Vine Domnul pe pământ cuvânt și Se vestește pe Sine Însuși că vine, și vine cuvântul Său spre oameni, și aceasta înseamnă că vine. E mare nevoie de Dumnezeu pe pământ, și vai pământului și celor de pe el dacă Domnul n-ar veghea peste tot pe urma omului fără Dumnezeu peste viața lui!
Sunt Domnul Iisus Hristos și am masă cu sfinții în cer și pe pământ, iar între sfinți am în coborârea Mea acum sărbătorit pe arhiereul Spiridon, mărturisitorul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh înaintea celor ce știrbeau adevărul Domnului după mintea lor.
Așez putere și veghe pentru coborârea Mea. Duhul ascultării este cel ce stă înaintea Mea ca să-Mi săvârșesc prin el lucrarea Mea pentru cei credincioși, iar tu, popor al cuvântului Meu, ești cel ce Mă primești și cel ce Mă împarți la cei ce se uită să vin la tine și să Mă împart și lor, celor ce se hrănesc cu slava cuvântului Meu din mijlocul tău.
Iată, fiii lumii sunt schimbători și se bucură în ziua aceasta în numele nașterii Mele cea de acum două mii de ani, iar Eu am în cer și pe pământ cu cei ascultători, am sărbătoarea arhiereului Spiridon, voind el să mărturisească lucrarea venirii Mele acum cuvânt peste pământ și adevărul ei cel de sus, iar cerurile se bucură de orice mărturisire a celor de sus pentru cei de pe pământ, căci cei sfinți pe pământ au cunoscut de la Domnul pe cele din ceruri și pe Domnul slăvit de aceste cete, de aceste ceruri, care formează suitele de îngeri și de sfinți, fiecare cu lucrările lor împărțite de Făcătorul lor, de Dumnezeul lor.
O, pace ție, poporul Meu! Pace aș dori să așez și peste neamul român. Mi-e duhul încordat și îndurerat de la ceața de peste acest neam. Veghez cu toate oștirile cerești, veghez tainic, căci cei ce se vor cârmuitori peste acest neam sunt plini de trufie și de neliniște ca nu cumva să fie dați în lături, ca nu cumva să n-aibă de unde să mai sugă pentru ei și pentru propășirea lor întru toate, dar Eu, Domnul, am milă multă de cei apăsați de ei și le dau lor duh treaz și Mă ajut cu ei pentru lucrarea dreptății a toate și pentru ridicarea la cârmă a celor cu inima curată fii ai acestui neam și cu dragoste dăruitoare în ei, că voiesc cu mare așteptare s-o ridic pe România pe umerii Mei și s-o port în slava Mea și s-o arăt popoarelor și să vadă popoarele cuvântul Meu de peste ea, care lucrează în ea pentru toate neamurile pământului ca să se întoarcă la Tatăl și să-L cunoască pe Fiul Său în acest cuvânt, venirea Sa după om pe pământ.
O, fii ai lumii, voiesc să Mă cunoașteți de Dumnezeu, și vin cuvânt pe pământ ca să vă stau în cale și să vă întrebați despre Cel ce vă grăiește vouă din nori. În văzduh este umblarea Mea cu sfinții și cu toate puterile cerești și oștirile lor, iar oamenii nu Mă văd cu ochii lor. Au fost și sunt însă ochi mulți între cei de pe pământ care văd slava Mea spre mărturisirea ei, ca să fie Domnul cunoscut prin biserică, prin fiii bisericii Lui mărturisitoare, prin cei cărora Domnul Se lasă descoperit cu tainele Lui, cu cerurile Lui, spre venirea văzută a împărăției Lui spre oameni, spre cei ce așteaptă pe Domnul.
O, fii români, vă cheamă Domnul la veghe. Vin la voi cuvânt să vă ridic pe voi să vă păziți țara, că aveți frați dușmani prin duhul trufiei și al lăcomiei și al dorului de mărire, și s-au așezat aceștia peste voi cârmuitori și vor să vă țină supuși sub voile lor cele fără Dumnezeu. O, treziți-vă, treziți-vă și păziți-vă glia și moștenirea cea creștinească și viața cu Domnul, și nu fără Domnul pe pământ cu voi. Eu, Domnul, grăiesc vouă acestea, că am cale de cuvânt în mijlocul vostru, și de mult am și de mult vă strig și vă îndemn, că voiesc să fac slavă mare cu voi înaintea popoarelor, fii români, și să Mă port cu ea peste pământ și să Mă fac dorit apoi, dar voiesc să trezesc duhul mărturisirii și vederea lui și să lucrez cerește pe pământ precum în cer, că a venit această vreme. Omul a încercat în fel și chip cu cârmuirea lui cea fără Dumnezeu peste pământ. O, de s-ar tăia de tot cei ce vor pământul fără Domnul și fără numele Lui cel mare peste el! O, de s-ar trezi aceștia!
O, de ce fără Domnul pe pământ? Nu vă e teamă, fii ai lumii? Nu vă e teamă pe pământ fără Dumnezeu, fără Cel ce a făcut cerul și pământul? O, nu vă puteți pune deasupra Domnului scaunul măririi voastre trecătoare ca și voi. Eu, Domnul, cârmuiesc în taină cerul și pământul și toate oștirile de sus și de jos și am puterile cerești în slujire, și n-are omul cum să treacă peste lucrările Domnului între pământ și cer. O, veniți-vă în fire, fii ai oamenilor, că al Domnului este pământul și tot ce e pe el, iar voi aplecați-vă și cereți vouă milostivirea Mea. Amin.
Am lângă Mine mărturisitor pe arhiereul Spiridon, plin de focul mărturisirii, umblând din loc în loc în cer și pe pământ pentru lucru sfânt și ajutând pe cei binecredincioși, care-l strigă în ajutor. Din ceata arhiereilor Mă mărturisește el în ziua sa de sobor între sfinți, și-Mi spune:
— O, Doamne, o, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul, Doamne, că s-a înălțat slava Ta mai presus de ceruri, o, Doamne!
O, fii ai oamenilor, până când grei la inimă și la credință? Până când iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? Este scris că pierde-va Domnul pe toți cei ce grăiesc minciuna.
O, judecă-i pe ei, Doamne, ca să cadă din sfaturile lor, că Te-au amărât, o, Doamne, și să se veselească toți cei care nădăjduiesc întru Tine și în veac să se bucure, și să le fii lor sălaș, Doamne, precum este scris.
O, fii ai pământului, să știți că numai adevărul este cel ce biruiește pe pământ și în cer. Umiliți-vă, dar, înaintea Domnului Făcător a toate, și nu fiți furi, căci Adam dacă a făcut ca el a văzut apoi cât a pierdut, și l-a supus pe el adevărul a toate. O, nu luați din mâna Domnului cârma, căci sunteți oameni și, iată, uitați de Domnul Făcătorul, pe Care nu-L puteți pune sub lacăt, căci Domnul umblă înviat peste tot și strigă și tot strigă să-L audă oamenii și să vină la El să-i ierte pe ei, că are nevoie omul de multă, multă iertare, de mult sprijin de la Domnul pentru neputința lui cea omenească. O, veniți-vă în fire, fii ai oamenilor! Domnul este peste toate și aveți nevoie de miluință voi.
Le-am dat oamenilor îndemn spre împărăția Ta, Doamne. Le-am dat lor trezire dacă vor să se scoale să creadă și să împlinească. Tu însă veghezi și cârmuiești voia oamenilor după voia Ta și după faptele lor, chiar dacă ei nu știu că aceasta face Dumnezeu. Iar acum Te slăvesc între sfinți cu duhul meu, că Tu ești Dumnezeul meu, iar eu sunt slujitorul Tău.
O, dă-i putere poporului cuvântului Tău să Te poarte cu venirea Ta, Doamne, și dă-i lui pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să aibă mângâiere acest micuț popor, Doamne. Prin toate poartă-l de mânuță, iar noi, sfinții Tăi, cerem Ție pentru el, căci el este poporul cuvântului Tău, o, Doamne. Amin.
— O, sfinți iubiți ai Mei, din cuvântul Meu de peste el Mi-am născut acest popor. Slăvească-se peste pământ numele Meu și cuvântul Meu cel purtat de poporul acestui cuvânt! Cuvântul Meu este mare peste împărații neamurilor de pe pământ și-i leagă pe ei în obezi și în cătușe de fier și face între dânșii judecată scrisă, precum este scris. De aceea să-L laude pe Domnul împărații pământului, căci Eu, Domnul, vestesc cuvântul Meu lor și dau prin el îndreptarea și judecata Mea popoarelor și-i înalț pe cei credincioși și zidesc Ierusalimul, precum este scris. Amin.
O, popor al cuvântului Meu, e nevoie de Domnul pe pământ, iar tu să fii sprijinul Meu, fiule. Eu de aceea te-am ales și te-am chemat, iar tu învață bine cum să-Mi fii sprijin, cum poți să Mă ajuți mai sfânt, mai mult, mai treaz, căci Eu îți pregătesc bucurii pentru toate bucuriile pe care tu Mi le faci prin slujirea ta cea pentru Mine, iar tu stai de veghe înaintea Mea și lasă-Mi Mie toate grijile tale, toate ale tale, căci tu ești mic, dar ai pe Domnul de Dumnezeu al tău, ai pe Domnul, fiule. O, poartă-Mă, poporul Meu, și împarte-Mă până la marginile cerurilor și până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, iar Eu te port pe umerii Mei și te țin sub Duhul Sfânt Mângâietorul, fiule, sub mângâierea Mea te țin Eu! Amin, amin, amin.