, de locul Meu în voi, căci Eu sunt Cel ce pot, nu voi, Eu cu Duhul Meu, fiilor, căci trupul Îmi stă în taină, în nor Îmi stă de două mii de ani ca să pot fi pe pământ cu oamenii, și cu Tatăl în cer, fiilor.

Când începi să urăști pe cineva din pricina trufiei tale, atunci începi să găsești o mulțime de pricini ca să-l urăști și mai mult pe cel urât de tine, ca să se înmulțească răutatea ta și mai mult, o, că așa lucrează acest păcat în om, și așa a lucrat asupra lui Ștefan păcatul disprețului și al urii, și așa a lucrat acest păcat asupra Mea prin cei care M-au urât pe nedrept și M-au răstignit pe cruce, și a crescut apoi ura lor și mai mare când au aflat de învierea Mea, o, și așa a crescut păcatul lui Israel când apostolul Ștefan M-a mărturisit Dumnezeu adevărat înaintea lor.

O, fiilor, numai iubirea este cea care alungă păcatul din om, iar ura înmulțește acest păcat, îi hrănește rădăcina în om, și iată, iată, doar puțin aluat trebuie să fie, iar acesta dospește toată frământătura și se face amestecătură, creștini amestecați, fiecare cu felul lui, și apoi toți cu de toate laolaltă, o, și nu iese nimic bun din amestecătură, și nu poate nimic bun nici pentru el cel care își face rost de păcatul urii în inima lui. Culorile curcubeului dacă s-ar inversa, dacă s-ar amesteca n-ar mai fi curcubeul, ci ar fi altceva, ceva fără binecuvântarea lui Dumnezeu în ființa lui, și Mă duce gândul la poporul cel hrănit șaptezeci de ani de lumina cuvântului Meu, și la puțina lui dragoste de Dumnezeu și de frați, o, și ce mult M-a părăsit acest popor mereu, mereu.

O, creștine fiule, să nu crezi vorbirile de rău când ele vin spre tine să le auzi și să le crezi și să-ți strice dragostea și pacea și credincioșia. Vorbirile de rău vin spre tine ca să te despartă de Dumnezeu, de statornicie și de credință apoi, și să slăbești pe cale și să cazi în lături, fiule. O, deschide urechea duhului și fii înțelept dacă-ți spun acestea. Desparte de la tine pe cel care te atrage spre slăbire, spre necredință, o, că nu este vinovat el pentru necredința ta, care trebuie încercată, ci tu ești vinovat dacă-ți deschizi inima să-ți lovească statornicia ta lângă Dumnezeu, și cazi la cea mai mică probă și nu mai ești bine, chiar dacă dai să te mai repari de unul singur. Cel care își face rost de vină se teme apoi, se teme mereu, devine arțăgos, aspru, rece, căci îi urăște pe cei care îl știu cu vină, și caută el apoi vină la toți, căci altceva nu mai poate bun să facă, iar credincioșia nu mai încape în inima lui tulbure mereu, ascunsă mereu, și rar mai simte pace în suflet, rar odihnă, rar.

Împlinirea poruncilor și a cuvintelor Mele nu este aceasta de ajuns ca să fii aproape de Domnul, căci mai mult decât aceasta este lepădarea de sine, de cele de pe pământ, care te atrag și te leagă apoi fără să vrei și te umpli de dorințe, de vise, și apoi de dorul de plăceri trupești și trecătoare odată cu lucrarea lor, și vede omul apoi că nimic nu are preț, nimic nu-i mai de preț la Dumnezeu decât să n-ai nimic, și doar pe El și urmarea după El

Omul devine fiară, fier ruginit, unealtă diavolească lucrată de această vreme rea, o, și nu poate diavolul să lupte mai biruitor împotriva omului ca și cu această armă înfierată și scoasă deasupra, (telefonul, calculatorul, n.r.) și cu care omul se ucide pe sine singur, fără să mai aibă alt vrăjmaș al vieții lui, căci momelile sunt acoperite sub facerea de bine pentru om, dar sunt arme ascunse și bine camuflate ca să nu știe omul că el devine fiară pentru sine și-și năruie tot ajutorul cel din partea lui Dumnezeu, o, și de aceea spun acest mare adevăr, că fericiți sunt cei care acum sunt trecuți la Dumnezeu și stau luptători pentru cei de pe pământ care nu mai au puteri pentru ei în fața acestei vremi nimicitoare și nemiloase cu făptura lui Dumnezeu, dar și cu facerea toată, o, și de aceea vin Eu cuvânt pe pământ, vin cu facerea din nou a lumii și vin cu cei care au venit de pe pământ, și care nu mai pot fi biruiți de niciun vrăjmaș, și vin ei în față cu Mine, cu Mielul lui Dumnezeu, căci scris este despre venirea Mea că oștiri din cer vin după Mine la cei de pe pământ ca să biruiască pentru ei, și apoi sărbătoarea cea veșnică, Sionul și Mielul cu cei răscumpărați Lui din necazul cel mare, din vremea aceasta neagră și tulbure, vreme în care se nasc cei mulți și încă se nasc, o, și trebuie luptă din cer pentru ei, pentru răscumpărarea lor. Amin.

Am pus la încercare pe cei care au rămas cu Mine prin încercări, și așa Mi-am încercat creștinii care au avut parte de cuvântul Meu din zilele acestea, și mulți s-au poticnit și s-au despărțit de Mine. Acum două mii de ani am poruncit furtunii să bată și să clatine prin valuri tulburi barca ucenicilor Mei ca să Mă pot arăta din mijlocul furtunii venind spre ei pe deasupra apei mării, căci ei nu mai nădăjduiau să scape din valuri, dar Petru și-a pus în lucrare credința că Eu îi voi izbăvi venind, și că nu e vorba de vreo nălucă venirea Mea spre ei peste valuri.

O, fiilor, e primejdioasă îndoiala. Se duce la fund cel ce se încearcă cu acest vrăjmaș, care vine când credința slăbește. Nu trebuie Dumnezeu pus la încercare decât prin credință și prin lucrarea ei, iar altfel se plătește greu acest păcat.

O, de atâtea ori M-am arătat adevărat prin acest cuvânt! De atâtea ori am biruit după planul Meu, iar creștinii uitau și uită! Când dai să uiți, o, nu te clătina degrab, ci mai bine stai cuminte cu răbdare și adu-ți aminte de câte ori M-am dovedit adevărat prin cuvânt împlinit, de câte ori, o, popor nestatornic.

Mă prinde durere fără de leac pentru cei ce s-au jucat de-a nestatul lângă Dumnezeu. Nu va fi să aibă ei parte să scape de răspunsul pe care-l au de dat lui Dumnezeu pentru părăsirea credinței în cuvântul Meu, și care i-a scos pe ei din păcat când M-au cunoscut în acest cuvânt sfânt.

Dau să-i scot din nepăsare pe mulți, o, că mulți au trecut pe dinaintea tronului cuvântului Meu și s-au răcit apoi, ca unii care au scăpat într-un pustiu și n-au mai dat de pășunea Mea cu flori de rai și iubesc ei pustiul lumii.

Stau și privesc peste toți cei șaptezeci de ani de creștini hrăniți din izvorul Meu de cuvânt, și care zac în nepăsare pentru răspunsul care au să-l dea lui Dumnezeu din dreptul acestui cuvânt. Am așezat o viață dulce și frumoasă pentru cei care rămân și-Mi sunt popor, numai să se fi statornicit ei cu purtarea cea sfântă și dulce între ei și Dumnezeu, între frate și frate, dar duhul îngâmfării și al doririi de sine, iată-l, îl stâlcește de tot pe creștinul cel fără de minte pentru lucrul cel sfânt al vieții veșnice, care începe cu fiecare zi, cu fiecare răsărit al vieții omului pe pământ.

Și acum grăiesc iar și iar poporului cuvântului Meu și celor ce-l cunosc și îl cred și îl iau de la Dumnezeu și le spun lor:

Fiilor, fiilor, aveți grijă de voi, că iată, dintre voi, dintre cei mai aproape și dintre cei mai de departe cu împlinirea cuvântului Meu, dintre cei credincioși acestui cuvânt și dintre cei îndoielnici încă, iată, ați fost destui care ați căzut în acest laț al înșelătorului și v-ați încântat de vorbirea lui împrumutată și v-ați aplecat și i-ați deschis să intre și de aceea am spus: Vai de cei ce sunt de capul lor, vai de cei ce n-au pe Domnul de Dumnezeu al lor!

Cu durere spun acum că a ajuns cu multul această durere de la voi între cei din cer, că v-ați purtat cu necredință, fiilor, și iată, zadarnic dați să spuneți că stați de partea cuvântului Meu, devreme ce atâta de greșit și de urât ați căzut sub sabia limbii duhului înșelător al omului ascuns și necunoscut. O, de unde a venit, v-ați întrebat? Iată cât de ușor ați crezut în cel ce vine ca un fur sub numele Meu!

O, atât de greu dați să credeți ca să vă întrebați cu Mine apoi, dar nu, ați făcut de capul vostru cei care ați greșit acum cu cuvântul Meu în față, dar vin Eu și stau de veghe din partea Tatălui Savaot, că a apucat satana să vă scrie acest păcat, pe care singuri l-ați scris cu mâna voastră, fiilor. O, ce faceți acum? Cum vă veți pocăi, cum vă veți curăți de acest păcat?

Fiilor, fiilor, căutați-vă căință și păreri de rău pentru depărtarea voastră de Mine, căci stau pentru voi cuvânt între cer și pământ ca să vă scot de la satana, de la duhul înșelării și al minciunii și al fărădelegii de pe pământ, căci v-a scris vrăjmașul, iar voi sunteți reci cu Dumnezeu și vă luați după mintea voastră și a cui vă iese înainte ca să vă atragă, o, și nu vegheați lângă Mine pentru voi.

O, fiilor, ce să fac acum? Să vă las sub acest păcat? V-a încântat duhul viclean, care era la un pas să culce jos neamul român. O, tot așa veți lucra pe mai departe? Oare, nu aveți pe Domnul prin acest cuvânt, cu care să vă întrebați în vremi de primejdie? Duhul Sfânt este acest cuvânt, cu care Tatăl Mă trimite și cu care dau de șaptezeci de ani să-Mi cresc o mânuță de fii și să am un popor al Meu.

Iată, cei care cunosc și împlinesc sau nu cuvântul Meu și credința cea pentru el, s-au rupt în două cete acum, când duhul viclean a sărit pe deasupra și s-a arătat ca trimis al lui Dumnezeu, amețind atâtea suflete și învrăjbind peste tot, o, și e tulbure acum duhul neamului român.

Stau de veghe cu puterile cerești și îngerești deasupra. Credința și necredința sunt în luptă pe ascuns. Îndemn la căință și la umilință mare pe cei care știu cuvântul Meu de Păstor, dar s-au clătinat sub acest vânt primejdios, și care a lăsat în urmă multă stricăciune.

Îndemn pe cei care rămân ai acestui cuvânt și le spun să-și întărească ei credința și statul lângă Mine aproape, căci necredința față de acest cuvânt este păcatul care dezrădăcinează pe cei care cad în acest păcat. Așadar, primiți îndemnul Meu acum și cercetați-vă pașii și cugetul, pentru că voiesc pe cât se mai poate să șterg de la satana pe cele cu care de bunăvoie v-ați scris și v-ați lăsat înșelați, iar dacă Eu, Domnul, nu veneam ca să zădărnicesc pașii celui atât de prefăcut, clătinând pe mulți, o, avea să fie multă stricăciune, multă jale, multe lacrimi zadarnice apoi, că iată ce ușor se lasă omul încântat de duh străin.

Am cu Mine ceata mucenicilor și a mucenițelor din cer, căci sunt sărbătoriți mucenicul Mercurie și mucenița Ecaterina. Și unul și altul au biruit pe antichrist cel din vremea lor și s-au ridicat biruitori și mărturisitori ai lui Hristos. Așa să fie poporul cuvântului Meu cel de azi, așa să lucreze și el, căci Duhul Sfânt este în acest cuvânt, numai să fie credință în inimi, și apoi biruință.

Ia aminte, poporul Meu de azi, și stai de-a dreapta Mea, fiule, ca să-i punem jos pe vrăjmașii Mei și ai neamului român! Cei ce vă alegeți de partea Mea acum, nu vă mai clătinați de pe un picior pe altul, căci vremea e târzie și bate de peste tot vântul și lucrarea lui antichrist, omul fărădelegii, și care, iată, îmbracă haină și nume de creștin, dar el vine înaintea Mea ca să doboare de partea lui tot ce mai poate. Așadar, vin Eu și stau la cârmă pentru cei ce se aleg Mie, vin Eu și păstoresc ca să-i scot pe mulți din cursa întinsă ca să ucidă ea pe mulți.

O, creștine care Mă știi pe Mine în acest cuvânt, ia aminte ce-ți spun, că mulți au venit și au auzit și au crezut, dar n-au priceput deplin ce înseamnă această lucrare de cuvânt și s-au jucat în mintea lor între credință și necredință și și-au pierdut puterea cea de sus pentru ei. Îți va curge lacrimă durută pentru tot timpul tău cel rece lângă izvorul Meu de cuvânt, că numai cuvântul Meu va mai putea mângâia lacrima ta. Mila Mea e mare în vremea aceasta de slavă a Mea pe pământ, iar tu vei sta în fața multora care vor gusta din acest izvor și te va durea vremea ta rece când vei vedea harul și darul Domnului peste cei atât de fierbinți, care vor veni din cele patru zări și vor gusta din venirea Mea în izvor de cuvânt și vor afla cât l-am strigat pe creștin, cât am stat de aplecat ca să-l învăț tot timpul, cât am așteptat să-l fac ucenic vrednic de slava Mea, de iubirea de Dumnezeu, iar el a fost rece și n-a voit doică pentru dragostea lui, care înseamnă viață, căci numai dragostea va rămâne în viață, numai ea.

O, fiilor ascultători, să învețe toți să aibă grijă de Mine ca de un prunc al lor. Aceasta voiesc. Cum mama nu poate să-și ia gândul de la pruncuțul ei mic, și numai la el își ține și își duce gândul când nu este lângă el din pricina multor griji purtate, tot așa și voi să aveți grijă de Mine, fiilor, ca să fiți mereu cu Mine, ca să fiu mereu cu voi. Vă învăț să fiți ca Mine, să fiți cum sunt Eu pentru voi și cu voi. Cum pruncul nu știe de mama lui și de gândul ei, dar se liniștește doar în brațele ei, tot așa și voi, nu știți cât vă am Eu în gând și în grijă, nu știți, ca și pruncul care nu știe când îl poartă mama lui în gândul ei prin multa ei duioșie pentru el, fiilor.

O, vă învăț să fiți duioiși, să fiți ca Dumnezeu, să fiți frumoși prin duhul duioșiei așa cum sunt îngerii, fiilor. Omul are cruzime în inimă de multe ori, și are asprime și duh de judecată asupra semenilor, dar Eu sunt duios ca să împart alin, să mântuiesc, să iert, să mângâi, să vindec, fiilor, numai să Mă ajute omul, să Mă aștepte, să Mă cheme, să Mă vrea aproape cu el.

Fiilor, fiilor, feriți-vă de vulpi, feriți-vă de femeie, de vorbirea cu femei feriți-vă, căci ele nu vă feresc, că ele taie capul proorocilor și creștinilor! Feriți-vă de moartea cea prin femeie, că de șaptezeci de ani mor creștinii prin femeie, și femeia e ca iadul pe pământ! O, feriți-vă de umblatul singuri, mai ales prin cetatea Mea singuri, feriți-vă de aceste ascunderi blestemate, că bate la ochi neorânduiala care-i priește diavolului, iar Eu, Domnul, nu pentru diavol am așezat cetate mare peste pământ, ci pentru cetele cerești și îngerești și pentru cei cuminți și ascultători. O, nu uitați că Eva a luat sfat de la diavolul, de la șarpe, și a scos de la Dumnezeu pe Adam și au căzut ei de la Dumnezeu luând cuvânt străin pentru pașii lor, căci diavolul a mințit-o pe ea că nu vor muri dacă vor călca cuvântul Meu, iar minciuna a clătinat credința și credincioșia celor doi, o, și așa lucrează până la capăt femeia, spre căderea multora de la Dumnezeu, iar Eu vă spun: înțelepțiți-vă, fiilor, înțelepțiți-vă prin cuvântul Meu de peste voi!

Eu am înființat cu glasul limbii Mele acest semn al neamului creștinesc și i-am spus cruce și l-am dat ca steag al celor că Mă mărturisesc Dumnezeu și Păstor al lor. Dumnezeul Cel întreit după nume și după lucrare a așezat peste pământ semnul Său ca să pecetluiască și să-i însemneze cu el pe cei care sunt ai Săi între oameni ca fii ai lui Dumnezeu, și am grăit prin strămoșii cei sfinți ai Duhului Sfânt și am arătat fiilor iubitori de Dumnezeu semnul Sfintei Treimi ca să-l așeze ei peste ei și am spus să-și îndoaie spre podul palmei cele două degete mici ale mâinii drepte, iar pe celelalte trei să le țină strâns unite și să arate cu ele numele lui Dumnezeu peste ei și să le așeze pe frunte pentru Tatăl, apoi pe piept pentru Fiul, și apoi în dreapta și în stânga pe umeri pentru Duhul Sfânt și să pecetluiască apoi numele Treimii dumnezeiești peste ei rostind cuvântul amin.

O, am spus acum aceasta ca să audă cei neștiutori cuvânt din cer prin care Dumnezeu le spune celor fără de cruce peste trupul lor că numai poporul cel cu cruce este mărturisitorul care lucrează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar ceilalți rătăcesc și trag spre rătăcire pe mulți, și se războiesc cu Dumnezeu și cu crucea și cu cei purtători de cruce, căci crucea este pavăza și semnul poporului creștin de pe pământ și este steagul de biruință lăsat din cer pentru fiii lui Dumnezeu. Amin.

Șaptezeci de ani de cuvânt ai Duhului Sfânt, șaptezeci de ani de nepăsare a celor ce nu s-au grăbit să-Mi fie lucrători la greu, familii de creștini care nu stăteau înaintea Domnului toți odată la orele de rugăciune sub același acoperiș, fără de unire sfântă la masa frățească, despărțiți între ei prin multe, tăinuind unii de alții multe, despărțiți la masa de bucate, unde Mă chemau să binecuvintez dacă Mă mai chemau ca frați laolaltă prin rânduieli sfinte ca în cer. Ba mai rău și mai rău ca aceasta, aveau pungi mai multe fiecare cu tăinuirile lui, iubirea de argint numindu-se această patimă ucigătoare de suflet, o, și iată despărțire între frații laolaltă sub același acoperiș și ogradă, și ce să fi făcut Eu, Domnul, în toată această vreme de la această lipsă de iubire și de despărțire între frați cu ascunderi între ei, cu fel de fel de obiceiuri și dorințe? O, cum puteam Eu să fiu una cu ei, când ei nu erau una în toate și în Hristos apoi? O, ce durere, ce lungă, fiilor! Ce puțin este Dumnezeu înțeles de om! Au muncit, bieții de ei, până la ultimul bănuț să-și poarte copiii prin școli pentru trai pământesc apoi, fără drag de Dumnezeu nici părinții nici copiii, fără milă de durerea Mea de la răceala lor de Mine, o, și ce le-a mai folosit lor credința că Eu sunt acest cuvânt dacă ei nu dovedeau prin fapte credința lor? Femeia avea o pungă, bărbatul alta, copiii la fel, și iată păcatul iubirii de argint în pasul creștinilor care au cunoscut de aproape cuvântul Meu, dar fără pas mântuitor spre Domnul!

Când omul cade în greșeli este semn că a pierdut de peste el ocrotirea lui Dumnezeu prin păcatul neascultării de sfatul cuvântului Meu, așa cum a pățit Adam în rai până să piardă de peste el ocrotirea Mea, căci după ce s-a trufit el asupra Mea L-a dat pe Domnul de peste el și a căzut pradă lui satana, care l-a văzut despărțit de Dumnezeu și s-a apropiat și l-a ispitit spre neascultare și s-a făcut atunci satana potrivnicul Meu, ca și omul care L-a dat pe Dumnezeu de peste el, și iată, păcatul este semnul că omul a părăsit ocrotirea Mea de peste el.

Fiilor, fiilor, purtați Duhul Meu peste voi! Fiilor, fiilor, fugiți de duhul vostru, care vă trage de la Dumnezeu spre vremelnicie și spre plata ei! O, fiilor, purtați peste voi ceea ce sunt Eu, ca să aveți Duhul Meu! Purtați ceea ce înseamnă Dumnezeu, ca să Se odihnească peste voi Duhul Meu, Care vă face una cu Mine! Purtați-le noi pe toate nu purtate, nu vechi, iar când le cumpărați faceți-le sfințire și numiți-le pentru Dumnezeu, nu pentru voi, ca să poarte ele Duhul Meu, darul Meu, și pe Mine cu voi și pentru voi! Când purtați duhul lumii mai sunteți voi fiii Duhului Meu? Nu mai sunteți, fiilor. O, nu cumva să nu credeți ce vă spun Eu vouă ca popor al cuvântului Meu. Credeți, fiilor, ce vă spun, că v-am înzestrat cu darul credinței sfinte în cuvântul Meu de peste voi și vă aduc din Scripturi ca să credeți până la sfârșit povețele Mele pentru voi, căci profetul Elisei a primit peste el harul părintelui său povățuitor și i-a lăsat Ilie proorocul cojocul său peste el pe când se suia spre cer, spre Domnul cu cai și cu căruță de foc, și a purtat apoi Elisei duhul și puterea lui Ilie îndoite peste el. Apostolul Toma, iarăși, a primit peste el brâul mamei Mele Fecioara pe când ea urca spre cer, și a primit el prin ea Duhul Meu îndoit peste el și a lucrat el peste toată lumea Duhul Meu și vestirea Mea prin semne mari rânduite de Mine peste el, și mai mult decât toți apostolii a cutreierat el pământul și l-a îmbogățit peste tot cu Duhul Meu. Iară și iară vă spun despre Iosua că a purtat peste el duhul lui Moise și au căzut în fața lui zidurile Ierihonului și a intrat poporul Israel în Canaan prin puterea Duhului Meu purtat de cei aleși purtători de Dumnezeu. Apostolii au purtat peste ei Duhul Meu promis de Mine că-L vor avea peste ei după suirea Mea la Tatăl. Purtați și voi Duhul Meu peste voi, numai Duhul Meu, nu și pe al vostru, o, fii ai cuvântului Tatălui Meu, căci Tatăl, nu Eu, ci Tatăl este în Mine cuvânt!

O, fiilor, o, fiilor, nu mai dormiți așa de mult, măi creștinilor! E vremea să privegheați pentru împlinirile cele mari ale vremurilor de sub cer. Cereți-vă trezire mare și multă și dragoste multă pentru veghere, nu pentru dormit. Creștini sunt cei care veghează pentru Domnul lor, pentru Mire, o, fiilor, că vine Mirele și a venit această vreme. Lăsați cele pământești așa de multe și așa de mereu, că e de lucru pentru lucrările cerului pe pământ, și mai ales peste așternuturile voastre ca să Se așeze Duhul Meu și cuvântul Meu în mijlocul oamenilor, în mintea și în inima lor și să sune gongul împărăției lui Dumnezeu cu voi în chip văzut de toată suflarea de sus și de jos, și nu uitați, o, nu uitați că Dumnezeu este Cel ce vă spune vouă aceste cuvinte, și vai și iar vai dacă nu veți da atenție încă la cuvintele Mele de peste voi!

Greșalele vieții tale, creștine, sunt ranele sufletului tău și trebuie să fie vindecate aceste rane, că altfel ele coboară în trup spre certarea greșelilor tale nevindecate prin mustrarea Mea blândă și prin umilința ta ca să te scape de ele durerile care vin, căci Eu sunt cu mila de suflet. Așadar, îngrijește-ți greșalele și nu-l împiedica pe cel care dă să te vindece de ele, că dacă împiedici aplecarea spre vindecare tu n-ai să poți să dai răspuns lui Dumnezeu nici pentru tine, nici pentru cel greșit și împiedicat de tine spre vindecare, spre ridicare, spre nedespărțire de Dumnezeu.

Iată, creștinilor, sfat sfânt vă dau, și care vă păzește de păcatul limbii: Fiilor, vorbiți mai puțin, mai ales când inima vă este încordată și nemulțumită, căci vorbirea gurii este primejdioasă și vă bagă sub vină, fiilor. De aceea luptați-vă să nu fugiți de mustrare și, din contra, să fugiți spre ea, căci ea vă ferește de cădere de la Dumnezeu, fiilor, de certare vă ferește, de pedeapsă pentru greșalele împotriva lui Dumnezeu și ale vieții voastre veșnice. Vine ridicarea celor adormiți și se vor încheia trupurile lor, ca apoi să se întrepătrundă laolaltă cu cei ce sunt în trup, și ridicarea împreună în sus apoi pentru întâmpinarea Mea cea văzută precum este scris, dar să nu vă găsească departe de Dumnezeu această măreață împlinire, și de aceea spun: privegheați, fiilor!

O, feriți-vă de necredință, măi fiilor! Necredința este cel mai greu păcat, dar și mai greu decât acesta este păcatul necredinței în cuvântul venirii Mele azi pe pământ cuvânt, căci lucrarea Mea de azi este proorocită prin Scripturi și se numește lucrarea și vorbirea Duhului Sfânt, Care din Mine ia și aduce pe pământ spre mântuirea celor ce cred și primesc de la Dumnezeu pentru ei, și pentru Dumnezeu de la ei apoi, și iată, neumilința se mai dă bătută, dar necredința Îl desființează pe Dumnezeu din mintea și din inima omului și e cel mai greu acest păcat.

O, fiule fără de înțelepciunea lui Dumnezeu, nu poți să fii ucenicul Meu decât după ce treci probele facerii omului nou din treaptă în treaptă, și n-a fost altfel niciodată pentru cei ce rămân cu Dumnezeu. Trebuie să alegi fără murmur mustrarea și certarea și numai apoi să primești îndemnuri pentru mers, căci neprobat nu ai niciun sfârșit al răului din tine, nici început al omului nou prin cruce ca Domnul. Mustrarea este pentru fii, pentru cei ce sunt cu legitimitate fii ai Domnului precum este scris, iar dacă mustrarea nu este primită vine certarea, iar certarea e mai cu usturime, e bici pentru cei neascultători, și din care mulți se trezesc cu amar și numai apoi își aleg viața cu Dumnezeu și urmează apoi îndemnurile sfinte, povețe pentru lucru cu Dumnezeu, credincioșie dovedită, ca unii care știu calea Mea pe pământ, căci Eu am fost mustrat în fel și chip ca vinovat de toată ziua și de toți, și am fost apoi certat prin moarte pe cruce, o, dar a venit apoi cununa Mea, învierea Mea și lucrarea cea de după ea, iar altfel nu ești nimic, ba stai zadarnic lângă izvorul Meu de cuvânt și stai vinovat și fugi de cercetarea ta și fugi de mustrare și mergi spre certare, spre bici ca pedeapsă a neascultării, a necredinței, a îndoielii și a rușinii pe care o faci Domnului prin mersul fără cruce, fără ascultare a cuvântului facerii tale.

Îți dau, fiule, îți dau ca pildă de înțelegere a tot ceea ce îți spun acum, în zi de praznic al crucii, îți dau povestea cenușăresei, căci ea a primit mereu mustrare și dispreț, și nu putea fugi din calea mustrării, și prin răbdare se vede lămurit al cui ești și ce va fi cu tine, căci cenușăreasa a primit cununa răbdării și a credincioșiei slujirii ei și a mustrării primite, iar altfel pierzi mântuirea, tu, cel ce știi că trebuie cruce pe cale, nu să te simți bine, nu să te semețești, nu să te uiți înapoi, căci cenușăreasa n-ar mai fi ajuns prințesă dacă s-ar fi întors să-și ia condurul, și s-a uitat numai înainte cu lepădare de sine și a primit ea o atât de mare răsplătire, o, și nu se poate să fii salvat decât de Dumnezeu dacă iubești ca Dumnezeu, dar ce să-ți fac, fiule, când tu fugi de mustrare și stai în voile tale pe lângă slava izvorului cuvântului Meu peste pământ? Ești vinovat și mult prea vinovat și mereu și îți trebuie mustrare mereu ca să fii al lui Dumnezeu, iar tu fugi și tot fugi și te tot pitești ca nu cumva să primești un ajutor, o mustrare pentru lămurirea ta și pentru ieșirea de sub greșeli.

Rugați-vă neîncetat, fiilor. Cum adică aceasta? O, fiilor, vorbiți mereu cu Domnul, nu cu omul tot mereu, că arde în Mine dorul să vorbiți cu Mine toate și mult, adică neîncetat, fiilor. Dacă vorbiți cu omul nu mai vorbiți cu Mine și sunteți cu omul, și nu cu Mine neîncetat.

O, cum adică să vorbiți cu Mine? Păi dacă vorbești cu omul iei de pe pământ, iar dacă vorbești cu Mine ești cu Mine și ești în cer, căci Eu sunt cu cerul cel curat și veșnic și plin de sfinți. O, stai cu Mine în cer, că e bine în cer, iar pe pământ e rău, e valea plângerii pământul și cele de pe pământ, cu care te tot îndeletnicești de dimineața până seara, o, dar nu așa, fiu creștin, și iată, duhul creștinului adevărat creștin ar fi fost să fie Duhul Sfânt, cu Care el este dăruit încă de la botez, și care este puterea lui Dumnezeu cu care se îmbracă în Hristos, căci am spus după înviere: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ», iar cel ce necinstește darul botezului și darul sfintei împărtășanii, unul ca acela prinde putere împotriva lui Dumnezeu prin acest dar, așa cum parte din creștini au stat lângă izvorul Meu ani de-a rândul și Mi-au făcut apoi numai rău prin puterea cu care au fost dăruiți prin botez și prin sfânta cuminecătură, căci Eu, Domnul, sunt puterea aceasta, iar creștinul stă cu această putere în duhul de sine, nu în Duhul Sfânt, și iată, prin creștini greșesc cei dintre popor și Dumnezeu când creștinii caută cu voia lor lângă acest izvor de facere a omului, dacă ei nu știu de ce vin și cum este să vină și să se dea lui Dumnezeu dacă vin.

Vorbirea doi câte doi este lucrarea diavolului și are scop ascuns, nu e din întâmplare, nici curată de păcat, căci ascunde un interes, o slăbiciune măcar, un întuneric, o neascultare de cuvântul luminii și e ca vrăjitoria și poartă în ea viclenia cea ascunsă de cei din jur, căci dusul de la unul la altul cu vorba e iscodirea cu care se merge de colo-colo, e lucrare de dezbinare, și nu sunt buni de nimic cei care caută unii la alții cu vorba.

Când veniți la sărbători în cetatea Mea purtați-vă cu sfială în purtare și în vorbire, în mișcare și privire, așa cum se poartă cei din cer aici când petrec cu voi, căci Eu, fiilor, locuiesc cu îngerii și cu sfinții în văzduhul de aici, iar noaptea și mai mult ca ziua, și mai aproape, căci noaptea ne acoperă. Măsor tot timpul tot ce este aici și văd cum îi trageți pe cei de aici la vorbiri pământești, că iată, ați uitat de ce vin cei ce se apropie pentru facerea lor. O, nu uitați viața și mersul de creștin și fiți cu fața și cu purtarea creștine, măi fiilor, căci aici este planul lui Dumnezeu așezat spre lucrare, iar locul te respinge dacă dai să strici ca furul. Oriunde te-ai duce pe pământ nu ți se va da voie să umbli cum vrei peste tot, căci sunt legi și hotare și linii trase peste care nu poți să treci și să umbli. Pe cale cu Domnul îți trebuie sfială multă să ai față de toată facerea lui Dumnezeu și de locurile prin care umbli.

În cetatea cuvântului Meu nu se umblă cum vrea fiecare, o, nu. E al Domnului peste tot, iar ochiul Meu privește tot timpul și peste tot și este lege sfântă pusă aici. Nu se umblă de unul singur aici, o, nu, creștine, că nu e bine să fie singur omul niciodată, așa este scris. Când ești singur ești cu satana pe urma ta și te pândește de peste tot să te afle singur și să te învinuiască apoi că umbli în întuneric, nevăzut, și-ți dă de lucru și te învață să te ascunzi, să nu fii văzut și știut, să nu se știe ce faci, ce vorbești, cu cine și după cine cauți.

O, fiilor, de câte ori v-am învățat să nu vă trebuiască mult și multe, că altfel voi nu puteți să fiți ai Mei. V-am învățat cu nădejde și v-am spus: învățați-vă cu sărăcia și cu puținul din toate, că nu e bine, ci e rău de tot să aveți de toate căci vă încurcă spre Domnul, fiilor, și vă slăbește dragostea de Dumnezeu și dorul de cer și de viață de sus, și pe care n-o puteți avea dacă tot căutați să aveți de toate, ba și mai mult decât puterea voastră de a avea.

Trebuie împăcare cu Dumnezeu și trebuie lucrată această împăcare. Iată, celor adormiți li se fac dezlegări prin rugăciuni, iar ei nu vorbesc nimic, nu se aude nimic, că nu pot vorbi cei adormiți fără suflet în ei și nevăzuți, dar li se fac rugăciuni de împăcare cu Dumnezeu. Celor vii cu trupul li se fac dezlegări de păcate pentru împăcare cu Dumnezeu, și tot așa și ei, nici ei nu vorbesc pentru ca să-și conștientizeze pe cele lucrate rău de ei și să caute ei împăcare cu Dumnezeu pentru păcatele de toată ziua, dar ei tac și tot tac ca morții, dacă nu-i doare acum păcatul făcut.

— O, mama Mea, Eu asta doresc și aștept: să fie adevărat creștinul, că numele de creștin nu are putere ca viața de creștin. Iată, am spus poporului cuvântului Meu să nu stea fără veșmânt de creștin, fără chipul cel dat de Dumnezeu. Omul creștin trebuie să se uite la Mine, nu la lumea cea păcătoasă. Creștinul trebuie să poarte barbă și port de creștin, nu de lume, și hrană ca în rai, nu ca lumea mâncătoare de carne și de toate cele de pe pământ, care nu sunt pentru creștinii lui Hristos, și trebuie rânduiala cea de post și de rugăciune, așa încât în vremea cea grea să Mă aibă de partea sa creștinul și să-l cunosc și să-l ocrotesc ca pe copilul Meu, că dacă-l găsesc în lume sau asemănându-se cu lumea îl las în bătaia urgiilor care vin pentru necredință, că nu e niciun păcat mai greu ca necredința, ca lepădarea de credință, mama Mea.

Mi-am pus la adăpost poporul cel pregătit prin cuvântul Meu. Îl învăț mereu să stea în ascultarea de povața Mea, căci Eu l-am pus deoparte ca să-l am sămânță nouă pentru nașterea din nou a lumii, ca pe vremea lui Noe facere nouă, mama Mea.

O, fii ai cuvântului Meu, așa vă păstrez Eu pe voi, că lumea de azi și-a ales pierzarea fiilor ei, despărțirea de Dumnezeu și putere de partea lui antichrist, care vine să-și ia rodul și să-l piardă apoi odată cu el, precum este scris.

O, fiilor, cuvântul Meu trebuie dorit de voi așa cum îl doresc sfinții și îngerii în cer, și trebuie să-l iubiți și să vă zidiți prin el, fiilor. Să Mă iubești, fiu creștin, și să nu fii rece și nepăsător de glasul Meu de peste tine, că vin de lângă Tatăl ca să te adun cum își adună cloșca puii să-i încălzească și să-i învețe să mănânce și cum să mănânce, că dacă tu nu stai sub cuvântul Meu, sub mantia Mea, te înveți să umbli și să te pierzi de sub aripile Mele și să nu-ți mai placă de dragostea cu care vin să ți-o dau și să te înveți de la Dumnezeu să iubești, fiule creștin. Cei ce M-au iubit și Mă iubesc în acest cuvânt sunt cei ce se hrănesc cu el și îl împart cu frații, iar altfel nu este iubire de cuvântul Meu.

O, dacă nu veneam pe pământ cuvânt învățător mai puteam să-Mi ridic spre credință și spre faptă un popor? Cum s-ar fi putut aceasta dacă nu dădeam păstorire celor ce veneau să Mă ia din acest izvor și să Mă creadă că vin pe pământ Păstor și împlinire de împărăție cerească prin credința celor cărora le este dat darul să creadă?

O, fiilor, nu căutați fără cruce, nu căutați mângâieri, nu poziții, nu laude, nu bucurii, nu aplecări și închinăciuni din partea lui Dumnezeu și a semenilor. Căutați facerea voastră dacă vă apropiați, că iată, mulți n-au primit-o, n-au căutat-o și au rămas pitici de tot sub duhul de sine, duhul trufiei care te face să fii nemulțumit de Dumnezeu și de frați. Facerea omului este o lucrare care nu se sfârșește niciodată. Ea îl lucrează pe om cu fiecare pas al vieții lui, dacă se împacă cu ea cel care vine la Dumnezeu, Făcătorul omului.

Nu știe creștinul să stea la facere, nu-i place facerea, umblă de colo-colo și are grijă de păcatele altora și atât. Cel ce ia pe limbă păcatele aproapelui său ca să le poarte de colo-colo, face aceasta pentru că el este atât de păcătos de nu-și mai poate socoti viața lui abătută și pierdută de pe calea vieții. Cel plin de păcate nu mai are grijă de păcatele lui, și are ce are cu ale aproapelui său, căci așa îi cere mintea lui cea fără de umilință, fără de adevăr. Frații lui Moise, Aaron și Miriam, ațâțau poporul împotriva lui Moise și au biruit, dar a pierit acel popor, pentru că Eu, Domnul, prin Moise lucram, nu prin frații lui, care îl învinuiau pe el, ridicând asupra lui pe poporul Israel. O, așa fac și cei de azi, care se cred făcând parte din poporul cuvântului Meu, dar Eu îi întăresc mereu pe cei prin care lucrez să vin cuvânt pe pământ, că din părți se lovește în ei cu viclenie pentru nemulțumiri, că așa e pe pământ, e nemulțumit, e trufaș omul care nu are lepădarea de sine, care-l face frumos ca Dumnezeu, și iată, e urât la Dumnezeu cel plin de mintea sa.

Vă rog pe voi în ziua aceasta de părintească povață peste voi, fiilor care luați din izvorul Meu de cuvânt, o, nu mai lucrați la două capete, și cu cei ce hulesc după plecarea dintre frați, și cu cei rămași pentru credincioșie lângă izvor. O, nu vă faceți singuri rost de rușine. Toate se descoperă, toate, că așa face Dumnezeu să descopere toate. Nu trage nimeni de voi nici în sus nici în jos, dar fiți cuminți, nu ridicați cuvânt de judecată pentru nemulțumirile din mintea voastră și împrumutate unii de la alții. Am tot așteptat această clipă ca să pot să vă vorbesc și să vă povățuiesc pentru cele lucrate urât de voi, de unii din voi. O, de ce vorbiți voi între voi de lucrarea cuvântului Meu? Aveți îndoială? Nu-i nimic dacă așa alegeți, dar de ce împărțiți în jur mintea voastră ca să slăbiți suflete neputincioase? Vă jucați de-a v-ați ascunselea ca să împroșcați cu otravă în părți. Sunteți atâta de greșiți, atâta de urâți din pricina lipsei de minte din cer, din pricina cârtirii, a bârfei, a necredinței, a ușurătății. Vă luați dreptul să răniți mersul spre Domnul al celor slabi și neputincioși cu firea și cu mintea și fără de statornicie pentru sfințenie. Sunteți de plâns. Vă amestecați cu cele ce nu sunt pentru voi. Vai vouă! Este cineva care a lucrat așa asupra lucrării cuvântului Meu și e acum între cei bolnavi cu mintea strânși grămadă deoparte, și vă spun aceasta ca să vă povățuiesc spre cumințenie de minte, căci acest cuvânt este Dumnezeu, o, fiilor.

E zi de căință și de povață sfântă. Umblu la statura celor care iau de la izvorul Meu de cuvânt, căci unii din ei Îmi trimit dureri. Mă uit și peste cei care s-au tras afară, că iată, nu stau cuminți ca să nu le fie rău, ba, din contra, caută să-i clatine pe cei cu credință și care caută să poată pe mai departe pe calea cea grea a crucii Mele, căci vai celor fără de cruce!

Voi, cei care ați plecat de dorul plăcerilor, o, nu vă jucați cu cuvintele gurii voastre. Eu văd că nu vă temeți, dar Eu, Domnul, vă spun vouă: temeți-vă de Dumnezeu! V-ați pierdut mintea cea frumoasă pentru că Eu am ridicat de peste voi darul credinței, căci acest dar îl au doar cei care au lepădare de sine, iar voi nu aveți, fiindcă aveți iubire de sine și nu-L iubiți pe Dumnezeu din pricina aceasta.

Vă dați la bârfă despre taina venirii Mele cuvânt pe pământ și vă jucați cu focul și nu știți ce faceți. O, cât vă dați de grozavi! Ar fi să vă uitați la voi înșivă cum ați ajuns după ce M-ați dat din viața voastră, și atât de urâți sunteți acum fără Ființa Mea în voi, fără cuvântul Meu, pe care acum îl huliți ca pe o minciună.

Plăcerile trupului sunt căderi din har, sunt despărțire de Dumnezeu, sunt plata cea rușinoasă pentru păcatul trufiei, căci cine are trufie în minte este orb pentru mustrarea de sine, orb față de umilința cea pedepsită în om pentru păcatul trufiei din minte. Necredința omoară de tot viața Mea în mintea și în fapta omului, și nu mai este creștin cel care se joacă de-a căderea din har. Vi s-a sluțit frumusețea, v-au doborât slăbiciunile și nemulțumirile cu care vă tot acoperiți ascunderile și viclenia, de care aveți atâta nevoie acum și mereu. Iată, vine clipa să Mă slăvesc cu multul prin fiii poporului Meu cel lucrător pentru Mine între oameni, iar voi nu mai sunteți, și sunteți cu fiii lumii și v-ați pierdut păsarea de suflet ca fiii lumii, care, neavând ce să facă se duc la sala de sport și-și chinuie trupul după pofta lui satana și râde tot iadul de cei pierduți și fără de lucru sfânt pe pământ. O, ce voi face cu aceștia, ce va fi, oare, cu ei?

Îmi ușurez durerea când dau să vă spun că Mă doare și ce Mă doare. Vă spun vouă, celor ce-Mi știți durerea, și de unde vine ea, și le spun și celor ce-Mi fac dureri, să le fie milă le spun.

E zi de serbare dulce și stau cu puterile cerești în uimire pe lângă voi și vă țin sub mantia Mea, fiilor din cetatea Mea cu voi. Vă rog pe voi acum să mergeți mai departe cu lucrul cel sfânt peste poporul adunat, că aș vrea, fiilor, aș vrea să știe cei care se vor alături, că lucrarea facerii omului este ceea ce trebuie să caute cei care se apropie de taina Mea cu voi, de izvorul cuvântului Meu de Păstor din cer.