Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Dumnezeu Fiul. Am acum, la sfârșit de timp, am nume minunat: Cuvântul lui Dumnezeu, și-Mi scriu carte pe pământul român sub acest nume. Eu sunt Cel ce vin iarăși de la Tatăl pe pământ și am nume nou, după cum Îmi este acum lucrarea, căci stau pe nori de heruvimi și-Mi las glasul să se audă și grăiesc, ca să împlinesc apoi cuvântul Meu. Amin.
E zi de praznic împărătesc această zi. Sunt în slavă deasupra poporului cuvântului Meu din zilele acestea. Se deschide în mijlocul lui cartea Mea ca să Mă așez în ea cuvânt și să grăiesc cu carte scrisă neamului român. Eu și mama Mea Fecioara suntem în sărbătoare între cetele de sfinți, care Ne însoțesc pentru amintirea și slava zilei în care ea s-a născut cu trupul pe pământ, după orânduiala cea din vecii a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ca să Se sprijine apoi Tatăl și să lucreze prin ea venirea Mea întrupat pe pământ între oameni, după cum era scris în prooroci să vină Domnul pe pământ, să vină și să fie străpuns pentru păcatele oamenilor și să răscumpere ființa omului căzut de la Dumnezeu prin neascultare de legile vieții, și am venit și M-am arătat oamenilor cu lucrarea pe care Tatăl Mi-a dat-o s-o desăvârșesc.
O, slavă zilei de naștere pe pământ a mamei Mele Fecioară!
Sunt în nor cu tine și cu cetele de sfinți aici, în mijlocul poporului cuvântului Meu, mamă. Pe vatra neamului român Mi-a pregătit și Mi-a gătit Tatăl venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ. Ne-a făcut Tatăl români, o, mama Mea, și Ne-a dat să grăim românește. Limba neamului român o avem în grăire, și aceasta arată că Tatăl Savaot a ales de la început această țară și acest neam peste care să Se slăvească cu venirea la oameni a Fiului Său Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Cuvântul.
O, neam român, te-a ales Tatăl dintre popoare ca să sălășluiască Dumnezeu în tine cu venirea Sa pe pământ cuvânt acum, la sfârșit de timp. O, neam ales pentru venirea Domnului pe pământ acum, iată, ai alegere aparte, după voia lui Dumnezeu. În tine face Domnul voia Sa, și cu ea răstoarnă voia omului ca să se împlinească voia Domnului. Amin.
O, mama Mea Fecioară, avem de grăit neamului român în ziua ta de praznic, căci avem de lucrat aici în zilele acestea voia Domnului. E mult păcat pe pământ peste tot, mamă. E mult păcatul și aici, pe vatra neamului român. Cel mai de căpătâi păcat între păcate este îngâmfarea omului, mamă. De la acest păcat se desparte de Dumnezeu omul și dă să-și facă el voia sa, mamă. O, câtă orânduială sfântă avem de așezat Noi pe acest pământ ales de Tatăl pentru venirea Mea cea de azi cu sfinții și cu îngerii, precum este scris să vin, mamă. O, nu știu oamenii de pe această vatră, nu știu ei voia Domnului cu această țară, dar Noi o știm, mamă, și este scrisă în Scripturi, iar dacă este scrisă trebuie să se împlinească, fiindcă așa este scris. Taina și lucrarea țării strălucirii avem Noi de lucrat și de așezat pe această vatră și aici trebuie să-și afle înfrângerea vrăjmașul Meu antichrist și toate slugile lui, căci așa este scris.
Tainic lucrăm, mamă. Cuvântul lui Dumnezeu este arma cu care se lucrează în zilele acestea împotriva fărădelegii de pe pământ și a celor ce lucrează pentru ea. Cuvântul Meu călătorește din loc în loc peste tot, mamă. Auzit sau neauzit dacă este de oameni, el lucrează lucrarea sa, numai să poată el fi așezat pe pământ când gura Mea îl grăiește din văzduh, din nor de heruvimi ca să ia el ființă în cartea sa, mamă.
O, neam român, grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu. Mama Mea Fecioara este acoperământul tău și ocrotire mare ție, după cum voia Tatălui a fost. Grăiesc cu mama Mea pe vatra ta în zi de praznic de naștere a ei pe pământ, dar grăiesc cu tine în această zi.
Naștere din nou, naștere de sus îți hărăzește Dumnezeu ție. Tu nu poți, dar poate Domnul să așeze peste tine voia Sa, că îți trebuie acum trezire mare, o, țara Mea de azi. Eu, Domnul, voi lucra peste tine și te voi conduce voia Mea s-o faci, chiar dacă auzi, chiar dacă nu auzi sau nu crezi cuvântul Meu de peste tine. Eu am lucrarea Tatălui s-o desăvârșesc în mijlocul tău și peste tine în zilele acestea, iar tu ești acum la răscruce, ești pândită de duhul și de lucrarea fărădelegii celor fără de milă de Mine și de tine, a celor ce dau să răstoarne voia Mea pentru voia lor și să strige apoi că ei sunt cei mai mari peste toți.
O, tu trebuie să ieși de sub această apăsare, țara Mea română, și-ți trebuie veghe din cer în mijlocul tău, și iată-Mă cuvânt în tine. Pază cerească înăuntrul tău și de jur-împrejur așează cerul acum pentru tine. Mama Mea Fecioara merge de jur-împrejur pe hotarele tale și pecetluiește cu semnul ei peste tot. Ea vede și știe lucrarea Mea cea multă pe vatra ta, căci cei de sus văd totul, văd mereu, și are mama Mea Fecioara lucrarea pazei ei peste această țară, țara venirii Fiului ei cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp.
O, avem acum de răsturnat voia omului cel trufaș și a toate slugile lui, mamă. Lucrare amănunțită trebuie să lucrăm, căci omul cel potrivnic cerului pe pământ, dă să lucreze acum chiar și prin biserică păcăleala pe care o are el în sânge pentru propășirea lui pe scaun înalt, și duhul minciunii este lucrarea lui, mamă, dar Noi, împreună cu poporul cuvântului Meu stăm cu veghe și cu rugăciune înaintea Tatălui cerurilor ca să biruiască Domnul și nu omul acest timp greu, că vreme de încercare este acum peste neamul român, mamă.
Dăm de veste și de poruncă îngerilor în cete-cete cu lucrarea lor să vegheze peste tot pentru împlinirea voii Domnului pe vatra neamului român, că vine ziua tragerii la sorți pentru scaunul de sus al cârmuirii pe mai departe a acestui neam. O, nu e de joacă pentru această alegere și trebuie să aleagă Domnul, trebuie căutat în inimi, căci trebuie o inimă cu iubire în ea și cu dreptate și cu milă și cu veghe în ea pentru soarta acestui neam, iar cine caută numai mărirea lui între cei ce s-au ridicat pentru acest sorț, aceia să se depărteze și să fie îndepărtați de îngerii Mei, căci Eu, Domnul, hotărăsc aceasta ce spun.
Hai, mamă, hai cu glasul tău acum peste neamul român, că tu ești de-a dreapta Mea și este scris despre Mine și despre tine: «Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale și fiice de împărat Te slujesc, și stă împărăteasa de-a dreapta Ta cu haine prea înfrumusețate, că ai dorit frumusețea ei, și toată slava ei este înăuntrul ei». Amin.
— O, slava mea este înăuntrul meu, și Tu ești tot lăuntrul meu, Fiule Doamne. Tu ești toată ființa mea, și m-am făcut Ție așternut și cale de venire a Ta la oameni, și până să Te fi sălășluit Tu între oameni Te-ai sălășluit în mine cu toată ființa Ta dumnezeiască, o, Doamne, și mi-ai fost Fiu și Domn mi-ai fost, și mare este slava Ta în toată vremea, Fiule scump al meu.
E vremea să spun că Tu m-ai așezat de mare ocrotire peste pământul și neamul român, peste țara venirii Tale acum pe pământ, Fiule Doamne. Nori de sfinți și de îngeri se poartă cu mine înăuntru și de jur-împrejurul pământului român, că aici Îți ai așezată lucrarea Ta de biruință asupra diavolului și asupra lui antichrist, Tu și poporul cuvântului Tău, popor din români, Doamne. Stau în mijlocul lui cu duhul rugăciunii pentru țară, căci țara noastră acum este România, și în ea suntem și lucrăm și împlinim biruința cea mare împotriva stăpânitorului acestui veac: duhul lumii.
Cu mare și sfântă rugăciune trebuie, Doamne, să veghem acum între Tatăl și poporul român, că e la mare răscruce acest neam și sunt mulți vrăjmașii și își ascund fața pe dinăuntru, dar hidoșenia duhului lor iese deasupra și le vădește pe cele dinăuntru ale lor, căci n-au cuvinte mari vrăjmașii, dar au duhul trufiei, din care ei sug și-și hrănesc hidoșenia și se fac respingători prin ea mereu, mereu. O, iată, Doamne, ce fac aceștia: adună oameni de peste tot, îi iau de la spate prin cei slugarnici și se arată cu ei de partea lor, dar nu sunt de partea lor cei trași cu forța să vină să se arate cu ei. O, cel împins pe scaunul de sus este stăpânit de cei slugarnici la vedere, de cei ce vor cu orice preț puterea toată peste neamul român, dar această fărădelege a lor pune degetul pe ei și sunt dați de gol aceștia de înseși fărădelegile lor, o, Doamne, și sunt ei vrăjmașii neamului român. Stau la veghe și văd peste tot lucrarea lor vrăjmașă, dar odată cu ei lucrează cerul de sfinți și de îngeri, iar eu cu mână de mamă mângâi pământul român și am lucrarea de pază sfântă peste el, Fiule Doamne, și-i spun neamului de pe el, îi spun așa:
O, neam român, veghează și te scoală la veghe sfântă, căci cei din cer sunt la veghe mare peste tine acum, în vreme de cumpănă peste tine. Duhul Sfânt te va umbri și puterea Celui Preaînalt te va călăuzi ca să faci tu voia Lui acum, spre salvarea ta cea de azi și cea de mâine, căci împărăția lui roșu dă să te cuprindă și-și flutură steagurile roșii deasupra capului tău, dar tu nu uita din ce strâmtorare te-a scos Domnul, o, nu uita, ca nu cumva să te lași înșelată, țară a Fiului meu Iisus Hristos, țară a Domnului acum, la sfârșit de timp. Iată, roșul este vrăjmaș, după cum ți-a spus ție Domnul și ți-a spus să nu iubești, să nu porți culoarea cea roșie, că la roșu trage blestemul, trage vrăjmașul tău.
Vai de locașurile de biserici care sunt îmbrăcate în roșu, că iată-le cum sunt, și cine trage la ele! Haina Domnului este albă, este sfântă, este curată, iar hlamida roșie este haina vrăjmașului Domnului, și cu ea a fost Fiul meu Hristos batjocorit de mai-marii vremii. Dar tu îmbracă-te în alb, popor român, și fii veghetor ziua și noaptea pentru cămășuța ta, că iată, ți-a furat omul roșu semnul poporului tău, cămășuța românească, și așa știe să te păcălească hoțul cel roșu, dar el este hoțul, nu este fratele tău, o, nu.
Vin cu cuvântul veghii și-ți spun minciuna sub care se pitește omul roșu peste tot ca să-ți calce sub picioare mărirea ta cea din străbuni, neam român, și sufletul, pe care ți-l strânge în căngi pentru slava lui, o, popor ales de Domnul la sfârșit de timp, dar scoală-te cu sfinții la rugăciune pentru soarta ta, că ai străbuni sfinți care stau de veghe la hotare și sunt vii la veghe, și nu sunt morți străbunii tăi cei sfinți, ci lângă tine sunt și cu tine sunt, și văd ei toată fărădelegea care te strânge sub ea, și nu te lasă străbunii tăi să mori, dar scoală-te ca să nu mori, o, neam român.
E ziua mea de serbare această zi de praznic sfânt. Heruvimi și serafimi împânzesc peste tot văzduhul tău și te veghează, țară română. Iar Ție, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu iubit, Îți doresc biruință pentru acest neam și împărăție a Ta să faci din el, voia Ta să faci cu el, și tot așa și el, o, Doamne. Eu stau de veghe înăuntru și la hotare, iar cuvântul Tău să poată acum peste toată fărădelegea, că e vremea Ta, Fiule Doamne, e vreme să lucreze Domnul, precum este scris. Amin.
— Slava Mea și a ta stă pe vatra neamului român și cuvintează cuvânt, mamă. Slavă iubirii tale pentru neamul, român, neamul Meu și al tău în zilele acestea, mamă! Suntem purtați de nor de heruvimi și de serafimi și de poporul cuvân tului Meu, mamă, și grăim peste pământ cuvânt. Îngerii și sfinții sunt în lucrare cu Noi pentru soarta neamului român, în mijlocul căruia Ne avem așezată lucrarea slavei Domnului, masa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ, mamă.
O, neam român, auzi tu glasul Domnului? O, auzi-l, și te așează sub ocrotirea lui, că dă război cu tine duhul cel vrăjmaș, duhul cel de la început, care s-a răzvrătit. O, pace ție, neam român! Eu, Domnul, voiesc să te despart de vrăjmașii care mișună pe lângă tine, și voiesc să-ți aduc pacea și duhul mângâierii. Eu, Domnul, lucrez să te păzesc de toți vrăjmașii care dau să se încerce cu tine și nu vor să știe că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Domnul puterilor, Domnul Cel tare în război.
O, pace vouă, popoarelor! Pace, și nu război să voiți! Băgați sabia în teacă și fiți cuminți, căci Eu, Domnul, am început să împărățesc pe pământ și sunt Cel nebiruit ca și acum două mii de ani când M-am ridicat arătându-Mă biruitor înaintea celor ce au gândit că M-au doborât, dar nu, Eu M-am sculat, și a fost judecat atunci stăpânitorul acestui veac, antichrist, și iarăși este judecat și biruit, căci Eu, Domnul, împărățesc, și Mi-am scris și-Mi scriu cuvântul peste pământ, și drept este cuvântul Meu, precum este scris. Amin.
O, pace vouă, popoarelor! Eu sunt Cel ce sunt. Cine scoate sabia va pieri în sabia lui. Cine ridică năframa albă va fi scris ca fiu al păcii. Pace și dragoste este împărăția Mea pe pământ, iar războiul sau dragostea desfrânată nu este cu Domnul și cu ai Săi, ci este lucrarea duhului lumii, lucrarea vrăjmașă, împotriva căreia Eu, Domnul, biruiesc.
Pace ție, neam român în mijlocul popoarelor de pe pământ! O, pace ție, ca să ia de la tine popoarele! Eu sunt cuvânt în mijlocul tău, și din tine peste popoare și peste văzduh, pe unde Mă port cu sfinții Mei în cete-cete și veghez.
Eu, Domnul, sunt purtat în văzduh de nori de heruvimi, iar pe pământ sunt purtat de poporul cuvântului Meu, pe care l-am ridicat să stea înaintea Mea și i-am dat cuvânt de rugăciune să ridice către Mine pentru țara română acum, iar din mijlocul lui merge cuvântul Meu peste pământ și peste popoare, merge pe vânt și străbate văzduhul din margini în margini și strigă așa:
Cei ce vă răzvrătiți între popoare, pace vouă vă spune vouă Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă spun aceasta.
Sunt Dumnezeu Fiul și am nume minunat acum, la sfârșit de timp. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu și-Mi scriu carte pe pământul român sub acest nume. Cu numele Meu cel nou vin iarăși de la Tatăl pe pământ și Mă fac cuvânt, și apoi îl împlinesc pe el. Amin, amin, amin.
Am vrut, poporul Meu, să vin la tine cuvânt acum o săptămână și n-am găsit deschis ca să intru. Cuvântul Meu de atunci îl păstrez în Mine și dau să găsesc prilej să-l cobor la tine și să fie scris în cartea Mea. O, veghează, măi poporul Meu, veghează-Mi venirea când dau să vin să intru în carte, că Mă apasă cuvântul cel negrăit la timpul său. O, ai grijă de intrarea Mea la tine când vin, ai grijă, o, poporul Meu! Amin.