4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

O, neam român, o, popor binecuvântat de cuvântul Meu între popoare, nu te lepăda de Cel ce cuvintează în mijlocul tău de mai bine de șaizeci de ani taina venirii Lui în lucrare de cuvânt peste pământ ca să-Și netezească și să-Și curețe calea și să-Și gătească o mireasă în tine și ziua slavei Lui și biruința asupra lui satana, dușmanul lui Dumnezeu și al omului. Îți scriu epistolă sfântă și te îndemn la veghe și-ți spun: o, nu uita, nu uita pe Domnul Dumnezeul tău, nu Mă uita, popor român! Eu nu te uit, Eu nu te pot uita, căci Tatăl Meu te-a promis Mie de țară de venire a Mea la sfârșit de timp, loc de poposire a Fiului lui Dumnezeu ca să vină pentru vii și pentru morți, precum este scris, căci poporul Israel M-a lepădat acum două mii de ani, și am rămas din el cu câțiva ucenici martori pentru Mine, care ca și Mine au fost omorâți de ei, iar Tatăl te-a sortit cu soartă sfântă ca să fii tu țara Mea de la sfârșit de timp, și iată, îți trimit epistolă și-ți cer credincioșie și te rog, scoală-te spre lucrarea păcii și a înțelepciunii care pătrunde tot răul din mijlocul tău ca să-l depărtezi și să te ridici la lucrul cel cu lumină peste întuneric, căci cele ascunse sunt întunericul din mijlocul tău, acoperite de lucrarea minciunii, iar Eu îți amintesc, țara Mea, și-ți spun că tatăl minciunii este diavolul, care de la început a mințit și a lucrat așa și a biruit omul, și a ajuns slab omul, și de slab ce a ajuns în fața lui satana el spune minciuni, spune mereu, și nu mai are curaj și putere de partea adevărului a toate în toată clipa, că adevărul aduce durere celor ce iubesc minciuna.

O, țara Mea de azi, ascultă-Mi glasul, deschide-Mi și ia-Mă lângă tine ca să te păstoresc și ca să te ocrotesc! Să știi, neam român, că dacă Eu, Domnul, n-aș păzi cetatea ta, țara ta, tu n-ai putea aceasta, iar tu ai dușmani, iubito, și ești râvnită mult fiindcă ești frumoasă, și-ți văd dușmanii frumusețea și sunt invidioși dușmanii, dar Eu te-am ocrotit mereu, iar când ai trecut prin frig și prin prigoane sângerând sub cruce, Eu am întins mâna asupra dușmanilor tăi și-i depărtam și te ridicam, țara Mea, căci Tatăl Mi-a dat poruncă să te ocrotesc, să am grijă de tine și să te păstrez a Mea.

O, ai în mijlocul tău dintre cei ce te iubesc pentru tine și pentru binele cel cu viitor frumos pentru tine, dar ai și dintre cei ce te sug pentru ei înșiși, și care n-au inimă curată, iar când dintre aceștia se suie sus spre locurile cârmuirii, atunci tu treci spre suferință, și aceasta pentru că tu nu veghezi tot timpul pentru pacea ta, pentru binele tău cel de la Dumnezeu, o, și e bine să te iei după Dumnezeul dreptății, nu după omul care-ți cere să crezi în el pentru tine, căci unul ca acela nu e curat pentru viața ta, țara Mea cea de azi.

O, ce bine este de neamul care are peste el pe Domnul de Dumnezeu al său! Acela cere la Domnul, întreabă pe Domnul pentru soarta sa, acela este neam nebiruit, iar când el dă pe Domnul de la cârma vieții lui, atunci alege suferința, și în vreme de suferință strigă la Mine ca să-l ridic biruitor, o, și asta-ți cer Eu ție, popor român: strigă-Mă, că ești în suferință, fiule! O, strigă-Mă și scoală-te cu Mine la lucru pentru duhul dreptății și al păcii în mijlocul tău!

O, trebuie răbdare în suferință, dar și înțelepciune, dar și rugăciune, dar și pocăință, dar și lucrarea de ridicare din necaz, și apoi mângâiere, iar Eu, Domnul Dumnezeul tău îți dau cuvântul mângâierii și al veghii sfinte și-ți spun: scoală-te și cere-Mi înțelepciunea cea de sus, iar tu s-o folosești, popor român.

O, curmă-Mi durerea cea de la tine, neam român, neam creștin! Este scris prin sfinți și prin părinți vremea postului mare acum, o, și Mă doare de la tine, și n-are cine să te îndemne spre trezire sfântă ca să nu păcătuiești, ca să nu te înfrupți din cele oprite pentru vremea postului mare, iar diavolul și argații lui mișună peste tot cu puterile lor peste oameni, și acest război nevăzut nu se poate curma, decât cu post și cu rugăciune, cele mai nebiruite arme acestea două în orice fel de război văzut sau nevăzut, iar tu porți nume de țară ortodoxă, o, și n-ai păstori cu milă de tine ca să te povățuiască și să nu te lase să greșești lui Dumnezeu. Eu însă am în mijlocul tău o turmă mititică, slujitoare Mie și ție în taină, și care te sprijină cu viața ei sfântă, cu post și cu rugăciune vie înaintea Mea pentru soarta ta, pentru iertarea ta, pentru pacea ta, pentru paza ta de vrăjmașii de pe margini, sau de mai departe, iar tu să știi de la Mine aceasta și să crezi că ești sub veghe și de sus și de jos, de sus prin îngeri, iar de jos prin turma Mea cea mititică, o mânuță de fii cu răbdare sub crucea Mea cea de azi a venirii Mele cuvânt pe pământ, și prin care Mă împart când Mă las cuvânt peste cetate ca să lucrez prin el, căci cuvântul Meu se împlinește, că este plin de puterea Mea.

O, neam român, să știi, și să te uiți bine ca să știi că slujitorii mari dintre cei ce slujesc la altar au fost păstori unei turme mici, căci au iubit pe Domnul și s-au sfințit pentru El cu trăirea lor, dar aceștia au suferit vânduți stăpânitorilor de către frații lor preoți, care nu și-au ales loruși sfințenia, ci numai slujirea cea bănoasă a preoției, și aceștia au dat la chin și la moarte pe cei sfinți la altar și purtători de cruce sub mâna celor necredincioși. O, biserica cea dintâi, cea de la început era frumoasă, era mireasă curată, căci se năștea de sus pentru sfințenie. O, iată și azi, ca și atunci, nu toți au până la capăt răbdarea cea pentru calea crucii, că mulți taie din cruce și o scurtează mereu pentru pofta trupului vrăjmaș omului creștin, și nu se mai pot ei apoi sprijini pe cruce ca pe toiagul nădejdii, dar cei statornici își fac rost de milă de Dumnezeu și de secerișul Lui mult așteptat să fie lucrat, și pot aceștia cu răbdarea crucii.

Iar Eu, Domnul, în zi de cinstire a amintirii drepților și a luptei lor pentru credința cea dreaptă, de două mii de ani credință neschimbată, Eu, strig cu strigare și cu îndemn la veghe neamul român, poporul creștin, care trebuie să asculte de părinți și de sfinți, căci e vreme de post și de rugăciune și de oprire de la păcate în această vreme de veghe, o, măcar acum, că fără ascultare de Dumnezeu vin dureri, o, fii români, iar Eu voiesc să vă cruț pe voi, și să vreți și voi ca și Mine pentru voi.

Îndemn prin epistolă cerească și strig peste slujitorii de altar să iubească ei viața cea sfântă dacă și-au ales să slujească la altar, căci precum fiecare preot caută dacă e conștiincios de trupul și sângele Domnului și caută o fecioară sau o femeie curată de păcat să-i facă prescura pentru taina jertfirii Mele pe masa de altar, o, dacă prescura trebuie lucrată de cineva cu trupul curat de păcat, mai mult, o, mai mult trebuie să fie curat cel ce-L jertfește pe Domnul prin rânduiala Sfintei Liturghii, căci Domnul este sfânt. Iar cei ce vor asculta de la Mine povața le fac făgăduința pentru iertarea multelor lor păcate săvârșite în viața lor de până la vremea acestei ascultări, numai că Domnul nu forțează, ci doar povățuiește pentru cei ce pot și doresc să asculte de la El spre viața lor cea veșnică între cei ce merg cu iubire pe calea crucii, căci fără cruce nu poate merge nimeni pe urmele Mele, chiar dacă ei cred altfel aceasta.

Voi, cei ce stați pe scaune de stăpânitori, o, auziți și voi pe Domnul și aplecați-vă și voi spre strigarea Sa, ca să învățați de la El dreptatea, pacea și lumina a toate, și dacă puteți, fiți creștini, căci creștinii țin din răsputeri la dragostea dintre ei, și dacă puteți, iubiți adevărul a toate ca și Dumnezeu, că neamul român e neamul Meu de la sfârșit de timp și grăiesc în mijlocul lui cuvântul venirii Mele pe limba lui, limba românului, și știu aceasta neamurile pământului, iar prin cuvântul Meu rostit de deasupra ocrotesc acest pământ și neam, care-Mi servește de așternut când vin și grăiesc acum, la sfârșit de timp, că e timpul la sfârșit, nu e la început. O, veniți spre Mine, veniți și voi cu credință, cu iubire, că Eu vin spre voi cu înțelepciunea și cu mila și voiesc mărire scumpă peste acest pământ și neam, pe care-l aștept spre voile Mele pentru slava cea de sus peste vatra neamului român, cu soarta pecetluită să fie el popor al lui Dumnezeu.

În zi de duminică, întâia duminică a postului mare, am scris ție epistolă cerească, neam român. În ziua cercetării pe tot românul îl voi întreba de acest cuvânt al Meu, așternut de gura Mea în cartea sa pe vatra acestui neam, pe care azi îl îndemn cu putere să aibă și să-și înmulțească credința și faptele ei, voia Tatălui, precum în cer așa și pe pământ, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, popor român, popor cu nume de dreaptă credință pe fruntea ta, peste turma ta.

Și las acum peste acest cuvânt numele Meu: Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

În zi de sărbătoare de sfinți biruitori, Eu, Domnul, plâng cu Tatăl, plânge Dumnezeu pentru strâmtorarea de pe pământ, pentru vreme de cumpănă, când cei ce împărățesc peste popoare își arată puterile și uită că sunt oameni, și uită că deasupra lor este Dumnezeu, Împăratul împăraților și Domnul domnilor chiar dacă aceștia nu țin seamă de adevărul acesta.

Pace vouă, fiilor care primiți pe Dumnezeu Cuvântul și așezați în carte grăirea Sa peste pământ! Cobor puterea Mea peste voi, iar voi supuneți-vă și așezați-Mi pe pământ cuvântul, căci și aici, acum, în neamul român e vreme de cumpănă, iar cei din cer văd cu ochii veghetori ai Duhului și se scoală oștiri de sfinți la veghe. O, dar și tu, popor român, să nu stai neputincios când trâmbița cerească sună și-ți spune că ești sub vreme de încercare, când cei de peste tine dau să te supună iar și iar sub puterea lor, dar scoală-te ca un viteaz și așează-te sub crucea mântuirii și cere cu durere biruința Domnului și a oștirilor cerești ca să intre în luptă pentru tine și să trezească temerea de Dumnezeu în cei ce uită că sunt oameni vremelnici și că le vine rândul să dea socoteală pentru faptele lor, căci vai celor puternici prin slujba cu care stau peste țară fără să aibă iubire și jertfă de iubire pentru cei stăpâniți de ei!

O, neam român, țara Mea cea de azi, sun din trâmbiță peste tine, iar oștirile cerești sunt gata ca să te sprijine în aceste zile de apăsare și de amenințare pentru ziua ta de mâine. Toată mila cerului stă gata deasupra ta, și sunt serbați azi între cetele de sus doi luptători bravi, pe care îi trimit spre tine cu oștirile lor, căci au fost biruitori în numele Meu peste cei necredincioși, peste împărații păgâni din vremea lor, iar biruința lor s-a suit în cer cu ei și stau ei în slujba creștinilor care se reazemă pe oștirile de sus în vremi de strâmtorare.

Mucenița Ecaterina, fată de împărat, cu creștere sfântă prin mamă creștină, a avut putere și cuvânt cu care a rușinat neînțelepciunea împăratului din vremea ei și a celor ce îl slujeau pe el înțelepți lângă el, dar mărturisitoarea Mea i-a copleșit cu darul ei și i-a umplut pe ei de înțelepciunea adevărului de sus și au fost atrași de ea să mărturisească și ei pe Dumnezeul ei, și iată biruință mare a celor ce mărturisesc peste necredincioși pe Dumnezeul Cel adevărat!

Lângă această luptătoare de partea cerului e scris în calendarul zilei serbare în cer și pe pământ pentru voievodul cel neînfricat în luptă, Mercurie, creștin tainic, care a primit din cer sabie de luptă și a tăiat cu ea ca pe iarbă pe dușmanii neamului lui, dar împăratul n-a fost drept cu el până la sfârșit pentru vitejia lui, că numai ce a aflat al cui oștean tainic este el, 1-a și trimis la Mine, la oastea cerească a sfinților biruitori, și acești sfinți stau în ajutorul celor apăsați sub stăpâniri pământești, până azi și până mâine aceste stăpâniri, care iau dreptul supușilor, căci așa e pe pământ: cei din frunte își pierd mintea, căci îi orbesc rangurile pe care se ridică să stea și să nu mai cadă și să nu-i mai doară decât de ei și de cei ce joacă și cântă ca ei.

O, dar trimit Eu, Domnul, oștiri biruitoare și ajut din cer, numai să stea treaz sub amenințarea de peste el poporul român, că iar și iar mai-marii de peste tine dau să te țintuiască și să nu mai miști de sub voile lor, neam român, dar tu ești fiu din fii măreți cu credința și cu inima, o, și nu te lăsa, și luptă-te la veghe, și să vadă cei din cer că le stai alături în luptă pentru viața ta, pentru dreptul tău pe acest pământ român, pe care Eu, Domnul, Mi-am făcut așternut și-Mi scriu cartea cuvântului Meu pe această vatră, cartea venirii Mele cuvânt pe pământ, precum este scris să vin, dar am venit la tine cu venirea Mea, nu la alt popor, nu pe alt meleag, căci Tatăl Meu Mi te-a ales a Mea, El, și nu Eu, o, țara Mea de azi, iar Eu te gătesc de biruința zilei Mele, de strălucirea Mea din tine, când vor vedea popoarele soarta ta cea de la Dumnezeu. Acum însă scoală-te și stai de veghe, ascultă-Mă și stai sub steagul biruinței, țara Mea cea de azi!

Și am să-ți mai spun, țara Mea, că ai în tine în zilele acestea zile de doliu, căci îngerul Meu Mihail deschide poarta cerului și aduce acasă pe unsul Meu, pe regele Mihail, care a dorit cu dor ars în inimioară după țara lui, după ce trădătorii de țară l-au gonit de pe scaunul de veghe al țării ca să ia ei țara, și iată-i, domnesc de atunci și până azi, iar acum dau să se liniștească, zic ei, dar Eu, Domnul nu, nu stau, ci lucrez cerește și cu oștiri de sus, căci durerea e mare în cer și pe pământ, și pornesc Eu cu oștiri de sfinți spre cei îndurerați și dăm să ajutăm în zile de durere.

— Împreună cu oștirile îngerilor ridicăm, Doamne, oștirile mucenicilor și pornim în ajutorul neamului român, noi, cei sărbătoriți în ziua aceasta în cer și pe pământ, mucenicul Mercurie și mucenița Ecaterina.

Binecuvintează, Doamne, ajutorul nostru adus acestui neam, și sunăm peste el trâmbiță de deșteptare la veghe lângă cei din cer lucrători, căci sunt zile de durere și de încercare pe vatra poporului român. Tu ai pregătit sfinți mari și i-ai îmbrăcat sus cu putere pentru cei de pe pământ. Poruncește acum oștirilor noastre, căci Tu ești împăratul împăraților, iar noi, Doamne, suntem oștenii Tăi. Amin.

— Ridicăm oștire cerească, o, sfinți iubiți. Asez puterile cerești la lucru sfânt pentru ocrotirea pământului și a neamului român, numai să strige la Domnul și la sfinți acest neam binecuvântat. O, de nicăieri nu vine izbăvirea, decât de la Domnul, iar adevărul, el este cel ce va birui pentru cei credincioși, care se bizuie pe Domnul.

Sunt zile de tristețe, de încercare și de durere peste tine, popor român, iar tu ce faci? O, ridică-te la veghe cu inima spre cer, că lupta este grea. E satana îndârjit și e nerăbdător prin servii lui ca să te țină neputincios și cu capul aplecat. O, cheamă-Mă, cheamă pe cei din cer, că nu mai este adevăr pe pământ, și nici sprijin!

Eu, Domnul, sunt sprijinul tău în vreme de durere, popor român, dar nu uita, cheamă-Mă!

O, cheamă-Mă, fiu român, că și Eu te chem! Îți stau aproape în orice clipă, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.

O, iar și iar cuvânt de praznic sfânt așez în cartea Mea cea de azi. Mă fac carte pe pământ în vremea aceasta pe vatra neamului român și-Mi arăt prin această alegere iubirea Mea pentru această țară, proorocită prin Scripturi cu numele de țara strălucirii, pe care omul cel viclean, antichrist, are mare dușmănie, că toată ceata lui vede pe Dumnezeu-Cuvântul făcându-Se carte și învățătură sfântă pe această vatră, atât de prețuită și de dorită de oștirile cerești, dacă Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă fac râu de cuvânt aici și dau viață de sus inimilor care iubesc mângâierea cea de la Dumnezeu, cea plină de milă și de chemare la viață și la hrană pentru suflet, căci sufletul nu poate fără de hrană, așa cum nici trupul nu poate, iar prețul unui om ține de ce iubește și cu ce se hrănește, fie pentru suflet, fie pentru trup.

O, e prețioasă pentru cei din cer această țară. E hrana cuvântului Meu pe vatra ei, pe masa aceasta de praznic de cuvânt din cer mereu, mereu. Așa este scris: să vină Cel Uns, să vină Domnul pe pământ cuvânt și să audă și cei din morminte cuvântul Lui și să învieze la glasul Lui.

Călătoresc cu suită cerească pe calea dintre cer și pământ, ca să vin cu slavă de cuvânt pe vatra ta, o, țara Mea cea de azi. Intru în tine cuvânt pe cal alb, ca și sfinții cu care Mă port, precum este scris despre venirea Mea cu sfinții, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum M-a văzut Ioan, apostolul iubirii și al curăției, căci M-a văzut el atunci, M-a văzut cum vin azi cu sfinții, a văzut cerul deschis și calul alb cu care călătoresc și oștiri din cer călare pe cai albi, îmbrăcate în cămășuțe de in alb, iar cămașa Mea muiată în sânge, și numele Meu de azi, Cuvântul lui Dumnezeu, ieșind din gura Mea ca o sabie ascuțită, și va cârmui neamurile cu toiag de fier și va birui pe fiara de satana și va mântui pe mulți care cred în cuvântul gurii Sale, precum este scris.

O, nu numai în Ierusalim am intrat biruitor în ziua întâi a săptămânii, a doua zi după învierea lui Lazăr, ci iată, și în tine intru pe cal alb și Mă slăvesc în cuvânt din mijlocul tău, scumpă România Mea, țara Mea cea de azi. Am în tine o Românie mică, din care te veghez și te binecuvintez a Mea și-ți țes veșmânt de slavă și de biruință mare, țara Mea dată Mie de Tatăl când am venit pe pământ, căci Tatăl a văzut că Israel nu M-a primit acum două mii de ani, și te-a pregătit pe tine ca să te am la sfârșit de timp a Mea și ca să-Mi împlinesc în tine Scripturile venirii Mele iarăși de la Tatăl ca să nasc din nou lumea și să fac cerul cel nou și pământul cel nou, iar Eu, Domnul, la această taină sfântă lucrez acum pe vatra ta, și lucrez cu sfinții și cu îngerii, și lucrăm sprijiniți de niște fii credincioși luați din tine, neam român, și puși la veghe la gura izvorului Meu de cuvânt, din nor grăit peste ei ca să-l culeagă ei și să-l pună în carte și să-ți dea cartea ție, ca să fie carte scrisă pe vatra ta cu venirea Mea la tine, țara Mea. O, tot pământul, toate popoarele în lung și în lat au auzit și știu de venirea Mea la tine, știu de cuvântul Meu de peste tine, iar tu trebuie să știi și mai mult, că nu mai e multă vreme până te vor întreba noroadele toate de muntele Meu de cuvânt și de învățătură de cale sfântă pentru oamenii care caută la Dumnezeu cu pașii vieții lor, căci toate trec și vor trece, numai Dumnezeu nu trece, numai Eu, Domnul, nu am sfârșit, și nici împărăția Mea nu are sfârșit, iar Eu voiesc să fii tu împărăția Mea între neamurile pământului și să se închine la ea popoarele toate și să ia din slava cuvântului Meu și să învețe calea și viața care mântuiește din moarte și care înviază pe oricine, care crede în cuvântul Meu, care înnoiește lumea pic cu pic, până la săvârșirea tainei de cer nou și de pământ nou, și iată, am grăit ție în zi de praznic sfânt taina lui Dumnezeu din mijlocul tău, o, țara Mea cea de azi, în care Eu vin cu sfinții în oștiri, așa cum este scris să vin și să te numesc a Mea.

O, e de mare preț omul care iubește pe Dumnezeu pe pământ. Prețuirea omului ține de ceea ce iubește: păcatul sau curăția. Omul se mângâie cu păcatul și se simte bine așa. O, este ceva cu adevărat mângâios și veșnic mângâios, numai că omul cunoaște doar mângâierea cea mincinoasă prin păcat. Păcatul înseamnă patimă și se naște din patimă, iar curăția se naște din iubire. Nu este nici o legătură între pornirea cea pătimașă spre păcat, o, nu este nici o legătură între patimă și iubire. Pornirea pătimașă spre păcat înseamnă satana, iar iubirea înseamnă Dumnezeu, înseamnă curăție și sfințenie, așa cum Eu, Domnul, doresc să fie omul, căci l-am zidit să-Mi fie mângâiere și casă, și nu pentru păcat l-am zidit pe om.

A trebuit să vin pe pământ după cinci mii de ani de la facerea lumii, căci omul nu s-a mai întors cu fața spre Mine ca să se dea înapoi lui Dumnezeu. Am venit prin mamă Fecioară și M-am născut și am crescut ca omul, și ca să Mă cunoască apoi poporul acela, cunoscut de la Avraam, Isaac și Iacov popor al lui Dumnezeu, dar n-am fost primit, n-am fost cunoscut de ei, și M-au dat de la ei.

Am venit după două mii de ani la tine, neam român, și iată-Mă cu tine în cuvânt de facere nouă peste tine și peste noroade! O, primește-Mă! O, nu Mă alunga! Și chiar dacă nu dai să Mă crezi și să Mă primești peste ființa ta, o, nu Mă poți alunga. Eu sunt cuvânt și duh de cuvânt și stau pe nor de cuvânt și grăiesc ție și nu Mă poți alunga ca acum două mii de ani când M-a alungat de la el Israel.

O, fii om cu credință, fiu român, că din neam în neam poporul român a cinstit pe Dumnezeu cu credința sa cea plină de recunoștință și de bărbăție, dar nu mai are cine să te învețe azi iubirea cea de sus, că peste cei buni și răi din acest neam stăpânesc oamenii cei mai păcătoși, cei mai pătimași după păcat, după plăceri, după averi și ranguri, și de aceea suspină neamul cel credincios al acestui pământ român, și suspină cu duhul, chiar dacă el nu pricepe aceasta.

O, Mă doare cu suspin și cu duh plin de jale când văd cum peste cei ce iubesc pe Domnul cu credința și cu iubirea lor se așează oamenii cei mai pătimași după păcat ca să fie ei cei mari și să stea la cârmă peste cei mulți. O, Mă doare această nelegiuire, iar cupa nedreptății dă pe afară. Legea înseamnă Dumnezeu, nu omul, dar omul nu vrea așa, și vrea să aibă el drept și putere.

O, iată de ce vin pe pământ. Vin să fiu cu cei îndurerați ca și Mine, ca și sfinții Mei, și vin să le alin ranele sufletului și răbdarea de sub cruce. Vin pe cal alb, și pe cale de nori albi ai slavei cuvântului Meu și din nor grăiesc și-Mi slobozesc cuvântul și-Mi este el așezat în carte și dat de știre peste tot.

Intru la tine, neam român, intru mereu, chiar dacă tu dormi față de venirea Mea la tine, dar Eu Mă uit pe hartă, și după ea lucrez și împlinesc toate, căci toate sunt scrise din vreme, și trebuie să împlinesc la vreme toate cele așezate în Scripturi, căci ele sunt harta, și tot cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi se va împlini, precum este scris.

O, țara Mea cea de azi, țara venirii Mele cuvânt pe pământ, o, neam român, pune la inimă iubirea Mea cea pentru țara ta și cheamă-ți acasă fiii plecați departe de țară, că veste mare aduc, că această cetate dulce Mie se va chema „Acolo este Domnul” și se va chema „Acasă”, numai ea se va chema așa.

O, fii români, nu părăsiți țara aceasta. Ea e țara Mea de azi și țara voastră și am în ea casă și masă și scaunul de domnie al slavei Mele, precum este scris să vin și să judec de pe scaunul slavei neamurile toate, căci cartea cuvântului Meu scris pe vatra voastră e scaunul slavei Mele și curge din el Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ și adapă pământul cu slava Sa.

O, fii români, strângeți-vă acasă, fiilor! Dacă Eu vin la voi în țară și-Mi las cuvântul pe masă, o, voi unde să vă duceți ca să nu fiți vinovați că vă duceți de la Domnul?

O, stați acasă, fiilor! Această țară va fi să strălucească prin slava Mea din ea curând, curând. O, nu vă pierdeți răbdarea, nu vă pierdeți credința. Statorniciți-vă în credință, fii români!

Căutați-Mă, fiilor, și luați în seamă cuvântul Meu de peste voi, că vă ies cu el în cale, fiindcă a venit acest timp, iar Eu, Domnul, veghez peste voi și pentru voi, și vă cer acum: vegheați și voi cu Mine, vegheați cu Domnul pentru țară și peste țară, și vegheați cu sfinții odată, și veți fi scriși între cei ce Mă miluiesc și-Mi dau, Îmi dau ca să le dau lor împărăția Mea, și de-a dreapta Mea să-i am pe ei. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl Savaot, Care Mă trimite cuvânt peste pământ. Amin.

Când am venit pe pământ acum două mii de ani născut din trup de fecioară, am spus atunci: «Eu sunt Calea!». O, tot așa spun și azi, și mâine, căci altă cale nu este cale, și este fărădelege și este fățărnicia omului față în față cu Dumnezeu, Care cuvintează peste pământ în acest timp.

Aduc cuvânt din Scripturi spre adeverirea lui din zilele acestea, căci cartea proorocilor are scris în ea despre un munte mai sus decât vârful munților ridicat, și care se numește Muntele Templului Domnului, din care va curge învățătura peste neamurile pământului și se vor îndrepta acestea să ia învățătură și cale pentru ea și-și vor zice unii altora: «Veniți să ne suim spre Domnul ca să ne învețe calea și să luăm din cuvântul Său învățătura și să aflăm Sionul și să învățăm cărarea spre Domnul!». O, așa este scris, și în pilde este scris pentru cei ce au urechi de auzit, că iată-Mă cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, de unde Îmi deșert învățătura gurii Mele peste noroade și le dau să ia din apa izvorului vieții, iar apoi fără de fățărnicie să se închine Domnului pe cărare cu slavă pe ea, cu mult cuvânt pe cale, că mare slavă este cuvântul Meu peste pământ, și am cetate de scaun pe vatra neamului român.

O, auzi tu, neam român, ce-ți spun Eu, Domnul, cuvântând pe vatra ta cuvântul Meu? O, ce faci tu cu urechile tale? Auzi cu ele? Auzi pe Domnul, Care grăiește cu tine? Iată, îți deschid auzul: Auzi-Mă, că de mult, și tot mereu te strig prin acest izvor de cuvânt, iar tu auzi-Mă!

M-am aplecat deasupra ta din timp în timp, neam român, și te-am povățuit să crezi de la Mine cartea spre tine trimisă și să te așezi de veghe, ca să nu plângi pentru neascultare la vreme sau pentru necredință. O, iată cât de mult, cât de îndurerat te-ai sculat acum la postul de veghe de zi și de noapte și de nădejde cu veghe! Iată, împlinești tu acum vrând-nevrând cuvântul Meu pus peste tine mereu, că de multă vreme îți trimit de pe acest munte cuvânt de împlinit ca să faci tu voia lui Dumnezeu pentru viața ta și să-ți fie ție bine, ție și Mie, că am staul de cuvânt pe vatra ta, și se numește munte înalt locul izvorului cuvântului Meu, că de șaizeci de ani și mai bine Îmi scriu cartea cuvântului Meu în vreme aceasta în țara ta, popor român, și cale cu suferință am străbătut și am răbdat cu cei pe care M-am sprijinit pentru întocmirea cărții cuvântului Meu, și frumoasă foarte este istoria Mea acum, la sfârșit de timp pe vatra ta. Se scrie în cer și pe pământ deodată spre mărturie cuvântul cărții Mele de azi. Vin îngerii din cer și aud și scriu cuvântul Meu de la ieslea Mea de aici, iar cei de pe pământ aud glasul Meu cuvânt cu cuvânt și Mi-l pun în carte, căci scris este că Domnul va da cuvântul Său celor ce vestesc cu putere multă, și, iarăși scris este că numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și în acest nume împlinesc voia Tatălui Meu pe pământ, dacă El M-a trimis.

O, am venit să-ți fiu Păstor, popor român, căci vai oilor fără păstor, și mai ales în vreme de cumpănă! O, pier popoare din loc în loc, pier din lipsă de înțelepciune de sus, precum este scris despre cei ce pier, iar înțelepciunea înseamnă dragoste, pace, dreptate, curăție, sfințenie, toate prin credință lucrate și împărtășite cu toată lucrarea lor. Înțelepciunea trebuie învățată și pusă apoi să lucreze cu fapta, dar unde să se găsească pe pământ înțelepciune ca în cer? O, Eu sunt Calea, și oricât s-ar zbate omul să afle o cale sau să se facă el cale altora, zadarnic este totul, totul, pentru că Eu sunt Calea, și nu orice înseamnă cale, și vin Eu să te păstoresc și să te învăț calea, popor român, popor iubit de Dumnezeu. Tu ești poporul și țara Mea cea de azi, că așa a voit Tatăl Meu Savaot să-ți împartă ție soarta cea de la sfârșit de timp, iar Eu te veghez, și în vreme cu soare și în vreme de furtună te veghez cu toate puterile cerești, că am în tine Scriptura cea de la sfârșit de timp pentru împlinit, și tu nu pricepi aceasta dacă nu citești în Scripturi și în cuvântul Meu cel de azi, cu care dau să te țin de mânuță de aproape și să te ajut să te înveți cu Dumnezeu, că e greu fără Dumnezeu pe pământ.

Privesc peste tine în aceste zile de încercare. Stau de veghe cu sfinții deasupra ta, neam român. Privesc la cei învăluiți în roșu, și care dau să-ți supună pașii sub voia lor bolnavă și să te sugă apoi de puteri pentru puterea lor, o, și de câte ori ți-am spus de această primejdie care te pândește și ți-am trimis carte ca să te scoli și să veghezi, ca nu cumva să caute aceștia pe întuneric, pe ascuns să te aducă la voia lor cea fără Dumnezeu și fără ajutor pentru ea, iar tu n-ai ascultat pe Domnul Dumnezeul tău, Care are grijă de tine de sus și de jos și te veghează cu milă, poporul Meu român. O, ești taina Mea cea de azi. Vrei, nu vrei, crezi sau nu, Eu, Domnul, lucrez pe vatra ta de atâta vreme și prin vreme grea mereu, și este scrisă această istorie, și iat-o, ți-am pus-o în față, ca să nu poți spune că nu ai carte de sus din cer pentru înțelepciunea ta cu Dumnezeu.

O, greu Mi-a fost mereu, și tot greu și azi Îmi este drumul și mersul și lucrul cel scris în Scripturi să se împlinească în vremea aceasta! Greu Mi-a fost mereu, dar n-am stat din cuvânt. Din anul 1955 cuvintez pe vatra ta, neam român, și ce frumoasă Mi-a fost venirea și pețirea celor cu care M-am sprijinit și Mă sprijin pentru lucrul Meu cel de azi peste pământ, că iată cât râu de cuvânt izvorăște din gura Mea pe vatra ta pentru tine și pentru toate popoarele din lume! O, ai păcat că nu știi lucrul lui Dumnezeu din mijlocul tău, iar Eu te povățuiesc să-ți ștergi acest păcat, că scris este că va fi pedepsit cel ce aude cuvântul lui Dumnezeu și nu-l împlinește pe el dacă el vine și împarte povață.

O, ai căzut acum, iată, pe mâna celor ce iubesc minciuna și slava lor, slava cea deșartă a tuturor celor de pe pământ și fără Dumnezeu peste viața lor, și iată, se ascund aceștia când lovesc, căci așa sunt cei fățarnici prin lucrarea lor acoperită cu întunericul faptelor lor, căci faptele fărădelegii, aceasta este lucrarea lor.

O, ia-Mă în inimă, primește-Mă acum, fiu român! Ai de pierdut ceva dacă Mă crezi, dacă Mă cunoști în acest cuvânt, dacă deschizi apoi ca să Mă primești și să-Mi fac cu tine casă și să stăm la masa bucuriei Domnului? O, n-ai de pierdut, căci Eu sunt Cel ce scap de la pierzare chiar și pe cel pierdut și-i dau lui învierea și viața și-i dau păstorire pe cale, căci vai oilor fără păstor!

O, neam român, deschide tu cartea Evangheliei acestei zile de duminică și vezi ce te-au învățat părinții cei sfinți ai bisericii Mele și ce ți-au arătat să înțelegi din cuvântul Meu, că am spus acum două mii de ani despre doi oameni care au venit la templul Domnului pentru rugăciune, și era unul din ei vameș, iar celălalt fariseu. O, ce frumos, ce frumos am deslușit Eu în cartea Mea cea de atunci și i-am povățuit pe cei credincioși să se ferească de aluatul fariseilor și să nu-l ia în firea lor, căci lucrarea lor este fățărnicia, și le-am spus că vameșul se ruga cu smerenie mare, cerând Domnului miluire, iar fariseul vorbea cu semeție fără de margini înaintea altarului Domnului, arătând el spre vameș și spre nevrednicia lui față în față cu vrednicia pe care se lăuda el că o are, și așa căta el cu cale să se înfățișeze lui Dumnezeu, ca nu cumva să ia Domnul în seamă pe vameșul cel smerit la gândul păcatelor lui. O, și am lăsat scris că mai câștigat a fost cel smerit decât cel semeț, și am spus: «Cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat».

Privesc la tine, neam român, și te mângâi cu cei din cer. Ai ieșit la luptă multe zile și iată ai ieșit și în zi de duminică, ai ieșit ca să te păzești de dușmani și să cauți să-i biruiești și să-i înveți lecția dreptății. Eu, Domnul, îți aduc de știre cuvânt de sus: Îi voi smeri pe cei ce caută să te umilească, iar tu caută cu înțelepciunea cea de sus și bucură-L pe Domnul Dumnezeul tău cu viața ta, cu iubirea ta cea pentru El, căci Eu sunt ajutorul și Păstorul celor ce ascultă de poruncile vieții mergând pe calea lor, și trebuie credință pentru aceasta, și vine apoi puterea și rodul credinței, căci scris este: «totul este cu putință celui cu credință».

O, apleacă-te să crezi și să poți, neam român! Nu trebuie să fii tu scris cu cei necredincioși, iar pentru aceasta scoală-te să crezi și deschide cartea Mea din mijlocul tău și ia din ea iubire și povață, că e multă și e numai iubirea Mea în ea pentru cei ce iau din ea. Cartea Mea cea de azi este deschisă de Mine pe masa ta, pe vatra ta. Mă scriu mereu în ea în sărbători și mereu ți-o trimit, și mereu anunț pe cei mari când le trimit carte și povață. Și iată ce mai spun: o, fericiți sunt cei ce cred, iar cei ce vor să vadă, să creadă și vor vedea, căci fericirea omului este în cuvântul Meu.

Iar acum Îmi pun numele peste graiul gurii Mele:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, neam român, pace ție! Așa vreau să fii. O, ești jumătate într-un fel și în alt fel cealaltă jumătate, iar cuvântul Meu de peste tine îl voiesc făcătorul tău să fie și să te aducă la Mine și la pace, căci dacă de două feluri dau să fie fiii neamului român nu poate pacea peste acest neam.

O, țara Mea de azi, o, grădina Mea, în care voiesc numai flori să am, voiesc să înmulțesc în tine mireasma florilor, a celor ce înfloresc și nu se veștejesc prin vreme. Mereu, mereu vin vremi de cumpănă peste tine, iar Eu, Domnul, mereu, mereu te veghez ca să te pot lucra, să te pot numi via Mea cea dragă, noua Mea casă, o, țara Mea.

O, pace vouă, popoarelor de aproape și de departe de noua Mea casă, din care vouă vă grăiesc și vă chem la pacea cea de sus! Sunt sălășluit cu sfinții pe vatra neamului român, pe care M-am scris cu carte de istorie. Mi-am început grăirea pe această vatră în anul 1955, și iată-Mă, până azi am grăire scrisă în carte și am trimis peste pământ cartea cuvântului Meu și merge ea pe calea cea știută de tot pământul și cuvintează ea cuvânt proaspăt și Mă puteți găsi pe cale, voi, popoarelor de pe pământ, și voi, stăpâni peste popoare. O, fiți blânzi și smeriți cu inima, că este scris pentru voi în Scripturile care spun pentru stăpâni așa: «Iubiți dreptatea și cugetați drept despre Domnul și umblați după El cu inima smerită, voi, mai-mari peste popoare, că El Se descoperă celor ce nu-L ispitesc și celor ce au credință în El, iar cugetele viclene Îl depărtează de Domnul pe om, și puterea Lui îl mustră pe cel ce ispitește, căci Duhul lui Dumnezeu umple lumea și știe orice șoaptă și nu se poate ascunde cel ce grăiește lucruri nedrepte, iar dreptatea se răzbună și nu-l uită pe unul ca acesta, fiindcă totul este cercetat de Duhul și tot, tot ajunge la Domnul, iar graiurile cârtitoare și deșarte ale limbii și gura mincinoasă atrage pieire peste om. Eu însă n-am rostit pieire și plâng pe cei ce pier și dau să atrag omul spre înviere și spre izbăvire».

Voiesc să vă dau o inimă nouă, o iubire nouă, o virtute sfântă cu care să iubiți pe Dumnezeu și pe cei din jur, iar iubirea este sfântă, căci este din cer, nu vine din om, ci din cer vine ea. Așadar, luați în voi glasul Domnului, care sfărâmă munții, și fiți pământ bun pentru sămânța cuvântului Meu. Grăiesc vouă de pe vatra neamului român. Am șaizeci de ani de cuvânt pe vatra acestui neam. Acest pământ român este taina Mea cea de la sfârșit de timp, în care pregătesc biruința cea mare, cer nou și pământ nou pentru cei mântuiți prin credință, și chem la masa Mea popoarele toate, să vină toate să ia cuvântul Meu și să se hrănească din gura Mea ca pruncii hrăniți de părinți, căci Eu, Domnul, sunt Împărat pe acest pământ și am popor agonisit pentru slava cea de azi a cuvântului Meu, în fața căruia amuțește orice limbă, orice știință, că vine Domnul și le face noi pe toate, precum este scris.

O, apropiați-vă cu duhul de glasul Meu, care vă cheamă și vă învață dreptatea și pacea și viața, căci Eu sunt Adevărul și am pe mama Mea Fecioara, o am așezată în văzduhul pământului român și-Mi ocrotește ea din toate părțile acest pământ și neam pentru taina cuvântului Meu adăpostit de Mine pe această vatră sfântă, pe care Mi-am așezat făgăduințele cele pentru sfârșit și pentru început de timp, și pe care am pecetluit-o acum două mii de ani cu pecetea Viului Dumnezeu și i-am însemnat hotarele ca s-o am de casă și de masă acum când vin Învățător și Mă împart de aici peste pământ, și de unde vă strig și vă împart și vă spun iar și iar: Pace vouă, popoarelor de pe pământ, și vouă, stăpâni peste popoare, și aduceți-le pe ele la pășune și la apă, că iată, vă cercetează Dumnezeu și vă cheamă la masa Sa! Amin.

O, mamă Fecioară, am grăit cuvântul Meu peste popoare, mamă. Împuternicesc așezarea ta la veghe sfântă în toată clipa deasupra pământului român, mama Mea. Împuternicesc sfinți la hotarele știute de Mine și vai celor ce au mușcat din trupul acestei minuni, țara Mea cea de azi. Fi-va să avem pe această vatră biserică slăvită, căci toate se vor sfârși, și vor veni în locul lor cele noi, care au acum muguri, și se vor desface acești muguri curând, curând, căci așa este scris pentru înnoirea lumii, iar Eu Îmi încep împărăția cea văzută, o încep de pe vatra neamului român, mamă, iar tu, în ziua ta de praznic, binecuvintează de lângă Mine taina Mea, țara Mea și lucrarea Mea din ea, iar cartea Mea din ea Ne va cuprinde în ea în această zi, mamă.

— O, Tu ești scris pe pământ cu tot cuvântul gurii Tale, Doamne. O, Tu ești toată binecuvântarea pe care eu o pun astăzi proaspătă pe fruntea celei alese de Tine, țara și pământul român, Fiul meu Iisus Hristos.

Mă mângâi că ai o țară a Ta și o cetate a Ta în mijlocul ei, cetatea Ta de scaun aici, unde Tu lucrezi și binecuvintezi și înnoiești făptura, Fiule Doamne, și tocmești taina nașterii din nou a lumii și o aduci spre împlinire, dulcele meu copil.

E ziua mea de praznic, ziua când, copilă fiind, am intrat în biserica Ta, în locul în care am fost pregătită de slugile Tale cele tainice să fiu vasul cel ales de Tatăl pentru nașterea Ta pe pământ, Fiule al Tatălui și Fiule al meu. M-am lăsat apoi spre creștere și spre mare iubire, și trimiteam totul în cer la Tatăl și la Tine, până când Tu Însuți ai venit și m-ai pecetluit să-Ți fiu mamă, să Te nasc din fecioria mea și să crești și să ajungi Păstorul și Mântuitorul lumii, după ce o vreme ai fost Învățător prin cuvântul Tău cel dătător de viață al Evangheliei Tale și prin minunea învierii Tale din moarte pe cruce, Fiule Mântuitor, Fiule neiubit de cei la care ai venit acum două mii de ani.

Binecuvintez cu Tine Însuți pământul român și neamul de pe el, peste care m-ai așezat împărăteasă ocrotitoare și plină de veghe pentru taina Ta sălășluită pe această vatră sfântă. Sunt la veghe cu cetele cerești și ținem departe orice gând rău care s-ar naște asupra pământului și neamului român, și aștept, aștept iubirea care se va îndrepta în zilele ce vin spre acest tărâm, din care Tu împarți peste popoare slava cuvântului Tău, învățătura Ta, Doamne Păstor și Mântuitor, că vor veni spre Tine popoare, căci așa este scris.

O, popor român, apropie-te spre pregătire și fă-te frumos pentru slava Fiului meu, căci tu prin ea vei fi și vei trăi, și vor avea popoarele ce să vadă și ce să facă din partea Domnului aduse spre lucrare peste neamul omenesc. O, înțelepțește-te de sus, că e musai să crești într-o clipă pentru soarta ta de azi și de mâine, că iată, ai iarăși de trecut prin cumpănă pentru soarta ta și sunt mulți cei ce te mint din stânga ca să-i așezi peste tine, dar deschide ochii mari ca să vezi cum aceștia te mint ca și până acum, iar tu n-ai socotit bine ca să știi unde să te alegi. O, alege-te în dreapta, căci Domnul cu dreapta Lui lucrează, nu cu stânga, iar eu fiindcă Îi sunt mamă te îndemn să te trezești în ceasul din urmă și să nu tragi cu stânga, ci dă-te în dreapta și fă-ți salvarea, căci am acolo Fiu salvator pentru tine, și toate sunt acum după voia ta, iar dacă vei greși prin voia ta, vei plânge, să știi că încă vei plânge. Mama cerului și a pământului, mama lui Hristos îți spune aceasta și te cheamă, neam român, deschide bine ochii și ascultă de vestea cea din cer, că peste o săptămână vei da semn pentru cum va fi statul tău pe această vatră, în dreapta sau în stânga, iar vestea cea învățătoare îndeamnă la veghe, neam român.

Eu, Fiule Hristos, veghez cu drag și cu dor, și doresc înțelepciunea Ta s-o aibă neamul român, dar Tu va fi să dai în lături din dreapta Ta pe cei ce nu va fi să facă bine acestui neam, iar pentru aceasta Te rog, lucrează, lucrează, Fiule al meu, lucrează, Doamne. Amin.

— O, lucrez, mamă, te ascult și lucrez, dar trebuie să slăbesc puterea multora din cei ce se dau cu putere în ei, că nu se poate om vopsit pe deasupra pentru ca să fie ales la putere peste acest neam.

O, măi neam român, n-ai înțelepciunea toată. Ia de la Dumnezeu ca să ai, că iată, vin și te strig și te îndemn: roagă-te în genunchi stând și cere Duhul Meu peste tine și pacea între cei ce ar fi să ajungă la cârmă, privind ei la vremea aceasta cețoasă și înțelepțindu-se de sus pentru cea mai bună alegere și pace între părți, că altfel vei sta multă vreme, iar și iar vei sta în vreme de cumpănă și în amânarea biruinței, care te poate așeza în duhul dreptății de sus, o, țara Mea de azi.

O, pace ție, țara Mea română! Ești țara Domnului. Eu Însumi te numesc a Mea. Duhul fățărniciei voiesc să-l iau de peste tine. Acest aluat are ca viață păcatul, iar Eu voiesc să nu mai fie farisei în poporul român, și voiesc aceasta începând cu poporul cuvântului Meu, cu care sunt așezat în cetatea Mea de scaun, aici, la izvorul Meu de cuvânt, la tronul cuvântului. Celor fățarnici le-am spus acum două mii de ani „vai vouă!”. Așa le spuneam celor ce voiau să se dea aleși și drepți și sfinți. O, tot așa și azi le spun celor ce se fățărnicesc: «Vai vouă!», așa le spun și lor, și așa va fi și cu ei, vai lor va fi, căci așa își aleg să fie.

Vine ziua când lucrarea fățărniciei nu va mai avea putere. Așadar, pedepsiți acest păcat, ca să scăpați de pedeapsa cea pentru el, și ieșiți spre lumină mare, fii români, și priviți la Domnul, priviți în cuvântul Meu, care vă cheamă și vă îndeamnă spre lumină, căci Eu, Domnul voiesc să fac din voi lumină a lumii peste pământ precum Eu sunt. Eu, Cel ce povățuiesc neamul omenesc pe calea Mea cu sfințenie pe ea, spre slava Mea cu omul sfânt, căci așa fel de viață voiesc Eu, Domnul, să-i pregătesc omului pe pământ. Amin, amin, amin.

Când țara nu mai are în ea fii treji și cu durere pentru ea, pentru soarta și paza ei zi și noapte, ea poate fi prădată. O, treziți-vă și voi, cei ce căutați să vă faceți acum rost de locuri pe scaunele de sus ale țării. Dacă nu dați să căutați binele și ocrotirea și păstrarea țării, dacă nu veți putea să faceți aceasta, o, nu vă mai zbateți să vă câștigați statul pe scaunele de sus ale cârmuirii. E țara în primejdie dacă nu are pentru ea fii curați cu mâinile și cu inima la cârma ei. O, nu e bine să fie mai bogați cei de pe scaune, față de cei peste care ei stăpânesc, ci e bine frăția și dreptatea în toate, căci așa este de la Dumnezeu, dar iată, la oameni este altfel. O, nu vă mai strângeți bogății pentru voi dacă voiți să stați mari peste țară, ci strângeți-vă sub grijile cele pentru neam, pentru ființa neamului, că Mă uit peste voi, o, și câtă tulburare văd, câtă trufie, cât dor de mărire și de dreptate unul împotriva celuilalt. O, nu câștigați nimic prin minciună, prin înșelătorie, prin defăimare și trădare de frați, căci unde nu este iubire și unire acolo biruiește dezbinarea și trădarea și hoția și banul în toate acestea, iar omul este trântit la pământ pe bani și pentru bani.

O, nu așa, fii români. Eu, Domnul, vă învăț, nu așa trebuie să lucrați. Vă învăț și pe voi, cei ce doriți stăpânire și scaune, dar și pe voi, cei ce stați sub mâna celor cu dor de stăpânire peste voi. O, nu așa am lucrat Eu, Domnul, pentru oameni. Eu Mi-am pus viața pentru popor. Eu am iubit să fiu sărac, și i-am arătat omului pildă de viață cu Dumnezeu pentru câștigul vieții veșnice, unde este lucrată de Dumnezeu fericirea omului care-și pregătește loc lângă Domnul pe vecii.

Vă îndemn, fii români, adăpostiți-vă sub cruce, fiilor. Nu veți birui pentru voi și pentru neam, decât prin cruce și sub povața ei, sub Dumnezeu, Care iubește adevărul și pe omul cel adevărat prin iubire și prin pocăință, fiilor. O, vine plată pentru greșeli, iar pentru greșeli e dureroasă plata. Așadar, căutați adăpost sub cruce, căci crucea este toiag tare ca fierul și stă ea între minciună și adevăr și judecă cu dreptate ca și acum două mii de ani, când ea și-a arătat puterea când M-a adăpostit pe Mine pe ea de fața celor dușmănoși și fricoși până la ură, căci gust de sânge era în gura și în cuvântul gurii lor, și aceasta din pricina păcatelor lor, care îi sălbăticise de tot, și iată, vai omului păcătos și fără de față înăuntru și în afara lui, căci faptele lui rele se țin după el, precum este scris.

Eu, Domnul, îndemn acum neamul român la mare veghe, așa cum l-am îndemnat mereu pe el în vremi de cumpănă pentru soarta lui de azi și de mâine. Nu mai sunt în țara cuvântului Meu, în țara Mea de azi nu mai sunt fii cu milă în ei pentru ea, și-Mi crește grija pentru ea și dau să lucrez minuni cerești pentru ocrotirea ei, și să poată fi citite și înțelese aceste minuni.

Când Domnul nu mai are cu cine să Se sprijine în tine pentru tine, țara Mea, neam român, o, vin minuni din cer în sprijinul soartei tale, căci tu ești țara Mea cea de azi, țara cuvântului Meu, că am în tine masă de cuvânt, șaizeci de ani de cuvânt din cer pe vatra ta izvorât din gura Mea, popor român, istorie scrisă, și mărturisește ea de pe vatra ta și dincolo de hotarele tale, căci Domnul este fără de hotar ca și cuvântul Său, și este peste tot pământul cu slava Sa de cuvânt din mijlocul tău. Voiesc să fii tu biserica Mea, turma Mea pe pământ, iar Eu să fiu Păstorul tău, Păstorul Cel cu crucea, că tu nu mai ai păstori pentru calea ta spre Dumnezeu și cu Dumnezeu pe pământ, ci ai numai durere de la cei ce se numesc pe ei înșiși păstori ție și nu te mai lasă ei să miști din legăturile puse de ei peste tine. Eu însă nu te părăsesc sub greu, și iată-Mă, tainic Mă port pe vatra ta și rostesc cuvânt sfânt și îl împlinesc apoi, și, vrând-nevrând Mă vor vedea aceștia lucrând în mijlocul tău lucrarea Tatălui, și țara strălucirii vei fi tu între popoare, și se vor înfricoșa și se vor face miei toți cei de pe pământ la vederea slavei Mele de peste tine, țara Mea cea de azi, căci Eu, Domnul și Păstorul tău, te cresc frumos și te mângâi cu dulce și te ocrotesc cu toiag de fier, cu crucea Mea, arma cea de nebiruit, și voi pune sub picioarele tale slava crucii, biruința Mea prin cruce, iar cuvântul Meu din tine va scrie între pământ și cer numele tău cel nou: Cetatea Domnului, și toți cei de pe pământ vor arăta spre tine și vor spune: «Acolo este Domnul», precum este scris. Amin.

Din zori și până în zori Eu, Domnul, stau de veghe în ziua aceasta deasupra pământului român și în mijlocul acestui neam peste tot și suflu peste țară duh de veghe să aibă acest neam în această zi.

Sunt cu oștiri cerești de sfinți și cu cete îngerești peste tot în țara românilor, care au de dat în ziua aceasta răspuns la întrebare, căci se trage la sorți pentru cârmuitori peste cetățile țării și nu e de stat în nepăsare, ci e de ieșit la război, de vreme ce fiii acestui neam fac jocul puterii în ziua aceasta, dar Eu, Domnul, Mă amestec în jocul lor și stau de veghe cu mare grijă și suflu trezie și ridicare la luptă pentru toți fiii români cu drept de răspuns, căci vrăjmașii de la mijloc se vor stăpâni pe mai departe peste țară și trebuie să se scoale țara la veghe, nu la privit din părți, și trebuie înțelepciunea cea de sus s-o aleagă acum neamul român și să-și stârnească unii altora românii ieșirea la luptă și să nu lase țara fără veghe din partea lor.

Eu, Domnul, răvășesc acum duhul neamului român pentru duhul veghii. Să bată acest vântișor din unul în altul peste fiii acestui popor în ziua aceasta, iar Eu stau de veghe cu oștiri cerești în văzduh și ne amestecăm cu lucrul ceresc peste cele ce se lucrează acum pentru numirea la cârmă din loc în loc în cetăți, și e de veghe asupra vrăjmașului mincinos și a puilor lui împărțiți peste tot ca să pună tot ei mâna pe biruință.

O, dar scoală-te, popor român, și nu mai sta și nu aștepta să fii biruit, că tu ești hărăzit să fii sub soare neam viteaz și mult înțelept în vremi de strâmtorare din părți sau de la mijloc, și iată, arată-ți acum iscusința, că trebuie răpus vrăjmașul vopsit în roșu și trebuie cumințit și umilit.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ridicați-vă, fii români, și fiți biruitori și luptați cu dreapta, fiilor, căci semnul sfintei cruci cu dreapta se face, nu cu stânga. Eu, Domnul Iisus Hristos, Eu vă îndemn, Eu vă ridic la luptă asupra vrăjmașului vopsit în roșu, că de multă vreme voi, frații acestui neam, lucrați cu dezbinare, și nu este duhul frăției acest duh, o, nu, fii români. Voi sunteți o singură patrie, dar în mijlocul vostru este dezbinare, fiilor, căci sunteți mințiți de cei ce s-au ales să se ridice mari și mai mari prin duhul semeției și al minciunii și al dorului de mărire și de stăpânire și de întâietate între frați.

O, nu este unitate, nu este unire între fiii acestui popor ales de Mine, Domnul, pentru slava cea de sus peste el pe pământ între popoare. O, deșteaptă-te, românule, și cântă-ți din inimă imnul deșteptării tale, popor hărăzit slavei Domnului, căci stau cuvânt de slavă pe vatra acestui neam și cuvintez și tot cuvintez cuvântul Meu de cârmuire peste lume, și de peste șaizeci de ani stau cu această taină minunată pe această vatră aleasă de Tatăl Meu Savaot pentru slava Mea cea de la sfârșit de timp, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ ca să cârmuiesc cu el popoarele toate și să așez slavă cerească pe pământ, căci slava cea zidită de om e sortită pieirii față în față cu slava Domnului. Așadar, sus români, și stați sub mâna Mea și fiți ascultători duhului care suflă tainic peste voi ca să facă el voia Mea cea bună peste voi!

O, fiu român, iată ce-ți grăiesc: Dacă ai două mâini, nu e bine să lucrezi cu stânga dacă ai mâna dreaptă. Trebuie să te scuturi de acest rău, cu care merge rău țara, dar iată dreapta ta, că nu știi să deosebești stânga de dreapta ta, iar această neștiință și nelucrare și neveghe aduce bucurie și biruință asupra ta celor ce te dezbină și te vor dezbinat, popor român. O, când faci tu semnul sfintei cruci, cu mâna dreaptă îl faci, nu cu stânga, iar Eu, Domnul, te trezesc să-ți faci semnul sfintei cruci cu dreapta și să ieși la întrebare și să nu stai acasă, căci vremea este cu război în ziua aceasta.

Iată, se pomenește bisericește în ziua aceasta Evanghelia Mea, cea a minunii de acum două mii de ani și scrisă în Scripturi, că treceam pe cale și am dat de orbul cel din naștere orb, care s-a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu, căci Eu am venit de la Tatăl în lume ca să fiu lumina lumii, precum am spus atunci. Am muiat pământ și am făcut tină și am uns ochii orbului cu ea și l-am trimis să se spele, iar el s-a dus și s-a spălat și s-a întors văzând bine, și toți se mirau, că-l știau cerșetor, iar el le-a răspuns: «Eu sunt». «O, dar cum ți s-au deschis ochii?» a fost întrebat. «Unde este omul acela?». «Nu știu.» răspunse el celor cărora el le spusese de Mine și de cele ce am făcut cu el. O, s-au sculat fariseii și i-au ispitit, pe cel vindecat și pe părinții lui, și se făcuse neliniște mare și l-au dat afară din sinagogă pe cel vindecat, iar Eu găsindu-l, l-am întrebat: «Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Eu sunt, și am venit în lume pentru judecată, ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să ajungă orbi, chiar dacă ei zic că văd».

O, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl și vin să-ți ung ochii inimii și ai duhului, popor român, și cuvintez pentru tine cuvântul Meu și-ți trezesc veghea, fiule, ca să vezi bine și să vezi drept și să te trezești frate pe frate și să biruiești acum pe cei din stânga vopsiți în roșu, căci roșu este semnul lui satana-antichrist, împăratul mincinoșilor, iar tu îmbracă-te cu veșmânt alb, așa precum Eu sunt înveșmântat cu haina slavei, cu haina cea de in a luminii, fiu român, căci cei din cer sunt în veșminte de in și sunt frumoși, frumoși, și vin cu ei pe pământ în oștiri și am grijă de toată facerea și de toată mișcarea ei.

O, trezește-te bine înaintea Mea și vezi durerea cea de peste tine acum, că iată, e sub bătaie țara, dar tu curmă durerea ta și trage-te acum în dreapta Mea, ca să-ți lucrez ocrotire ție, popor român. O, dacă nu ești la veghe, dacă nu ești cu Domnul, vine primejdia și lovește, căci Eu sunt gelos și Mă doare de la tine despărțirea ta de Mine și depărtarea ta de Dumnezeu și-ți atragi ispită grea.

O, strigă-Mă în ajutor să-ți stau, popor român, dar acum hai să lucrăm, cer și pământ laolaltă să lucrăm și să biruim pe cei ce lucrează minciuna în mijlocul tău și te tot mint cei vopsiți ca să domnească peste tine ei, dar nu, tu ai fii iscusiți și curați cu inima pentru tine, numai să Mă cunoști când suflu peste tine și-ți dau vedere de sus și-ți stârnesc duhul veghii ca să te scoli să dai de peste tine jugul cel apăsător al partidului vopsit în roșu, care-și caută slavă și putere și scaune și nume și vreme pentru ei.

Toți cei cu drept de răspuns, ieșiți din casele voastre, fii români, și treziți-vă unii pe alții și mergeți și spuneți-vă cuvântul, că am tras semnal de deșteptare prin cei drepți cu inima ca să înnoiască ei peste tot cârmuirea prin cetăți. O, fii români, ascultați strigarea peste țară a celui ce a fost din partea Mea cârmuitor peste neamul român și altul a venit acum în locul lui, dar el n-a stat deoparte, ba s-a gândit la țară cu dragostea din el și și-a ales oaste curată, cu care să-ți slujească și cu care să biruiască oastea cea vopsită, oastea lui roșu, omul cel vopsit, care se dă salvatorul tău, dar el este cel beat de sânge și de putere și de dor de slavă și sunt fiii tatălui minciunii toți cei vopsiți în roșu.

O, hai la luptă dreaptă, fiu român! Eu, Domnul, sunt în fața luptei, dar scoală-te și auzi și vezi că Domnul este cu tine și vezi că te strigă Domnul! Tainic lucrez și tainic te ajut să poți, căci când nimeni nu mai poate sau nu mai vrea să poată, poate Domnul, dar poate pentru cei ce ascultă și cred de la El.

O, de peste tot scoală-te, scoală-te, fiu român, și fă semnul sfintei cruci peste tine și peste țară, și chiar de-ai sta atât de orb încât să nu vezi primejdia vrăjmașă, Eu, Domnul, îți vindec vederea, fie ea și din naștere, și te ridic să poți ca Dumnezeu în ziua aceasta, când ți se scrie soarta cu însăși mâna ta, pe care voiesc Eu s-o conduc după voia Mea cea bună pentru tine acum. Așadar treziți-vă unii pe alții și povățuiți-vă vederea și dați ființă în ziua aceasta minunii cerești peste voi, fii români. Aveți datoria chemării la luptă când țara este sub primejdie, și faceți-vă trezirea și credeți chemării de sus, căci Eu, Domnul, sunt gata, numai să văd ieșită oastea credincioasă chemării sfinte la datorie pentru țară, că n-are cine trezi țara în vremea de primejdie, căci păstorii bisericii creștine au adormit demult și s-au dat de partea vrăjmașului roșu și-i fac jocul pe bani și n-au milă de țară și de turmă, și voi veni Eu, Domnul, în cuvânt în zi de praznic de Înălțare și voi da iar și iar să-i trezesc din amorțeala cu care dau să vândă turma, s-o vândă de tot și s-o amestece cu toți necunoscuții de Dumnezeu și de sfinți și de părinți, și care se vor cu nume de turmă creștină, când ei calcă peste sfinți și peste datini.

Îi voi povățui pe păstorii de biserică să nu vândă țara și creștinii, să nu se dea cu dușmanii lui Dumnezeu, căci vremea este să înceapă judecata, și de la casa lui Dumnezeu începe ea, precum este scris, și vai lor dacă vor fi dovediți potrivnici pe scaune de biserică!

Acum ne împărțim pentru veghe, Eu și oștirile de sfinți și de îngeri peste pământul român, și din zori în zori veghem și lucrăm în ziua aceasta pentru sorți așezată.

Las pacea Mea peste neamul și pământul român, dar lângă pace scriu război, că fără de război nu este pace, nu este pacea cea de după război.

O, neam român, cântă-ți imnul deșteptării și ocrotește-ți soarta și lasă cuvântul Meu să poată peste tine și lasă-te să poți prin cuvântul Meu cel plin de putere. O, pace ție în vreme de război! Pace duhului tău prin duhul înțelepciunii de sus acum, în ziua aceasta a cuvântului tău pentru țară.

Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar numele tău este Țara Domnului, Țara strălucirii, țara Mea cea de azi, țara românilor, căci cuvântul Meu este lumină mare, iar Eu, Domnul, atât cât sunt în lume Lumină a lumii sunt, precum este scris. Amin, amin, amin.

Intru în cartea cuvântului Meu, în care Mă așez cu grăirea Mea din zilele acestea, carte care mărturisește că vine Domnul cuvânt pe pământ și cârmuiește cu glasul cuvântului Său lumea, și tainic se petrece această cârmuire, căci scris este despre Mine că voi veni cu sfinții în oștiri din cer și că din gura Mea va ieși ca sabia ascuțită cuvântul cel cârmuitor peste neamurile de pe pământ, pe care le voi cârmui cu toiag de fier, căci Împăratul împăraților și Domnul domnilor sunt, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și iată, se împlinesc cele scrise în Scripturi, căci Eu vin și împlinesc.

O, vin cuvânt pe vatra neamului român. Țara Mea de dor și de minuni și de taine cerești este această țară, dar cine nu Mă lasă pe Mine cu voia Mea peste ea, cei ce-Mi stau potrivnici în ea, aceia să știe că-Mi sunt dușmani și că se împotrivesc Împăratului împăraților și Domnului domnilor și nu-L cinstesc pe El și nu-L vor pe Cel ce a făcut cerul și pământul și omul și toate câte sunt, toate văzutele și nevăzutele facerii Lui.

O, vin cuvânt la tine, țara Mea de azi, că am în mijlocul tău cortul Meu cel sfânt, cetate de scaun am pe vatra ta și-Mi las în ea glasul cuvântului Meu, cu care tainic cârmuiesc lumea. O, vin să te trezesc și să te scol la luptă, neam român, că vine ziua tragerii la sorți, iar tu dai să nu ieși să dai piept cu dușmanul care te voiește pe mai departe supus sub voia lui, sub legea lui, și nu dai să ieși să vezi bine cine este pentru tine și de partea ta, cine se luptă după adevăr pentru viața ta. O, nu sta în nepăsare! Vin cu sfinții în oștiri ca să lupt pentru tine, și suntem din cer cu ajutor mare, numai să te găsesc la luptă și nu în nepăsare. Eu, Domnul, îți dau de știre că e zi de război pentru viața ta și că dușmanul cel roșu dă să te lovească pe la spate iar și iar, și tu nu trebuie să stai fără veghe, că ești sortit de strămoșii tăi să fii neam puternic, să fii biruitor și înțelept, neam român, și să lupți pentru aceasta.

O, iată ce văd! E pregătit dușmanul cel roșu din stânga ta să-și câștige pe mai departe stăpânirea peste tine, popor român, iar Eu te vestesc să te ridici și să vezi bine ce ai de făcut și să chibzuiești pentru aceasta, iar Eu îți dau ajutor pe Duhul Sfânt, să sufle peste tine și să faci tu vrând-nevrând, știind sau neștiind să faci voia Mea, căci voia Mea este binele cel pentru tine, fiu român. O, ascultă-Mă, ascultă-L pe Domnul Dumnezeul tău, Care știe și vede ce este bine pentru tine, iar tu nu te lua după omul vopsit în roșu, după cel atât de străin pentru binele tău. Vin și te strig: deșteaptă-te, românule! Primește povață din cer și lasă voia lui Dumnezeu peste tine, că iată, stai în nepăsare și vine ziua tragerii la sorți și trebuie să deschizi ochii și să vezi pe cel ce este bun sau rău pentru tine și să alegi cu dreapta, nu cu stânga, fiu român. O, alege pe cel ce te povățuiește grăindu-ți adevărul pentru veghe peste tine, și să nu alegi pe cel din stânga, pe cel cu gura plină de duhul minciunii, că iată cum te stăpânește cu mână vrăjmașă ție acum și cum dă să te ducă cu vorba ca să te aibă pe mai departe pradă pentru câștigul lui nedrept, iar tu de ce nu vezi, de ce nu înțelegi, oare, și de ce stai și nu te aperi și nu ridici cuvânt ca să te dezrobești?

O, scoală-te și fă semnul sfintei cruci, popor român, popor creștin, și cu acest semn să biruiești, și să fii împărat, nu slugă în țara ta, nu biruit de hoarda cea roșie cu multe capete peste tot, și care dă să te facă să crezi că nu mai este ea, dar iat-o cum dă să se ridice din întunericul ei și să te înșele iar și iar! O, dar fiara aceasta roșie nu poate fi biruită decât de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, căci așa este scris, iar tu deschide-Mi când vin și te vestesc de luptă, neam român, căci în fruntea luptei sunt Eu, Domnul, numai să am oșteni de partea Mea din mijlocul tău, căci trebuie biruită fiara cea roșie, că hulește și are nume de hulă și multe nume, nu numai unul.

Îți trezesc din așternutul lor strămoșii, cu arme din cer să vină să biruiască pentru tine, popor român, că e zi de război ziua tragerii la sorț pentru cârmuire peste cetățile țării, căci cei din stânga au căutat strâmtorare să-ți pună în față și să te tragă cu înșelăciune legiuită de ei sub stăpânirea lor, sub care acum te țin supus și te mint de dimineață până seara și dau să-ți piardă veghea pentru ziua care te va întreba cu cine te alegi. O, nu te alege cu cei ce te stăpânesc acum de la ei înșiși voire și putere, ci alege-te cu cei ce s-au sculat cu duh curat ca să ajute lupta cea dreaptă, pe care au ascuns-o de fața ta potrivnicii celor drepți pentru tine.

O, popor român, tu ai avut cârmuitor veghetor cu mare iubire de țară și cu multă milă de tine, și altul a venit în locul lui acum și doarme acela la cârmă și petrece voia sa, dar tu auzi glasul celui ce ți-a fost cârmaci, și care trage semnalul pentru veghe, veghind pe mai departe pentru tine din locul lui de cârmuire peste cei ascultători strânși lângă el. El este cel ce te iubește, veghind și iubind și strângând oaste curată pentru binele tău, iar cei ce stăpânesc acum țara nu sunt de partea ta, și se vede bine aceasta. O, deschide ochii ca să vezi aceasta, popor român! Ieși la luptă dreaptă, că Mă doare să te văd mințit și tot mințit și să te văd că stai în neștiință și în nepăsare.

Eu, Domnul, îți vindec acum vederea și mintea și te curăț de neveghe și te umplu de Duhul, ca să ieși la luptă și să alegi lumină, și nu întuneric pentru țara ta, și să ieși de sub oamenii minciunii vopsiți în roșu, semnul lui antichrist, iar tu trebuie să știi aceasta, că ești neam creștin. Eu, Domnul, te deștept, iar tu scoală-te să biruiești, după cum este cuvântul Meu de peste tine, neam român. Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă, iar tu fii iscusit, fiu român, și lasă voia Mea să lucreze peste tine, ca să nu plângi rămânând cu vrăjmașii în spate.

Iată, sunt cu oștiri cerești deasupra și grăiesc neamului român și am cu serbare pe împărații creștini Constantin și Elena, fiu și mamă. Îi am purtați cu suită cerească pe cei ce s-au lăsat atinși de Domnul și s-au făcut împărați creștini și au dat putere și stăpânire creștinilor pe când cei eretici luptau să biruiască ei biserica lui Hristos în vremea aceea, dar Eu, Domnul, i-am arătat împăratului semn ceresc și l-am povățuit cum să biruiască pe potrivnici și cum să aleagă pentru el și pentru poporul lui apoi calea de urmat în viață. O, tot așa te îndemn și pe tine, să te scoli, popor român, și cu semnul sfintei cruci să biruiești pe cei ce te atacă din spate și din stânga ta ca să te stăpânească tot mereu și să sugă pentru ei avutul țării, după cum au făcut și până acum, și iată, trebuie alți cârmuitori, care n-au lovit peste țară și peste neam. Toate acestea Eu, Domnul, te învăț acum, popor român, dacă voiești să-ți fie ție bine, și dacă voiești să fii vegheat de Dumnezeu pentru acest bine, căci tot binele vine de la Dumnezeu, vine din cer când vine, așa cum a venit și peste poporul împăratului Constantin în vremea domniei lui, pe care am povățuit-o Eu, Domnul, iar el a primit și a împlinit.

— O, cum să nu primesc, cum să nu împlinesc, cum să nu ascult, Doamne, când Tu ai adus în calea mea semn ceresc de biruință în fața marii oștiri, care venise să mă biruiască? Tu însă m-ai ridicat biruitor, iar eu Ți-am mulțumit cu credința mea în Tine și le-am dat putere celor din neamul creștin să Te urmeze cu libertate, Doamne, și s-a aprins tărâmul împărăției mele de slava Ta apoi, de creștini slăvitori și fericiți pe cale cu Tine, o, și mă doare în cer, cu toți sfinții mă doare, pe toți ne doare când vedem pe stăpânii de biserici cum dau acum să abată turma creștină spre amestecare și cum nu se tem să facă această dezlegare spre dezmăț apoi și spre părăsirea datinilor creștinești, și e durere mare în cer, și dăm să luptăm de sus și să oprim această nelegiuire potrivnică duhului bisericii Tale cea din străbuni, Doamne.

O, și eu, de lângă Tine dau să ajut și să trezesc neamul Tău român, neamul Tău de azi, și merg cu sfinții români, pe care Tu îi ridici acum din așternuturi ca să lucreze ei cerește pe pământ, căci voia Ta numai din cer poate să fie lucrată, de vreme ce duhul rătăcitor suflă tot timpul pe pământ ca să-i atragă de pe calea Ta până și pe cei ce Te cunosc și Te știu de Dumnezeu al cerului și al pământului și al lor, Doamne. O, ridică Tu semn de biruință înaintea românilor și ajută duhul și mintea și mâna lor să poată face voia Ta pentru ei, iar noi, cei din cer, să lucrăm de deasupra și să fie împlinită din cer, și nu de pe pământ voia Ta. Te rugăm pentru aceasta, noi, sfinții Tăi, dar Tu ești Cel ce împlinești, Tu ești Cel ce poți, Doamne. Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce pot, numai să asculte neamul român acum îndemnul Meu cel tainic, că tainic lucrez la inima și la mintea și la voirea lui, de vreme ce stă în nepăsare și în neștiință acum acest neam.

O, e de luptat pentru nimicirea lui satana și a neștiinței, căci neștiința față de cele ce se săvârșesc pe pământ aduce neveghe și aduce necaz. Iar Eu, Domnul, te strig cu trei zile înainte, neam român, și te povățuiesc și te așez la veghe, iar dacă tu te vei lăsa atins de adierea Mea cea tainică te vei scula la luptă și vei putea de la Dumnezeu pentru soarta ta, căci din cer vine ajutorul, nu de pe pământ vine el.

O, pace ție îți spun, neam român! Am grăit cu tine cu îngrijorare și Mă apasă dureros grija de tine.

Mă scriu cu numele Meu la sfârșit de cuvânt. Iisus Hristos. Amin.

Acum dăruiesc duhul înțelepciunii peste neamul român, care are în față o cumpănă, o încercare de trecut, și e în neveghe pentru viața lui de mâine acest neam, la care mereu am strigat și mereu strig.

O, neam român, pun în veghe pentru tine oștirile cerești spre îndrumarea înțelepciunii și a voinței tale pentru veghe, căci soarta ta e în cumpănă acum, e pe mâini rele acum, și nu știi și nu dai să te ferești și să scapi de această primejdie. O, nu e bună nepăsarea, că e somn adânc nepăsarea. O, scoală-te și pune-ți voința și cuvântul pentru țara ta, pentru viața ta. O, caută să scapi de dușmanii care nu te mai scapă de sub mâna lor de peste tine, că iată, nu se dau luați de pe scaunele lor, dar tu ia putere de sus și apără-ți țara de cei ce nu vor să plece de peste tine cu puterea lor vrăjmașă ție, neam român. Eu, Domnul, îți dau să ai biruință, dar să vrei și tu să ai, și să te scoli la luptă acum pentru țara ta, că vine zi de tragere la sorți, iar cei primejdioși ție se vor pe mai departe mari și tari peste tine, și iată-i, își flutură năframele roșii pe sub ochii tăi și sunt semn primejdios aceștia.

O, trezește-te din amorțire, popor român! Eu, Domnul, te strig și te îndemn să te trezești, o, țara Mea de azi, că vreau să te ajut, vreau să te scuturi de duhul și de oamenii minciunii și de planul lor cel mincinos. Eu pot aceasta, numai să vrei și tu să poți și să răsturnăm nădejdea lor.

O, țara Mea, țară română, țara venirii Mele de azi, Mă gătesc cu sfinții ca să-ți lucrez ocrotirea. O, nu știi ce noroc mare ai tu că sunt Eu peste tine cuvânt în acest timp. Nu știi cât de mult ocrotesc Eu locul Meu din mijlocul tău și pe cei ce Mă dau ție cuvânt din cer venit. S-ar prăbuși neam peste neam dacă n-aș fi Eu în vremea aceasta cuvânt peste tine, și peste pământ din mijlocul tău. O, pace ție! O, ești frumoasă la chip așa cum Tatăl Meu te-a zidit. Ești mândra Mea între popoare și mulți te râvnesc, dar Eu te-am ales pentru Mine să fii, și Mi-am ales din mijlocul tău ucenici și i-am așezat pe ei înaintea Mea pentru tine, iar ei Îmi deschid când vin cuvânt la tine, și apoi Mă dau ție ca să Mă împlinești, ca să te faci frumoasă ca Mine și să lucrezi la frumusețea ta, căci scris este despre cei frumoși: «Vor fi asemenea Lui».

O, scoală-te înaintea Mea, că intru la tine cuvânt de povață de viață, neam român. Ia cartea cea sfântă și deschide-o în dreptul poruncilor vieții și caută să împlinești, căci este scris să iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta, și este scris să nu mărturisești strâmb, să nu furi, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu râvnești ce nu este al tău sau al aproapelui tău, și este scris să iubești ca Dumnezeu, că Eu vreau să cobor pe pământ și să stau văzut în mijlocul unui popor care împlinește poruncile Mele, poruncile vieții, căci cum altfel ar fi să dobândească omul viața și să trăiască apoi?

O, voiesc să cobor pe pământ veacul cel veșnic, cerul cel nou și pământul cel nou, aceasta voiesc, și la aceasta lucrez cu sfinții, cu îngerii, și cu cei ce Mă primesc și Mă vestesc de pe pământ cu cuvântul Meu, care coboară din cer și povățuiește, dar trebuie să-Mi curățesc calea și locul slavei Mele, trebuie să te curățesc, pământ român, și trebuie să se sfințească fiii tăi, vrând-nevrând trebuie să asculte ei de soarta lor cea de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, aceasta Îmi este lucrarea Mea cea de azi în mijlocul neamului român, și de aceea ocrotesc Eu cu toate oștirile cerești pământul român. E măreață lucrarea cuvântului Meu, iar sfinții Mei văd această coroană deasupra pământului și a neamului român și-Mi stau în ajutor toți sfinții și toți îngerii și toate puterile și stăpâniile din cer tot timpul, și aș vrea să înțeleagă și omul această măreție, cu care Eu, Domnul, Mă tot vestesc de șaizeci de ani pe vatra acestui neam, și am scris peste acest pământ nume nou, am scris Ierusalim nou, că Eu vin cu sfinții pe acest tărâm și serbăm pe el serbările creștinești, cer și pământ laolaltă în sărbătoare, iar cuvântul Meu încununează zilele Domnului.

Dorul de Dumnezeu, acest mare dar sfânt voiesc să-l las peste neamul român, ca să fie el neam de nebiruit și să aibă putere să spulbere orice rău care dă să se îndrepte către acest popor și către acest pământ. Duhul rugăciunii sfinte și cu putere, aceasta dau să dăruiesc neamului român, căci Eu la rugăciunea omului îndurerat după Dumnezeu lucrez minunat, lucrez cu biruință.

Dorul de Dumnezeu îi îndulcește omului sufletul și se face dulce de tot omul cel plin de acest dor. Numai iubirea cea de sus poate așa ceva când ea este în om, și tot așa și omul poate, poate prin iubire, ca un îndrăgostit, căruia totul i se îndulcește și totul se face dulce în jurul lui, și e ca o vrajă această minune sfântă. Fărădelegea și păcatul ei, o, tot așa lucrează, tot cu așa putere în om și peste om, dar acestea nu vin din cer, ci vine din iad această dulceață mincinoasă, căci în urma ei vine plata ei, plata minciunii, ca să-și poată omul vedea deșertăciunea și să-l doară de la ea, și iată, veșnică este plata iubirii de sus în om, precum veșnică este și cea a fărădelegii, pe care omul trecător o iubește și i se închină ca unui dumnezeu.

O, neam român, duhul lumii te ține sub robie, și cât aș vrea să nu te mai înșeli cu el, să nu-l mai iubești pe cel ce te înșeală spre robie! O, nu e duhul vieții duhul lumii. Cei ce sunt plini de lume sunt lipsiți de viață și sunt robi ai lumii și ai duhului ei, dar cei ce sunt plini de viață sunt goi de lume și de duhul ei și sunt fii ai vieții. O, îndeamnă-ți sufletul să nu greșească, fiu român, că ușor îi este omului să-și aleagă pierzania. Iată, îți dau tămăduire de duhul lumii dacă voiești să iei de la Mine vindecare de acest rău dușman de peste tine, și pe care nu poți singur să-l dobori și să te vindeci apoi. Când ești neputincios și-ți este sete de la suferință te ridici să bei un pahar de apă, dar mai cu minune este leacul dacă-ți dă cineva cu dragoste să bei și să prinzi vlagă bună, căci dragostea dăruită vindecă mult. Iată, primește dragostea Mea, fiu român, și scoală-te să bei de la Mine, că veșnic vei avea ceea ce Eu îți dau.

În zi de sărbătoare de sfinți Mă fac Păstor blând peste neamul român și-i dau darul credinței ca să Mă poată lua în inimă dacă-Mi las peste el cuvântul. Îmi cer sfinții să întăresc la veghe acest neam dacă Tatăl Meu Savaot l-a ales să-Mi fie casă de primire pentru cuvântul Meu, care se lasă peste pământ, și iată, e țara română întâia între popoare prin această alegere a Tatălui, căci pământul pe care stai tu acum, neam român, a fost el primul petecuț de pământ ieșit din ape la facerea lumii, și, iarăși, tu te-ai înființat ca neam creștin odată cu nașterea Mea pe pământ și ai două mii de ani cât Fiul lui Dumnezeu de când ești tu creștin, neam creștin. O, și ce frumos, că și acum, la sfârșit de timp, tot tu ai darul de a coborî peste tine glasul cuvântului Meu, grăirea Mea, venirea Mea cuvânt peste pământ, că sunt cu zeci de mii de sfinți în cete-cete în văzduhul tău, pe cerul tău, popor român, și-Mi scriu pe vatra ta cuvântul iubirii, căci din marea lui Dumnezeu iubire se petrece între cer și pământ această minune pe așternutul tău, care s-a făcut popas lui Dumnezeu și sfinților Săi, iar cerul cel de deasupra ta, la fel.

O, pace ție, țara Mea de azi, neam român! O, nu te mira, nu sta în nedumerire. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău și săvârșesc în tine această minune, căci sunt Cel ce sunt și Cel ce pot tot ce voiesc să fac, iar tu caută cu taina inimii curate ca să-Mi cunoști glasul Meu de Păstor milos și să asculți povața Mea, cu care te păstoresc, iar slava Mea din tine este cuvântul gurii Mele în mijlocul tău.

O, pace ție, cetatea Mea de azi, Ierusalime nou! Scris este că voi zidi din nou Ierusalimul ca să am și azi unde să intru când vin pe cai albi cu sfinții și îmbrăcați cu cămășuță de in, toți la fel, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea cu oștirile cerești și că din gura Mea iese sabie ascuțită ca să lovesc cu ea neamurile și să le cârmuiesc cu toiag de fier, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și nu ies cu nimic din Scripturi dacă așa Îmi este lucrarea sau dacă ar vrea cineva să Mă judece după lege.

Vin la tine cuvânt, neam român, și te păstoresc în vreme de furtună, că văd lupi pândind din ascunzișul lor ca să te despoaie de datini și de credință și de binecuvântarea Mea și a sfinților Mei. Iată, stau de veghe peste tine cu sfinții și cu părinții cei din cer și te povățuim să veghezi și tu și să crezi că e vreme de furtună peste tine, și nu mai ai păstori cu milă de tine ca să nu te pierzi pe cale și ca să-ți întărească ei calea cu Dumnezeu, și calea lui Dumnezeu cu tine, că iată cât de mari s-au așezat mai-marii de peste tine în nume de biserică a lui Hristos și cum te conduc ei în brațele vrăjmașului Meu și al tău, antichrist, despre care scrie în Scripturi cum va veni și cum îi va fi lucrarea sa cea ascunsă de mintea omului de rând, dar vin Eu și-i dau de gol învelitoarea cea de deasupra și-ți spun că este învelit în haină de biserică și că este lup, și nu păstor, iar Eu, Domnul, te scol la veghe în miez de întuneric și te deprind cu înțelepciunea cea de sus, că nu se mai găsește înțelepciune bună pe pământ, că pe pământ totul s-a amestecat, și e numai minciuna față în față cu omul și nu se mai cunoaște binele din rău și este nevoie de Dumnezeu cu oamenii pe pământ, ca nu cumva să-și facă blestemul cale din pricina mai-marilor bisericii, care se apleacă prea mult dușmanului antichrist, și dau să strice datinile sfinte, lăsate de sfinții părinți ca să fie ținute și păstrate la locul lor în cartea calendarului neamului creștinesc, cel mai mare neam de pe pământ. O, nu e neam mai mare și mai puternic între pământ și cer ca și neamul lui Hristos, neamul creștinesc, neamul care ține cerul pe pământ, și pe Dumnezeu între oameni, că le-am spus celor credincioși acum două mii de ani: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului».

O, veghează cu mare trezie, neam român, neam creștin, că vrea antichrist să răstoarne tot ce a mai rămas sfânt la loc, că a răsturnat prin șiretlic sărbătorile sfinților și vrea acum să schimbe de la locul din calendar sărbătoarea învierii Mele, data Paștelui, cea mai mare sărbătoare a creștinătății în cer și pe pământ, așezată bine la locul ei prin sfinții cei plini de Duhul Sfânt, și a cărei lumină vine din cer și aprinde luminile în ziua de praznic al învierii Mele, și nu-i convine lui satana-antichrist această așezare adevărată, după semnele ei dovedită, ca și atunci când Eu am înviat biruitor și am judecat prin învierea Mea pe stăpânitorul acestei lumi, după cum am scris acum două mii de ani despre însemnătatea minunii învierii Mele spre judecata celor ce M-au răstignit, a celor necredincioși de atunci și până azi.

Am pus pe masa ta cuvântul Meu și lucrarea sa, popor român. O, treziți-vă unii pe alții, fiilor români! Antichrist și slujitorii lui dau să stingă de pe pământ numele și urmele de creștin și să așeze în loc lucrarea cea vopsită în alb a întunericului lor cel fără Dumnezeu. O, sculați-vă la veghe pentru datinile sfinte și pentru ascultarea de ele, fiilor români, căci voi sunteți un popor credincios și mare prin binecuvântarea Mea cea mare peste acest petec de pământ, pe care, iată, cobor cu cuvântul pe el acum, la sfârșit și la început de timp, că iarăși zidesc cetate pentru Mine, așa cum am avut cetate și popor acum două mii de ani în Israel, poporul care M-a scos afară din mijlocul lui și M-a prigonit și M-a răstignit, dar Eu am înviat, și am plecat din mijlocul lui, iar Tatăl Mi-a dat încă de pe atunci în dar pământul român și neamul de pe el ca să fie el neam creștinesc, neamul Meu, neamul lui Hristos până la sfârșitul timpului.

O, pace vouă, fii români, fii creștini! Eu, Domnul, vă voi povățui pe voi și voi turna din Duhul Meu și vă voi hărăzi cu daruri, căci înțelepciunea cea de sus este ca în cer, și veți ști prin ea să aduceți cerul pe pământ cu toate tainele lui, cu toată slava lui, cu toată iubirea lui, căci Eu vă sunt Păstor, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Iar acum îndemn pe poporul Tău din români, Doamne, de la care să ia povață toți fiii neamului român, și le spun lor:

O, nu vă părăsiți țara, voi, fii creștini, și voi, fii români. Pentru nimic și pentru nimeni în lume să nu faceți acest pas. Fie-vă teamă să faceți aceasta și ascultați așa. Acest îndemn vine din cer. Nu călcați peste îndemnul care vine din cer la voi. Pedepsiți în voi dorința de a pleca în țară străină, căci țara binecuvântării Domnului este țara întoarcerii Lui cuvânt după două mii de ani, și e ocrotită de Domnul această țară. Cei ce părăsesc țara aceasta și se duc aiurea, aceia sunt scriși și tot scriși de satana că nu iubesc pe Domnul, Care vine cu sfinții Săi și Se face cuvânt pe vatra neamului român, aici, unde se pune la însămânțat darul credinței, care să răsară pentru cei care vor căpăta acest dar, iar cei cărora le-a fost dăruit, aceia să-l țină, să-l păstreze prin lucrarea iubirii, căci credința este prin iubire zidită în om.

O, țară română, țara Mea cea de azi, sunt în tine cuvânt și te îndemn la iubire și la dor de Dumnezeu, căci Dumnezeu te veghează mult mai mult decât orice tărâm de pe pământ, fiindcă are în tine cetatea cuvântului Său, peste care El veghează și binecuvintează. O, ai grijă de tine și de Domnul Dumnezeul tău, dar de tine să ai grijă ca de Dumnezeu, că altfel tu faci cele ce nu-I plac Domnului tău și legilor Lui sfinte, și vine suferință și primejdie peste cei necălăuziți de Dumnezeu.

Am proorocit prin acest cuvânt că vor lua foc capetele neacoperite, și M-am uitat la jalea celor ce le-a luat părul foc, de fugeau cu focul în cap, iar când să-și stingă părul și-au ars mâinile, bietele suflețele usturate de suferință. O, dacă erau plăcuții Mei ar fi fost cu ei ca și cu cei trei tineri din cuptorul de foc și le-aș fi trimis pe îngerul Meu și i-aș fi scos nevătămați din foc, dar au fost vătămați, iar mulți din ei și-au sfârșit suflarea, și s-a împlinit cuvântul Meu care vede înainte faptele celor neascultători de legile sfinte.

O, iată ce-ți spun: tu ai pecete de neam creștin încă de la nașterea ta, popor român, dar nu e bine să porți numele lui Dumnezeu, și să slujești plăcerilor vrăjmașului diavolul, o, nu e bine așa. Caută să te îndeletnicești cu bucurii sfinte și să-ți deprinzi inima cu iubire de Dumnezeu, căci inima a fost făcută de Dumnezeu în om ca să-I fie Domnului locaș de odihnă. Omul însă și-o dă vrăjmașului Meu și al său, și vine apoi suferință pentru această nedreptate asupra Făcătorului omului.

O, așează-te în genunchi înaintea Mea și te roagă să-ți dau statură sfântă și să fii tu bucuria Mea și a sfinților Mei și a îngerilor Mei, neam român. O, vino în dragostea Mea. Tu ești plămadă bună, dar adu-ți aminte de aceasta. Amin.

Acum Îmi întind brațele spre tine, țara Mea de azi, și-ți lucrez ocrotire. Sfinții și îngerii sunt în slujba Mea pentru ocrotirea ta mai ales. Am în ziua aceasta praznic sfânt pe vatra ta și te cuprind cu cetele de îngeri și-ți întăresc priceperea pentru adevărul cel din cer pe pământ și-ți trezesc duhul, și în taină te călăuzesc ca să te trezesc. O, pace ție! Oștiri de îngeri îți întăresc hotarele și paza la hotare, dar te aștept să-L înțelegi pe Dumnezeu, popor român.

În această zi sfântă cuvântul Meu îmbrățișează pământul și neamul român. Sunt deasupra cu oștirile cerești și port cu cei din cer durerea de la jalea celor ce plâng nemângâiați acum, după ce s-a abătut încercare cu durere peste acest neam și zile de veghe.

Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt învăluit în cuvânt. Dau glas cuvântului Meu și îi spun neamului român că am șaizeci de ani scriși în cartea Mea de azi, pe care am întocmit-o și am împărțit-o cu tot cuvântul din ea, izvorât din gura Mea în acest timp scris, și am dat-o neamului român începând de la cei din frunte și până jos, că am grăit mult, și tot mai mult grăiesc de o vreme și strig cu cuvântul, strig îngrijorat și înduioșat, strig să se scoale la veghe acest neam și să se ridice deasupra răului și să vegheze să fie viu, căci vai celor ce dorm mult și nu veghează mult, căci cei ce dorm noaptea dorm, precum este scris, iar acest dormit mult se numește noapte și se pune noapte multă peste neveghe.

Și iată, te-ai sculat la veghe, popor român. O, cât te-am strigat, cât te-am povățuit ani la rând și te-am îmbiat să te ridici și să veghezi pentru viața ta și a Mea, pentru iubirea dintre tine și Mine ca să fiu Eu viața ta, iubirea ta, veghea cea de peste tine să fiu, o, neam român!

O, tu nu știi în ce cinste te-a așezat pe tine Dumnezeul tău, popor iubit de Dumnezeu pentru istoria ta. Ești ales aparte de Tatăl Meu să fii tu la sfârșitul timpului țara Domnului, cetatea în care, iată, vine Domnul în cuvânt pe pământ și Se împarte, și știu popoarele de taina Mea cu tine, o, țara Mea de azi. O, nu te îndoi, nu te întreba de ce așa, de ce ești tu acum țara Mea. Tu știi ce am pățit Eu, Domnul, acum două mii de ani de la poporul la care am venit din dreapta Tatălui, că M-a scos din mijlocul lui prin moarte pe cruce, și l-am plâns mult pe Israel atunci și-i spuneam mereu așa: «Am voit să te adun sub aripile Mele, popor ales, și apoi atât de încăpățânat pentru alegerea ta. Mi-am trimis spre tine toată bogăția din cer și ți-am dat hrană îngerească să mănânci în vreme de foamete, dar tu n-ai voit să rămâi poporul Meu, că nu L-ai ascultat pe Dumnezeu, și iată, ți se lasă casa pustie, pustie de Mine, și nu Mă vei mai avea sau vedea în mijlocul tău cu lucrul Meu ceresc până nu va fi să vină timpul să spui: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».

O, iată, vin în numele Tatălui, vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, și aș voi și tu să Mă auzi și să Mă binecuvintezi în cuvântul Meu de azi, că te aștept să-Mi cunoști glasul și cuvântul pe care-l izvorăsc din gura Mea în mijlocul neamului român încă din anul 1955, și iată azi, cuvântul Meu e râu care dă peste margini, plin de înviere pentru făpturi.

O, Israele după trup Israel, uită-te în cuvântul Meu de azi ca să înțelegi pe Cel ce vine iarăși de la Tatăl pe pământ cuvânt și-Și naște un popor credincios Lui și purtător de Dumnezeu, și scoală-te și tu întru credință, o, scoală-te! Amin.

O, am arătat, popor român, am arătat acum prin cartea Mea de peste tine și ți-am spus cum îl plângeam acum două mii de ani pe Israel cel necredincios venirii Mele, și pe care l-am lăsat pustiu de Mine apoi, și cum îl strig și azi să-Mi cunoască venirea și glasul și strigătul Meu după om, iar acum grăiesc ție, popor român, popor încercat de suferință, și spun așa: Duhul proorociei stă în mijlocul neamului român și se așează pe această vatră cuvântul Meu și Mă vestesc Eu Însumi cine sunt. Sunt Fiul Tatălui Savaot, Cel ce M-am născut acum două mii de ani în peștera din Betleemul Iudeii, Cel ce am fost răstignit pe cruce la treizeci și trei de ani de la nașterea Mea, și sunt Cel ce M-am vestit pe Mine Însumi că voi veni iarăși să judec pe vii și pe morți și să dau fiecăruia după cum este fapta sa, și duhul proorociei este lucrarea Mea în mijlocul neamului român și port de mânuță acest neam și-l călăuzesc cu cuvântul.

O, nu de ieri sau de azi grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, popor român. Am pe vatra ta dovadă întărită cu martori și am istorie scrisă șaizeci de ani de cuvânt, iar cartea poartă pe scoarța ei numele Meu cel de azi: Cuvântul lui Dumnezeu. O poți găsi pe cale dacă nu ai dat de ea până acum, după cum pe cale poți găsi și defăimările asupra cărții cuvântului Meu și asupra poporului purtător de Dumnezeu în mijlocul tău, și care poartă din greu sarcina venirii Mele cuvânt pe pământ și este grăit de rău de cei necredincioși.

O, Eu te-am strigat îndelung, îndelung prin glasul cuvântului Meu și te tot strig, popor român. Ești scris în planul cel pentru azi al lui Dumnezeu și ai scrisă în dreptul numelui tău proorocie măreață. Ești scris să fii lumina popoarelor și a limbilor de pe pământ, din pricina luminii cuvântului gurii Mele, care izvorăște ca râul din munte, coborând la vale ca să ude în cale pământul și omul și ca să crească cer pe pământ și ca să se îmbrățișeze cerul cu pământul pe vatra ta. E multă și lungă grăirea Mea din tine. O, caută-Mă, și Mă vei afla cu toată slava cuvântului Meu, prin care-Mi întocmesc și Îmi călăuzesc un popor credincios și sfânt, pentru ca să te sprijin pe tine, popor pecetluit de Dumnezeu încă de la nașterea Mea între oameni, când Tatăl te-a întocmit și pe tine și te-a botezat cu credința cea pentru Mine și ți-a dat o soartă dulce pentru sfârșit de timp, și te-a ales încă de pe atunci să fii tu azi țara întoarcerii Mele după două mii de ani, casă primitoare pentru Hristos, Cel ce vine din ceruri pe pământ cuvânt ca să-Și pregătească ziua slavei și un popor ales pentru slavă.

Iar acum te îmbrățișez în cuvânt și te strâng la pieptul Meu duios, și cu glas de Păstor milos îți mângâi suspinul și-ți spun: Nu mai plânge, o, nu mai plânge! Umple-te de Duhul Sfânt! Ia iubire din iubirea Mea ca să ai, și adu-ți aminte de Mine așa cum Eu aștept, și nu așa cum știi tu să faci aceasta. O, vin să te mângâi în durere. Mângâie-Mă și tu. Mult mai îndurerat sunt Eu, Cel mereu îndurerat. Te strâng la piept cu brațe de Păstor duios și milos și-ți dăruiesc grăirea Mea cu tine. O, caută tu pe vatra ta cartea cuvântului Meu, carte în care M-am scris cu însuși glasul Meu și am legat-o în copci și am pus-o pe masa ta ca s-o deschizi și să vezi apoi în ea lucrul Meu cel mult trudit ca să Mă așez cuvânt pe pământ. Să știi că pe nori stau deasupra ta și-Mi slobod glasul peste tine, iar cei ce au urechi de auzit cu ele Mă aud și Mă așează în carte cu toată grăirea Mea, cu multul Meu pogorământ, că mult Mă aplec, din cer și până pe pământ Mă aplec cu toate oștirile cerești, cu care Mă port, că este scris să vin prin cuvântul Scripturii care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi și vor auzi cei din morminte glasul cuvântului Său».

O, țara Mea de azi, o, neam român, ești în durere acum, iar durerea te-a așezat la veghe. O, ai grijă, ai grijă că ai nevoie de un sfat înțelept acum. Este scris cuvânt cu înțelepciune în el și care spune: „Cine nu are în casă un bătrân înțelept, acela să caute mult și să-l cumpere pe el și să-l aibă”. O, tu ai în mijlocul tău pe omul cel încercat îndeajuns și deprins cu înțelepciunea cea bună pentru viața ta de azi și de mâine. Nu-l lăsa să apună pe cel ce iubește atât de duios și atât de milos viitorul tău. Caută după el și primește-i sfatul, că Eu, Domnul, voiesc așa să te ajut și să te sprijin în vreme de încercare, când nu sunt în mijlocul tău veghetori înțelepți și deprinși cu cel mai bun sfat pentru tine acum, iar tu ești fraged de tot, popor român, și-ți port grija și Mă uit în părți peste tot ca să te ocrotesc de cei ce se uită după tine să te găsească în slăbiciune și să se dea binefăcători ție când ei nu sunt de partea ta.

O, copii fragezi cu inima și cu iubirea, ați umplut piața cu adunarea voastră, cu strigătele voastre după ajutor. Vă privesc din nori cum stați de veghe, așteptând izbândă dulce pentru voi. Le cereți socoteală celor ce sunt acum la cârmă și la putere și știți că ei nu sunt pentru voi, iar voi sunteți plăpânzi, dar Eu am turnat peste voi ca să aveți ochi și ca să-i vedeți pe cei ce stau la cârmă necredincioși vouă, și cărora le strigați să plece. O, să plece, dar mai întâi să punem ceva în loc, o, fii români. Țara română are și ea o carte, care se numește cârma țării și trebuie după ea lucrat și făcut curat, că dacă altfel se lucrează se calcă legea, iar călcarea de lege se pedepsește de legea însăși.

O, căutați cea mai coaptă înțelepciune și fiți primitori de sfat, fii români. Este în mijlocul vostru cel atât de veghetor și iubitor de țară și de neam, care a stat pe scaun de veghe timp de zece ani prin multe feluri de furtuni și de încercări încâlcite cu totul, și care a avut în jurul lui tot pe cei de azi, care s-au așezat și atunci și acum prin însăși puterea lor, pe cei pe care voi vreți să plece de pe scaune. O, e greu să-i dați voi jos, dar primiți sfat, că trebuie să lucrăm după lege și să biruim, iar apoi să nu uitați să vegheați mult și mereu, fiilor. Puteați și până acum să faceți aceasta în toți anii grei prin care a trecut țara, dar n-ați făcut ochii mari și n-ați primit trezirea când v-am strigat, căci Eu, Domnul, mereu am strigat la voi și v-am spus: Treziți-vă! Găsiți în cartea Mea strigarea Mea spre voi, că la timp strigam în toate încercările de peste voi și vă rugam să vă treziți, dar n-am fost primit cu credință ca să nu fi ajuns voi sub greu acum, o, fii români.

O, e mare primejdie lipsa de veghe, și mai ales lipsa de sfatul cel mai înțelept în vremi de încercare grea. Mă aplec, popor român, și te povățuiesc acum. Iar și iar te povățuiesc să cauți în mijlocul tău sfatul cel bun pentru tine al celui ce a vegheat ani mulți până acum prin mult greu la cârmă pentru soarta ta, și primește sfatul înțelepciunii lui ca să te izbăvești de greul cel de acum, și care de mult te apasă. Eu, Domnul, am lucrat mereu prin oameni pentru oameni, și nu altfel a fost ajutorul Meu pentru oameni, iar tu veghează, neam român, că precum Eu, Domnul, voiesc ca om prin om să se ajute și să se mântuiască din greu, tot așa se sârguiește și satana ca om prin om să se piardă, și-ți spun aceasta cu grija Mea de tine, ca nu cumva să asculți tu oricum sfat în vremea aceasta de cumpănă, căci oamenii își caută mărirea lor și bucuria de la ea, și prea puțini sunt cei care caută izbăvire și ajutorare curată pentru oameni, și prin duhul lepădării de sine pot cei buni să ajute pe semeni.

O, trebuie acum om cu înțelepciune încercată, și care știe bine ce e mai bine de făcut acum pentru țară. Apleacă-te, popor român, și caută sfatul cel bun, împreună cu cel care a stat la cârmă până acum, și care știe cel mai bine cine este bun, și cine este vrăjmaș ție. O, nu te îndoi de sfatul Meu. E zi de sărbătoare, și Mă ajut în coborârea Mea la tine cu îngerii și cu sfinții și te cuprind de peste tot ca să te ocrotesc, numai să știi tu să asculți de Dumnezeu, Care vine și te povățuiește în vreme de durere.

Acum, Eu, Domnul, cobor peste duhul tău putere de împlinire a cuvântului Meu, prin care acum ți-am grăit. O, nu te potrivi cu cei ce îl urăsc pe cel ce a stat la cârmă până mai ieri, căci cei ce urăsc pe acest om înțelept nu sunt cei ce-ți vor ție binele, și iată, de aceea îl urăsc toți cei nedrepți pe cel drept pentru tine și pentru ei. Fii credincios, popor român. Nu găsești acum, în zile de răscruce nicăieri sfat sănătos, ci numai acolo unde Eu am pus degetul Meu arătător și ți-am arătat de unde să iei și să ai apoi, că nu e nimeni să te iubească pe tine atât de mult ca și acesta spre care Eu, Domnul, arăt acum pentru sfat înțelept, de unde toți pot lua ca să se lumineze și ca să lucreze peste încercarea cea grea.

O, pace ție acum! Pacea Mea o dau ție, popor român. Eu, Domnul, voi veghea să poți tu împlini cuvântul Meu de veghe pentru tine, pentru soarta ta de azi și de mâine, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

Mama Mea Fecioara are între sfinți zi de praznic în această zi și stă înaintea Mea pentru milă, fiilor, rugându-se și stăruind așa. Dau glas glasului ei, ca să fie așezat în carte duhul rugăciunii ei. Amin.

— Mila Ta, Fiule scump, să-i urmeze în toate zilele pe fiii poporului cuvântului Tău de azi. Mila Ta să îngrădească de jur împrejur hotarele pământului neamului român. Sus și jos să stea mila Ta pentru țara Ta de azi, țara cuvântului Tău, Fiule Doamne. Sus și jos, și în toate laturile ține departe, departe primejdiile omenești, care ar da să bată peste pământul și neamul român. Tu ești Cel ce veghezi, și știi cum să cureți de neascultare acest popor român, că Tu ai milă, Doamne. Toate gândurile vrăjmașe ale oamenilor mari și mici pe pământ, stinge-le și le risipește în adânc și păzește acest pământ pentru Tine și pentru sfinți, Fiule Doamne. Fie voia Ta, și nu a oamenilor mari sau mici de pe pământ, că Tu ai lucrare de mântuire pentru oameni în mijlocul neamului român. Eu stau la hotare sus și jos cu oștiri cerești și cu rugăciune Ție pentru neamul român, că rugăciunea este minunea care face minuni, iar cei ce sunt ai Tăi știu aceasta și se așează lângă noi la rugăciune pentru același dor.

O, întinde-Ți brațele, Fiule al lui Dumnezeu Tatăl și Fiule al meu, și ocrotește cu tot ce este în cer, cu toate oștirile cerești ocrotește pământul și neamul român și fă de aici mântuire pentru ei și pentru mulți. Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintează și binecuvintează și păzește și ocrotește țara cuvântului Tău, țara română, și liniștește popoarele din jur, că Tu ești Stăpân peste popoare, Fiule Doamne. Eu stau în toată vremea cu rugăciune, Domnul și Fiul meu. Așa să stea și poporul cuvântului Tău și așa să biruim, căci rugăciunea este minunea care face minuni, iar crucea este paza celor ce aduc rugăciunea lor înaintea Ta, Doamne și Fiule al meu. Amin.

— O, neam român, ai pe mama Mea Fecioara mijlocitoare și rugătoare între cer și pământ pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, numai să fii credincios Celui ce vine din cer pe pământ la tine ca să-ți îndrepte inima și viața spre El, spre Cel ce te veghează. O, țară română, te țin sub mantia Mea și te aștept să faci voia Mea, că iată, suferi. Mișcarea stihiilor în mijlocul tău îți arată durerea Mea cea de la tine. O, scoală-te la veghe și la ascultare de Dumnezeu și te îmbracă frumos, ca să stai frumos înaintea Mea.

Așează-te în genunchi înaintea Mea, popor român, și cere-Mă, dar lasă păcatul de peste viața ta, că păcatul aduce suferință. Toți ai tăi din cer stau numai într-o rugăciune pentru tine înaintea Mea. Vorbește tu cu ei între tine și Mine, că mare este această iubire înaintea Mea și a celor din cer, o, popor român!

Iar tu, popor al cuvântului Meu, fii rugător cu mare iubire din mijlocul neamului român, că trebuie ocrotit acest pământ și neam, fiindcă lucrarea Mea este în mijlocul lui, pe vatra lui. Amin.

Voi, cei ce stăpâniți popoarele și pământul, fiți cuminți, o, fiți cuminți, și binecuvântați pământul și neamul român. Aceasta vă îndemn să faceți, că am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, de unde vouă vă grăiesc, iar pentru această ascultare pe care v-o cer, vă voi păstra binecuvântare vouă când Eu voi fi cu toată puterea Mea peste popoare, precum este scris, căci omul nu va mai putea, fiindcă va putea numai Domnul. Eu, Domnul, vă voi ajuta să ascultați de voia Mea, și voi lucra Eu aceasta după planul Meu. O, pace vouă, popoarelor și stăpânilor de popoare, că fără pace voi porniți războaie și dureri vouă! Nu scoateți sabia, căci cine scoate sabia va pieri de sabie, precum este scris. Arma voastră să fie crucea și rugăciunea, împodobite de duhul cel frumos al umilinței de duh, care-l călăuzește pe om la iubire de Dumnezeu, și veți lucra pacea.

Eu, Domnul, aștept vremea sfințeniei pe pământ cu oamenii, și ea va veni, după ce omul nu va mai putea el, ci va putea numai Domnul, și atunci omul va iubi pe Dumnezeu, mereu, mereu pe Domnul.

Dar mai ales la tine strig, o, popor român, că Eu, Domnul, sunt pe vatra ta cu mare lucrare de cuvânt și strig pe omul de peste tot ca să-l opresc de la păcat, că toate războaiele au venit pe pământ peste oameni din pricina păcatelor lor.

O, neam român, dau să vină peste tine cei care-ți pot cere socoteală că nu asculți să fii creștin după toată legea creștină, iar tu ești vinovat pentru călcare de lege. O, acoperiți-vă trupul, fii români, că dacă nu veți face aceasta vă veți porni unii spre alții numai spre păcat pe mai departe și vă veți atrage pedeapsă pentru păcat.

Stau cu sfinții în văzduh și dau să ocrotesc pământul român și dau să povățuiesc acest popor să se spele de păcate și să slujească după legea sfinților părinți pe acest pământ ales de Mine acum pentru venirea Mea la sfârșit de timp cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc cărarea și slava cea de după ea.

O, lăsați luxul cel păcătos și lumesc, voi, fii români, și luați în obișnuință portul cel frumos al românului cel de demult, care avea pe Domnul peste viața sa și căruia i-a fost mult încercată viața, și am rămas cu acest neam și stau acum pe vatra lui cuvânt de povață de viață peste pământ și peste om.

Munte ceresc este locul din care Eu, Domnul, grăiesc omului de pe pământ din mijlocul pământului român, și M-am scris pe acest tărâm cu șaizeci de ani de cuvânt și voiesc să biruiesc de aici pentru cei credincioși și sfinți, pentru cei care Mă iubesc pe pământ, și să le dau lor patria cerească, și aceasta voiesc să împlinesc pe vatra neamului român, și de aceea Mi-am făcut casă și masă în această cetate, din care iarăși încep facere, facere nouă, om creștin după chipul și asemănarea Mea.

O, veniți-vă în fire, fii români. Voiesc să vă ocrotesc cu toate puterile cerești, fiilor, și voiesc să vreți și voi aceasta. Vă strig cu dor și cu îngrijorare, că mare grijă vă port vouă mai ales, că am de lucru mult pe pământ la voi. O, feriți-vă de vrăjmași, și iată, vă spun și vouă ceea ce am spus poporului cuvântului Meu, la care vin și grăiesc, și vă spun la fel: țineți cerul aproape de pământ, ca să fugă orice vrăjmaș care ar da să se apropie, că Eu sunt Cel ce ocrotesc dacă voiesc, și voiesc să Mă îndur de voi și să vă învăț să fiți creștini adevărați dacă sunteți botezați, că nu este de ajuns numai botezați să fiți, ci trebuie să fiți după chipul și asemănarea Mea, fiilor, ca să vadă toate neamurile de pe pământ cine sunteți voi și ce Dumnezeu aveți peste voi.

O, pace vouă! De Mă iubiți, de Mă primiți, pace vouă, fii români! Vă însemnez cu mâna Mea cu semnul binecuvântării, semnul sfintei cruci, dar ridicați-vă la înălțimea pe care trebuie s-o aibă neamul creștinesc, cel mai puternic între neamuri, și pe care nici un neam nu-l poate birui, căci cu el este Dumnezeu. Amin.

În zi de praznic de înălțare a Mea la Tatăl, Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt plin de cuvânt și sunt plin de dor ca să-l grăiesc, că M-am vestit acum câteva zile că voi grăi cuvântul Meu cel pentru neamul român, și amintesc acestui popor că s-au scurs șaizeci de ani de când cuvântul gurii Mele se face carte pe vatra românească și merge cartea Mea peste pământ și vestește acest timp al școlii cerești, coborâtă din slavă cu Învățătorul ei peste oameni, căci Mi-am ridicat un popor pe care l-am hrănit cu cuvântul gurii Mele în tot acest timp, și l-am așezat să facă voia Mea și să fie el casa Mea, ca să vin cuvânt pe pământ la cei ce cred în minunea acestei vremi, în venirea Mea cuvânt între oameni ca să le spun lor că sunt cu graiul Meu peste pământ și să le aduc lumină, căci am spus la prima Mea venire acum două mii de ani că Eu sunt Lumina lumii, iar acum împlinesc, ca și atunci când lucram peste pământ lucrarea pentru care am venit de la Tatăl trimis, salvarea omului.

Pun masă de cuvânt pe vatra neamului român și chem la masă cu Mine fiii acestui neam, și binecuvintez din dreapta Tatălui grăirea Mea de azi, o, și binecuvintează și Tatăl tot lucrul cuvântului Meu în zi de praznic de Înălțare, zi de amintire sfântă, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, precum M-am înălțat, tot așa și vin, și iată, vin pe nori, precum este scris.

O, Tatăl Meu Savaot, vin pe nor de cuvânt, iar Tu ești cuvântul Meu și puterea lui, și aduc Ție în această zi rugă fierbinte și-Ți cer prin ea să fii cu puterea Ta în fiii neamului român așa cum în Mine ești, o, Tată, ca să înțeleagă ei mângâierea și puterea cuvântului Meu de peste ei, că iată, sun din trâmbiță peste ei ca să-i umplu de veghe, că voiesc să-i așez pe ei acum înaintea Ta și să-i umpli Tu de puterea de a birui ei toată primejdia care dă să-i prindă sub ea, căci Dumnezeu le dăruiește lor înțelepciunea cea de sus și trezirea cea pentru ea și ochi cerești ca să vadă cu ei pe dușman și să se ridice să biruiască și să se izbăvească de strâmtorarea care se tot întinde să-i prindă sub ea, și să le fie apoi primejduită mult izbăvirea lor de sub oamenii minciunii, de sub cei ce pentru viața lor cea plină de plăceri și de trufie pun la umilință acest neam, neamul român, pe care Noi, Tată, îl iubim atât de mult, căci avem pe vatra lui staulul cuvântului Meu peste pământ, cuvântul Meu între oameni, Tată.

— O, Fiule al Meu, Tu ești cuvântul Meu și voia Mea. Binecuvântată să fie lucrarea Mea și a Ta în această zi sfântă în cer și pe pământ, și binecuvântăm acum puterea poporului român și duhul fiilor lui, ca să înțeleagă ei că stă Dumnezeu cu ei în sfat în această zi ca să-i trezească la veghe pentru paza vieții lor.

O, fii români, Eu, Tatăl Savaot, trimit la voi pe Fiul Meu Iisus Hristos, al Cărui nume mare este acum Cuvântul lui Dumnezeu. Voi de El să ascultați, și nu de cei ce dau să vă strivească pe voi pentru voia lor, și întru care Eu nu binevoiesc. O, cum să binevoiască Dumnezeu în cei ce slujesc stăpânitorului acestui veac lumesc? Cum, când ei iubesc minciuna și trufia și răutatea și dorul lor de mărire, de care toți s-au îmbolnăvit, după ce cu nedreptate au luat scaunele din capul țării ca să domnească peste voi și să vă aducă în umilință, o, fii români? Iată, Eu, Tatăl Savaot, trimit la voi Cuvântul Meu, pe Fiul Meu, pe Iisus Hristos Cuvântul, ca să vă fie vouă Învățător în vreme grea, iar voi să ascultați de El, căci Dumnezeu vă voiește vouă izbăvirea și lucrează pentru ea cu tot cerul de sfinți și de îngeri, dar este musai să vă alăturați voi oștirilor cerești cu toată credința în cuvântul Fiului Meu, căci El este Mântuitorul, Păstorul Cel cu crucea, Păstorul oilor Mele. Amin.

— O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt puterea Ta, iar ei sunt puterea Mea, precum Noi suntem puterea lor, Tată, căci Noi iubim aparte între neamuri pe fiii pământului român, țara pe care Tu Mi-ai arătat-o acum două mii de ani și Mi-ai binecuvântat-o să fie ea țara Mea la sfârșit de timp, țara întoarcerii Mele după două mii de ani, și iată, am staul de cuvânt în mijlocul ei, și am popor așezat la veghe înaintea cuvântului Meu când el se lasă peste pământ.

Iată, sunt Trimisul Tatălui, căci Tatăl Mă mărturisește și Mă așează la lucru peste neamul român, neamul Meu cel de azi, noul Meu Israel, care păstrează în mijlocul lui datina creștinească lăsată prin apostolii Mei și prin sfinți acum două mii de ani, și iată, dau s-o clatine pe ea cei ce stau așezați acum pe scaun de biserică peste turma neamului român.

O, popor român, o, fii români, sunteți strâmtorați, fiilor, chiar dacă știți, chiar dacă nu știți voi aceasta. Eu, însă, privesc din cer cu sfinții și văd durerea voastră și o înțeleg, chiar dacă voi nu v-o înțelegeți din pricina timpului de acum. O, sunteți amenințați de cei ce stau pe scaunele puterii, iar din partea scaunelor de biserică și a celor așezați pe ele sunteți în primejdie să vă rătăcească ei de credința cea din strămoși, credință care a ținut în viața cea de sus fiii acestui neam până azi, iar azi a intrat în biserică păcatul lepădării de credință, păcatul amestecării cu tot ce voiesc oamenii să însemne Dumnezeu, dar acești oameni, care așa voiesc, sunt oamenii cei vopsiți, sunt cei ce dezbracă pe om de Dumnezeu, ca să fie omul în primejdie apoi pentru viața și izbăvirea lui cea de veci. Dar Eu, Domnul, nu voiesc să vă las în primejdie, și vin să vă vestesc vouă că trebuie veghe mare și sfântă, și trebuie să strigați la sfinți, la străbuni să strigați, o, fii români, căci străbunii voștri cei credincioși stăruiesc înaintea Mea pentru voi, ca să nu fiți biruiți și trași spre rătăcirea de la credința cea dreaptă, pe care ei au trăit-o cu viața lor înaintea Mea.

O, fii români, nu vă dezbrăcați, nu vă lăsați dezbrăcați de haina de creștin, ci strângeți-v-o bine pe coapse și încingeți-vă pe deasupra cu brâul credinței, ca să nu vă fie cămășuța smulsă de furtuna cea cu fața ascunsă, o, fii români. O, treziți-vă pentru credință și pentru paza ei, fiilor, și fiți credincioși străbunilor voștri, care s-au jertfit pentru viitorul vostru cu Dumnezeu, nelepădându-se ei de credința cea din sfinți, ori de câte ori au fost puși la încercare de dușmani. Iată, cartea cuvântului Meu cel de azi este deschisă. Luați din ea și învățați puterea credinței. Așa cum mergeți la magazin să vă luați hrană pentru trup și hăinuță de îmbrăcat și tot ce vă trebuie pentru viață, o, tot așa și din cartea Mea să luați, tot ce este nevoie să aveți, și e deschisă ea ziua și noaptea și are în ea cuvântul Meu, are pe Învățătorul Cel din cer peste pământ, și de șaizeci de ani cuvântul Meu învață și cheamă și făgăduiește, și iată-l ieșit la lumină pentru oricine voiește izbăvirea, căci Eu sunt Lumina lumii atât cât sunt în lume, o, și cum să fi stat în cer Dumnezeu-Cuvântul când este atâta nevoie de lumină pe pământ?

O, neam român, Mă fac lumină a lumii pe vatra ta! O, ce mare dar ți-a dat ție Dumnezeu! Voiesc să te curăț de dușmani, popor român. Dau să Mă scutur cu Duhul Meu peste voi, fii români. Vă dau putere și duh cu putere să vă scuturați de cei ce vă voiesc umilirea, fiilor. O, sculați-vă să biruiți cu Mine, căci deasupra voastră s-au așezat și s-au întărit pe scaune dușmanii cei plini de voia lor peste voi, iar voia lor este vrăjmașă vouă și inimilor voastre și libertății voastre și pământului vostru, o, fii români. O, strângeți-vă sub steag de biruință și lucrați cât este ziuă, că iată, vă fură viața și munca, vă fură dreptul la credință și la veghe, vă fură drepturile voastre aceștia care vă stăpânesc acum de pe scaunele de sus, dar voi sculați-vă și biruiți-i pe cei ce fură zi și noapte pe furiș destinul vostru cu Dumnezeu, avutul vostru cel mai scump, căci avutul vostru este Dumnezeu și țara, iar ei nu iubesc și nu vă iubesc, căci numai pe ei înșiși se iubesc aceștia. O, sculați-vă și arătați-le iubirea voastră de Dumnezeu și de țară, căci voi ați văzut pe cei ce v-au înșelat așteptarea, și i-a văzut Dumnezeu că au dat să meargă la biserică numai când au dat să vă înșele că sunt de partea lui Dumnezeu, ca să semnați voi ridicarea lor pe scaune de domnie, dar altfel ei nu merg la biserică nici măcar de ochii lumii, și iată, sunteți în primejdie, fii români, și sunteți mințiți în toate zilele, fiilor, și nu așa trebuie să fie în țara întoarcerii Mele de la Tatăl după două mii de ani de dor și de așteptarea ca să vină acest timp. O, și iată ce găsesc acum în țara pe care Tatăl Mi-a dat-o pentru venirea Mea cuvânt pe pământ între oameni!

Eu, Domnul, am plan ceresc în mână, și după el lucrez, iar tu, țara Mea cea de azi, ești scrisă la Tatăl să fii slava popoarelor și lumină lor, și ești făgăduită de Tatăl să fii munte sfânt, spre care să se îndrepte popoarele și limbile ca să ia lumina Mea, cuvântul Meu din mijlocul tău, și care aduce izbăvire și iubire pe pământ.

O, neam român, balaurul cu șapte capete și cu zece coarne nu se dă ușor răpus, dar puterea Mea îl va birui pe el, precum este scris. Lucrarea lui antichrist dă să te cuprindă sub ea ca să nu mai ai tu pe Dumnezeu de tată, neam român, dar Eu, Domnul, voi triumfa peste orice putere vrăjmașă care stă în calea slavei Mele ca să-l dezbrace pe om de Dumnezeu, de Făcătorul cerului și al pământului și al omului, iar tu scoală-te lângă Mine, neam român, sculați-vă, fii români, ca să biruim cu puterea Tatălui, iar această putere este în cuvântul Meu de peste voi, fiilor. Luați putere din cuvântul Meu, o, fiilor, căci Dumnezeu este cu voi pe pământ prin cuvânt, și are istorie scrisă pe vatra voastră acum, în acest timp.

Pun înaintea voastră cartea cuvântului Meu, fii români. Luați din ea și mâncați și rămâneți vii, și nu vă dați morții prin nepăsare de Dumnezeu, că iată, iese Domnul în calea voastră ca să vă ajute să biruiți minciuna și pe toți slujitorii ei așezați pe scaunele de sus, și să vă învețe și să vă arate apoi pe cei care iubesc izbăvirea voastră și paza, și apoi mărirea voastră între popoare, căci cuvântul Meu este slava Mea din mijlocul vostru, o, fii români.

Iată, pun semne în calea voastră, căci Eu, Domnul, trezesc duhul vostru și trag clopoțelul, iar voi să tresăriți și să ascultați de semnele Mele, care vă aduc izbăvirea și slava, că vatra voastră este țara întoarcerii Mele de la Tatăl, și precum M-am înălțat la Tatăl după suferința Mea cea de pe cruce, o, tot așa și cobor, precum M-am suit cobor, și sunt cu voi în acest timp, fii români.

O, să nu închizi Domnului ușa, popor român. Ai în mijlocul tău fii veghetori, al căror glas îți fac trezirea și te vestesc și-ți spun cum este primejdia. Aceștia sunt cei care stau de veghe pentru adevărul despre toate câte lucrează din întuneric prin oamenii întunericului, care dau să te țină sub voia lor, popor român, dar tu trezește-te la veghe pentru descoperirea minciunii și a slujitorilor ei, căci tu trebuie să mergi spre mărire, neam român, că a sosit această vreme. Voiesc să strălucească lumina Mea din tine peste popoare, că iată, popoarele stau încordate spre războire, și voiesc să sting setea lor, o, fii români.

În zi de praznic de Înălțare a Mea la Tatăl, și de coborâre a Mea la tine cuvânt, am grăit ție, popor român, ca să te așez lângă Mine și ca să lucrăm noi în mijlocul neamurilor de pe pământ voia Tatălui nostru, iar tu ascultă strigarea Mea la tine și deschide ca să Mă primești și ca să Mă crezi și ca să biruim, căci cuvântul Meu s-a făcut carte în mijlocul tău spre izbăvirea ta, și va striga el peste popoare vestea cea din cer, și vor fi semne pentru încredințare că Domnul grăiește peste pământ și izbăvește pe cei binecredincioși. Amin.

Sfârșesc cuvântul Meu, și împuternicesc fiii neamului român să creadă în Mine, în Cel ce grăiește din ceruri în mijlocul lui.

Așez numele Meu când Îmi sfârșesc grăirea.

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.