4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

O, nu știe, nu știe neamul român această mare taină a sa, taina numelui de român, dar Eu, Domnul, țin în Duhul Meu taina aceasta și Mă umplu de dor pentru împlinirea ei, căci curând, curând se vor amesteca toate, toate căile, și nu se va mai vedea calea cea dreaptă și sfântă, calea ortodoxiei, și voi lucra Eu, Domnul, voi lucra minunat prin poporul român și prin puterea Mea de peste el și-Mi voi păstra mersul Meu cu el și prin el, și voi slăvi peste popoare numele de român și mersul lui cu Domnul, iar calea cea creștinească după adevăr va fi calea românească și vor birui cei mulți, nu cei puțini, căci nu toți românii sunt români, ci numai cei mulți dintre ei, cei ce iubesc și împlinesc poruncile Mele, cele care dau pricepere de sus la cei ce urăsc calea nedreptății, precum este scris.

Chem neamul român la masa Mea de cuvânt ca să-i ajut credința și cumințenia și căldura inimii, și mai cu seamă vorbirea cea fără de vină, căci din inimă pleacă ea când lucrează din om, nu din minte, și omul când cade, prin însăși mintea sa cade, săracul, și uită el atunci priceperea care lucrează prin împlinirea poruncilor vieții, și nu prin vrăjmașul vieții, care se luptă împotriva omului prin însăși mintea omului, și pe cine să mai găsească atunci omul să-l ajute în această luptă? El mai degrabă se lasă biruit, săracul, dar Eu strig de șaizeci de ani după om și dau să-Mi întocmesc un popor, cu care să Mă sprijin pentru venirea Mea cuvânt pe pământ cu pregătirea slavei Mele, chiar dacă nu mulți iubesc venirea Mea, ca să păstrez prin ea între oameni calea cea dreaptă, calea cea cu Dumnezeu pe ea, că fără Dumnezeu nici o cale nu e calea, ci sunt tot o fărădelege toate căile oamenilor și toată amestecarea lor, care slăbește pe om spre amestecare și spre necunoaștere.

O, când pot grăi neamului român Mă mângâi în iubire și în durere, căci am spus că iubesc cu durere și cu dor mare acest neam, și-Mi port privirea după orice român, oriunde s-ar afla el pe pământul de sub cer purtat.

O, neam român, o, fiule dorit atât de mult de Duhul Meu, o, cât de vătămător este duhul trufiei, duhul care s-a încuibărit în om încă de la începutul lui pe pământ. Caut și iar caut să te zidesc om nou și să te am pe voia Mea apoi, fiu român, căci taina seminției tale pe pământ e mare, iar Eu o am de la Tatăl și o port în Duhul Meu, și lucrare mare am în mijlocul tău și te ocrotesc prin ea, că iată, masă de cuvânt Mi-am așternut în tine și-Mi ești tu așternut, precum cerul Îmi este scaun de domnie a Mea, dimpreună cu toate puterile cerești, care Mă slujesc.

O, scoală-te măricel, fiu român, și unii altora dați-vă deșteptare, o, fiilor, ca să împliniți voia Mea, că Mi-am tot trimis apostoli mari și mici la voi, iar acum vin Eu Însumi ca să te pețesc, popor român, și ca să te învăț să-ți cunoști și să-ți crezi menirea, căci Tatăl Meu ți-a semănat și ți-a întărit pe pământ seminția odată cu nașterea Mea prunc mic din mamă Fecioară, după ce Eu Însumi am coborât în pântecele ei prin vestire de înger și am ieșit în lume, arătându-Mă cu putere multă, față de cei ce grăiau și grăiesc fără de putere prin graiul lor.

O, neam român, roagă-te la Mine să te înțelepțesc de sus, căci și Eu Mă rog la tine să-Mi cunoști grăirea și dragostea ce-ți port, că iată, pe vatra ta grăiesc cuvântul Meu de șaizeci de ani și-ți cer iubire ca să-ți dau credință și să fim noi cei biruitori între neamurile pământului, căci Tatăl are nevoie de popor credincios și tare prin credință acum, la sfârșit de timp.

O, îți așteaptă străbunii tăi dragostea ta de Domnul, neam român. De două mii de ani Eu M-am descoperit și Mă descopăr pe pământ Dumnezeu adevărat, căci cei ce descoperă altceva descoperă, și nu pe Dumnezeu, dar Eu vin și învăț cu putere multă omul și nu-l duc doar cu vorba, că mare înțelepciune și mare frumusețe este în acest cuvânt, dar oamenii slabi și urâți la inimă nu caută cu înțelepciunea care nu este și nu poate de oriunde s-o capete. Eu sunt Cel ce împart omului viață și pricepere pentru viață, așa cum la începutul lui i-am hărăzit, dar el n-a păstrat ce i-am hărăzit și a făcut ca el omul, și nu ca Dumnezeu, și iată, toți oamenii nu pot altfel să facă.

O, Mă uit la fiii neamului român, Mă uit din cer cu sfinții și cu îngerii, Mă uit mereu și peste tot Mă uit, și de la mulți Mă doare mult și dau cumva să-i cumințesc, ca să nu păcătuiască ei prea mult prin prostia lor și să nu mai pot apoi să-i vindec. O, Eu aștept de la acest neam cerul pe pământ să-l coboare, voia cea din cer, ca să fie pe pământ precum în cer, și prin rugăciunile omului să se petreacă această împlinire, dar iată, istețimea de care dau să dea dovadă cei ce se cred tari și drepți Îmi umple Duhul de jale.

O, nu toți românii sunt români, așa cum nu toți iudeii au fost iudei după adevăr și după faptă, căci ceata cea din față a lor M-a luat și M-a pus pe cruce ca nu cumva să cadă ei de pe scaune sau să le stârpesc Eu onoarea lor cu mărirea Mea cea multă, cu care am lucrat atâtea semne și minuni peste oameni mari și mici mai înainte de moartea și de învierea Mea prin cruce, dar iată, și românii, un număr de fii semeți, plini de ei înșiși, adunați într-un cuget, cumpărați cu prețul rușinii, dau să facă fapte de rușine în fața neamului român, dar să nu uite ei că neamul român are un duh aparte, un suflet și o simțire înaltă, cu care vânează neadevărul și minciuna și răutatea inimii omului când ea dă să facă valuri, și se ridică acest neam și-și apără vatra și viața și cinstea și mintea și inima și pe Dumnezeu, căci așa a făcut el pe toată calea istoriei lui cea de două mii de ani pe pământ, de când Tatăl Meu l-a zidit popor ca să aibă el ani cât Domnul pe pământ și să fie acest popor măreț între popoare, dar nu cu fii trufași în mijlocul lui și nu cu cei ce nu sunt frumoși la suflet și la vorbă și la faptă pentru adevăr, căci am privit acum două zile când s-au strâns câțiva într-un gând și au rușinat neamul cu trufia lor, apăsând cu cerere de cont peste cel cu duhul tare, peste cel care a fost plin de veghe până acum la cârma neamului român, lucrând cât a putut de mult prin mare strâmtorare de timp și de fapte.

O, am privit din cer peste această adunare și am dat putere de duh celui prins sub șiretenia lor și au fost ei rușinați, și au ațâțat aceștia neamul român cu lucrarea lor cea plină de răutate și de necuvioșie în fața unui om care le-a fost și lor veghetor și stăpân cu veghe zece ani peste țară, căci un conducător de neam este el tuturor conducător, fie ei buni sau răi, iubitori sau neiubitori de neam, dar iată ce sunt în stare unii din fiii români, care nu gândesc adânc și nu văd înainte nici măcar pentru pașii lor, căci fiecare clipă, așa cum și-o lucrează omul, are legătură cu viitorul lui. Această însemnare am pus-o în carte acum Eu, Domnul, ca să rămână însemnată în cartea Mea și să știe fiii români și toți fiii oamenilor că pe toate ale lor le vede Dumnezeu și scrie prin îngeri în dreptul fiecăruia fapta pe care o dovedește fiecare.

Îi îndemn acum pe toți fiii neamului român să nu-și facă rost de judecată, căci dacă dau să fie judecători fără să aibă acest drept prin micimea lor, vor fi judecați, căci Eu am spus și s-a scris: «Cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura». Amin.

Și iată, ucenicul Toma de lângă Mine grăiește acum, în această zi de pomenire a sa, și spune el așa:

— O, de lângă Domnul vă grăiesc eu, fii români, că Domnul mi-a spus atunci: «Nu fi necredincios, ci credincios, și adu degetul tău și pipăie-Mi ranele ca să crezi».

O, fii români, dacă nu vă veți uita în acest râu de cuvânt, care curge cu lacrima Domnului în el după om de șaizeci de ani pe vatra voastră, voi veți avea păcat. Vine Domnul pe vatra voastră și Se face cuvânt peste pământ și peste voi, iar dacă voi nu voiți să știți și să auziți și să credeți, o, aveți păcat, fii români. O, plânge Domnul pentru voi și plâng sfinții că nu mai aveți conducător, căci cei care s-au așezat să vă conducă acum nu vă iubesc, nu vă cârmuiesc, nu vă veghează, iar voi vedeți aceasta. O, fiți credincioși. Luați de la Domnul și credeți Lui și lăsați-vă învățați de El, că pe pământ e coasa morții și a deșertăciunii și a fărădelegii și nu pot oamenii să vadă aceasta, de vreme ce le place așa, fără vedere. O, lăsați prostia și răutatea cei ce lucrați așa, că iată, vede Domnul și Îl înlăcrimați, căci voi trebuie să fiți frați iubitori, și nu toți puteți fi judecători unii peste alții, iar Domnul să știți că îl va folosi pe mai departe pe cel ce a fost timp de zece ani până acum cârmaci al neamului român și vă va trezi prin el mereu, mereu, ca nu cumva voi să cădeți spre somn și să vă prindă tăvălugul și să vă facă rău, că iată, peste voi pentru veghe nu mai este om cu milă de voi, om cu atâta dragoste de țară și de neam așa cum a fost acesta, pe care voi acum dați să-l prindeți sub judecată și să-i cereți socoteală, fără să aveți dreptul de judecători peste el. Că iată, v-ați luat acest drept, așa cum judecătorii neamului român s-au apucat să nu mai lucreze dreptatea, ci să lucreze rău, fără să se teamă de dreptatea cea din cer, care spune prin Scripturi pentru judecători: «Iubiți dreptatea și nu nedreptatea, judecători ai pământului!», iar pentru aceasta judecătorii trebuie să se roage Domnului să le insufle El duhul dreptății și tot ajutorul și toată descoperirea cea adevărată pentru adevăr, ca nu cumva să apese ei cu nedreptate peste om și să-și facă rost de păcat și de judecată grea pentru ei apoi, căci la Domnul este îndreptarea omului și iertarea și mântuirea apoi.

Eu, ucenicul Domnului Iisus Hristos, Toma, de lângă Domnul v-am grăit acum, căci sfinții sunt vii și lucrează cu Domnul ajutându-L, iar creștinii se roagă lor ca unor mijlocitori spre Domnul, căci sfinții sunt vii. Amin.

— O, iată slava Mea, neam român, căci scris este în Scripturi împlinire pentru vremea de acum: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi», căci sfinții sunt vii, sunt cei vii.

Mă voi desăvârși în cuvânt iar și iar peste șapte zile și voi chema neamul român la masa Mea de cuvânt și-i voi da lui de pe masă și-i voi ajuta credința și cumințenia și curățenia inimii și mai ales vorbirea cea fără de vină, căci omul cade prin însăși mintea sa și apoi prin însăși limba sa mai mult decât prin păcat, care este o slăbiciune, o neputință.

Mă voi slăvi cu slavă mare, cu cuvânt măreț odată cu sărbătoarea pe care te așez s-o pregătești, o, popor al cuvântului Meu la izvorul lui, și Mă voi mângâia în iubire și în durere, căci Eu iubesc cu durere neamul român și cu dor mult și Mi-l ocrotesc și Mi-l păzesc al Meu, și Mă doare, și Mă doare de fiii care au plecat departe de vatra lor și care stau îngrijorați departe pentru țara lor și pentru cei ce sunt aici ai lor.

O, neam român, Hristos a înviat! Eu, Domnul Cel înviat, îți vestesc praznic de înviere. Eu sunt cu mângâierea și cu învierea. Eu sunt cu duhul păcii, împărțind din el. O, să fii cuminte, să fii cuminte și credincios venirii Mele la tine și grăirii Mele de peste tine, Eu așa îți doresc. O, nu te-ndoi de învierea Mea dintre cei morți, nu te răci de ea, căci au înviat odată cu Mine sfinții cei adormiți până atunci și au intrat în sfânta cetate și au vestit pe Domnul, Care le-a dăruit lor învierea în ziua aceea. Mă rog Tatălui Meu în zi de praznic de Înviere, Mă rog din mijlocul tău, de pe vatra ta Mă rog să te ajute El să faci tu voia Mea pe pământ între neamuri, căci cei ce beau și mănâncă și curvesc și fumează și fură și mint și fac toate cele împotriva lui Dumnezeu și a vieții lor, aceia nu fac voia Mea nici în zi de praznic de Înviere și se duc încoace și încolo pe pământ și-și fac rost de petreceri proaspete și nu merg la o slujbă sfântă ca să-L laude pe Domnul pentru toate darurile coborâte din cer peste ei: soare, lumină, vânt, apă, hrană, mângâiere și toate într-una: iubirea Domnului pentru om.

O, nu dau oamenii slavă și mulțumire Celui ce ține cerul și pământul în palma Sa, ci își dau unii altora slavă și nu știu de nici un fel de stăpân peste ei, și vai celor fără de ocrotire lor! O, fii români, primiți-Mi rugămintea pe care v-o fac și ascultați de ea. Împărțiți-Mi cuvântul, fiilor, dați-l unul altuia și hrăniți-vă cu duh de înviere și de iubire, că are omul nevoie de înviere din păcat, chiar dacă el nu știe această lipsă în care viețuiește. Am grăit înainte de răstignirea și de învierea Mea și am spus deslușit că este rai și că este iad, și i-am spus tâlharului care M-a mângâiat din dreapta Mea de pe crucea lui împotriva celui din stânga crucii Mele, care Mă defăima, i-am spus celui ce M-a mângâiat și M-a rugat pentru el: «Astăzi vei fi cu Mine în rai!». M-am dus în iad după răstignire, M-am dus în locuința morților și i-am înviat pe cei sfinți și au mers ei înaintea Mea în Ierusalim mărturisitori cu dovezi deslușite, și am arătat prin acestea că este rai și că este iad și că între acestea două este Dumnezeu Cel înviat.

Iată, iarăși vin pe pământ, și Mă fac cuvânt în mijlocul tău, neam român, și-ți grăiesc ție acum, și te rog să fii credincios că Domnul grăiește cu tine și te roagă să-L vestești că El vine la tine și te povățuiește și te cheamă spre duhul iubirii de Dumnezeu, ca să semeni tu cu Domnul pe pământ. Aș vrea să te învăț cum să-L iubești pe Domnul. Mai întâi îți trebuie bunătate și o dovadă frumoasă a duhului bun și a lucrului bunătății, și-ți trebuie apoi roade ale acestei lucrări. O, îți trebuie milă, nu judecată pentru semeni, și îți trebuie pentru aceasta duioșie. Duioșia ține sufletul cald ca o mamă asupra rodului ei, al copilului ei, pe care-l veghează cu iubire. O, îți trebuie nepăcătuire, fiu român. De câte ori te trage spre el păcatul, tu trage-te cu dorul și cu dragostea spre Cel ce a murit și a înviat pentru ca tu să ai viață și înviere și mângâiere, și nu te du spre păcat când păcatul te trage, căci plata păcatului când vine este grea de purtat și de străbătut prin ea, fiindcă ea ori îl moaie, ori îl asprește pe om.

Iată, te învăț cum să-L iubești pe Dumnezeu, fiu român, și să nu uiți pe cale de Cel ce te învață, să nu uiți de Mine când ar sta în fața ta cineva care ți-ar spune că acolo la Pucioasa nu este Dumnezeu în cuvânt și că este minciună, și, din contra, să arăți prin pilda noii tale vieți și purtări că Domnul are putere de înviere din păcat peste om de acolo, din locul de unde este coborârea glasului Său ca să-Și semene pe pământ cuvântul Său, cu care Se ține după om ca să-i dea lui mângâiere și înviere.

O, cum să nu grăiesc cu tine mult, neam român, fiu român? Cum aș putea să nu-ți grăiesc aparte când pe vatra ta Mi-am întocmit staul ca să cobor în el cuvântul Meu, așa cum grăiam peste cortul lui Moise și vesteam lui Israel cuvântul Meu? O, vreau să te fac popor tare între popoare, dar prin iubire de Dumnezeu și de semeni să fii tu tare, că nu e de învins un așa popor cu care este Domnul și îl poartă de mânuță prin furtuni.

O, Mi-e jale de la cei ce stăpânesc peste tine cu nedreptate, cu necredință, cu neînțelepciune și cu neiubire de Dumnezeu și de țară, Mi-e jale de la ei, popor român! O, de atâtea ori am strigat peste tine trezire în vreme rea și grea, și tot așa te strig și acum, în zi de praznic de Înviere: O, scoală-te și dă de peste tine pe cei ce nu iubesc țara, ci doar petrec petrecerile lor și iau pentru ele din avutul țării. O, roagă-te Mie să cadă de pe scaune cei ce te stăpânesc cu nedreptate și cu mâinile nespălate. Hai cu unire să lucrăm și să punem la locul lor dreptatea și mila și iertarea și pacea și buna orânduială precum în cer! O, scoală-te, neam român, și caută în mijlocul tău pe cei cu duhul subțire, pe cei care văd și înțeleg, și caută tu să ai căpetenii peste tine fii destoinici din mijlocul tău, căci vai de cetatea care nu are conducători peste ea, ci doar jefuitori!

O, e multă nedreptate lucrată de sus în jos în mijlocul tău, neam român! O, scoală-te și vezi ce este de făcut cu toată soarta ta, că tu nu mai ai acum peste tine veghetori pentru viața ta, o, nu mai ai, și mișună mult nedreptatea dinspre vârf prin țară. O, trezește-te când vezi că nu e bine. O, trage clopoțelul ca să se audă și să nu fii tras spre întunericul celor ce s-au așezat sus pe scaune ca să le fie lor bine și cinste, iar tu nu mai ai acum peste tine veghetori cu milă, o, nu mai ai, și voiesc să te ajut și să te povățuiesc, că Mă doare să te știu sub mâini care te țin sub voia lor. O, de când nu mai este la locul cârmei cel ce-și iubește cu foc în inimă țara și neamul, veghind cu iubire și cu grijă peste soarta țării, de atunci s-a pus parcă zăbranic peste fața ta, o, țara Mea de azi, iar ceea ce Mă doare este că tu taci și nu te scoli la veghe și la descătușare de sub cei ce n-au milă de tine și n-au dragoste de țară ca să facă în tine armonie, căci n-au decât duh de trufie și de nepăsare și de neveghe pentru țară. O, scoală-te și lucrează-ți salvare și caută cu călăuză peste tine, dar caut-o ca s-o găsești, caută din loc în loc, și să nu fie pe nicăieri fără cârmă peste ei fiii români. Iată, nu se pot uni într-un singur duh și lucru cei ce se dau că-ți vor binele, dar dacă ei nu pot fi una, pot ei să-ți facă ție bine? O, nu pot aceștia să-ți facă bine, căci unii se țin de scaune, iar alții dau să le ia pentru ei, și nu așa e puterea și lucrarea ei, ci este altfel, și iată, roagă-te Domnului să caute ajutor pentru tine, neam român.

O, Tată scump al Meu, caută Tu cârmuitori cu milă de țară și de neam pentru neamul român, căci fiii acestui neam sunt robiți acum sub cei fără dragoste de țară, dar lucrează Tu, Tată, și fă bine și fă lumină peste neamul român. Amin.

În zi de praznic de Înviere, Eu, Domnul Cel înviat, am umblat la duhul neamului român ca să-l răvășesc și să-l trezesc de veghe, că se suie durere la cer dinspre cei ce s-au așezat acum să stăpânească peste țara română fără să iubească acest neam și acest pământ binecuvântat, și va fi să lucrez Eu, Domnul, pentru soarta acestui neam, că am în planul ceresc acest pământ și neam și am lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ pe vatra lui.

O, oameni de pe pământ, ascultați glasul cuvântului Meu, înaintea căruia merg oștirile cerești, care-Mi alcătuiesc slava și lucrarea. O, apropiați-vă și ascultați, căci Domnul grăiește vouă. Voiesc să vă mustru cu blândețe pentru neascultarea voastră de datinile cele sfinte, căci prea puțini, o, prea puțini pe pământ aleg să asculte de Dumnezeu și de sfinți, iar în această vreme de șapte săptămâni afierosite pentru Domnul și pentru sufletul fiecăruia nu se mănâncă decât mâncare creștinească, bucate de post, fără untdelemn și vin, și se mănâncă pâine, poame, semințe, legume creștinești și se bea apă. O, dar voi nu ascultați, mulți, prea mulți dintre voi nu dați să ascultați, dar vă atrageți dureri pentru neascultare, o, fiilor, iar Eu, Domnul, sufăr pentru voi cu milă și Mi-e milă de voi când vă ajung necazurile, pe care singuri vi le înființați, călcând voi peste orânduielile sfinte. O, ce frumoasă, ce binecuvântată ar fi o cetate, un neam, o țară care ar fi cu toată voința și iubirea pentru ținerea datinilor sfinte, pentru dragostea de Dumnezeu, Care S-a jertfit cu totul pentru om! O, ce frumoasă ar fi bucuria și viața celor ce ar iubi toți laolaltă pe Domnul prin ascultare de așezările Lui sfinte! Iată, lipsa temerii de Dumnezeu aduce neascultare de Dumnezeu în oameni și aduce apoi suferință. Vai de cetatea fără povățuitor peste ea, fără păstorire pentru căile cele sfinte!

O, țara Mea română, nu știu fiii tăi de ce te-am ales Eu pe tine să fii tu cetate a cuvântului Meu cel de la sfârșit de timp. Toți în tine își văd de ale lor, de înțelepciunea lor cea fără Dumnezeu, dar Eu, Domnul, în mijlocul tău sunt plin de cuvânt din cer, iar scrierea cuvântului Meu este cea mai frumoasă, cea mai mare, cea mai dulce carte scrisă din câte au fost și sunt și vor fi, și prea puțini în tine Mă caută și Mă află și Mă îndrăgesc ca să Mă asculte apoi ca pe Stăpânul cerului și al pământului, de Care trebuie să se teamă omul ca să-L poată urma și asculta.

O, țara Mea cea de azi, tu ai alegere mare înaintea Mea și voiesc să te cuprind în dragostea Mea, în cuvântul Meu, și vin la tine cu sfinții și Mă fac cuvânt pe masa ta și-ți dau din gura Mea. O, îți lipsesc păstorii, iar cetatea nepăstorită este lipsită de vlagă și de înțelepciune și se umple de nedreptate. O, n-am la cine să strig pentru veghe peste tine, că nu sunt cei ce iubesc pe Domnul, și iată, vin Eu cuvânt de Păstor pe vatra ta și dau să intru în fiecare casă, numai să Mi se deschidă. Vin cu veșminte cerești pentru fiecare suflet și vin cu hrană sfântă și cu sănătate de minte și de înțelepciune a minții, căci cine stăruie în Domnul acela risipește orice ispită din calea sa, căci Domnul lucrează și ajută.

O, Mă doare când călcați peste datinile sfinte, fii români. O, trebuie pildă de viață în fața unui popor lipsit de viață și de păstorire, dar sunt Eu, Domnul, Eu, Care Mi-am pus viața pentru fiecare om, și de la Mine trebuie să ia omul pildă, așa cum ucenicii cei azi sărbătoriți au avut pe Domnul de cărare a vieții lor și nu s-au dat după cei mari și răi ai pământului, care-i voiau pe ei despărțiți de dragostea Mea din ei. O, iată, ei Îl aveau pe Domnul de pildă în mijlocul unui neam necredincios, și dau ei acum de lângă Mine ca niște prunci să gângurească cu cuvântul lor și să se audă pe pământ glasul lor, iar Eu le fac intrarea și binecuvintez. Amin.

— Grăirea noastră ne este una, Doamne, căci una am fost și în iezerul înghețat, în care ne-a pus mai-marele oastei romane la porunca împăratului care prigonea pe creștinii Tăi. O, una am fost cu toții, o singură inimă, o singură mărturisire și iubire când am fost întrebați dacă rămânem pentru Tine sau pentru onorurile militare pe care le aveam, iar purtătorul de cuvânt dintre noi a răspuns că chiar și trupurile noastre pot să ni le ia în schimbul onoarei celei mai înalte de a fi ai lui Hristos, Domnul nostru, dar necredința și trufia lor le erau mari, Doamne, și nu s-au muiat la inimă nici când pietrele cu care loveau spre noi se întorceau și îi loveau pe ei de moarte, și atunci ne-au băgat în iezerul înghețat, cu gărzi pe mal ca să nu fugim, dar dragostea pentru Tine ne-a fost mare și o lumină cerească a venit și a încălzit apa și trupurile noastre, dar ne-a durut adânc când unul dintre noi a ieșit căzând ispitei întinse de prigonitori, și a intrat în locul lui un nou mărturisitor dintre gărzi și a primit acela a patruzecea cunună împreună cu noi. O, dar dreptatea Ta a lucrat minunat și ai descoperit arhiereului cetății să ne scoată noaptea din apă și să ne pună la un loc ca pe niște nestemate strălucitoare foarte, așa cum se arătau trupurile noastre în apă strălucind, și brațele Tale părintești ne-au primit ca pe o bogăție cerească, Doamne, și am fost scriși mărturisitorii Tăi.

Le spunem la toți românii, le spunem la toți creștinii de pe pământ să fie statornici pentru Tine, Doamne, nu pentru oameni, căci arhiereul cetății din vremea noastră a primit pe Domnul pentru mărturisirea noastră, dar arhiereii de azi pregătesc fără să știe, fără de veste pregătesc lepădarea de credința cea din străbuni și amestecarea bisericii Tale cu toate felurile de biserici care nu slujesc lui Dumnezeu, ci trupurilor lor și atât.

O, e mare durerea Ta pentru biserica Ta, Doamne, iar noi, dimpreună cu toți sfinții zilei de azi, pomeniți lângă noi, Te rugăm, Bunule, fă trezire peste turma creștină și îndumnezeiește-o Tu cu cuvântul Tău și dă de știre, Doamne, să fie veghe sfântă pentru credință în fiecare suflet care nu voiește să se lepede de Tine pentru intrarea în amestecare. O, de-ar vrea biserica Ta să rămână cu numele ei și să și-l păstreze, ai aduce pacea în lume. Numai pentru statornicia ei Tu ai face minuni mari pe pământ și peste popoare, căci biserica ortodoxă nu trebuie să fie amestecată cu nimic, decât cu sfinții din cer, care au lăsat peste ea pe pământ cărare sfântă și veghe sfântă pentru păstrarea ei.

Și acum cu aplecare mare Îți mulțumim pentru mângâierea pe care o avem acum, în ziua noastră de sobor între sfinți și-Ți dăm mângâiere, o, Doamne, căci ranele Tale sunt vii, și cu ele îi vindeci pe mulți, pe toți cei ce Te iubesc și trec prin ispite fel de fel pentru lămurirea dragostei lor, care trebuie încercată. O, slavă Ție între sfinții Tăi, și cărare multă să aibă cuvântul Tău, Doamne, peste pământ în oameni. Amin.

— O, pace vouă, ucenici iubiți! Eu, Domnul, vă mângâi pe voi cu cuvântul Meu, ca și pe Ioan cel azi pomenit bisericește după datina cea de la sfinți lăsată, și iată-l binecuvântând el cuvântul Meu și lucrarea lui. Amin.

— O, e mare lucrarea Ta de azi, Doamne, și e binecuvântare mare ea peste pământ, iar eu am arătat prin cartea mea urcușul pe care trebuie să-l suie creștinii spre Tine și toți cei ce se nevoiesc să capete împărăția Ta, și m-au așezat sfinții părinți ca să fiu pomenit în vremea postului mare și să ajut cu scrierea mea urcușul duhovnicesc pentru cei ce se nevoiesc, iar eu Îți mulțumesc de lângă sfinții azi pomeniți și Te rog cu duioșie multă să-Ți întețești, Doamne, binecuvântarea Ta și veghea Ta părintească și slava Ta peste pământul și neamul român, din mijlocul căruia noi, sfinții Tăi, ne hrănim cerește cu slava cuvântului Tău, care curge cu atâta iubire peste poporul Tău de azi și peste pământ apoi, ca râul care se revarsă peste tot, Doamne, iar Tu să ai rod și să-Ți crească pomii și roadele, și toate să fie spre tămăduirea neamurilor, Domnul meu, precum este scris. Amin.

— Eu, Domnul, am înaintea Mea rugăciunile sfinților tămâie bine înmiresmată și lucrez la cerere și mult lucrez și am îngerii care-Mi împlinesc lucrarea și cuvântul.

O, neam român, rugăciunea și postul te țin în dragostea Mea, iar tu trebuie să asculți și să Mă ajuți. Așadar, ai grijă de povețele sfinte de peste tine și teme-te să calci peste ele, căci temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii și duce ea la iubire și la ascultare și la putere sfântă și la biruință împotriva ispitelor fel de fel, căci ție îți trebuie putere, popor român, și-ți spun să știi de unde și din ce îți vine ea ca s-o ai apoi.

Acum, pace ție! Eu, Domnul, sunt cu tine pe cale și te povățuiesc mult și mereu, iar tu caută, o, caută să asculți frumos, că frumoasă și slăvită este calea Mea prin mijlocul tău și poporul cuvântului Meu cel servitor Mie și ție din mijlocul tău. Amin, amin, amin.

Acum trei zile însă a fost sobor între sfinți pentru cei trei arhierei vestiți prin lucrările Mele prin ei în vremea lor, Vasile, Grigore și Ioan, părinți bisericești, pe care Eu, Domnul, i-am avut și îi am lângă Mine și lângă voi pentru taina așezării celei noi, pe care am întărit-o în zilele acestea pe pământ, biserica Mea cea de nou Ierusalim cu voi, taină neînțeleasă de cei ce nu iubesc pe Dumnezeu cu credința lor, dar este proorocit despre această taină, și trebuia împlinit ceea ce este rostit, și așa i-am așezat Eu lângă Mine pe cei cu care Mi-am înnoit așezarea și odihna Mea prin biserică, și toate ale Domnului se întocmesc pe pământ prin credință, iar Eu am pus în voi credință în lucrările Mele ca să le împlinesc apoi, măi fiilor.

Stăm cu ziua voastră de serbare între sfinți, o, slujitori iubiți ai Mei, iar Eu, Domnul, binecuvintez cuvântul vostru ca să-l așezăm în cartea venirii Mele cu sfinții, și-i dau putere și lucrare și împlinire, precum în cer așa și pe pământ. Amin.

— O, din cer, Doamne, din cer vin toate împlinirile de pe pământ, după sfatul voii Tale și al veghii Tale cu sfinții, și după rugăciunile sfinților Tăi, adunate laolaltă din cer și de pe pământ. Stăm înaintea Ta în cer și pe pământ pentru Tine și pentru biserica Ta de Nou Ierusalim și pentru țara română, țara Ta de azi, Doamne. O, întărește-i hotarele cu pază cerească, ocrotește-i văzduhul și umple-l de îngeri și de trâmbițe, Doamne, și oștiri cerești fără de număr sus și jos, căci trebuie rostit cuvânt de rugăciune înaintea Ta, ca Tu să lucrezi prin el.

O, cu multă duioșie, cu mare iubire veghem și slujim biserica Ta de Nou Ierusalim, Doamne. Suntem din cer pentru ea și lângă ea și în ea cu veghea și cu slujirea și lucrăm ca trei arhangheli veghetori mult, așa cum Tu ne-ai așezat și ne-ai dat de lucru aici, acum, la sfârșit de timp.

O, tainică este lucrarea cea din cer peste pământ, și cu putere este ea, căci ai de întărit împărăția Ta, Doamne, și ai oștiri cerești de pază și de lucru, și mare bucurie este pe sfinții Tăi când Tu le dai de lucru, Doamne. Întărim prin cuvânt arhieresc binecuvântare peste locașurile Tale de aici, prin care-Ți vestești cuvântul și răspândirea lui apoi, că iată, Ți-ai făcut locaș pe pământ și cort sfânt ca să fii între oameni cuvânt, Doamne. Întărim lucrarea cea ocrotitoare și slava ei și-Ți cerem minuni tainice și lucrătoare peste țara română, o, Doamne. Cordon de îngeri și de sfinți, oștiri multe să ocrotească sus și jos cerul și pământul român, și dă-le, Doamne, românilor credință sfântă și dă-le credincioșie pentru țară și scoală la lucru pentru ea și pentru Tine suflete tari, inimi iubitoare de țară și de neam și de cer, că-i țara Ta de azi această vatră în care Tu Ți-ai așezat cortul, Doamne, și veghea Ta cea sfântă pe pământ. Suntem din partea Ta ocrotitori și slujitori aici ai lucrărilor Tale de azi, și avem cu noi în lucru oștirile cerești, și pe Tine Stăpân slăvit și mântuire mare, Doamne.

Și acum Te rugăm, Stăpâne bun, liniștește cu puterea Ta tulburarea popoarelor și pe căpeteniile lor și dă-le, Doamne, duh de pace și gând duios, prin care să se aplece spre umilință, și fă milă cu ele, fă semne spre bine, ca să vadă satana și să se rușineze văzând mila și ajutorul Tău peste popoare. Doboară, Doamne, lucrările lui satan, doboară-l pe antichrist, și toate planurile lui fă-le deșarte, căci Tu Te-ai vestit biruitor peste el, precum este scris! Biruință mare să lucrezi pentru împărăția Ta peste pământ, iar steagul ei să se ridice și să se vestească și să aducă lumina Ta, Doamne. O, fă biruință mare prin rugăciunea noastră înaintea Ta. Amin.

O, țară română, o, neam român, lasă-te Domnului, ca să facă Domnul din tine lumina Sa peste popoare. Îmbrățișează venirea Domnului cuvânt peste pământ pe vatra ta. Noi, slujitorii Domnului, slujim toți în oștiri multe pe cerul Tău pentru Tine, și pe pământ lângă Tine, ca să strălucească Domnul prin tine peste popoare apoi. Domnul Dumnezeu să coboare peste tine pe Duhul Sfânt, țară română, neam român, și să fii tu iubirea Lui apoi, iar El iubirea ta. Aceasta coborâm peste tine prin rugăciunea noastră către Domnul. Amin.

— Eu, Domnul, am luat aminte. Pecetluiesc acum dorirea cea mare a sfinților Mei și pornesc spre împlinirea ei și spun: Pace ție, neam român! Și spun: O, pace vouă, popoarelor! Primiți cuvântul Meu cel plin de pace și de putere sfântă! Oștiri îngerești să facă această lucrare și să împartă popoarelor.

Eu sunt cu slava venirii Mele peste pământ. Cuvântul Meu este slava Mea, iar slujitorii cerești îl împlinesc pe el peste pământ.

O, dar nu pot, Fiule Doamne, nu pot să nu mângâi duhul și trupul și glia cea plină de suflet a celei alese de Tine, Fiule scump. Iubirea noastră acum este România, țara dorului Tău de azi. Nu ostenesc s-o ocrotesc, s-o țin sub pază, căci ea este țara Ta de azi, iar Tu Ți-ai făcut în ea cortul venirii Tale și popor Ți-ai zidit în ea, popor pentru ascultare de Tine, Doamne.

O, țară scumpă a Fiului meu Iisus Hristos, tu treci prin durerile facerii celei noi, și numai Domnul și sfinții Săi sunt cei ce mai fac ție bine și mângâiere. Stau deasupra ta și întind peste tine mantia trupului meu, mantie din cer. Stau la hotarele tale și am grijă de câini și de lupi și-i țin supuși ca să nu-ți facă rău, numai să înveți tu lucrarea supunerii cea pentru creșterea ta de la Domnul, că iată câtă sămânță sloboade Domnul peste glia ta ca să ai din destul acum, în vreme grea, și să ai binecuvântare peste tine din destul ca să nu duci lipsă în vreme grea, ca să nu te înece valurile, țara mea de azi. Iată, îți hărăzesc ascultare și credință. Nu este credință decât cu ascultare, chiar dacă sunt dintre cei cărora li se pare că au credință când ei nu au ascultare mai întâi. O, te cuprind cu mare dor, și tot așa te și ocrotesc. Îl rog pentru tine pe Fiul meu să te aducă la cunoașterea lui Dumnezeu, că iată, cuvintează Domnul cuvântul Său pe vatra ta, și numai tu ai acest har al alegerii cea de la sfârșit de timp, și vrea Fiul meu să Se reverse din tine în lături și să creadă neamurile pământului lucrarea Lui cu tine.

Îi aduc Fiului meu rugă pentru tine, aduc Tatălui și Fiului și Sfântului Duh glas de strigare pentru har de la Domnul peste tine, țară română. Numai prin harul Lui poți pentru înțelepciunea care ți se cere s-o ai tu deosebit între toate popoarele de pe pământ. O, ești îndurerată cu duhul, cu sufletul și cu trupul. Te apasă încă și te țin sub voia lor cei ce încă se țin cu mâinile amândouă de scaune ca să te stoarcă încă, dar duhul tău se va trezi tot mai mult, căci Domnul cuvintează peste tine și tot El va împlini cuvântul Său și vei putea cu Domnul, căci tu nu poți.

O, supuneți-vă lui Dumnezeu și cuvântului Său, voi, cei ce încă nu vă cumințiți și încă dați să vă țineți de scaune peste neamul român, iar voi sunteți greșiți! O, nu sunteți buni pentru cârmuire! Faceți numai rău prin statul vostru la cârmă, dar Domnul a spus să cadă de pe scaune cei ce nu știu cum trebuie să stea cei ce stau. Mâna Domnului va împlini aceasta, iar rușinea va fi mare pentru toți cei care nu ascultă de cuvântul cel rostit.

Eu, Fiule Doamne, m-am mângâiat grăind, m-am ușurat lucrând. Binecuvântată să ne fie lucrarea cuvântului și așezarea lui peste neamul român. Slava Ta este multă și mare peste acest neam, dar lucrează ea din cele ce nu se văd ca și cum de departe lucrezi și scrii, dar aproape ești mereu, aproape, Doamne, așa cum spuneau și ucenicii Tăi acum două mii de ani: «Domnul este aproape!». Amin.

— O, aproape sunt, mereu aproape sunt, mamă, dar omul dă să asculte mai bine de cel de mai departe. Când omul are un duhovnic iscusit pentru suflet și mereu îl are aproape și la vedere, se încântă și nu mai simte mereu dulce, mereu proaspăt, mereu pentru ascultat cuvântul duhovnicului său. Dacă l-ar avea departe și i-ar scrie din când în când scrisori de învățat ca să-l învețe cu veghe peste el, așa cum scriu Eu, Domnul, s-ar mai trage omul să asculte, să se teamă și să asculte de cel ce de departe trimite veghe și mângâiere pentru el. Noi n-am făcut ca omul, mamă. Noi am ascultat peste tot și în toate, și am ascultat de om, ca să învețe omul să asculte ca și Noi.

O, ce frumos ai stat tu sub ascultare și sub creștere și cu veghe peste tine, mamă! Este vreo veghe mai întreagă pentru om ca și atunci când îl are pe veghetorul său mereu lângă el? O, nu este, numai că omul a uitat să învețe supunerea și ascultarea cea pentru ea și iubirea cea pentru supunere, mamă, iar Noi am fost pildă pentru cei de pe pământ, mama Mea, dar cel ce alege să nu aibă veghe peste el, acela își ia dreptul să aleagă așa.

Binecuvintez țara română, că e îndurerată țara Mea cea de azi și mult popor din ea și stau de veghe cei îndurerați, și Mă doare încordarea din tine, o, țara Mea de azi. Îți scriu carte pentru mângâiere și pentru veghe, că nu e de dormit, nu e de ațipit, iar tu să nu amorțești pentru veghe, să nu ațipești pentru pază peste tine. O, să nu vă prindă toropeala sau descurajarea, pe voi, cei îndurerați între fiii neamului român. Eu sunt cu mare iubire la veghe peste țara română, căci lumina Mea peste neamurile pământului ea trebuie să fie, și va fi. Amin.

Voiesc să las o carte dulce și mângâioasă și plină de cuvânt măreț cârmaciului care părăsește acum locul cârmei cea pentru paza țării ca să se așeze în locul lui alt străjer, de la care Mă doare pentru neapropierea lui de acest iscusit cârmaci, care a tras numai prin greu, numai prin furtuni fel de fel și plin de durere a stat la cârmă, batjocorit și defăimat de cei ce iubesc fărădelegea, lucrând-o pe ea împotriva cetății. Dau de veste durere și rușine peste cei ce au împrăștiat în chip neascuns batjocuri, dispreț și defăimare asupra celui ce a condus prin valuri corabia și pe cei purtați în ea pe valuri. Acestor disprețuitori și defăimători, Eu, Domnul, le spun acum ceea ce este scris în Scripturi poruncă de necălcat, care spune: «Pe mai-marele poporului tău să nu-l grăiești de rău!». Această poruncă le va cere socoteală la toți cei care n-au ascultat și au semănat cuvinte urâte și dușmănoase, și aceștia trebuie să cunoască durerea cea pentru ispășirea de păcat, că nu se cade să tulburi veghea când ea stă trează și veghează la cârmă cu milă și cu iubire și cu jertfă cetatea. Un cârmaci este cârmaci al tuturor când este la cârmă, și este al celor buni și al celor răi deopotrivă. El nu se poate să se tragă deoparte de cei răi, căci are lucrare de veghe și trebuie să nu arate părtinire și trebuie să se împartă peste tot și să-și arate peste tot dăruirea sa. El nu mai este al său sau al unei părți din cetate, ci este cârmaci al tuturor la fel, și al celor ce vor și al celor ce nu vor sub cârmă.

O, cât de greu i-a fost prin furtuni acestui cârmaci! Cât de apăsată i-a fost vremea cârmuirii! Îi voi mulțumi Eu, Domnul, îl voi mângâia, îi voi alina Eu inimioara lui mare. Măreață este ființa lui, și mulți de pe pământ mai-mari peste popoare au văzut și au privit această măreție a Mea din el. El cunoaște suferința cea pentru iubire, cea pentru dreptate, și măreață îi este iubirea și dragostea de țară.

O, fii români, o, fiilor, ascultați glasul Meu. Eu, Domnul, vă spun vouă, feriți-vă să grăiți de rău acest străjer plin de har de sus ori pe unde va mai lucra el lucrarea veghii peste țară, căci cel dăruit cu iubire pentru veghe nu poate ațipi, nu poate dormi, ci poate să-l doară și să sufere veghind pentru țară, pentru țara Mea de azi. Mă doare că n-a avut acesta aproape de sfatul lui pe cei care merg acum în locul lui la veghe. Eu, Domnul, voi căuta să le schimb gândul lor cel rece, căci semeția de acest fel este păcat, și sunt aceștia la începutul lor de drum. Iată, nu este în om duhul cel frumos al umilinței și al iubirii. Cel ce are iubire are și umilință de duh, căci așa lucrează iubirea. Ea se apleacă, ea se mlădie, iar inima înfrântă și smerită are măreția ei, pe care n-o cunosc cei îngâmfați prin înțelegerea minții lor.

Grăiesc cuvântul ceresc în ziua aceasta pe vatra neamului român. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu și grăiesc Eu acum cu neamul român. Mă sui pe munte și așez scris în carte cuvântul Meu și îl pun pe norii slavei ca să fie el lăsat peste fiii acestui neam, care are de tras la sorți acum soarta pe care și-o alege pe mai departe, că vine ziua sorțului pentru cine va sta pe mai departe pe scaunul de sus al cârmuirii, și e ceață mare și groasă și nu se vede bine și nu se știe bine și nu veghează bine fiii acestui neam și n-au trezire bună și nu știu de cine să asculte, n-are cine să-i trezească și să facă ei ochii mari, și să fie cu ochii în șapte părți ca să nu-și iscălească ei soartă grea, ca să nu se lase înșelați de oamenii minciunii, care-și ascund planurile lor păcătoase și dau acum să-și cumpere cu bani statul lor pe scaunul de sus, slava lor, și vai cerului și pământului român dacă fiii acestui neam nu se vor deștepta cum se cuvine și nu se vor lăsa călăuziți din cer acum, când nu se vede bine ca să știe ei cum să-și croiască soarta!

Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt Cuvântul Cel de la începutul facerii lumii și toate s-au făcut la cuvântul Meu și s-au arătat. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Iisus Hristos este numele Meu și-ți grăiesc în ziua aceasta, neam român. O, deschide Domnului tău, deschide celor de sus, că stau în văzduh pe nori de slavă cu sfinții români, cu mijlocitorii acestui neam înaintea Mea, cu cei care au acum mare lucru de veghe, că vreme de cumpănă este acum peste neamul român. Dau să lucrez cerește, dau să biruiesc duhul minciunii și pe omul minciunii, care vrea scaunul cel de sus. Pământ român este vatra Mea de venire cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, și sunt aici mereu în cuvânt cu sfinții Mei, cu sfatul cerului.

O, fii români, lăsați-vă cuprinși de duhul cel din cer. Umiliți-vă, ca să vă poată Domnul călăuzi și ocroti, că voiesc să las insuflare cerească peste voi și să știți prin ea cum să răspundeți pentru soarta voastră, căci totul este încâlcit, totul este în ceață și nu se vede limpede ca să știți voi cum să vă alegeți soarta. A avut grijă omul fărădelegii și al minciunii și a vegheat cu toți slujbașii fărădelegii ca să bage în ceață adevărul lucrurilor și să stea la pândă să încurce planul cel veghetor pentru neamul acesta în vreme de cumpănă. O, cât de departe este de Dumnezeu omul! O, cât de ascuns lucrează omul cel trufaș, care dă să înșele pe cei mulți că el este bunul cel pentru ei! Eu, Domnul, stau de veghe cu cei din cer și Mă împart peste tot și văd lucrarea cea ascunsă a celor ce lucrează în ascuns, și pe care Eu, Domnul, rând pe rând îi scot deasupra și îi arăt cu lucrarea lor cea rea cu care sug sângele acestui neam. Merg din loc în loc oamenii minciunii și ucenicii lor și nu spun adevărul și cheltuie bani și timp ca să strecoare minciuna lor peste tot. O, câtă nelegiuire! Să crezi, neam român, aceasta ce-ți spune Domnul, că vin din cer la tine și-ți spun că ești în primejdie și dau să te scol la veghe și să asculți așa.

O, sfinți ai cerului român, cum să facem să iasă bine și nu rău? Cum să facem să nu cadă țara română sub robia celor mincinoși, care-și ascund fața? E sărbătoare de sfinți români în ziua aceasta. E serbată cerește și e cântată în cer și pe pământ cuvioasa Parascheva, veghetoare sfântă pe pământul Moldovei peste neamul român. E zi de veghe prin cuvânt între sfinții cerului român în această zi, iar sfânta cea sărbătorită azi este ea purtătoare de cuvânt dintre sfinții români. Binecuvântată să fie grăirea sfinților Mei și intrarea lor în cartea Mea cea de azi, cartea cuvântului lui Dumnezeu. Amin.

— La cuvântul Tău de binecuvântare peste noi, peste sfinții cerului român, Te binecuvântăm și Te slăvim noi pe Tine tot cu cuvântul, Doamne slăvit. O, mare și minunat ești întru sfinții Tăi și mare-Ți este slava Ta cu ei, că dacă ea s-ar arăta n-ar mai fi nimeni pe pământ să nu Te știe de Stăpân peste tot și peste toate și n-ar mai da omul să caute spre mărirea lui, pieritoare ca și omul, și s-ar teme de Dumnezeu omul, mulțumit sau nemulțumit de aceasta. Temerea de Dumnezeu, Doamne, este în fiecare om, și mai ales în cel care dă să scape de Tine ca Tu să nu fii și să fie doar el, dar el de teamă face aceasta și nu de altceva, și iată, slava pe care și-o caută omul îi aduce lui teamă și nu slavă.

O, iată câtă negură peste neamul român acum, o, Doamne! O, arată-Ți slava, Bunule Stăpân! O, lucrează, Doamne, că oamenii au stricat tot, tot, și este în primejdie acest neam! Caută cumva să răstorni planurile celor ce vor cu minciuna lor să cotropească și să stăpânească pe mai departe peste neamul român! O, ridică ceața, Doamne, ca să vadă fiii români lucrarea cea vrăjmașă lor din partea celor ce dau să stăpânească peste ei cu dispreț! Vor sau nu fiii neamului român, trezește-i, Doamne, și fă-i să vadă, dar arată-le să vadă, o, Doamne! În ziua mea de serbare între sfinți eu Te rog să Te ridici cu lucrare multă și să îndemni la lucrul veghii pe toți înțelepții acestui neam și să le spună ei la toți românii primejdia care paște această țară și să fie oprită primejdia ca să nu bată vântul ei peste acest neam.

O, scapă neamul român de cădere, scapă-l, Doamne! Noi, sfinții cerului român, stăm de veghe și-Ți cerem Ție să fii Tu biruitor pentru acest neam. Tu ești pe vatra lui cu lucrarea Ta de azi, dar ceața de peste români s-a îngroșat de tot zi după zi și sunt mințiți cu multul fiii acestui neam de cei ce își caută slava lor și statul lor la cârmă așa trufași cum sunt, dar, Doamne slăvit în cer și pe pământ, descoperă toate fărădelegile lor și arată-le oamenilor și dă-i neamului român de știre ca să învețe el cum să-și croiască pe mai departe soarta, iar Tu să lucrezi zi de zi pentru mântuirea cea din cer a acestui neam. Ziua mea de serbare între sfinți e zi de rugăciune și de veghe sfântă. Noi, sfinții cerului României, stăm înaintea Ta pentru această țară și stăm cu Tine de veghe, Doamne, în toate zilele care au mai rămas până la ziua sorțului.

O, trezește-te, neam român! Îți fac sfinții tăi deșteptarea. E Domnul cuvânt peste tine ca să te învețe, ca să te umbrească cu lucrarea harului Său. O, deschide Binefăcătorului tău și ucenicilor Lui, că ești în primejdie și venim cu ajutor ceresc să-ți dăm salvare.

Voi, cei care aveți duhul rugăciunii în mijlocul acestui neam, sculați-vă și cereți-L pe Domnul să ridice ceața de peste neamul român și să se arate soarele în mare strălucire, că este nevoie de lumină mare, de îngeri și de sfinți și de mari rugători din mijlocul neamului român.

— Eu, Domnul, mereu am lucrat, mereu am strigat peste acest neam, o, sfinți ai cerului român. Eu pentru rugăciunile sfinților lui lucrez și acum pentru neamul român și mare este lucrarea Mea prin cei ce se roagă Mie și-Mi cer să le dau împlinirea.

Îți doresc ocrotire mare, neam român. Căutați-o și voi, fii români. Vă vestesc că e ceață mare peste voi și că nu vedeți primejdia. Aplecați-vă, dar, și ascultați pe cei din cer, care veghează peste voi și vă aduc de veste ca să vegheați și voi. Iată, vă descopăr fărădelegile și hoțiile celor ce vor să pună mâna pe scaunul stăpânirii de peste voi. V-au legat la ochi cu cuvintele lor mincinoase și cu darurile lor de nimic, dar voi treziți-vă când Eu, Domnul, vă strig pentru veghe și pentru salvare, și-i veți vedea curând, curând primindu-și pedeapsa rând pe rând pentru jaful cel mare pe care l-au lucrat de la mijloc cu duh de lăcomie de bani și de slavă și de îndrăzneală peste neamul acesta. Ei și fiii lor sunt scoși la lumină înaintea jețului judecății faptelor lor vrăjmașe de neam și de frați, că iată cât de departe au ajuns cu fărădelegile lor lucrate în ascuns, și din pricina cărora tu ai suferit și suferi ape mari peste tine și pedepse fel de fel, popor român, căci ți-au culcat la pământ codrii munților tăi și i-au vândut pe bani la străini și și-au ascuns punga cu bani ca să nu fie prinși, dar Eu, Domnul, am făclii care pătrund peste tot în cel mai tainic ungher și fac judecata faptelor lor ascunse și dau să te scap de cei ce te asupresc, neam român. O, îți trebuie un duh nou, un început nou, o iubire nouă, o petrecere dulce înaintea Mea, o înnoire a ta, popor român. Cu cei ce au lucrat atâta vreme fărădelegi în mijlocul tău nu pot să mai fac nimic, și nici tu nu poți și nu mai poți, căci s-au sprijinit unii pe alții pentru câștig urât și te-au supt de tot, popor iubit.

Voiesc să-ți fac înnoirea, voiesc să ți-o lucrez, voiesc să auzi pe Domnul, Care-ți grăiește ție, popor român. Stau deasupra pe munte de slavă și grăiesc peste tine. Sunt Domnul Iisus Hristos și am venit să te trezesc la veghe. Caută o inimă bună pentru tine din cei înscriși la sorți și apleacă-te spre ea și ridic-o tu la scaunul veghii, dar fă ochii mari și ascultă pe cei ce te sfătuiesc cu milă și cu iubire și te veghează bine, dar pe care nu-i înghit vrăjmașii tăi și ai lor. O, ascultă, popor român, ascultă, fiule român, căci ascultarea și numai ascultarea îți va aduce ție mângâierea, îți va aduce har. Amin, amin, amin.

O, neam român, grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu. Mama Mea Fecioara este acoperământul tău și ocrotire mare ție, după cum voia Tatălui a fost. Grăiesc cu mama Mea pe vatra ta în zi de praznic de naștere a ei pe pământ, dar grăiesc cu tine în această zi.

Naștere din nou, naștere de sus îți hărăzește Dumnezeu ție. Tu nu poți, dar poate Domnul să așeze peste tine voia Sa, că îți trebuie acum trezire mare, o, țara Mea de azi. Eu, Domnul, voi lucra peste tine și te voi conduce voia Mea s-o faci, chiar dacă auzi, chiar dacă nu auzi sau nu crezi cuvântul Meu de peste tine. Eu am lucrarea Tatălui s-o desăvârșesc în mijlocul tău și peste tine în zilele acestea, iar tu ești acum la răscruce, ești pândită de duhul și de lucrarea fărădelegii celor fără de milă de Mine și de tine, a celor ce dau să răstoarne voia Mea pentru voia lor și să strige apoi că ei sunt cei mai mari peste toți.

O, tu trebuie să ieși de sub această apăsare, țara Mea română, și-ți trebuie veghe din cer în mijlocul tău, și iată-Mă cuvânt în tine. Pază cerească înăuntrul tău și de jur-împrejur așează cerul acum pentru tine. Mama Mea Fecioara merge de jur-împrejur pe hotarele tale și pecetluiește cu semnul ei peste tot. Ea vede și știe lucrarea Mea cea multă pe vatra ta, căci cei de sus văd totul, văd mereu, și are mama Mea Fecioara lucrarea pazei ei peste această țară, țara venirii Fiului ei cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, avem acum de răsturnat voia omului cel trufaș și a toate slugile lui, mamă. Lucrare amănunțită trebuie să lucrăm, căci omul cel potrivnic cerului pe pământ, dă să lucreze acum chiar și prin biserică păcăleala pe care o are el în sânge pentru propășirea lui pe scaun înalt, și duhul minciunii este lucrarea lui, mamă, dar Noi, împreună cu poporul cuvântului Meu stăm cu veghe și cu rugăciune înaintea Tatălui cerurilor ca să biruiască Domnul și nu omul acest timp greu, că vreme de încercare este acum peste neamul român, mamă.

Dăm de veste și de poruncă îngerilor în cete-cete cu lucrarea lor să vegheze peste tot pentru împlinirea voii Domnului pe vatra neamului român, că vine ziua tragerii la sorți pentru scaunul de sus al cârmuirii pe mai departe a acestui neam. O, nu e de joacă pentru această alegere și trebuie să aleagă Domnul, trebuie căutat în inimi, căci trebuie o inimă cu iubire în ea și cu dreptate și cu milă și cu veghe în ea pentru soarta acestui neam, iar cine caută numai mărirea lui între cei ce s-au ridicat pentru acest sorț, aceia să se depărteze și să fie îndepărtați de îngerii Mei, căci Eu, Domnul, hotărăsc aceasta ce spun.

Hai, mamă, hai cu glasul tău acum peste neamul român, că tu ești de-a dreapta Mea și este scris despre Mine și despre tine: «Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale și fiice de împărat Te slujesc, și stă împărăteasa de-a dreapta Ta cu haine prea înfrumusețate, că ai dorit frumusețea ei, și toată slava ei este înăuntrul ei». Amin.

— O, slava mea este înăuntrul meu, și Tu ești tot lăuntrul meu, Fiule Doamne. Tu ești toată ființa mea, și m-am făcut Ție așternut și cale de venire a Ta la oameni, și până să Te fi sălășluit Tu între oameni Te-ai sălășluit în mine cu toată ființa Ta dumnezeiască, o, Doamne, și mi-ai fost Fiu și Domn mi-ai fost, și mare este slava Ta în toată vremea, Fiule scump al meu.

E vremea să spun că Tu m-ai așezat de mare ocrotire peste pământul și neamul român, peste țara venirii Tale acum pe pământ, Fiule Doamne. Nori de sfinți și de îngeri se poartă cu mine înăuntru și de jur-împrejurul pământului român, că aici Îți ai așezată lucrarea Ta de biruință asupra diavolului și asupra lui antichrist, Tu și poporul cuvântului Tău, popor din români, Doamne. Stau în mijlocul lui cu duhul rugăciunii pentru țară, căci țara noastră acum este România, și în ea suntem și lucrăm și împlinim biruința cea mare împotriva stăpânitorului acestui veac: duhul lumii.

Cu mare și sfântă rugăciune trebuie, Doamne, să veghem acum între Tatăl și poporul român, că e la mare răscruce acest neam și sunt mulți vrăjmașii și își ascund fața pe dinăuntru, dar hidoșenia duhului lor iese deasupra și le vădește pe cele dinăuntru ale lor, căci n-au cuvinte mari vrăjmașii, dar au duhul trufiei, din care ei sug și-și hrănesc hidoșenia și se fac respingători prin ea mereu, mereu. O, iată, Doamne, ce fac aceștia: adună oameni de peste tot, îi iau de la spate prin cei slugarnici și se arată cu ei de partea lor, dar nu sunt de partea lor cei trași cu forța să vină să se arate cu ei. O, cel împins pe scaunul de sus este stăpânit de cei slugarnici la vedere, de cei ce vor cu orice preț puterea toată peste neamul român, dar această fărădelege a lor pune degetul pe ei și sunt dați de gol aceștia de înseși fărădelegile lor, o, Doamne, și sunt ei vrăjmașii neamului român. Stau la veghe și văd peste tot lucrarea lor vrăjmașă, dar odată cu ei lucrează cerul de sfinți și de îngeri, iar eu cu mână de mamă mângâi pământul român și am lucrarea de pază sfântă peste el, Fiule Doamne, și-i spun neamului de pe el, îi spun așa:

O, neam român, veghează și te scoală la veghe sfântă, căci cei din cer sunt la veghe mare peste tine acum, în vreme de cumpănă peste tine. Duhul Sfânt te va umbri și puterea Celui Preaînalt te va călăuzi ca să faci tu voia Lui acum, spre salvarea ta cea de azi și cea de mâine, căci împărăția lui roșu dă să te cuprindă și-și flutură steagurile roșii deasupra capului tău, dar tu nu uita din ce strâmtorare te-a scos Domnul, o, nu uita, ca nu cumva să te lași înșelată, țară a Fiului meu Iisus Hristos, țară a Domnului acum, la sfârșit de timp. Iată, roșul este vrăjmaș, după cum ți-a spus ție Domnul și ți-a spus să nu iubești, să nu porți culoarea cea roșie, că la roșu trage blestemul, trage vrăjmașul tău.

Vai de locașurile de biserici care sunt îmbrăcate în roșu, că iată-le cum sunt, și cine trage la ele! Haina Domnului este albă, este sfântă, este curată, iar hlamida roșie este haina vrăjmașului Domnului, și cu ea a fost Fiul meu Hristos batjocorit de mai-marii vremii. Dar tu îmbracă-te în alb, popor român, și fii veghetor ziua și noaptea pentru cămășuța ta, că iată, ți-a furat omul roșu semnul poporului tău, cămășuța românească, și așa știe să te păcălească hoțul cel roșu, dar el este hoțul, nu este fratele tău, o, nu.

Vin cu cuvântul veghii și-ți spun minciuna sub care se pitește omul roșu peste tot ca să-ți calce sub picioare mărirea ta cea din străbuni, neam român, și sufletul, pe care ți-l strânge în căngi pentru slava lui, o, popor ales de Domnul la sfârșit de timp, dar scoală-te cu sfinții la rugăciune pentru soarta ta, că ai străbuni sfinți care stau de veghe la hotare și sunt vii la veghe, și nu sunt morți străbunii tăi cei sfinți, ci lângă tine sunt și cu tine sunt, și văd ei toată fărădelegea care te strânge sub ea, și nu te lasă străbunii tăi să mori, dar scoală-te ca să nu mori, o, neam român.

E ziua mea de serbare această zi de praznic sfânt. Heruvimi și serafimi împânzesc peste tot văzduhul tău și te veghează, țară română. Iar Ție, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu iubit, Îți doresc biruință pentru acest neam și împărăție a Ta să faci din el, voia Ta să faci cu el, și tot așa și el, o, Doamne. Eu stau de veghe înăuntru și la hotare, iar cuvântul Tău să poată acum peste toată fărădelegea, că e vremea Ta, Fiule Doamne, e vreme să lucreze Domnul, precum este scris. Amin.

— Slava Mea și a ta stă pe vatra neamului român și cuvintează cuvânt, mamă. Slavă iubirii tale pentru neamul, român, neamul Meu și al tău în zilele acestea, mamă! Suntem purtați de nor de heruvimi și de serafimi și de poporul cuvân tului Meu, mamă, și grăim peste pământ cuvânt. Îngerii și sfinții sunt în lucrare cu Noi pentru soarta neamului român, în mijlocul căruia Ne avem așezată lucrarea slavei Domnului, masa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ, mamă.

O, neam român, auzi tu glasul Domnului? O, auzi-l, și te așează sub ocrotirea lui, că dă război cu tine duhul cel vrăjmaș, duhul cel de la început, care s-a răzvrătit. O, pace ție, neam român! Eu, Domnul, voiesc să te despart de vrăjmașii care mișună pe lângă tine, și voiesc să-ți aduc pacea și duhul mângâierii. Eu, Domnul, lucrez să te păzesc de toți vrăjmașii care dau să se încerce cu tine și nu vor să știe că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Domnul puterilor, Domnul Cel tare în război.

O, pace vouă, popoarelor! Pace, și nu război să voiți! Băgați sabia în teacă și fiți cuminți, căci Eu, Domnul, am început să împărățesc pe pământ și sunt Cel nebiruit ca și acum două mii de ani când M-am ridicat arătându-Mă biruitor înaintea celor ce au gândit că M-au doborât, dar nu, Eu M-am sculat, și a fost judecat atunci stăpânitorul acestui veac, antichrist, și iarăși este judecat și biruit, căci Eu, Domnul, împărățesc, și Mi-am scris și-Mi scriu cuvântul peste pământ, și drept este cuvântul Meu, precum este scris. Amin.

O, pace vouă, popoarelor! Eu sunt Cel ce sunt. Cine scoate sabia va pieri în sabia lui. Cine ridică năframa albă va fi scris ca fiu al păcii. Pace și dragoste este împărăția Mea pe pământ, iar războiul sau dragostea desfrânată nu este cu Domnul și cu ai Săi, ci este lucrarea duhului lumii, lucrarea vrăjmașă, împotriva căreia Eu, Domnul, biruiesc.

Pace ție, neam român în mijlocul popoarelor de pe pământ! O, pace ție, ca să ia de la tine popoarele! Eu sunt cuvânt în mijlocul tău, și din tine peste popoare și peste văzduh, pe unde Mă port cu sfinții Mei în cete-cete și veghez.

Eu, Domnul, sunt purtat în văzduh de nori de heruvimi, iar pe pământ sunt purtat de poporul cuvântului Meu, pe care l-am ridicat să stea înaintea Mea și i-am dat cuvânt de rugăciune să ridice către Mine pentru țara română acum, iar din mijlocul lui merge cuvântul Meu peste pământ și peste popoare, merge pe vânt și străbate văzduhul din margini în margini și strigă așa:

Cei ce vă răzvrătiți între popoare, pace vouă vă spune vouă Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă spun aceasta.

Sunt Dumnezeu Fiul și am nume minunat acum, la sfârșit de timp. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu și-Mi scriu carte pe pământul român sub acest nume. Cu numele Meu cel nou vin iarăși de la Tatăl pe pământ și Mă fac cuvânt, și apoi îl împlinesc pe el. Amin, amin, amin.

O, neam român, am grijă de tine din acest loc. Am lucrare pentru tine în mijlocul tău ca să te salvez de la despărțirea ta de Dumnezeu, pe Care trebuie să-L faci adevărat cu tine pe cale, că iată, poporul cuvântului Meu din mijlocul tău Mă are în trăirea lui, în fapta lui, în iubirea lui. Lucrându-Mi Mie, așa petrece acest popor. O, când vei fi și tu în lucru cu Mine, fiu român?

Sunt în mijlocul tău, neam român și lucrez mântuire ție și neamurilor toate prin lucrarea Mea cea din mijlocul tău. O, trezește-te și lasă-te trezit, lasă-te spre iubire, căci Eu sunt Iubirea, iar iubirea ta ar fi să fie voia Mea. Oare vrei tu aceasta? O, dacă nu vrei, iată câte dureri vin peste tine! Când te văd că tragi cu bucurii lumești și vremelnice, neam român, las durerea să vină și să te trezească și să te pună la veghe. O, numai cu Domnul lângă tine și cu tine, numai așa poate să-ți fie ție bine, iar altfel, iată, suferi. O, Eu te aștept să fii tu voia Mea. Eu, Domnul, te aștept, neam român. Te strig prin cuvântul gurii Mele și te aștept la masa Mea, la petrecere cerească te aștept, și te așteaptă străbunii tăi cei sfinți și se roagă ei înaintea Mea pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, că tu ești țara Mea de venire acum, ești calea întoarcerii Domnului după două mii de ani iarăși de la Tatăl după om. Amin.

O, țara Mea cea de azi, te-am petrecut cu ochii, Eu și sfinții Mei te-am petrecut cu privirea în duminica ce a trecut, când ai fost așezată la tragerea la sorți pentru cei care să-ți poarte numele și lucrul tău pe pământ, iar în mijlocul tău am văzut împărțire în cete, și pentru fiecare ceată se răspundea sau nu, mai mult sau mai puțin răspuns. A trecut ziua tragerii la sorți și iarăși Eu, Domnul, te petrec cu privirea dimpreună cu toate oștirile cerești. O, cum să fac, cum să mai fac cu tine ca să te fac să înțelegi că-ți trebuie ascultare, țara Mea? Numai duhul ascultării de cel de peste tine, numai aceasta te poate pe tine împrospăta acum. O, cum să fac să crezi că tu ești țara Mea cea de azi ca să Mă primești și ca să Mă asculți? Neprimirea ta când Eu bat și iar bat Mă face să suspin, iar în jurul tău dă să se ațâțe foc și dușmănie asupra ta, și iată, le grăiesc celor ce cred ei că te pot ocroti și îndruma, celor ce dau să pună acum soarta ta la cale, și le spun lor așa:

Voi, cei ce vă dați acum a fi dumnezei ca să vă adunați și să puneți voi la cale soarta neamului român, ascultați glasul Meu, glasul Domnului peste voi. Nu Mă încurc că veți da la spate grăirea Mea cu voi sau că nici nu dați să auziți când Eu bat la ușă ca să vă grăiesc. Eu însă grăiesc vouă, și rămâne scris cuvântul grăirii Mele cu voi, căci sunt Dumnezeul neamului român și vă spun așa: Nu oricine este pe plăcerea Mea între cei ce dau ei să pună la cale soarta cea de pe pământ a popoarelor. Toate stăpânirile sunt puse de Dumnezeu, și nu de oameni, toate, și cele bune, și cele rele, după cum este partea cea meritată de cei de pe pământ, care fac sau nu fac voia lui Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu. O, am așezat în zilele voastre un om plăcut Mie cu inima din el și cu fapta lui la cârma neamului român, că multă iubire și multă umilință și mult duh de veghe am găsit în el, și mai ales putere sfântă, pusă de Mine în el, pregătită ea încă de pe când el era în pântece ca să se nască apoi și ca să-l am acum în mijlocul acestui neam, când vremea se arată grea și iarăși grea. Am grăit neamului român despre această binecuvântare de peste el, prin voia Mea așezată în acest fiu, care este încă la cârma acestui neam. Vă spun vouă, celor ce vreți acum să smulgeți din mâna Mea hotărârea pentru voi și pentru neam și să lucrați de la voi, vă spun vouă că nu Mă bizuiesc pe voi atât de mult cât pe el. Voi vă iubiți pe voi înșivă, și încă mult, iar el nu tot așa lucrează, și se tot zbate în fel și chip să aibă grijă mare și pază mare pentru soarta neamului român și a toate popoarele de pe pământ. Voi căutați să faceți voi, să știți voi, să puteți voi, iar el nu tot așa face, căci el este umbrit de sus și așteaptă de sus și strigă la Dumnezeu pentru știința lui și pentru lucrarea lui cea plină de iubire pentru acest neam și pentru tot neamul omenesc de pe pământ. Ochii lui stau de veghe pentru neam, pentru ieri, pentru azi și pentru mâine și am în el darul Meu așezat. O, nu tot așa este cu voi, nu tot așa aveți voi de la Domnul, căci Eu Mă uit la lepădarea de sine a omului și la duhul iubitor de oameni, care este sau nu în fiecare.

Iată, sunt nemulțumit de la voi. Puteam să vă ridic sorțul cel de partea voastră acum, dar n-am putut din pricina semeției din voi și a răcelii dintre voi și cel ce stă la cârmă acum, o, fiilor despărțiți unii de alții așa cum nu este plăcut la cer! În zi de praznic de înălțare a Mea la cer vin la voi și grăiesc cu voi și vă spun: Nu vă voi da izbândă nici acum, nici mai târziu cu voia voastră peste neamul român, ba vă voi rușina și mai mult dacă nu vă veți umili ca să vă vedeți neputința înaintea Mea și a neamului român. Nu uitați că Eu, Domnul, am spus că nu pot să nu stau împotriva celor mândri și că nu pot să nu fiu de partea celor smeriți cu duhul ca să-i înalț Eu și să le dau har pentru smerenia lor înaintea Mea.

Iată, sunteți nedrepți cu judecata minții. Nu știți să iubiți, nu știți să fiți făcători de pace, chiar dacă voi credeți că știți. Vă îndemn să vă uitați în căsuța albinelor când se pierde pacea dintre ele. Se strâng sub duhul înțelepciunii și se trag în lături cele înțelepte și-și fac alt cuib, iar cele rămase în căsuță rămân buimăcite și-și fac ele altă soartă.

O, sunteți nedrepți, și vă vorbesc acum pe limba voastră ca să ne putem înțelege. O, spune tu, cel trufaș acum pe poziția ta, pe care ți-o înfășori din părți ca să ți-o ocrotești cu cei de partea ta, spune tu dacă judeci drept despre cei ce a fost să plece din cuib din pricina trufiei tale. Tu ai ceată mai bătrână de ani și mai mare la număr și mai întărită în timp, și ai numărul doar încă o dată mai mare decât numărul cel luat în ziua tragerii la sorți de mânuța de fii plecați din ograda ta, și care au ascultare de cel mai mare dintre voi, pus de Mine cârmaci pentru neamul român. O, nu-i frumos, nu-i drept cum socotești, disprețuind pe cei mici la număr, care s-au tras să rămână sub duhul ascultării. O, nu-i frumos cum socotești, și-ți spun Eu, Domnul, că tu ești cel ce ai pierdut, nu cei puțini de tot față de numărul cel mare din ograda ta și față de timpul tău în ani. Iată, câștigătorul este numai cel ce ziceți voi că a căpătat puțin, iar voi sunteți cei ce ați pierdut mult, din pricina semeției din voi. O, aveți grijă de voi și de cei ce sunt ai voștri. Aveți grijă, Eu, Domnul vă spun, că văd cum pe deasupra încearcă uliul să vă fure păsări din cuib și să vă umilească viața din pricina neumilinței din voi. De aceea ascultați cuvântul Meu de peste voi: Nu este binecuvântat de la Mine să vă ridicați voi și să faceți voi, după ce ați căzut. Este nevoie de cineva curat față de păcatele pe care le aveți asupra neamului român și asupra dreptății lucrurilor. Nu tot cei vinovați pot să îndrepte pe cele dărâmate, ci să se lase ei îndreptați și călăuziți, iar altfel de veți face, Eu, Domnul, nu voi binevoi pentru voi, așa cum n-am binevoit nici cu cei ce s-au unit împotriva cârmaciului pus de mâna Mea de veghe peste neamul român între Mine și neam, între neam și popoare. O, voi nu aveți înțelepciunea lui, că nu v-am dat cât lui. Eu dau celui sus pus de Mine mai multă înțelepciune și vedere, iar celor de sub el mai puțin le dau, și trebuie ca ei să asculte. O, nu lucrați singuri! Nu lucrați fără el, că Eu, Domnul, voiesc să-l păstrez pe el între voi ca să nu piară pacea, ca să nu poată vrăjmașii, măi fiilor. O, fiți înțelepți, Eu, Domnul, vă rog aceasta. Ați greșit că v-ați răzvrătit și că v-ați ridicat asupra celui cu veghea cea bună pentru țară și care și-a pus peste tot obrazul și cuvântul pentru țară, și toate popoarele așteaptă girul lui pentru cel ce va urma lui.

O, ați greșit de dragul semeției din voi, fiecare cum v-a dus mintea, și iată câtă durere ați adus peste țară și câtă rușine, căci celălalt care a căzut greu acum, s-a dus și s-a unit cu vrăjmașul cel roșu, pentru a doua oară s-a dus la cei de la mijloc îmbrăcați în roșu, care atrage blestem peste țară. Iată-l cât se semețește încă, și Mă uit cu lacrimi de bucurie și de nădejde la cei care au lucrare ca de îngeri și care vă cheamă când și când la întrebare în fața țării, iar aceștia veghează pentru țară mai mult ca voi și dau să vă trezească după inima fiilor țării, iar voi sunteți încă semeți. Îi iubesc mult pe cei ce vă așează pe voi față în față cu țara și îi văd mai veghetori ca voi, mai cu frică, mai cu grijă, mai cu nesomn pentru soarta țării, mai drepți pentru adevărul a toate.

O, nu-i disprețuiți pe cei despre care voi ziceți că au luat puțin număr în ziua tragerii la sorți. Eu, Domnul, vă spun că au luat cel mai mult, după cât sunt de puțini și ca număr și ca timp. Luați și socotiți. Adunați tot numărul la un loc, pe voi și pe ei, și împărțiți apoi după număr și veți învăța dreptatea lucrurilor și nu-i veți mai disprețui pe cei ce au ales să rămână sub matcă și să crească sub lucrarea ei, sub duhul ascultării, o, fiilor care încă vă clătinați căutând să vă cârpiți hăinuța cu luatul de colo și de colo, așa cum nu-I place lui Dumnezeu, dar nu uitați că nu se poate petec nou la haină veche sau vin nou în burdufuri vechi, că se rupe hăinuța când trage de ea petecul cel nou care intră la apă apoi, și se sparge burduful vechi când crește în el vinul cel nou. O, aplecați-vă, dacă tot vă socotiți că vă iubiți țara. O așa iubire nu lucrează ca voi. Ea are ca lucrare înțelepciunea care rămâne, nu cu ghicitul, nu cu încercatul lucrează ea.

Eu, Domnul, am stat de vorbă cu voi de la gura izvorului Meu din mijlocul neamului român. Un picuț, și împlinesc șaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român, aici, din locul de unde Îmi izvorăsc cuvântul peste acest neam și peste popoare, și spun acum vouă, și spun și peste popoare:

O, pace vouă, fii români! Iubiți pacea Mea și aplecați-vă sub înțelepciunea Mea și întrebați pe Domnul pentru soarta țării voastre, care este țara Mea de venire acum, la sfârșit de timp. Amin.

Iar popoarelor de pe pământ le spun și lor:

Pace vouă, popoarelor de pe pământ, și mai ales celor din jurul poporului și pământului român! Eu, Domnul, presar peste voi vorbire cu pace. Iubiți pacea și despărțiți-vă de duhul urii, al geloziei, al lăcomiei și fiți cuminți, cuminți, ca să vă dau din Duhul Meu, din mila Mea să vă dau. Amin.

O, pace ție, pace și ție, popor al cuvântului Meu! Am grăit celor ce se cred mari și drepți în mijlocul neamului român. Privesc peste lucrul lor și Mă prinde suspinul, și voi grăi de acum cu ei, ca nu cumva să facă ei răul pe care nu bănuiesc că-l pot face acestui neam, bătut de încercări, că iată, pentru netrezire la glasul Meu de peste el a primit încercare și ape mari au brăzdat vatra română, din pricina celor mari și neplăcuți lui Dumnezeu din mijlocul acestui neam, căci voia cea fără Dumnezeu e pândită de necazuri.

Mai întâi grăiesc ție, poporul Meu, despre durerea de peste pământul și neamul român, că Eu, Domnul, am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui și dau să-Mi ocrotesc acest pământ. Omul însă cheamă mânia, își face rost de vină grea, iar vina atrage pedeapsa, că iată, în biserici și pe cale e totul roșu, e pecetea lui antichrist, cel ce batjocorește cu lucrarea sa cerul și pământul și omul, căci roșul este semnul lui, roșu peste tot, precum este scris despre cel ce s-a născut roșu peste tot, despre Edom, cel ce lucrează împotriva credinței, împotriva lui Dumnezeu.

Iar Eu, Domnul, dau de știre neamului român să-și curețe și să nu-și îmbrace bisericile și locuințele cu roșu, că atrage aceasta mânia Mea asupra semnului lui antichrist, omul fărădelegii, și asupra ascultătorilor lui, care cer mânie pe pământ prin neascultarea de Dumnezeu. Iată-i pe cei trufași în neamul român, au umplut țara de culoarea cea blestemată, de roșu, iar aceștia sunt vrăjmași, nu sunt fii, și sunt cei ce vor să stingă pacea, căci mintea lor este numai la ei înșiși, numai să-și strângă slavă, și apoi bogăție pentru ei. O, nu sunt aceștia binefăcătorii neamului român, ci sunt ei cei ce dau să urgisească această țară.

Să se audă în locașurile de biserici cuvântul Meu și să se scoată veșmântul roșu de peste tot, căci atrage mânie acest semn, atrage blestem, și vine mânia peste tot pe unde găsește roșu, iar Eu, Domnul, am vestit aceasta peste pământ, și iar vestesc și spun: Roșu este culoarea și semnul lui antichrist, omul fărădelegii, omul care M-a îmbrăcat pe Mine acum două mii de ani în hlamidă de ocară, nu cum spun oamenii că roșu este culoarea împărătească. Da, este roșu culoarea împăraților, dar al celor de pe pământ, care iubesc slava deșartă și vremelnicia și semeția și neumilința, iar albul este culoarea Domnului, Omul suferinței, și culoarea sfinților Lui în cer și pe pământ. Cel ce a făcut lumina este El. Când El coboară pe pământ lumina Sa și cuvântul Său, este binecuvântare pe pământ, iar când coboară mânia Sa se face roșu pământul, se fac apele roșii, vine prăpăd și vine suferință peste cei ce nu ascultă de Domnul.

O, popor român, ascultă glasul Meu de peste tine! Dacă voiești binecuvântare și ocrotire de la Dumnezeu, nu mai umbla să împodobești cu roșu pământul și biserica și casa ta și trupul tău, că acest semn atrage blestemul, care biciuește peste tot, căci răul la rău trage, precum este scris.

O, popor român, mereu ți-am spus: trezește-te! Îți spun și azi prin firul acestui cuvânt izvorât din gura Mea pe vatra ta: trezește-te odată, neam român! Iată, ai supărat pe Dumnezeu și ai atras mânie peste pământul tău, și au ieșit apele din matca lor și ți-au stricat strânsura și te-au lăsat sărac, și au venit și apele de sus și s-au unit cu cele de jos și te-au îndurerat, iar Eu, Domnul, dau să ocrotesc pământul și neamul român, că are peste el binecuvântarea Mea pământul român, și este el taina lui Dumnezeu, și de aceea gura Mea izvorăște cuvânt peste acest pământ.

O, ascultă de Dumnezeu, neam român! Ia pildă de la facerea lui Dumnezeu și vezi cum ascultă ea și toate ale ei de Făcătorul ei și de legile puse peste ea. Privește cerul și pământul, pe care Domnul le-a făcut cu cuvântul și a așezat peste ele veacurile și le-a pus între vecie și între sfârșitul veacurilor, după care iarăși este vecia. A făcut Domnul cerul și pământul, iar pământul este slujit de toată facerea, care se învârtește în jurul lui pentru vremi, slăvind și lăudând pe Domnul ei, căci zice prin Duhul proorocul David: «Lăudați-L pe Domnul îngeri și oștirile puterilor Domnului, și lăudați-L pe El soare și lună, stelele toate și lumina, cerurile cerurilor, și voi, ape de mai presus de ceruri, căci El a zis și s-au făcut și le-a statornicit în veacul veacului, pravilă punându-le, și nu vor trece peste ea. Toate laudă pe Domnul: chiții și toate cele vii din adâncuri, focul și grindina, zăpada și negura, duhul viforului, care îndeplinește porunca Lui, munții și dealurile, copacii cu rod și toți cedrii, fiare sălbatice și toate dobitoacele, târâtoarele și păsările înaripate, iar voi, popoarelor câte sunteți și împărați ai pământului, principi și judecători ai lumii, tineri și fete, bătrâni și copii, o, pricepeți din acestea toate măreția Domnului, Care covârșește cerul și pământul, și lăudați pe Domnul, Care-Și înalță cornul și-l dă poporului Său să laude pe Domnul, pe Cel ce Se îndură de poporul Său și-i încununează pe cei smeriți cu biruința Sa, iar în gura și în mâna lor sabia cea cu două tăișuri ca să se răzbune pe păgâni și să lege în obezi pe împărați, și pe mai-mari în cătușe de fier», precum este scris, «și să îndeplinească Domnul cu ei hotărâre scrisă». Amin.

O, luați pildă, fii români de la toate câte ascultă de Domnul și Îl preamăresc pe El, precum este scris. Toată facerea Domnului slujește pământului, căci pe pământ a așezat Domnul viața tuturor viețuitoarelor făcute la cuvântul Său, și apoi viața omului făcut de mâna lui Dumnezeu pe pământ, nu pe lună, nu pe stele, nu pe alte faceri așezate de Domnul pe bolta cerului, o, nu, neam român, și iată, toată facerea slujește pământului și omului și tuturor viețuitoarelor, dar toate laudă pe Domnul și-I cer Lui ca să primească. Numai omul, o, numai omul nu mai iubește, nu mai slujește pe Domnul, că s-a îngâmfat omul și slujește păcatului, bietul de el. Pământul e întocmit de Domnul, și toate cele care se învârt în jurul lui slujesc lui, dar omul pe pământ nu vrea, nu mai vrea omul cu Dumnezeu, el nu mai știe cum trebuie să-I slujească lui Dumnezeu, chiar dacă vede toată facerea slujind Făcătorului ei și ascultând de El.

O, fii credincioși Domnului în neamul român, veți vedea între voi căderea cea mare a celor trufași, care-și cumpără slavă pentru ei înșiși. Veți vedea aceasta, căci dreptatea nu-i scapă de sub ea pe cei trufași, că vai de cel ce se bizuie pe om, și cu atât mai mult pe sine, vai!

Voi, cei credincioși Domnului în neamul român, sculați-vă, treziți-vă și fiți un duh cu poporul cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, că Eu așez acum pe cei ce-Mi primesc cuvântul spre împărțirea lui peste voi, îi așez la rugăciune cu mare stăruință de șapte ori pe zi pentru salvarea neamului român de sub apăsătorii lui, care au pus mâna pe scaunele de sus ca să stea pe ele și să îngenuncheze sub ei neamul român. O, e trist cerul, și s-au pornit stihiile să răspundă fărădelegii celor trufași, și apoi nepăsării în care stau mulți în neamul român, ca să-i trezească pe ei cu zgomot și să-i zbuciume pentru trezire.

O, neam român, nu te juca cu soarta ta cea de azi și cea de mâine și cea de apoi, după ce Domnul va împărăți peste tot! O, nu te juca, popor român! Eu, Domnul, te îndemn aceasta. Aruncă semnul cel cu roșu de pe vatra ta, ca să nu mai tragă la tine prăpădul, iar dacă nu poți să crezi ce-ți spun, fă ascultare de cuvântul cu care te povățuiesc acum și vei vedea adevărul cuvântului Meu, vei vedea pe vrăjmașii dinăuntru și din afară căzând cu zgomot ca să nu-ți facă rău, ca să nu te tragă la pierzare când tu nu veghezi. Iar dacă nu vei asculta, Eu, Domnul, voi lucra cu pasul Meu și cu oștirile cerești de sfinți ai acestui neam și voi curăți de minciună și de omul fărădelegii vatra neamului român, pe care voiesc să pregătesc vreme de serbare cerească, de minune nemaiauzită până acum, și vine aceasta pe vatra neamului român, căci Tatăl aici M-a trimis să vin, și aici am așezat izvorul cuvântului Meu, care curge acum, la sfârșit, peste pământ pentru înviere și pentru viață, izvorul vieții peste oameni.

Iar neamurilor toate de pe pământ, Eu, Domnul, le spun: Pace vouă! Și voi lucra peste ele după cuvântul Meu. Amin.

Și acum pace ție, pace ție, neam român! Eu sunt Cel ce sunt. Stau pe vatra ta cuvânt de mângâiere și spun popoarelor în zi de Paști sfânt: Hristos a înviat!, iar ție îți spun să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău și din toată virtutea ta, căci tu ai de Dumnezeu al tău pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel Care a venit din cer pe pământ și S-a făcut Om și S-a răstignit pentru om și a înviat a treia zi, dar caută să stai în voile Lui pe pământ, căci El te iubește pentru alegerea ta. Te-a ales Tatăl pentru slava Mea acum, la sfârșit de timp, iar ocrotirea ta de la Dumnezeu este mare, căci știu popoarele de slava Mea din tine, de lucrarea cuvântului Meu în mijlocul tău. O, ai grijă să-L iubești pe Dumnezeu cu fapta, că numai cu credința nu poți să-L iubești. Nici Eu n-am putut să Mă arăt Dumnezeu adevărat decât după ce am dovedit aceasta. Eu, Domnul, îți dau putere să poți cu putere sfântă, și nu cu putere omenească să poți să-L slujești pe Domnul pe pământ. Amin.

Duminica Învierii Domnului, această sărbătoare o așez Eu acum în cartea cuvântului Meu cel de azi și-i spun neamului Meu român: Hristos a înviat! O, nu uita cuvântul lui Dumnezeu de peste tine, neam român. Te-am învățat mult prin acest cuvânt. Nu uita să asculți de cuvântul Meu, că nu e pentru creștini neascultarea. Neamul creștinesc este cel ce ascultă de Dumnezeu și de la Dumnezeu. O, scoală-te pentru rugăciune sfântă și cere pace peste popoare, cere Domnului, iar Eu vin la strigătul tău și așez pacea și bunăvoirea și bucuria, ca și acum două mii de ani, când M-am arătat înviat în mijlocul ucenicilor Mei înspăimântați și îndurerați și le-am spus lor: «Pace vouă!».

O, nu uita să faci voia lui Dumnezeu, neam român! Uită-te în Scripturile părinților și învață să faci voia Mea, căci numai cei ce învață, numai cei înțelepți vor pricepe pe Domnul și vor rămâne moștenitorii Lui și ai împărăției Lui. În zi de praznic de Înviere Îmi așez peste tine giulgiul Meu cel sfânt, iubirea Mea, și te încălzesc la razele ei, la lumina ei, neam român. Tu ești neamul Meu cel de la sfârșit de timp și ești casa Mea de venire, și iată, vin pe vatra ta cuvânt și te ocrotesc cu el când îl grăiesc peste tine și te povățuiesc cu el pentru Mine și pentru tine și vreau să te slăvesc cu slava Mea, căci slava ta este Dumnezeu-Cuvântul, Domnul glăsuind și slăvindu-Se în tine cu slavă de cuvânt și pregătindu-Și ziua slavei.

O, nu uita, nu uita să-i iubești și să-i urmezi pe cei care în mijlocul tău îți vor și îți lucrează binele, și nu uita să nu-i asculți și să nu-i primești pe cei ce de la mijloc te sapă cu limbă de miel blând ca să nu pricepi tu cât rău dau ei să-ți lucreze și să te supună lor și să-ți sugă vlaga, o, țara Mea de azi. O, ia aminte, ia aminte la Dumnezeu, și ia aminte, iar și iar ia aminte la cârmaciul de peste tine, care te călăuzește spre înțelepciune în vreme de strâmtorare, că ești în strâmtorare, țara Mea, ești așa din pricina celor ce s-au așezat pe scaune ca să fie ei conducători, dar ei nu văd cât rău îți fac, căci ei nu știu să te iubească, nu știu să-și iubească țara și neamul. Tu însă ia aminte la cel din frunte, la cel de la cârmă, care iată cât te veghează, și se vede din cer cât te veghează arătându-ți calea și ferindu-te de cădere și de rătăcire și de asuprire omenească și de minciuna celor ce te mint, o, neam român, iar Eu, Domnul, vin și te învăț de cine să asculți, de la cine să iei sfat și pe cine să urmezi, și-ți spun să asculți de cuvântul celui ce stă la cârmă și la veghe pentru tine și pentru viața ta de azi și de mâine, și roagă-te, o, neam român, roagă-te Domnului pentru soarta ta, căci se apropie schimbarea celui de la cârmă și de la veghe, și vai ție dacă nu vei asculta să știi ce să faci! Eu dau cumva să-l păstrez la loc de cârmuire pe mai departe, că are nevoie corabia română de veghetori cu inimă mare la cârma ei, căci altfel ar fi greu de tot, fără el ar fi greu și ai cădea sub robie, țara Mea, că nu se găsește minte sănătoasă și plină de veghe și de înțelepciune ca și la acest fiu atât de credincios neamului român între fiii acestui neam. Noi, cei din cer, privim cu grijă sporită pentru cel ce va fi pe mai departe la cârma neamului român, ca să țină acela la dreapta lui pe acest fiu român, atât de credincios acestui neam.

O, pace ție, celui ce stai acum la cârma neamului român! Hristos a înviat! Roagă-te cu toată casa ta și cu toată țara ta, cu toți fiii cei plini de credincioșie, că vreau să te păstrez ajutor pentru neamul român. De mila și de iubirea Mea pentru neamul român, de aceea voiesc să te păstrez pe loc de cârmuire, că nu are cine veghea cu sănătate de veghe dintre cei ce s-au îngrămădit să stea pe scaune mari și să se îmbogățească de averi și de slavă de pe spinarea celor mulți. O, veghează, fiule, că Eu, Domnul, veghez în toată clipa soarta acestui neam. Veghează și învață pe cei ce te ascultă, învață-i să nu trăiască lumește pe pământ, ci creștinește, căci Eu sunt Dumnezeul neamului creștinesc, iar neamul român este scris neam creștin pe masa cea de sus, cea din cer. Veghează tu mersul celor ce se scoală acum la luptă împotriva slujitorilor minciunii, a celor ce se zbat să biruiască pentru ei neamul român. O, învață-i pe cei ce au credincioșie și nelăcomie, învață-i să nu uite viața creștină și arătarea ei la vedere, ca să pot Eu, Domnul, să pot să fiu cu ajutorul tot pentru acest neam acum. Învață-i calea pe cei buni. Eu sunt Calea. Învață-i să nu trăiască fără Dumnezeu, ci să semene cu Mine să-i înveți. O, nu cu lumea, ci cu Dumnezeu să semene neamul român, că e mare în cer numele de român. Eu sunt Învățătorul Cel de la Tatăl, iar tu să-i înveți din partea Mea pe ei. Amin.

O, neamul Meu cel de azi, la care vin de la Tatăl, o, neam român, iată, iarăși vin, și vin la tine, că așa a voit Tatăl cu tine și cu Mine acum, pentru sfârșit de timp. Tu trebuia să fii neam pravoslavnic cu tot întregul tău și cu toată ființa ta, cea pentru Dumnezeu hărăzită să fie pe această vatră acum, la sfârșit de timp, și trebuia să se vadă bine această trăire a ta, căci credința fără fapte, fără trăirea ei în faptă, este scrisă necredință. Mă doare că n-ai voit să semeni cu Mine și cu sfinții și să postești de carne și de lapte și de ouă și de pește timp de cincizeci de zile pentru ca să te pregătești pentru cele sfinte ale Mele apoi și pentru întâmpinarea praznicului Învierii Mele și să fii neam pravoslavnic prin acestea. O, Mă doare că nu vrei să asculți de legea bisericească, de la sfinți așezată peste tine, și de cuvântul Meu cel de azi peste tine, care te cheamă să Mă împlinești cu viața ta, care te îndeamnă să fii drept cu Dumnezeu și cu aproapele tău, cu fratele tău. Mă doare, Mă doare că stau în mijlocul tău grăind peste tine, și tu trăiești lumește de tot și nu creștinește pe vatra ta, în care, iată cine vine! Vine din cer, vine Domnul pe vatra ta, o, popor român, și grăiește cu tine, și grăiește din tine peste toate popoarele și le îndeamnă spre cuvântul lui Dumnezeu, spre graiul gurii Mele, care vine să așeze pacea între popoare. Nu precum le dă lumea să le dau Eu, ci pacea Mea dau să le dau.

O, Mă doare, neam român, Mă doare că nu pot să-Mi împart cu tine durerea Mea cea de ieri și cea de azi așa cum Mi-am împărțit-o cu cei din Betania prieteni ai Mei, la care aveam popas și odihnă pentru pașii Mei purtați mereu pe cale pentru lucrările Mele peste pământ atunci. Iată, intru la tine cuvântând peste tine și dau să Mă mângâi cu tine de durerea Mea, și să te doară și pe tine cu Mine durerea Mea, și nu să te distrezi lumește așa cum duhul lumii te ține să-i slujești numai lui cu voința și cu dorința mereu, mereu. O, tu ești neam ales dacă Tatăl Mi-a pregătit în tine venirea Mea cea de azi și colina pe care poposesc cu sfinții când vin pe vatra ta cuvânt și praznic de cuvânt, și când se strâng pe lângă glasul Meu la sărbători sfinții din cer, care vin cu Mine la tine, și se strâng toți cei din români care M-au aflat aici și iubesc ei să vină și să stea cu Domnul la masă ca să am cu cine sta la masa Mea de cuvânt pe vatra ta, și aceștia sunt pravoslavnicii Mei, iar când ei vin la izvorul Meu de cuvânt și la poporul Meu de lângă izvor, Eu îi povățuiesc pe ei, Eu le dau lor putere pentru Mine și-i învăț amănunțit să facă voia Mea ca niște pravoslavnici adevărați, că iată, biserica ortodoxă, pravoslavnică după nume, și-a uitat menirea și nu mai are asemănare cu sfinții și cu părinții, cu pravoslavnicii Mei, și i-a rămas ei numele și atât, și strig la ea și plâng cu cei din cer, și cu Tatăl plâng de răceala ei de Dumnezeu și plâng în cuvânt, așteptând să rodească în mijlocul ei cuvântul Meu și fapta lui, că a venit vremea să Se preamărească Domnul din mijlocul acestui neam, acum, la sfârșit de timp, și iată, Se preamărește în cuvânt peste popoare, și n-am decât o mânuță de popor ascultător Mie în tot poporul român, și vreau să înmulțesc binecuvântarea Mea peste tot neamul român și strig la el, strig mult la el, ca să Mă audă acest neam și să asculte de Domnul Dumnezeul lui, ca să rămână înaintea Mea acest neam.

O, neamul Meu cel de azi, neam român, de mult grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu, de mult grăiesc cu tine și pentru tine și voiesc să crești de la Mine și să fii muntele Meu cel înalt și sfânt și să dau popoarelor lumina Mea cea de azi din mijlocul tău, că este scris în Scripturi că vor căuta popoarele spre muntele Meu cel înalt și vor lua lumina și cuvântul lui Dumnezeu, și vor căuta cu legea și cu calea Mea pentru ei mulți, mulți.

Ți-aș da poruncă sfântă și tare să iubești pe Dumnezeu cu toate ale tale în fapta ta, dar porunca Mea dacă nu se împlinește la cuvânt, ea poate să se împlinească prin usturime, căci lacrima Mea este multă după tine, și unde ea cade ustură, și știi că ustură. Dar Eu te iubesc, ca și Tatăl te iubesc, și vreau să nu te usture pe tine, ci să te binecuvintez vreau, și trebuie să vrei și tu pe cele bune peste tine, neam român, neamul Meu cel de azi, la care Domnul vine cu zilele venirii Lui acum. O, vino spre mărire, neam român, că asta-ți este menirea ta cea de la Dumnezeu! O, vino spre iubire de Dumnezeu, că Eu vin la tine ca să Mă preamăresc în curând în mijlocul tău, și am o mânuță de ucenici, care-Mi fac întâmpinarea și intrarea Mea la tine.

Ca în Ierusalim intru la tine, neam român, și am purtători de Dumnezeu, am ca asin pe poporul Meu cel mic de la izvorul Meu de cuvânt. O, nu căuta numai spre treburile tale, căci Eu sunt pe vatra ta și te aștept să ieși întru întâmpinarea Mea ori de câte ori poposesc cu cuvântul Meu cel pentru tine pe vatra ta, o, țara Mea cea de azi.

Iubiți-vă țara, o, fii români, căci țara în care voi stați are nume mare în cer, și se cheamă după Scripturi Țara strălucirii, și nu dau cei înțelepți din tine, o, țara Mea de azi, nu dau să se uite bine și să vadă bine în cuvântul Meu cel de azi și să înțeleagă cu Mine venirea Mea cea de acum cuvânt pe vatra neamului român.

O, deșteptați-vă mintea și credința, voi, cei înțelepți ai neamului român, ca să vă numiți după adevăr înțelepți, iar altfel voi sunteți trupești și atât, iar Eu, Domnul, plâng pe vatra neamului român, plâng în cuvânt și aștept să ia înțelepciune din cer cei înțelepți ai acestui neam și să înțeleagă cu ea pe Domnul, pe Mine, pe Cel ce vine și-Și pregătește ziua slavei, ziua nunții. Amin.

Am grăit în ziua aceasta de praznic împărătesc, am grăit neamului român și îl aștept pe el să împlinească voia lui Dumnezeu peste el, și neam pravoslavnic să fie el pe pământ, căci am spus cu mulți ani în urmă că tot cel ce se va îmbrăca în cămășuța de creștin se va numi român, și iată ce nume mare este în cer acum numele de român, pentru lucrarea cuvântului Meu, care grăiește din nor peste acest neam de aproape șaizeci de ani, ca să pregătească Domnul slava Sa cea mare pe acest munte de cuvânt.

Înălțime cerească să fie pământul român, căci slava cuvântului Meu strălucește de deasupra lui și așează slavă peste acest pământ ales acum, la sfârșit de timp, iar Eu, Domnul, cu dulce glas mângâios Îmi las cuvântul venirii Mele peste neamul român, ca să înțeleagă el slava Mea, slava lui cea de la Dumnezeu, soarta lui între neamuri.

O, pace ție, neam român! Peste șase zile voi fi pe vatra ta cuvânt sfânt pentru praznicul Învierii Mele, pentru duminica cea slăvită a Fiului lui Dumnezeu, Care a fost răstignit de poporul iudeu și a înviat a treia zi, după Scripturi. Vom cânta curând, curând „Hristos a înviat!“, dar Eu, Domnul, aștept acel Paști sfânt, în care zi poporul român să fie adevărat cu viața lui cea de creștin, să fie neamul Meu cel pravoslavnic după faptă, iar Eu, Domnul Dumnezeul lui, să Mă bucur cu toți cei din cer de învierea lui, de credința lui cea de sus împărțită lui, căci când credința este luată de pe pământ, nu este ca și cea din cer coborâtă peste om. Anna și Caiafa și Irod și Pilat n-au putut lua de pe pământ credință în Mine, dar cei din Betania și ucenicii Mei cei doisprezece, puținei după număr, și toți urmașii lor și ai credinței lor apoi, au luat din cer credință și dar de credință, și au rămas în credință dacă au luat din cer. Iar Eu, Domnul, spun în ziua aceasta așa cum am spus acum două mii de ani mulțimii care se purta după Mine pentru minunea învierii lui Lazăr, și spun așa: Dacă-Mi slujește cineva, să vină după Mine, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu, și Tatăl Meu îl va cinsti pe el. Amin.

O, Mă uit pe pământ, Mă uit în mijlocul neamului român, la care Eu cobor cuvântul gurii Mele, Mă uit și văd nelegiuire mare asupra legilor sfinte lăsate prin sfinții părinți pe pământ pentru asemănarea omului cu Mine, cu Dumnezeul lui. Mormane de carne văd în vreme scrisă pentru post peste om, iar carnea s-a stricat și a fost aruncată la gunoi și n-au mai mâncat-o oamenii, fiindcă s-a stricat. O, nici n-ar trebui să atingă mâna de carne, dară să mai mănânce oamenii carne în vreme de post! O, acolo unde se calcă peste legile sfinte, acolo nu este iubire și nu este frică de Dumnezeu pentru iubire, ci este împotrivire asupra lui Dumnezeu, iar Eu am spus să-și ia omul crucea și să urmeze Mie, așa i-am spus omului să facă.

O, nu treceți înaintea Domnului cu judecățile și cu voile voastre, voi, fii ai neamului român, căci voi sunteți trecuți creștini la Dumnezeu, țară creștin-ortodoxă. Grăiesc cu voi aproape, măi fiilor, căci Eu, Domnul, am în mijlocul vostru venirea Mea cuvânt pe pământ. O, nu pot să vă umplu de puterea cea plină de har a statului Meu între voi cuvânt, nu pot dacă voi prin călcarea legilor sfinte împiedicați creșterea voastră duhovnicească și înțelegerea de către voi a înțelepciunii de sus când ea vine pe pământ cuvânt la voi. Iubirea de voi înșivă este cel mai mare vrăjmaș al Meu și al vostru și Mă lăsați pe Mine în lături și treceți înaintea Mea cu judecățile voastre, cu obiceiurile și gândurile voastre, cu puterea pe care ziceți că o aveți și că o știți împărți, dar aceasta vine peste voi prin păcatul cel de la început al omului nesupus lui Dumnezeu, prin mândria vieții, o, fii români. Le-aș da sfat conducătorilor de peste voi să vă călăuzească sufletul spre Domnul pentru ocrotirea voastră de la El spre voi în vremi de dureri și de ispite, dar nici ei nu-L împlinesc pe Domnul în ei, iar voi nu aveți de unde lua povață și faptă pentru împlinirea Mea în voi. O, vă dau Eu, vin Eu și vă dau sfat, vin Eu din cer și vă dau. Nu Domnul să fie numărat al doilea după voi, ci voi fiecare să vă numărați al doilea după Domnul, iar pe Domnul Întâiul pentru voia cea de peste voi, și va fi ocrotire mare peste neamul român, căci va fi Domnul mare pentru el, iar el va fi cel ocrotit.

Un ceas, și vine Domnul cu toată slava Sa și vine cu putere. Să se așeze tot omul în genunchi și să-și ceară iertare la Domnul pentru toate păcatele lui și să ceară apoi ocrotire și iubire pentru voia Domnului pe pământ, căci voia omului depărtează pe Domnul și toată ocrotirea cea de sus.

O, neam român, slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pace pe pământul tău, că pacea Mea ți-o dau și naștere de sus cobor mereu pe vatra ta, ca să te nasc din cuvântul Meu de peste tine, o, țara Mea cea de azi! Tu ești mare în cer, tu ești întreagă în mâna Mea, ești cu tot trupul tău, chiar dacă vecinii răi asupra ta ți-au tăiat aripioarele ca să ți le ia, dar tu ai trupul tot înaintea Mea și ți-am însemnat hotarele cu sânge de creștin, și tot așa și glia ta toată, și am cu Mine în venirea Mea la tine pe cei ce stau la temelia ta și-ți sunt mijlocitori. O, am făcut din cer lucrare mare pentru tine ca să-ți dau putere și înțelepciune apoi și să te voiești acasă toată, și voiesc să-ți trag din nou hotarele în fața neamurilor de pe pământ, și am servi credincioși pentru Mine și pentru tine pregătiți, și prin care să fac această minune, și, iată, dau să te trezesc și să-ți spun că a venit vremea ta, vremea slavei Mele cu tine, o, țara Mea cea dată Mie de Tatăl acum două mii de ani ca să te am la sfârșit masă de praznic și cuvântul Meu pe ea de hrană pentru tine și să fii tu iubirea Mea cea de la venirea Mea cea de azi și să nu ții departe de tine cuvântul gurii Mele, cu care te mângâi, cu care te strig, cu care te povățuiesc cu milă și cu iubire spre slava Mea cu tine, scumpă țara Mea. O, să știi că știu popoare multe de slava Mea cu tine la sfârșit de timp și știu de mult, știu că tu ești corabia de salvare pentru cei ce se vor îmbrăca în cămășuță de creștin adevărat, în cămășuță de român, căci neamul lui Hristos se va numi cu numele tău, cu numele de român, din pricina slavei Mele din tine, căci Eu în tine M-am așternut cu venirea Mea, cu lucrul Meu cel de la Tatăl pentru nașterea din nou a lumii, și aș voi să iubească mulți mântuirea și să vină spre ea ca să le-o dau și ca să-i învăț lucrarea ei și să le dau hrană pentru ea, cuvântul învățăturii Mele să-l dau lor mereu, căci cine nu mănâncă nu este și nu rămâne cu Mine până la slava cea mare, căci scris este: «Noi le facem pe toate».

O, Mi-e dor și Mi-e drag să grăiesc cu tine în zi de praznic de naștere, țara Mea, neam român. Mi-am făcut așternut în tine, iar cerul este scaunul Meu de domnie, și așa vin Eu pe vatra ta, și am tronul împodobit și înconjurat de heruvimi și de serafimi, iar puterile cerești Îmi slujesc. Cu dor îți rostesc numele, țara Mea cea de azi, și te mângâi cuvântându-ți. Îți mângâi trupul și duhul, îți mângâi străbunii cu care te mângâi și care vor să-ți vadă biruința după care ei au nădăjduit în toată vremea crucii tale, sub care ei au stat cu fiecare timp greu, cu fiecare luptă pentru Domnul tău, o, țara Mea cea de azi. O, nu-ți știi destinul, dar Eu ți-l știu și ți-l aduc de știre ca să fii credincioasă apoi cuvântului Meu cel vestitor peste tine, și te rog caută cu smerenie spre Domnul, spre voia Lui cea pentru tine și strânge-te acasă, că ți-am făcut cale să te alipești înapoi și să fii întreagă, și să faci aceasta de dinăuntru și din afară, că ți-am pregătit totul ca să poți și ca să asculți frumos de soarta ta cea de la Mine, țara Mea.

O, Moldova Mea, întregește-ți trupul atât cât a fost, întregește-te în trupul din care faci parte, că ți-am dat putere să poți. Împărăția Mea este țara ta toată și te asemeni cu trei măsuri de făină, din care să crească o singură prescură, o singură iubire, un singur trup, biserică sfântă înaintea Mea, o singură casă de frați, iar între ei lucrarea Mea, venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin. Vreau să te nasc din nou, din cuvântul Meu cel de sus peste tine, și vreau și tu să vrei, și să nu te împotrivești voii Mele, și vreau să asculți, iar ascultarea te va strânge la pieptul Meu și te va alăpta ca să crești cu Domnul și ca să fac din tot trupul tău țara Noului Ierusalim, cetatea cea proorocită în Scripturi prin duhul descoperirii, care te învață să te rogi și să strigi cu dor: „Vino, Doamne!“ Amin.

Iată, vin și-i întăresc și-i ridic pe cei ce iubesc cu iubire mare acest neam și voi scoate din clește neamul Meu român, că am lucrare sfântă cu țara română și Mă voi ridica cu ea și o voi face munte înalt, pentru cuvântul Meu din mijlocul ei, cu care Eu, Domnul, Mă slăvesc peste pământ de aproape șaizeci de ani și am carte scrisă, istorie scrisă, prin care se mărturisește slava Mea și vremea cea grea prin care am trudit și am lucrat, și este cartea cuvântului Meu pe pământ și are nume scris pe ea, numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, iată, n-am mai grăit despre nașterea Mea după praznicul acestei zile, ci am grăit despre nașterea ta cea de sus, țara Mea cea de azi. Cu duh de naștere din nou am venit să-ți grăiesc, și prin durere trec și-ți grăiesc, căci Dumnezeu este mare, și este greu de purtat când este mărturisit Domnul și lucrările Lui. În zilele acestea am lucrare mare cu tine, neam român, și stau pe vatra ta cuvânt și-ți grăiesc și-ți spun de soarta ta cea de la Mine și te vestesc de slava Mea din tine. O, deschide-te și deschide-I Domnului! Eu sunt Păstorul Cel Bun, iar oile Mele Îmi deschid. Cinez cu tine, neam român. Cuvântul Meu din mijlocul tău e cină cerească pe masa ta și sunt cu sfinții la masă cu tine, și cu toate puterile cerești Mă port și cuvintez. O, fie ție după cuvântul Meu, după voia Mea, țara Mea, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul tău este așternutul Meu și al lucrării Mele din mijlocul tău! Naștere din nou voiesc să încep cu tine între neamuri, și voiesc apoi să vadă ele aceasta, și să vină la masa mântuirii din păcat popoarele de pe pământ.

O, fii ai lumii, voiesc să Mă cunoașteți de Dumnezeu, și vin cuvânt pe pământ ca să vă stau în cale și să vă întrebați despre Cel ce vă grăiește vouă din nori. În văzduh este umblarea Mea cu sfinții și cu toate puterile cerești și oștirile lor, iar oamenii nu Mă văd cu ochii lor. Au fost și sunt însă ochi mulți între cei de pe pământ care văd slava Mea spre mărturisirea ei, ca să fie Domnul cunoscut prin biserică, prin fiii bisericii Lui mărturisitoare, prin cei cărora Domnul Se lasă descoperit cu tainele Lui, cu cerurile Lui, spre venirea văzută a împărăției Lui spre oameni, spre cei ce așteaptă pe Domnul.

O, fii români, vă cheamă Domnul la veghe. Vin la voi cuvânt să vă ridic pe voi să vă păziți țara, că aveți frați dușmani prin duhul trufiei și al lăcomiei și al dorului de mărire, și s-au așezat aceștia peste voi cârmuitori și vor să vă țină supuși sub voile lor cele fără Dumnezeu. O, treziți-vă, treziți-vă și păziți-vă glia și moștenirea cea creștinească și viața cu Domnul, și nu fără Domnul pe pământ cu voi. Eu, Domnul, grăiesc vouă acestea, că am cale de cuvânt în mijlocul vostru, și de mult am și de mult vă strig și vă îndemn, că voiesc să fac slavă mare cu voi înaintea popoarelor, fii români, și să Mă port cu ea peste pământ și să Mă fac dorit apoi, dar voiesc să trezesc duhul mărturisirii și vederea lui și să lucrez cerește pe pământ precum în cer, că a venit această vreme. Omul a încercat în fel și chip cu cârmuirea lui cea fără Dumnezeu peste pământ. O, de s-ar tăia de tot cei ce vor pământul fără Domnul și fără numele Lui cel mare peste el! O, de s-ar trezi aceștia!

O, de ce fără Domnul pe pământ? Nu vă e teamă, fii ai lumii? Nu vă e teamă pe pământ fără Dumnezeu, fără Cel ce a făcut cerul și pământul? O, nu vă puteți pune deasupra Domnului scaunul măririi voastre trecătoare ca și voi. Eu, Domnul, cârmuiesc în taină cerul și pământul și toate oștirile de sus și de jos și am puterile cerești în slujire, și n-are omul cum să treacă peste lucrările Domnului între pământ și cer. O, veniți-vă în fire, fii ai oamenilor, că al Domnului este pământul și tot ce e pe el, iar voi aplecați-vă și cereți vouă milostivirea Mea. Amin.

Am lângă Mine mărturisitor pe arhiereul Spiridon, plin de focul mărturisirii, umblând din loc în loc în cer și pe pământ pentru lucru sfânt și ajutând pe cei binecredincioși, care-l strigă în ajutor. Din ceata arhiereilor Mă mărturisește el în ziua sa de sobor între sfinți, și-Mi spune:

— O, Doamne, o, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul, Doamne, că s-a înălțat slava Ta mai presus de ceruri, o, Doamne!

O, fii ai oamenilor, până când grei la inimă și la credință? Până când iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? Este scris că pierde-va Domnul pe toți cei ce grăiesc minciuna.

O, judecă-i pe ei, Doamne, ca să cadă din sfaturile lor, că Te-au amărât, o, Doamne, și să se veselească toți cei care nădăjduiesc întru Tine și în veac să se bucure, și să le fii lor sălaș, Doamne, precum este scris.

O, fii ai pământului, să știți că numai adevărul este cel ce biruiește pe pământ și în cer. Umiliți-vă, dar, înaintea Domnului Făcător a toate, și nu fiți furi, căci Adam dacă a făcut ca el a văzut apoi cât a pierdut, și l-a supus pe el adevărul a toate. O, nu luați din mâna Domnului cârma, căci sunteți oameni și, iată, uitați de Domnul Făcătorul, pe Care nu-L puteți pune sub lacăt, căci Domnul umblă înviat peste tot și strigă și tot strigă să-L audă oamenii și să vină la El să-i ierte pe ei, că are nevoie omul de multă, multă iertare, de mult sprijin de la Domnul pentru neputința lui cea omenească. O, veniți-vă în fire, fii ai oamenilor! Domnul este peste toate și aveți nevoie de miluință voi.

Le-am dat oamenilor îndemn spre împărăția Ta, Doamne. Le-am dat lor trezire dacă vor să se scoale să creadă și să împlinească. Tu însă veghezi și cârmuiești voia oamenilor după voia Ta și după faptele lor, chiar dacă ei nu știu că aceasta face Dumnezeu. Iar acum Te slăvesc între sfinți cu duhul meu, că Tu ești Dumnezeul meu, iar eu sunt slujitorul Tău.

Duhul mângâierii este Duhul lui Dumnezeu, Care mângâie și Se mângâie mângâind. Duhul Meu mângâie acum vatra neamului român și o sărută cu milă multă pentru plânsul spre Mine al acestui pământ, peste care stăpânesc acum cu apăsare cei ce robesc fără milă sufletul acestui neam.

Te mângâi în taină, neam român, ca pe un copil neputincios te mângâi. N-are cine să-ți mai asculte durerea când tu plângi. O, tu plângi chiar dacă tu nu știi după ce plângi. Mi-e milă, Mi-e tare milă de cei ce plâng, chiar dacă ei nu știu bine după ce plâng. Mi-e milă de plânsul tău, popor român, și Mi-e milă cu toți sfinții de plânsul Meu după tine și pentru tine, plâns în zadar. Mereu te chem, mereu te strig cu plânsul cuvântului Meu. O, ce-ai face tu, țara Mea cea de azi, dacă îngerii Mei cei miloși n-ar lupta pentru tine ca să nu pieri și ca să aibă Domnul cale de venire din cer pe vatra ta? Mă uit din zori și până-n zori, Mă uit cu jale la cei ce-ți zdrobesc ființa și credința și timpul, Mă uit și rabd îndurerat și aștept înlăcrimat învierea ta, puterea ta cea pentru Mine. Așa grăiam și cu Ierusalimul, chiar dacă el nu Mă auzea și nu-Mi alina durerea Mea cea pentru el și lupta Mea cea pentru învierea lui, și te-am ales pe tine în locul lui și te-am ales pentru venirea Mea cea de acum și am venit la tine și-ți grăiesc.

O, grăiește Domnul cu tine, neam român. Voiesc să te îmbrac cu putere pentru Mine și pentru toate popoarele care nu se aleg de partea lui Dumnezeu pe pământ. O, unde să-L vadă ele pe Dumnezeu? Am pregătire mare în cer ca să Mă arăt în mijlocul tău așa cum Îmi curg pe vatra ta cuvântul gurii Mele, care merge înaintea Mea. Stau pe pod de îngeri în văzduhul tău. O, dacă ai vedea această minune ai vedea cine este ocrotitorul tău. Sunt plin de răbdare și de duhul mângâierii și Mă așez cu el peste vatra ta și Mi-e dor de duhul tău. Oștirile cerești lucrează tainic pentru împlinirea cuvântului Meu de peste tine, iar mama Mea Fecioara te ocrotește așa cum și-a ocrotit Fiul la nașterea Lui ca să aibă El o țară nouă pe vatra ta la sfârșit de timp. O, ce dulce-Mi este să te ocrotesc și să te oblojesc și să-ți dau mângâierea Mea! Mi-e dor să te trezești la glasul Meu și să-Mi faci primire mângâioasă Mi-e dor. Te am de la Tatăl a Mea. Cum să nu te iubesc dacă te am de la Tatăl? Când va veni clipa să te trezești Mă vei iubi și tu, și-Mi crește dorul după clipa aceea. O, nu mai aștepta la ușa celor ce te robesc și-ți surpă puterea, ci scoală-te și bate la ușa Mea ca să-ți dau har și să poți prin el pentru tine împotriva celor ce nu dau să te scape de sub stăpânirea lor ca să fii cu Mine apoi în lucru sfânt peste pământ, că frumos și slăvit este lucrul omului cu Mine între pământ și cer. Uită-te în Scripturi la cetele celor credincioși, care biruiau prin Mine și prin minuni cerești cu ei, dar înțelepțește-te dacă te uiți, și fă și tu minuni din cer peste tine, peste soarta ta prin credința ta. Iată, sunt pe vatra ta cu sărbătoarea îngerilor Mei și-Mi las peste tine suspinul Meu cel după tine, și aștept ziua când tu Mă vei întâmpina cu candela aprinsă, o, țara Mea, țara Mea cea de azi! Amin.

Sunt trimisul Tatălui Meu Dumnezeu Savaot și vin cuvânt pe pământ peste neamul român, cuvânt de slavă și de pace și de adevăr.

Sunt Fiul Tatălui, sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Acum două mii de ani M-a trimis Tatăl Meu pe pământ să Mă fac Om văzut între oameni și să Mă dovedesc Fiul Său și să creadă în Mine cei cărora le va fi dat de la Tatăl să creadă, iar acum, la sfârșit de timp, Mă trimite Tatăl cuvânt peste pământ.

Sunt Domnul Iisus Hristos și grăiesc din nor, grăiesc din slavă, grăiesc din Tatăl, căci Tatăl este cu Mine, dimpreună cu toate suitele cerești, care-Mi poartă slava pe aripi îngerești, pe roți de heruvimi, pe pară de foc, și slava venirii Mele este mare. Vai celui ce se îndoiește la auzul cuvântului Meu, la glasul venirii Mele cuvânt peste pământ, căci plata unuia ca acela este cu cei necredincioși!

Nu sunt ghicitor, nu sunt prezicător, ci sunt cu Duhul Adevărului în mare lucrare peste pământ și peste neamul român, la care Tatăl Mă trimite. O, de ce, Tată, la acest neam Îmi faci trimiterea Mea cea de la sfârșit de timp? Spune-i Tu, Tată, acestui neam povestea lui cea de la Dumnezeu hărăzită s-o poarte el înaintea Ta și a toate neamurile de pe pământ. Voiesc să grăiești Tu mai întâi neamului român în zi de praznic al crucii pe care Eu am fost răstignit când Tu M-ai trimis pe pământ după om, o, Tatăl Meu.

— Da, Fiule scump, voiesc și Eu ceea ce Tu voiești, și-i spun neamului român că dacă poporul pe care l-am avut aparte al Nostru dintre neamurile pământului, dacă el Te-a dat la moarte pe cruce când Te-am trimis să-l luminezi și să-l lucrezi și să Te primească el din partea Mea, dacă el nu Te-a primit și Te-a lepădat și Te-a scos afară din vie, Eu, Tatăl, Ți-am dat altă mireasă și alt tărâm, care să fie al Nostru pe vecii apoi. Am așezat atunci pe pământ binecuvântare mare peste țara pe care stă acum neamul român și Ți-am arătat-o, Fiule scump, în toată podoaba ei cea de taină și am ales-o de slavă a Domnului la sfârșit de timp, și am pregătit-o prin suferință două mii de ani și am ținut-o sub cruce ca să fie frumoasă, iar cine privește cu inimă curată la istoria ei, acela poate vedea măreția ei și pe Domnul ei, Care a păzit-o și a înălțat-o prin răbdarea ei la slava ei cea de la sfârșit de timp, căci ea a fost smerită și a răbdat mult, și este scrisă în Scripturi să fie ea țara strălucirii, iar Tu acum strălucești în ea cu slava cuvântului Tău, o, Fiule Emanuel, și Te dovedești cu multul Dumnezeu al ei, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Tatăl și Fiul în strălucire de Duh Sfânt peste ea și cu ea acum, și este scris că «fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul care l-a ales de mărturie Luiși».

Acum, Eu, Tatăl, grăiesc fiilor neamului român și le spun lor: Amin, amin zic vouă: Acesta este Iisus Hristos, Fiul Meu, Care vine cuvânt la voi pe nori de slavă și râu de cuvânt Se lasă El peste voi. O, primiți-L pe El, deschideți Lui! Amin.

— Eu, Tată Savaot, M-am vestit din vreme că vin cuvânt peste români și Mi-am și deschis odată cu vestirea, și Mi-am trimis puterile cerești să-Mi gătească înainte calea. Am cheile adâncului, precum este scris despre Mine, și am cheile împărăției cerurilor, o, și le am și pe ale omului și intru când Mă vestesc că vin. Am cu Mine la masă de cuvânt oștirile cerești, îngerii și sfinții, și am acum aici pe bunii și pe străbunii neamului român și e măreață masa slavei în zi de praznic sfânt al crucii Mele, Tată Savaot. Acolo unde nu este credință voi pune Eu credință, și acolo unde nu este primire Îmi voi deschide Eu.

Amin, amin zic ție, neam român, deschide Domnului! Eu, Domnul, am deschis și am intrat, că am cheia, căci Eu sunt ușa, precum este scris. E plin văzduhul de deasupra ta de slava venirii Mele cuvânt la tine cu zecile de mii de sfinți ai Mei, o, țară a venirii Mele, căci este scris: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi!», iar Eu vin la tine, că ești casa Mea cea pentru venirea Mea, precum te-a dăruit Mie Tatăl acum două mii de ani când am fost alungat de poporul iudeu de am rămas fără casă pe pământ. Ia aminte la râul Meu de cuvânt care curge peste tine în ziua aceasta și-ți spune el ție durerea Mea și așteptarea Mea cea de la tine. Cu duh părintesc Mă apropii și-Mi aștern masă de cuvânt pe vatra ta.

Să ia aminte popoarele toate grăirea Mea cu neamul român în zi de praznic sfânt și să se înțelepțească toate neamurile pământului pentru venirea Domnului, Care cuvintează din slavă deasupra pământului român, pământul strălucirii Domnului, căci strălucești de slava Mea din tine, o, țara Mea cea de la sfârșit de timp. Mai e puțin și se scriu șaizeci de ani de cuvânt al Domnului deasupra ta pentru pregătirea venirii Mele a doua oară pe pământ după om, și este scrisă această istorie a Mea cu tine și s-a făcut ea carte pe pământ pe vatra ta. În cartea istoriei tale cea de două mii de ani stă scrisă dragostea Mea pentru tine și multa Mea aplecare, multul Meu pogorământ spre durerea ta, că mereu te-am mângâiat sub cruce și mereu M-am așezat cu tine sub jugul ei, că ai avut străbuni credincioși, pe care-i ridicam veghetori viteji ca să te păzească a Mea, mereu a Mea, fiindcă Tatăl te-a hărăzit Mie acum două mii de ani, după ce M-am născut și am crescut, și după ce M-a alungat poporul la care Tatăl M-a trimis, că M-a pus pe crucea suferinței și a învierii și sunt viu în vecii vecilor, și sunt Eu Domnul Dumnezeul tău, o, țara Mea cea de azi. Ți-am văzut fața ta atunci, pe cea de atunci și pe cea de acum, și ți-am văzut toată frumusețea pe care Tatăl ți-a hărăzit-o pentru slava Mea, și te-am dorit mereu de atunci.

O, nu mai ai iubire de țară, neam român! Cine să te învețe această măreție cerească, țara Mea cea de azi? O, îți trebuie iubire, dar tu ai trecut mult prin dureri. Ele te-au învățat să fii frumoasă, să fii tu țara Mea și numai a Mea, și Mă iubeau străbunii tăi și străluceau cu credința lor și cu iubirea lor de țară, dar acum nu mai ai peste tine decât iude, iubito. Iată, cei ce au punga iau din ea, își împart din ea unii altora, iar pentru tine se duc și împrumută. Îți cer ție ca să pună în pungă, dar din ea nu se mai împarte după nevoile tale, căci cei ce te stăpânesc îți sug laptele, îți sug sângele, și e mare peste ei păcatul lăcomiei lor. Eu, însă, Mă scol ca un viteaz și aprind făclii peste tot și caut peste tot ca să prind hoțul care-ți rupe ție de peste tot cămășuța și nu-i este milă să te lase goală și nu-i este rușine de fapta sa, dar Mie Îmi este rușine de goliciunea ta înaintea popoarelor și vin și-Mi întind peste tine veșmântul ca să te acopăr cu slava Mea dacă Tatăl a promis să fii tu a Mea, țara Mea cea de la sfârșit de timp ca să cuvintez în mijlocul tău cuvântul venirii Mele, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. Sunt îmbrăcat în veșmânt de in și stau cu cerul deschis deasupra ta. Am tron în mijlocul tău, am calul alb pe care stau și cuvintez, am pe poporul cuvântului Meu, pe care l-am ales de strajă Mie și stau în mijlocul lui ca pe tron, și Mă numesc Credincios și Adevărat, și judec și Mă lupt întru dreptate, iar ochii Mei sunt ca para focului și sunt plin de cununi și am nume scris, iar veșmântul Meu de in este stropit cu sânge, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, căci așa este scris, și oști din cer se poartă cu Mine, purtând veșminte de in, iar din gura Mea iese cuvântul Meu ca sabia cea ascuțită asupra celor cu viață păgână și vin să-i păstoresc, căci n-au păstor, n-au ascultare pentru adevăr și iubesc minciuna și se îndeletnicesc cu ea și uită de Domnul, Care vine cu răsplata Sa.

Voi, cei care asupriți acum, în vremea voastră, voi, cei care iubiți minciuna și cârmuiți cu ea peste acest neam, o, până când? Amin, amin zic vouă, tot ce nu înseamnă Dumnezeu este minciună împotriva adevărului. Au nu știți că tatăl minciunii este diavolul, stăpânitorul întunericului acestui veac? Au nu știți că minciuna și slugile ei vor fi aruncate în adânc? O, v-ați făcut vițel de aur și jucați în jurul lui văzut și nevăzut, și ați uitat de răsplata faptelor, dar Eu vin și voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

O, dacă ați uitat atât de mult și uitați mereu de Dumnezeu, cum de vă mai urcați pe scaune ca să stăpâniți peste acest neam? Să nu zică nimeni că Mă are de Dumnezeu al său dacă nu Mă ascultă, dacă nu Mă întreabă, dacă nu urmează ziua și noaptea poruncile vieții și adevărul a toate, dar nu minciuna. Vă amintesc de Iuda, de cel care lua mereu din punga cea frățească, și văd toți unde l-a condus pe el acest obicei, iar Eu Mă uit la voi și la lăcomia cu care v-ați urcat pe creste și ați strigat la popor să vă audă și să vă aleagă mari peste ei. O, unde vă este credincioșia față de credința lor? Dar voi ați furat mult de tot, căci singuri, aproape singuri v-ați ales, și unul pe altul v-ați ales și v-ați așezat la masa sfatului țării și vă lăudați cu număr mare între cei care v-au ales, dar e mic de tot numărul acela și ați mințit pe fiii acestui neam că ați fost aleși cu număr mare. O, ce veți face acum? Minciuna cu care vă arătați mereu ca adevăr nu poate fi scaun, și se va rupe statul vostru, și de mult v-am spus aceasta. Vă judecă strămoșii care au murit pentru neam și pentru adevăr. Vă vor cere socoteală bunii și străbunii voștri. Îi am cu Mine la masa slavei cuvântului Meu din ziua aceasta și se uită plângând cu jale peste faptele păgânești, pe care le săvârșiți ziua și noaptea împotriva fiilor acestui neam ca să vă păstrați stăpânirea peste ei. O, la vrăjitori v-ați dus. La rătăcitori și la iubitori de bani v-ați dus, dar la înțelepciunea Domnului ca să vă întrebați cu ea, nu vă duceți. Iată, vin Eu, Domnul, vin Eu la voi dacă voi nu bateți ca să veniți să vă dau, și să aveți apoi.

O, n-aveți iubire de țară, voi, cei ce ați pus mâna pe ea cu nedreptate. O, nu vă luați dreptul să vindeți această patrie la străini, căci al Domnului este pământul, nu al vostru ca să-l dați voi la cei care râvnesc de peste tot să jupoaie de slavă această patrie a Mea și a celor ce o iubesc pe ea.

Am așezat la cârma neamului român, cu mâna Mea cea tare l-am așezat pe cel ce este cârmaci cu milă multă și cu aleasă iubire de țară și cu multă înțelepciune de la Mine pentru paza ei, pentru cârmuirea ei și a voastră, dar voi nu l-ați vrut, voi, cei puțini, care v-ați ridicat în numele a tot neamul și ați dat să-l prigoniți pentru ca să fiți numai voi, și-l prigoniți mereu prin cuvinte defăimătoare și nu-i primiți sfatul, care v-ar salva pe voi de la plata fărădelegilor voastre. Eu însă, Mi-am așezat poporul cuvântului Meu la veghe sfântă și la rugăciune de foc și Mi-am păstrat la locul cel de cârmă pe cel pus cârmaci din planul Meu cel sfânt pentru iubirea Mea cea mare de acest neam, dar și pentru iubirea lui, că n-am găsit pe altul mai mare la iubire și la inimă ca și pe el în vremea aceasta pentru acest neam. V-am povățuit și alte dăți să vă supuneți iubirii lui de neam și de țară și de voi, ca să vă fie bine vouă și la toți cei de pe această vatră. O, v-ați împotrivit, ați fost obraznici, ați fost semeți, v-ați încrezut în voi și unii în alții și n-ați ascultat sfatul Meu și nici sfatul lui. Plâng cu cerul, plâng cu bunii și cu străbunii voștri și facem sfat ca să-l păstrăm și să-l ocrotim la veghe pe mai departe peste neam pe cel ce stă acum cârmaci și veghetor, că fără el peste locurile veghii e greu pentru soarta neamului român, care n-are la masa cea de sfat decât iubitori de bani și de laudă și de față a lor, și vai neamului acesta cu așa binefăcători peste el!

E răzmeriță între frate și frate, e nedumerire multă și e neliniște peste tot între fiii neamului român. Plâng mulți, plâng de mila câinilor care sunt sortiți spre moarte ca să nu mai muște. Iată ce vă spun Eu, Domnul, vouă, celor miloși pentru aceste ființe scrise să moară de la om. O, cum de nu vă gândiți, fii români, cu aceeași jale, cu aceleași simțăminte miloase la atâtea vietăți, la oi, la miei, care mor de mâna omului fără să scoată un cuvânt de vai? Cum de nu vă gândiți cu lacrimi la oi și la mieluți, la vite și la păsări, la animale fel de fel, care sunt ucise cu dor mult ca să fie puse în vase și prăjite spre mâncare omului care merge la măcelărie să-și cumpere carne să-și facă din ea hrană? Oare nu și acelea sunt vietăți fără de mângâiere și date spre jertfă pentru ca să intre ele în pântecele omului? Cum de nu le plângeți și pe ele așa cum îi plângeți pe bieții câini? O, iată ce este omul! Este mormântul atâtor ființe cu suflet viu în ele, și pe care omul le ia și le taie, le ia viața ca să le mănânce el apoi. O, fie-vă milă și de oi și de viței și de păsări, fie-vă milă de toate animalele care sunt ucise de om spre mâncare lui. Dacă plângeți pentru câini, plângeți-le pe toate ființele pe care omul le omoară, le vânează, le ia viața și le bagă în pântece apoi.

O, ce frumoasă a fost porunca Mea dată omului la început, când i-am spus ce hrană să mănânce! S-a ivit apoi moartea mieluțului, sânge pe pământ, jertfă adusă Domnului, dar durerea morții a atârnat dureros față de jertfa inimii celui iubitor de Dumnezeu. Inima înfrântă și smerită ar fi fost de-ajuns atunci, dar n-a fost omul mulțumit cu atât. O, ce-Mi trebuia Mie jertfă sângeroasă de la om? Dacă omul s-a învățat așa, puteam Eu, Domnul, să-l înduplec altfel? Dacă Eu, Domnul, vă învăț pe voi acum, fii ai neamului român, să nu mai ucideți pentru ca să mâncați, pot Eu să vă înduplec pe voi spre așa milă pentru toate vietățile pe care le ucideți mereu, și pentru ca să fiți voi sfinți apoi și fără de ură întru voi? Iată, ura și dezbinarea vin de la carne, de la hrana cu carne a trupului omului, care se face ură, ură unul împotriva altuia apoi. Iată, plângeți că s-au înmulțit câinii și că vă mușcă, sau că vor pieri de mâna omului pentru vătămare peste oameni, dar nu plângeți că s-au înmulțit păcatele voastre, care vă mușcă și mai rău, și vă mușcă spre moarte, căci păcatul este moarte. O, fiți cuminți, căci toate vin după faptă. Nu vă mai răzvrătiți pe cele ce vin ca plată a faptelor voastre. Iubiți însă adevărul, și dați-vă în lături voi, cei care nu-l iubiți pe el între frate și frate, căci minciuna celor ce s-au așezat să bată palma pentru mersul și soarta acestui neam după voia lor, această faptă rușinoasă îi va trage pe ei la plata celor mincinoși, căci tatăl minciunii este diavolul.

O, fii români, o, neam român, nu vindeți pământul de sub voi, fii români. Acest pământ este sortit slavei Domnului la sfârșit de timp și va fi curățit și spălat, căci dacă omul nu caută cu viață sfântă, poate Domnul să-l ajute și să-l smerească pe el, căci nu-i trebuie omului atâtea câte își strânge el, ci îi trebuie viață cu cerul, cu Domnul pe pământ, dar n-are omul învățătură peste el pentru viața lui, pentru veșnicia lui așa cum au avut străbunii lui, căci slujitorii cei de azi ai bisericii neamului român sunt cei mai lacomi, cei mai iubitori de slavă deșartă și de stăpânire peste cei mulți și neînvățați cu Domnul, și n-am decât rușine mare de la ei, de la statura lor cea atât de jos căzută de la legea sfințeniei, și n-am cu cine să-l ajut pe om, decât cu venirea Mea cuvânt pe pământ și cu poporul Meu cel din români, care s-a lăsat al Meu, ajutorul Meu, cărarea Mea, ochiul și urechea Mea, căci este de Mine spus cuvântul care îndeamnă: «Cel ce are urechi de auzit, să audă ce grăiește Domnul!».

O, neam român, ia grăirea Mea de peste tine și așeaz-o peste inima ta și nu fi necredincios. Ia aminte că ți-am grăit cu mare durere, căci sunt îndurerat, sunt plâns, sunt apăsat de jale mare de la tot ce văd în mijlocul tău și de la câți te mint pe tine zi de zi, căci li s-a dat limba, dar omul limbut e dușman și pe sine însuși și n-are înțelepciunea să priceapă cât de jos a căzut el prin duhul minciunii, că iată, cel ce s-a numit pe sine să guverneze peste tine înconjurat de cei aleși de el, acela cocoloșește numai minciuna, căci i s-a dat limba, și așa au făcut și cei de la care el s-a deprins așa, dar ulciorul cu minciuni se va sparge curând, curând și va murdări mult fața celor ce mint cu lăcomie ca să prostească, zic ei, pe cei supți de ei mereu, peste care ei domnesc, orbindu-și conștiința ca să nu vadă cu ea fărădelegea lucrată de ei.

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Cu duh de Păstor am grăit ție, popor român. Tu ești sub cruce și știi sau nu știi aceasta. O, scoală-te și vezi cine-ți pune cruce, și vezi de la Mine și învață de la Mine ca să te scuturi de dușmanii vieții și să-i înveți tu pe ei întoarcerea la calea dreptății, căci dacă tu dormi vin lupii și-ți pradă duhul păcii tale și țara ta cea scumpă Mie și oștirilor cerești, cu care vin când o păstoresc pe ea.

O, învață-te cu sărăcia și cu puținul din toate, decât să te lași vândută și umilită și asuprită de neamuri fără de credință. Vino să iei din cuvântul Meu și să fii vie, patrie română, patria Mea de azi! Caută în calea cuvântului Meu, că vin în sărbători și vin în vreme de răstriște și cuvintez pe vatra ta în mijlocul poporului Meu cel credincios, care-Mi face primirea. O, nu uita, caută cuvântul Meu, caută învățătură de viață în râul Meu de cuvânt, că nu se poate să nu fie Domnul pe pământ cu oamenii în lucrare de Duh Sfânt, dar dacă nimeni nu Mă caută, Eu nu pot să nu caut spre cei ce M-au uitat ca și Adam în rai, și fericiți sunt cei ce se smeresc și cred și caută cu umilință spre cuvântul Meu cel milos. Amin.

V-am dat hrană, fii români. V-am grăit atât de apropiat prin graiul gurii Mele. Norul slavei Mele a cuprins văzduhul patriei Mele de azi, căci patria ta are alegere mare și va fi ea curând, curând, patrie cerească, patria celor fericiți cu Domnul, care au iubit și iubesc adevărul și sfințenia și credința cea sfântă pentru adevăr.

O, pace ție, țara Mea cea de azi! Îmbracă-te mireasă! Eu sunt Mirele tău, așa a fost voia Tatălui Meu Savaot. Povestea ta e pe masa slavei de sus, purtată de cete de prooroci și de sfinți. Un ceas, iubito, și vor înțelege popoarele toată frumusețea ta cea de sus pe pământ între neamuri. Mi-e dor de tine, Mi-e tare dor de veșmântul tău cel de sus și de cununa ta de slavă. Tu ești aleasă Mie, și știu popoarele alegerea ta cea de la Domnul. O, caută cu credință pe urma Mea, și caută spre sfințenie și spre adevăr. Te voi curăți de toți asupritorii tăi și ai slavei tale cea de la Mine și-ți voi da un duh nou, dar înnoiește-te ca să faci voia Mea și să fii frumoasă, o, patria Mea cea de azi, cea mai frumoasă să fii, prin credință și prin iubire să fii.

O, pace ție! Îmi desfac brațele și te cuprind, și-ți voi cuprinde tot trupul tău curând, curând. Deschide mari ochii ca să cunoști pe cei ce-ți vor binele după adevăr în mijlocul tău, iar Eu te voi păstori mereu. Mă vei găsi aici, în acest cuvânt, și mereu te voi păstori, numai să Mă cauți. E dulce limba ta, grăirea ta, atât de dulce cât Mi-e Mie de dulce. Grăiește Dumnezeu cuvântul Său pe limba ta, neam român, semn că Domnul iubește aparte acest neam și acest pământ.

Apropiați-vă și învățați duhul și taina frăției, fii români! Întru acestea vă veți cunoaște că sunteți ai Domnului pe pământ. Biruiți-l pe satana, biruiți duhul și lucrarea lui antichrist, că vă dau puteri de sus, vă dau prin cuvântul Meu de peste voi. Amin.

Tatăl și Fiul au grăit în Duhul Sfânt neamului român în zi de praznic sfânt, și Acești trei Una sunt.

Amin, amin zic vouă, iubiți și credeți venirea Mea la voi, fii români. Acest râu de cuvânt, ieșit din gura Mea, este cunoscut cu inima și purtat apoi de mângâiere și de putere de cei care se împărtășesc din el spre tămăduirea lor.

Eu vin curând, Eu vin mereu cuvânt de veghe și de slavă peste tine, popor român. Aprinde candela, și așa să stai înaintea Mea când vin la tine, că Eu te iubesc și te aștept să-ți binecuvintez mereu soarta ta cea de la Mine și te aștept să vii și să fii, și mereu te aștept să fii, și pe vecii să fii apoi, cer nou și pământ nou, început nou să fii prin toate izvoarele care curg peste tine și te adapă din cer, o, țara Mea, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

O, neam român, mai este alt neam și alt tărâm pe pământ unde vin Eu cuvânt și Duh mângâietor așa cum vin acum pe vatra ta cu slava Mea cea de la Tatăl? O, Eu sunt Cel ce sunt. Ție îți spun, neam român, Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Cel ce am strălucit pe munte înaintea ucenicilor mărturisitori, și sunt Cel ce de pe munte M-am înălțat pe norul slavei Domnului, după ce Mi-am povățuit ucenicii trimițându-i peste pământ cu vestea lucrului Meu cu ei timp de trei ani și jumătate, până ce M-am suit la Tatăl în ziua înălțării Mele la ceruri. O, cum să fac să te trezesc? Am în mijlocul tău un popor mărturisitor slavei cuvântului Meu coborât pe vatra ta acum, la sfârșit de timp. Îl trimit cu trimiterea Mea ca pe un martor al zilelor de acum ca să-Mi vestească de la margini la margini cuvântul. Nu i-a mai rămas neamului omenesc decât să încerce fericirea cu Mine, după ce totul a încercat între pământ și cer vreme de șapte mii de ani, că a încercat minciuna în toate felurile ei bietul de om și s-a mințit om pe om șapte mii de ani. O, ajunge, omule! Ajunge, omule, ajunge! Încearcă și cu Dumnezeu, dar după voia Lui, nu după voia ta, că după voia ta ți-ai făcut mereu voia înaintea Mea căutându-Mă ca să-ți fac voia, dar voia Mea este scrisă pe piatră cu foc, cu degetul lui Dumnezeu, și nu seamănă voia Mea cu voia ta. Voia Mea este sfințenia ta. Eu cu ea am biruit lumea și pe stăpânitorul ei, și nici tu nu vei putea birui altfel, o, omule ostenit. Acum două mii de ani am spus: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», și M-am lăsat apoi spre moarte pe cruce, dat la moarte de stăpânitorul acestei lumi, de poporul în mijlocul căruia M-am arătat Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, numai că el n-a voit să fie alt stăpân peste lume în afară de el, de cel împuternicit de Mine să-Mi fie Mie popor între toate neamurile de pe pământ. Dar dacă el n-a voit să facă voia Mea, a fost judecat acest popor când Eu am biruit asupra lui prin moartea și prin învierea Mea, și apoi prin ridicarea Mea pe tron lângă Tatăl, de-a dreapta Tatălui, după ce am biruit cel din urmă vrăjmaș: moartea.

O, neam român, Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine și una suntem când auzi tu cuvântul lui Dumnezeu. O, de ce, tată, de ce, neam român, stai deoparte de slava lui Dumnezeu de pe vatra ta? Ia aminte că Domnul îți grăiește ție. Nu mai sta în întunericul cel mai din afară, neam român, că nor negru este necredința și nepăsarea ta pentru ea. Lacrima Mea după tine s-a făcut apă mare și multă, și iată câtă suferință pe tine acum, pe vatra ta și peste fiii și fiicele tale, care stau atât, atât de departe de cuvântul care te strigă plângând și strigând, neam român! O, cum să fac să te scot din nepăsare și de sub asupritorii tăi, din pricina cărora vine nenorocirea peste tine, și care te asupresc să nu te lase să înveți și să crezi apoi slava Mea de pe vatra ta? Tron de cuvânt Mi-am zidit în mijlocul tău, și din el curge peste pământ ca o apă curățitoare acest izvor al gurii Mele, izvorul iubirii, o, țara Mea de azi. O, nu te doare trupul și sufletul și duhul de atâta bătaie câtă ți-ai atras și îți atragi? Acum vreo douăzeci de ani am scos de peste tine pe cei ce te stăpâneau fără de Mine, și sub care tu plângeai și așteptai o izbăvire.

O, dar ce faci acum? Iată, faci păcate mari și te lași robită de minciună și de cei ce o făuresc pe ea pe ascuns ca să le dai tu lor slavă și să-ți faci din ei dumnezei. Dar ce vei face, o, țara Mea de azi, ce vei face tu când îi vei vedea căzând de pe scaunele lor, de pe care se laudă că tu i-ai așezat? O, privesc din cer de lângă Tatăl și plâng de mila ta. Ți-aș da trezire mare și tot mai mare, dar aș vrea să lucrezi și tu cu Mine și să înveți învățătură de credință dacă gura Mea grăiește în mijlocul tău cuvântul Meu. Am așezat în ziua aceasta de praznic de înălțare, am așezat învățătură de credință în cartea Mea cea de azi, pe care o scriu pe vatra ta, așa cum am scris pe munte prin îngeri poruncile vieții, ca să trăiască prin ele oamenii, dar omul trăiește numai pentru păcat. Mănâncă omul carne multă, mănâncă și cu trupul, și cu sufletul, și cu duhul, mănâncă omul animale și păsări și oameni, în loc să mănânce fără de păcat, fără de carne, fără de ucidere, așa cum l-am povățuit Eu, Domnul, la începutul lui pe om. Omul însă dă hrana dată lui de Dumnezeu spre hrană, o ia și o dă la animal și la pasăre, de parcă acestea sunt de la care trebuie să mănânce omul, că le taie și le mănâncă după ce le trece prin ele hrana pe care el ar fi s-o mănânce, precum și lor le-am dar ce să mănânce, căci le-am dat și animalelor, și păsărilor, și i-am dat și omului ce să mănânce. El însă a schimbat și a mâncat altfel, dar Eu îl voi aduce la voia Mea așa cum el nu pricepe mai dinainte, că-i voi lua omului carnea de pe masă, și-i voi lua și verdeața pe care trebuia s-o mănânce după cum Eu i-am împărțit hrana, căci este neascultător de Dumnezeu omul.

Iar celor ce Mă iubesc ascultându-Mă le voi da lor din cer prin îngeri, și-Mi voi face curat pe pământ prin lucrarea curățirii de neascultare, mai întâi în tine, țara Mea cea de azi, țară a alegerii Mele la sfârșit de timp, că voi trece totul prin sită deasă în tine, ca să rămân cu bobul cel curat, și voi așeza pe vatra ta legea sfințeniei, calea care duce la viață și la o fericire mare, pe care omul n-a bănuit-o până în zilele acestea, căci nu s-au suit la mintea omului cele pe care Eu, Domnul, le-am pregătit pentru cei ce Mă iubesc sfințindu-se pentru Mine și pentru slava Mea.

Mă voi înălța cu tine deasupra tuturor înălțimilor omenești și Mă voi slăvi din tine peste neamuri pe pământ, o, țara Mea cea de azi, țara venirii Mele a doua oară pe pământ, iar tu, neam român, va fi să crezi atunci că numai sfințenia avea omul s-o lucreze, și nu carnea, căci omul mănâncă numai carne, mănâncă și când postește de mâncare de carne, mănâncă și atunci carne, căci mănâncă cu pofta trupului, mănâncă poftă trupească din carnea sa și din carnea altui om, și mănâncă omul și cu trupul, și cu duhul și cu sufletul, mănâncă numai carne și numai duh de carne, și nu are cine să-l oprească de la această neascultare, dar Eu vin și îl învăț pe om, că n-are cine să mai vină după Mine ca să-l învețe pe om, căci stăpânitorul acestei lumi stă peste toate neamurile de pe pământ, stă împotriva Mea și stăpânește peste om și îl supune, dar Eu, Domnul, îi voi arăta curând, curând iarăși judecata lui, când va vedea cu ochii mari și cu spaimă multă lucrarea pe care în ascuns a lucrat-o prin toți supușii ca să-l despartă pe om de Dumnezeu, după ce L-a răstignit pe Dumnezeu pentru ca să-și aibă el scaun pe pământ peste om, el și numai el, iar omul să nu mai știe că Dumnezeul Cel adevărat este Domnul.

Mă voi înălța cu slavă mare prin lucrarea cuvântului Meu din mijlocul neamului român și voi rosti de pe acest munte de cuvânt și voi spune stăpânitorului acestei lumi: Sfârșitu-s-au toate, toate ale tale, ca să fiu apoi numai Eu, Domnul, Eu și cei asemenea Mie. Amin.

Iar celor credincioși cuvântului venirii Mele pe pământ acum, le voi scrie pe frunte nume nou, de Mă vor asculta așa cum a ascultat de proorocul Ieremia ucenicul său, de care a fost ascunsă căderea împăraților lumii, și vor sta cei credincioși și ascultători înaintea Mea, înaintea Împăratului slavei pe munte înalt, spre care vor privi toate neamurile pământului și vor căuta spre slava Mea și spre învățătura Mea, învățătura sfințeniei, după care omul va căuta când nu va mai putea nici o altă putere între pământ și cer. Amin.

În zi de praznic de înălțare a Mea la Tatăl am așezat în cartea Mea cea de azi învățătură de credință pentru venirea Duhului Sfânt Mângâietorul peste cei credincioși și ascultători, și am de o parte și de alta a Mea pe cei ce Mă mărturisesc Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, de pe munte înalt cuvântând, de pe tron de cuvânt Eu Însumi mărturisindu-Mă că Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

O, în duminica aceasta a praznicului Învierii Mele, în ziua întâi a săptămânii te chem la înviere, te chem, neam român. O, ridică-te! Te chem cu dor, și tainic rostesc peste tine cuvântul Meu. Ridică-te, o, țara Mea de venire a doua oară de la Tatăl pe pământ la oameni! Când am făcut la început cerul și pământul am zis cuvânt, și ele s-au făcut și s-au arătat și s-au așezat la locul lor. Acum, la sfârșit, rostesc cuvânt peste tine și zic: Fă-te cer nou și pământ nou, o, neam român, căci pe glia ta am semănătura cuvântului Meu, cuvântul gurii Mele, care vine pe șoapta vântului, purtat de norii slavei Domnului, și vine la tine ca să te ridice, o, țara Mea de azi. Am pe vatra ta grădinița cuvântului Meu, unde Eu cobor pe loc pregătit Mie ca să vin și să cuvintez de pe tron și să cârmuiesc cu toiag de fier neamurile pământului, precum este scris să împlinesc. O, deschide-te și primește venirea Mea! Hristos a înviat, îți spun Eu, Domnul, țara Mea cea de azi, îți spun și azi, îți spun și mâine, iar apoi tu să înveți să moștenești cerul și să moștenească sfinții cerului pe pământul tău și să se facă cer pământul tău, pentru cei din cer biserică cerească pe pământ. O, vino în ajutorul Meu, în ajutorul Domnului Dumnezeului tău, că nu în Ierusalim M-am dus dacă am venit, ci la tine am venit și în tine petrec, și rostesc cuvântul cel de la început al facerii celei noi, chiar dacă neamul creștinesc merge mereu la Ierusalim pentru cele ce găsește acolo despre trecerea Mea pe acolo acum două mii de ani când nu M-a primit Ierusalimul, și iată, și acum ca și atunci urmele Mele mărturisesc acolo spre judecata celor ce n-au crezut atunci și a celor ce nu cred azi venirea Mea cea de atunci și cea de acum, care este scrisă în Scripturi să fie acum. Și precum acum două mii de ani am venit că era scris să vin, tot așa și azi, vin că este scris să vin, vin și-Mi împlinesc venirea și cuvântul venirii Mele și tainic pregătesc facerea cea nouă: cerul cel nou și pământul cel nou, și iată, Îmi pregătesc moștenitori, iar pe tine te chem prelung, o, țara Mea de dor, că dor Îmi e de tine, și de două mii de ani Mi-e dor; Mi-e dor de când Tatăl Savaot a hotărât să am pământul tău de sprijin și de slavă pentru a doua Mea venire, fiindcă Ierusalimul M-a alungat din mijlocul lui, iar cei de azi sunt acolo fiii celor ce M-au răstignit.

O, pace ție, țara Mea, România Mea! Pământul tău este al Meu. Pe el am Eu așezată taina venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, și nu voiesc, o, nu voiesc ca neamul de pe tine să Mă alunge precum Ierusalimul M-a alungat, după ce atâta am strigat ca să-l adun ca pasărea pe puii ei, dar el n-a voit, și M-a alungat din mijlocul lui și M-a dat de la el.

O, pace ție, pământ al slavei Mele de sfârșit de timp, pământ român, dorul Meu cel de două mii de ani, și iată, am peste tine slava Mea și pe poporul cuvântului Meu cel de azi peste pământ și tronul Meu, iar râul Meu de cuvânt, care curge din tronul Meu, să-ți spele fața, să-ți spele glia și să fii tu slava Mea, precum slava ta sunt Eu, Eu și cuvântul Meu în mijlocul tău. Amin, amin, amin.