3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

Erau tainici cei ce Mă urmau cu credință, dar iată, cei ce Mă aflau, și nu Mă urmau apoi, și nu păstrau taina ca să nu Mă afle cei necredincioși mai înainte de ceasul care avea să vină, o, Mi-au făcut rău, și și-au făcut și lor rău, iar Eu nu eram primit și crezut de mai-marii de atunci, așa cum nici azi nu sunt primit și crezut de mai-marii bisericii de azi, care domnesc și nu vor să meargă pe urmele Mele cu viața lor, și de aceea ei spun celor mulți să nu creadă, să nu se apropie de taina cuvântului Meu, de venirea Mea cuvânt pe pământ, chiar dacă Eu trimit spre ei cuvântul Meu tot timpul ca să-l știe ei, ca să bat la ușa lor și să n-aibă vină că n-au știut, și iată, ceea ce a fost iarăși este, precum este scris, iar Eu rămân același ieri și azi, și numai cei ce-Mi știu taina cred și Mă urmează, ferindu-se ei de cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ ca să le fac bine lor.

Voi, toți cei care luptați din răsputeri să ștergeți de pe pământ numele lui Iisus Hristos, o, ce veți face voi când veți vedea că ați pierdut, că ați luptat zadarnic? Numele Meu nu poate fi șters, e scris cu sânge pe pământ, iar sângele mărturisește pentru Mine, precum este scris, și nu numai sângele Meu, ci și al tuturor celor tăiați pentru mărturia Mea.

Mi-am scris acum două mii de ani numele Meu mare pe pământ, numele Celui înviat a treia zi dintre cei morți, și când s-a făcut întuneric de trei ceasuri pe pământ, de s-au înspăimântat soarele și stihiile toate, iar luna și stelele Mi-au vegheat odihna în mormânt, dar s-au umplut de nădejde îngerii, și s-au ridicat drepții cei sfinți, care au înviat împreună cu Mine, pe când Anna și Caiafa, Pillat și Irod, fariseii și cărturarii și toți cei din jurul lor s-au înfricoșat de moarte dând să-și caute adăpost în spatele minciunii îndrugate de ei, o, dar nu le-a mers aceasta, căci am stat apoi patruzeci de zile înviat în Ierusalim, până în ziua când M-am ridicat de-a dreapta Tatălui, de unde am coborât și am stat treizeci și trei de ani pe pământ între oameni.

Am încă să spun celor îndărătnici pe înălțimi pe care stau și care se cred stăpânii lumii și chiar stăpâni peste biserica Mea, care are în pântecele ei adevărul care este unul, și iată ce spun celor ce dau să umble la vremea sărbătoririi praznicului învierii Mele, iar și iar le spun, și le spun așa:

Biserica cea care a păstrat în ea adevărul cel de două mii de ani al lui Hristos este biserica creștin ortodoxă, iar cine vrea să aibă sărbătoarea Paștilor Domnului odată pentru toți, iată, să vină ei spre biserica cea neatinsă de duhul lumii pentru adevărul lui Hristos prin biserică. Cei care au ieșit vreme de două mii de ani și au tot ieșit și s-au tot împărțit în cete-cete de tot felul, aceia să vină, și nicidecum cei care n-au ieșit de sub adevărul bisericii cea din părinți lăsată până azi pe stânca ei.

Anatema să fie toți cei care dau să umble iar și iar și să clatine iar și iar adevărul lui Dumnezeu și locul pe care El stă și rămâne! Acesta este cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu asupra celor care se obrăznicesc să creadă că vor clătina scaunul lui Dumnezeu între pământ și cer, căci aceia se vor clătina ei și vor cădea ei, iar Eu, Domnul, rămân și împărățesc peste cei adevărați ai Mei, și care ei înseamnă biserica lui Hristos pe pământ.

Voi, cei care v-ați așezat unii pe alții pe scaun de păstori, o, păi cum adică? Păi dacă vine cineva să spună să schimbați luna de pe cer după placul celui ce spune aiurea, voi vă dați după oricare s-ar încumeta să grăiască peste Dumnezeu și să schimbe ceea ce Domnul a așezat prin semnele vremii? O, temeți-vă de Dumnezeu! Vegheați, și nu dormiți! Iată, dușmanul lovește din afară, iar Eu, Domnul, vă spun: Privegheați! Nu lăsați să cadă peste voi pereții casei ca să vă strivească de tot și mereu din vreme în vreme, după cum vă cere omul antichrist!

Vin să păstoresc Eu, vin Eu, Domnul Iisus Hristos și spun: Vino, turmă mică, vino lângă Mine și nu te teme, vino, căci Tatăl Meu păstrează ție împărăție, dar nu lăsa nepăsarea să te cuprindă! O, ești orfană de tot. Ești fără de păstori de pe pământ peste tine. Vin Eu. Pace ție! Nu mai sunt părinți sfinți pe pământ ca să te miluiască și să te ocrotească. Vin Eu, este scris să vin să te iau din mâna păstorilor care te vând. Vin să te păstoresc Eu, dar cheamă-Mă să vin! Soarele și luna de pe cer sunt de partea ta și sunt din partea Mea, căci pe pământ nu mai este soare și nici lună, ci numai omul mincinos este și-ți ține calea până la capăt ca să te împiedici, căci se teme de tine și de Mine, se teme satana și oamenii lui, se tem de turma creștin-ortodoxă, căci știu aceștia că ești cu Dumnezeu.

Vă voi povățui, fiilor, iar și iar, ca să știți cum să vă păstrați puterea și pacea gata pentru lucrul Meu cel din vremea aceasta peste pământ, și iată, azi e zi de masă de cuvânt și am de așezat pe masă carte cu trimitere, sfatul părinților din cer în sobor adunați în ziua aceasta lângă cuvântul Meu, și pe care obștea creștină îi numește sfinții părinți care au lăsat peste biserica Mea mersul cel sfânt și bine așezat pentru totdeauna al turmei și al păstorilor de turmă, iar pe pământ s-a șubrezit de tot ascultarea din partea păstorilor și a turmei, față de legea sfântă care este lăsată de părinți să cârmuiască biserica Mea, și iată zi de sfat ceresc se așează în cartea cuvântului Meu, iar la masa de sobor între părinții și ierarhii cei dintâi ai bisericii Mele stau azi cu sfatul lor cei mai mari pe atunci: Vasile, Grigorie și Ioan, ierarhi ai temeliei și ai tăriei așezate de Mine prin ei ca să stea tot timpul biruitoare, și nu culcată de vrăjmași biserica Mea cea de două mii de ani cu numele și cu taina Mea prin ea pe pământ.

Hai să Ne așezăm, Eu și voi, părinți sfinți ai turmei lui Hristos din vremea cea dintâi a bisericii Mele! Binecuvântată să fie lucrarea cuvântului ceresc și cartea care se întocmește în ziua aceasta prin sfatul cel din cer al sfinților părinți, începătorii care au întărit apoi zidul și mersul prin vreme al bisericii Mele!

Eu, Iisus Hristos, și voi de o parte și de alta cei sărbătoriți azi, arhierei ai turmei Mele la început, iar cu voi în ziua aceasta apostolul Andrei de un rang cu voi, și apoi ceata ierarhilor din cer, și lucrăm de sus și așezăm pe pământ sfatul Nostru.

Am început cu voi în anul 1955 temelia și binecuvântarea lucrării cuvântului Meu peste pământ prin trâmbița Mea Verginica, și se împlinesc în anul care vine șaptezeci de ani de atunci. A fost atunci că ați coborât în căsuța ei săracă după postul ei de patruzeci de zile, că a fost să-Mi încep prin ea trâmbițarea cuvântului Meu peste pământ. O, ce frumos, ce mare început atunci! Ați venit voi și ați îngrijit de ea și i-ați dăruit sfintele taine, trupul și sângele Meu, și de atunci ați rămas arhiereii turmei care se numea poporul lui Verginica și ați lucrat tainic tot timpul prin lucrarea cuvântului Meu și numai Eu știam lucrarea voastră tainică în toată vremea peste poporul cuvântului Meu.

Am luat-o la cer pe Verginica după douăzeci și cinci de ani ai lucrului Meu prin ea și au trecut apoi zece ani și iarăși ați stat voi lucrători tainici și ați lucrat lângă arhiereul cel credincios cuvântului Meu pe pământ atunci, și au fost așezați la lucrul cel sfânt fii ai cuvântului Meu pentru slujire înaltă și înnoită din cer pe pământ prin cuvânt. Tot timpul voi sunteți din partea celor din cer arhierei peste poporul cuvântului Meu, o, și cum să înțeleagă și să creadă aceasta slujitorii cei de azi la altare când ei abia, abia dau să creadă că este Dumnezeu și că sunt sfinții lucrători din cer și că este rânduială care trebuie păstrată peste biserică? Cum să creadă ei că din cer se lucrează prin duhul proorociei și este hrănit un popor pe pământ și este mărturisitor acest popor și-Mi împarte el cuvântul de la margini la margini?

O, nu mai găsim credință pe pământ, iubiților. Mă țin la ușă preoții din biserică, nu-Mi deschid ca să le grăiesc, dar Eu intru și le dau cuvântul chiar dacă ei tac și nu dau semn, căci la ei este cuibărit vrăjmașul antichrist și-și face lucrarea lui potrivnică și este primit și urmat de păstorii bisericii. Eu însă ca și acum două mii de ani sunt lăsat la o parte, nu Mi se răspunde. De două mii de ani este cuibărit acest vrăjmaș între slujitorii de altare, ca și în vremea voastră, iubiților, dar voi îl descopereați de peste tot și dădeați cu el lupta și ocroteați turma și învățătura sfântă și curată și luptați de partea lui Hristos.

Mi-am început lucrarea cuvântului Meu în anul 1955 și Mi-au luat trâmbița și Mi-au dat-o spre prigoană preoții bisericii. Niciunul din ei n-au căutat să cerceteze proorocia și puterea cuvântului Meu, ba au dat să stârpească tot mersul Meu prin cei care Mă purtau și Mă urmau cu credință și cu nădejde, și cărora Eu le dăruiam aceste daruri sfinte. Numai din cer am întărit Noi mersul acestui cuvânt și popor, iar de pe pământ cei dintâi vrăjmași erau preoții. Eu însă am mers și n-am stat și n-am tăcut, și Mi-am scris istoria aceasta și grăiește ea acum la lumină și se împarte în cele patru zări, iar slujitorii de la altare tac și-și culeg așa rușine mare peste capetele lor, și curând, curând vor suporta ei rușinea aceasta, căci Eu Mă dovedesc tot mai mult, tot mai adevărat, tot mai împlinitor prin cuvânt.

Sunt două feluri de preoți slujitori în casele numite biserici. O parte din ei sprijină și zidesc turma și o păstoresc cu milă, dar cea mai mare parte între ei au dat mâna cu antichrist, pitit de două mii de ani în mijlocul lor și-i fac pe plac din unii în alții lucrând dărâmarea așezării lui Dumnezeu și mersul cel sfânt al turmei creștine și nu le pasă de pierderea și de viața oilor, ci doar le trebuie lâna și untul și brânza lor și le lasă să piară de partea vrăjmașului pitit în haină de sfânt și dau la moarte pe cei sfinți dintre ei și nu se tem de judecata faptelor lor.

Iată, vin să judec între oaie și oaie precum este scris, și vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele, care trebuia să-Mi îngrijească turma, nu să Mi-o lase vrăjmașului, și spun lor așa în sobor de sfinți:

Păcat mare faceți voi spunând să se unească turmele laolaltă sub cuvântul care spune că va fi o turmă și un Păstor! O, e bine că luați să citiți cuvântul Scripturii, dar vă întreb acum pe voi despre acest cuvânt. Răspundeți-Mi voi cine este Acest Păstor Unul? O, iată cum împliniți voi acest cuvânt, că dați turma și pe voi înșivă în mâna lui antichrist, care se vrea unul să fie peste turmă și să fie a lui turma voastră, și se vede aceasta prin lucrarea pe care o faceți voi împotriva lui Iisus Hristos, Păstorul Care vine să păstorească și nu-L primiți, o, și nu lăsați creștinii să urmeze glasul Lui, căci a venit vremea să păstoresc Eu Însumi turma cea nepăstorită.

Întemeiem procesul în ziua aceasta și scriem faptele și așezăm adevărul să grăiască acum, căci voi, arhierei și preoți, îi numiți eretici și sectanți pe cei care s-au desprins de turmă și au rătăcit din lipsă de păstori peste ei, o, și tot așa îi numiți și pe cei care merg după datini sfinte pe cale spre cer, și îi numiți rătăciți numai pentru că vouă nu vă place să vă lucrați sfințenie vouă, și mai degrabă îi dați soborului vostru pe cei ce se leapădă de sine pentru mers cu Mine spre cerul sfânt.

O, faceți-vă pe voi înșivă vinovați și jefuitori și vânzători de fii ai bisericii Mele și recunoașteți-vă lucrarea cea potrivnică cu care slujiți păstorului antichrist, iar pe cei ce merg după Mine îi păstoresc Eu Însumi, căci așa este scris încă din vremea proorocilor, și apoi și Eu Însumi am spus aceasta acum două mii de ani despre venirea Mea Păstor al turmei creștine, și iată, împlinesc și vin, o, și nu vă pare bine, dar nici nu puteți să-Mi stați potrivnici, că iată, sunteți sub vină, sunteți străini de ceea ce trebuie să fiți și să lucrați, căci voi ați vândut și vindeți lui antichrist turma Mea, iar voi sunteți o turmă de păstori, și turma Mea e părăsită de voi, e vândută, e îngenuncheată și e oprită să vină să audă de la Dumnezeu glasul Păstorului Care vine să strângă oile și să le dea din cer.

Iată ce fac! Mă folosesc și Mă sprijin cu acest popor micuț, prin care vă grăiesc și vouă, și Mi-l păstrez curat de orice stricăciune amestecată și îl învăț să nu se atingă de câștig străin pentru mersul Meu cu el, căci pământul este murdărit de tot, murdărit de păcat, de înșelăciuni, de poftă de păcat, de duh de desfrânare și de lăcomie, dar Eu, Domnul, îl povățuiesc aparte și de aproape pe poporul Meu cel mic și îi spun să-și aibă mânuțele lui pentru cele de trebuință Mie și lui, și așa Mă ajut Eu cu ai Mei și nu Mă fac dator nimănui nici Eu, nici ei, și așa îi păzesc să-și aibă mâinile curate și să fie harnic poporul Meu cel mic și să culeagă pietrele de pe râu și să-Mi zidesc cu el cetate de piatră, cetatea Mea cu ei, iar ei ascultă așa, și lucrează cu mânuțele lor pentru cele de trebuință, o, și așa îi învățam și pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, și iată-i pe cei de azi ucenici ai Mei, și se miră lumea toată de hărnicia lor, de lucrul lor frumos și curat, curat de câștig murdar și nemuncit.

Voi spuneți mereu că nu mai este proorocie, iar Eu vă spun că Dumnezeu este mereu astăzi, și am făgăduit că voi fi și că iarăși voi veni, dar voi depărtați venirea Mea și ziceți: „Nu acum”. Eu însă stau cu voi în sfat și vă întreb: Când? Îmi puteți răspunde? O, n-ați învățat Scripturile și semnele vremilor scrise în ele. Nu voiți nici de acum înainte să citiți și să credeți, iar Eu nu Mă las socotit de voi ca să vin și când să vin. Am grăit vouă în ziua aceasta de sărbătoare arhierească și am stat în sobor de arhierei și-și lasă ei numele pe cartea Mea cea de azi spre voi și spun și ei ca și Dumnezeu și le dau lor cuvânt să spună.

— Suntem arhierei slujitori din cer prin lucrarea cuvântului Tău din vremea aceasta, Doamne. Suntem mai vii decât cei vii cu trupul și suntem sfinții cei din cer lucrători pe pământ și se roagă nouă creștinii pentru ei, pentru cei de pe pământ. Slavă Ție pentru cartea Ta cea de azi cu noi spre turma de păstori fără de cârmă din cer peste ei și care s-au dat păstorului antichrist, care sugrumă oile și le împrăștie și le înstrăinează, precum este scris!

Va fi o turmă și un Păstor, așa este scris. Păstorul ești Tu, iar turma Ta numai Tu o știi și o numeri, căci ei nu au ce număra, de vreme ce nici ei nici cei de sub ei nu Te urmează, Doamne. O turmă de păstori slujitori lui antichrist pitit în casa numită biserică, atât mai este, iar turma s-a risipit din lipsă de păstori peste ea. Suntem martorii Tăi de două mii de ani, și am rămas cârmacii turmei Tale, pe care numai Tu o știi și o cunoști și o păstorești tainic, Doamne. Rămânem slujitori pentru poporul cuvântului Tău, și binecuvintează Tu lucrarea lui înaintea Ta în toată vremea, Doamne, așa cum Tu ne-ai așezat încă de la începutul cuvântului Tău peste pământ în anul 1955 prin trâmbița Ta Verginica, iar în ziua aceasta ne scriem pe nume în cartea Ta scrisă acum și trimisă spre turma de păstori din neamul român, în mijlocul căreia Tu lucrezi de șaptezeci de ani cuvântul Tău peste pământ.

— Da, iubiții Mei martori, mai întâi numele Meu, Iisus Hristos, și apoi al vostru, cei trei, Vasile, Grigorie și Ioan, în ziua aceasta de pomenire a voastră între cei sfinți ai cerului Meu, și merge acum cartea aceasta și se așează de mărturie în dreptul turmei de păstori numiți cu nume sfânt pentru turma neamului român. Amin.

Voi, cei care aveți ochi și vedeți cu ei, și aveți inimă și minte ca să pricepeți cu ele lucrarea lui antichrist domnind peste pământ și în biserică, o, nu vă îngrijorați, fiilor. Era scris să se împlinească așa, căci necredința celor ce au ocupat scaune cu nume sfânt, o, e mare această lucrare de necredință, despre care Eu am spus acum două mii de ani când am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Iată, n-am mai găsit credință, e încuiată ușa pentru Mine, pentru venirea Mea ca să-i salvez și pe cei potrivnici venirii Mele.

E zi de praznic de naștere a Ta, Fiule Iisus, și am pus Noi pe masă în ziua aceasta cuvânt cu putere. O, ce frumos este în cer în zilele sfinte pentru cei de pe pământ! Ne sărbătorește tot cerul pe mine și pe Tine, Doamne, Copil născut pe paie lângă vitele slujitoare ca și Tine pentru Stăpânul lor.

Bisericile de pe pământ îl bucură pe antichrist și se clatină dintr-o parte în alta după comanda lui. O, ce va fi să facem, Doamne, față de așa păcate numite prin Scripturi uriciunea pustiirii pe loc numit sfânt? O, cum va fi să lucrăm peste această amestecătură, Fiule al meu Iisus?

— O, mama Mea, toate cele stricate azi s-au văzut de mii de ani că vor veni și vor fi, și toate din lipsa dragostei de Dumnezeu a celor ce s-au suit pe loc sfânt fără să merite, și aceștia au spart casa și au adus prigoană pentru cei sfinți, au adus domnia lui antichrist și alungarea Mea. Curând, curând totul se va schimba. Se va nărui cu totul lucrarea potrivnică lui Dumnezeu din loc știut sfânt, iar cei ascunși sub haine de păstori prin biserici vor fi scoși în față de către cetele îngerești care vin să lucreze pe pământ descoperirea celor ascunse și potrivnice lui Dumnezeu, și apoi dreptatea lui Dumnezeu și a sfinților Săi, care așteaptă încă.

O, iată unde stă ascuns acest prigonitor al Meu, antichrist. O, cine să-l cunoască pe cel care Mi-a luat căsuța și hăinuța și cărarea spre Dumnezeu a celor ce Mă caută suspinând după ajutorul lor cel de la Dumnezeu?

Sunt adânc îndurerat, mama Mea. Suspinul Meu prin cuvânt îl fac cunoscut acum peste pământ. Am strigat zadarnic la această ușă încuiată pentru Mine. E târziu. Hai să ocrotim ceea ce mai este de partea noastră, mama Mea! Eu M-am născut pe paie. Nu-Mi trebuie palate și podoabe pământești. Nu pentru Mine s-au zidit acestea, în care stă ascuns antichrist și lucrarea lui potrivnică Mie și creștinilor sfinți pe pământ. Podoaba Mea este cerul și este omul dragostei de Dumnezeu. Îmi pasc turma și n-o las din grija Mea, iar tu, mama Mea, întărește paza ta pentru țara Mea de azi și pentru poporul ei cel binecredincios și neîngrijit pentru ranele lui. Bucuria care Mi-a mai rămas este ea, țara Mea de azi și cetatea cuvântului Meu de pe meleagul ei. Toată facerea Mea din țara Mea este a Mea. Fiecare își ia partea, iar hrana pentru turma Mea n-o poate nimeni lua din mâna Mea, din gura Mea. Eu Însumi Îmi pasc turma, o, și va tânji vrăjmașul după bunătățile cerești de pe masa acestui cuvânt, dar iată, e târziu. Am strigat mult, mult. Acum s-a înserat de-a binelea și fiecare se așează cum și-a așternut.

O, vin zorile, mamă! Noaptea trece și vin zorile. Să iasă întru întâmpinarea Mea cei care veghează venirea Mea! Toți aceștia să aibă grijă de cămășuța de creștin, cămașa neamului român, neamul Meu la sfârșit de timp, mamă.

iată, iar și iar strig la ușile bisericii neamului român și intru apoi înăuntru ca să îndemn la pocăință, ca să-i rog pe cei ce slujesc la altare în numele Meu, să-i rog să se împace cu Dumnezeu acum, căci lupul din tufișuri stă gata să-i sfâșie pe toți, pe toți, iar întunericul e mult prea gros ca să poată fi risipit, și numai strigarea la cer poate face această minune, iar sfinții cerului român să se alăture apoi celor din primejdie, să-i scape de lupul cel ascuns și gata de pradă, și de aceea strig ca să trezesc la pocăință turma neamului român și slujitorii din biserici, că e pregătită lovitură pentru prăbușirea împărăției Mele, dar vin cei din cer dacă sunt strigați și dacă este pocăință și împăcare cu Dumnezeu și primirea cuvântului Meu, care poate pentru cei ce cred cu putere că poate Dumnezeu. O, poate Dumnezeu, căci în zilele acestea întunecate și fără lumină din cer nu mai poate nimeni, nimeni de pe pământ, decât Dumnezeu, numai să fie strigat și primit și binecuvântat de cei care poartă numele de creștini pe pământ, creștini ca și strămoșii acestui neam ales și pecetluit să fie neamul lui Dumnezeu la sfârșit de timp și să-Mi lucrez venirea Mea pe vatra lui prin cei credincioși făgăduințelor din Scripturi că vine Domnul, și iată, cheamă-Mă ca să fiu Dumnezeul tău și salvatorul tău, popor român, popor creștin de două mii de ani, cu strămoși sfinți în cerul român, din neam în neam creștin acest popor.

S-a așternut masă de cuvânt în grădinile Mele din cetatea cuvântului Meu și grăiesc la masă cu Ioan Botezătorul pentru serbarea lui cea bisericească după calendarul creștin, și hai, Botezătorule al Meu, să așezăm lucrarea pocăinței peste acest neam pândit de atâta vreme de lupul cel însetat de sângele oilor și al mieilor Mei, și hai să batem la ușa casei creștinești și să risipim primejdia dinspre lupul păgân, căci poate Dumnezeu cu sfinții Săi să împlinească aceasta, dar trebuie credință că se poate.

— O, Doamne Păstor, o, Doamne Mieluț, puterea cuvântului Tău să dărâme acum cu tot cu scaunele lor pe cei ascunși de toți ochii ca să poată ei din întuneric și pe întuneric să dărâme, zic ei, împărăția Ta și pe fiii credinței. Ai venit la români pe pământ cuvânt. Să știe aceasta toate neamurile pământului, toate popoarele de aproape și de departe, iar cuvântul Tău nu se poate lega. Amin.

O, ce mare minune lucrezi pe acest meleag, Doamne, ce mare! Saltă cele nouă ceruri că a venit împărăția cerurilor pe pământ, și e tulburat satana și slujitorii lui, și e speriat antichrist cel neastâmpărat și-și pierde nădejdea cea oarbă la auzul cuvântului Tău. Se clatină scaunele de împărați și împărățiile lor cu tot cu ei, căci cuvântul Tău e cu putere în el, și tresare facerea toată la auzul glasului Tău peste pământ.

O, oameni de pe pământ credincioși și necredincioși înaintea lui Dumnezeu, toată facerea lui Dumnezeu are grai și grăiește. Cerul și pământul și toate cele dintre cer și pământ ale facerii văzute, toate grăiesc între ele ca într-o familie sfântă și toate vestesc slava lui Dumnezeu, căci scris este: «Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar tăria vestește pe Făcătorul lor, și apoi ziua spune zilei cuvânt, iar noaptea grăiește nopții știință și nu au graiuri sau cuvinte ale căror glasuri să nu se audă, căci în tot pământul a ieșit vestirea lor, și până la marginile pământului se vestesc cuvintele lor mărturisind slava lui Dumnezeu», precum este scris că toate grăiesc între ele: cerul, pământul, ziua, noaptea, soarele, luna, stelele, munții, dealurile, apele, toate, toate mărturisesc pe Dumnezeu Făcătorul și slujesc pământul și oamenii de pe pământ după voia lui Dumnezeu. Toate sunt vii, toate au viață și nume și lucrare, toate slujesc și mărturisesc, toate ascultă de Făcătorul lor.

O, auziți voi, cei care aveți lucrare de lup în ascunzișurile voastre întunecate! Iar și iar grăiește pe pământ Ioan Botezătorul mărturisind pe Mielul lui Dumnezeu. Voi nu ieșiți din bârloguri, ci doar trimiteți peste pământ și peste oameni lucrarea voastră neagră, dușmănia pe care o lucrați împotriva lui Hristos, Cel mărturisit de sfinți și de oameni vreme de două mii de ani și vă sperie și vă frige numai numele Lui, darămite puterea Lui cea multă, și iată, vă strecurați prin slugi păgâne ca și voi și dați să sfâșiați așezarea împărăției lui Dumnezeu cu oamenii, biserica lui Hristos. O, trageți-vă înapoi! Trageți-vă cu grabă de pe meleagul neamului român și risipiți-vă gândul cel ascuns asupra bisericii acestui neam de două mii de ani creștin! Ieșiți din România cu tot cu păgânia pe care o tot împrăștiați ca să ia din ea până și creștinii! O, nu vă puneți cu Dumnezeu! Veți pierde lupta. Auziți? Eu, Ioan Botezătorul grăiesc ca și acum două mii de ani regelui Irod păgânul și vă spun și vouă: Nu vă este îngăduit să umblați la așezarea lui Dumnezeu și la taina bisericii lui Hristos, la împărăția lăsată de El acum două mii de ani ca să fie cerul pe pământ cu lucrarea Sa, cu împărăția Sa în mijlocul oamenilor! Nu vă este îngăduit peste ce nu este al vostru! Așadar, trageți-vă înapoi, și dacă vă este cu putință mai este încă un pic de vreme ca să vă alegeți pocăința. Auziți?

O, Doamne, eram pe pământ mărturisitor Ție peste oameni și peste mai-marii pământului. În toți anii mei din pustie ai grăit peste mine din vânt și din nor așa cum grăiești azi cu fiii cuvântului Tău și-Ți scrii prin ei cuvântul care Te mărturisește, Doamne. O, așa ai grăit și așa ai lucrat, deslușit prin vedere cu mulți care au lăsat de la Tine scris descoperirile Tale, ale tainelor și ale nevăzutelor facerii Tale: Moise, Ilie, Iov, profeții, Pavel apostolul și alții de după ei, o, și e multă descoperirea cea de la Tine, e multă, multă și cea de azi prin fiii cuvântului Tău mărturisitor și scris ca să fie împărțit. Și acum, Doamne, mai strig încă o dată în ziua mea de pomenire în cer și pe pământ și spun:

Pocăiți-vă voi, creștini români, și voi cei de peste tot creștini, care vă mărturisiți pe voi înșivă fii ai bisericii lui Hristos cea de două mii de ani cu viața ei pe pământ! O, pocăiți-vă, că lumea este vinovată pentru acest război venit deodată asupra bisericii lui Hristos, căci lumea toată și-a ales viața cea cu păcat și are peste ea stăpânitori pe care și-i merită și de aceea pocăiți-vă și fiți creștini cu viața, nu cu numele sau cu botezul și atât, o, nu, nu cu viață păcătoasă și cu credință fără fapte!

O, pocăiți-vă voi, arhierei și preoți, că iată vi se ia casa și ograda și încă nu vă pocăiți, iar lupul cel ascuns în tufișuri vă cere de partea lui și vă supune ca pe niște orbi! O, dacă v-ați pocăi, dacă ați striga pe Dumnezeu ați vedea minune mare și pe Domnul Stăpân și cârmaci pe pământul român și peste popoare, cârmaci de aici spre ele, dar încă vă este teamă și nu dați să vă ridicați mărturisitori ca să aduceți lângă voi pe Domnul și să vă dea El biruința împotriva lupilor păgâni și a amenințărilor lor.

Și acum iată, Hristos va birui, căci așa este scris, iar fiara va fi zdrobită cu tot cu lucrarea cea mincinoasă, căci făgăduințele Domnului sunt mărețe și toate se vor împlini, că nu în zadar au fost rostite ele.

Iar Tu acum, Doamne Mieluț, revarsă-Te din plin peste pământ cuvânt, ca să știe omul antichrist că nu e de capul lui și că va cădea zdrobit de Tine precum este scris, iar eu Îți sunt mărturisitor și acum ca și atunci, și ai cerul de sfinți cu Tine, Doamne, și slavă Ție că vii cu răsplata sfinților Tăi, care se roagă Ție pentru cei de pe pământ ca să-i tragi pe toți spre Tatăl, așa cum ai făgăduit Tu cu putere de cuvânt atunci când Te-ai tras întru nevăzutele lui Dumnezeu, în tainicele locașuri ale Tatălui, cu care Tu le ieși înainte celor ce-și sfârșesc mersul spre ele iubind și dorind pe Domnul lor și veșnicia Lui cu cei drepți ai Lui.

Și mă aplec acum și-Ți mulțumesc pentru mângâierea cu care în ziua aceasta m-ai dăruit, și cu care am mângâiat pe cei ce nădăjduiesc așteptându-Te să vii în ajutorul lor în vremea aceasta de ceață și de frig, o, Doamne. Amin.

— O, ce scump la Dumnezeu este cuvântul tău de azi, ucenicule sfânt și Botezătorule al Meu! Așa grăiam peste tine din vânt, din nor, din Tatăl, așa cum în vremea aceasta Mă las cu cuvântul peste cei de azi care Mă poartă cuvânt peste pământ, o, și n-am spus aceasta niciodată până acum, iar când Mă arătam aievea ție, acopeream taina Mea ca să nu știi că Eu sunt Mielul, până ce M-am arătat la Iordan mărturisit de Duhul Sfânt în chipul porumbelului care s-a odihnit peste creștetul Meu în ziua Mea de botez.

Iar voi, slujitori ai bisericii, am rugămintea să vă aplecați și să auziți pe Cel nevăzut, înconjurat de puterile cerești. Din nor tainic grăiesc vouă: Opriți-vă să săvârșiți asupra capetelor voastre răul care dați să-l puneți la cale ca să vă vindeți cu turmă cu tot, cu neam cu tot lupilor flămânzi de carne și de păcat și de lepădare de credință. Frica de Dumnezeu este frica de pedeapsă. Ieșiți cât mai e timp de sub acest turn Babel, ieșiți din amestecătură, ca să nu vă prindă sub el prăbușirea acestui turn semeț! Lucrarea cea împotriva lui Dumnezeu se desfășoară cu repeziciune. Vedeți să nu se prăbușească și peste voi!

Nu mai este o singură masă de cină ca la începutul bisericii Mele, din care s-a tot desprins bucată cu bucată până azi, iar acum turnul Babel dă să-i pună capăt. Mulți se vor ridica din aceste dărâmături și vor intra în taina lui Dumnezeu cu lucrarea lor, iar pe voi, cei potrivnici, vă îndemn: să se împlinească peste voi străpungerea inimii prin cuvântul Meu și să vă opriți de la această fărădelege, căci de o mie de ani tot lucrează omul lui antichrist dărâmarea bisericii. O, n-a fost de ajuns, oare, dărâmarea câtă s-a lucrat până acum? Vreți să-i dați drept lui antichrist să-și pună pecetea lui peste voi? O, de ce, fiilor? Cu lacrimile tuturor celor din cer vă întreb: de ce dați să vindeți taina și casa lui Dumnezeu? De ce vă dați vânduți celor ce au ieșit acum o mie de ani din rânduiala părinților cei sfinți? Vă dați și voi acum cu ei? O, de ce dați să deschideți și să intre urâciunea pustiirii peste taina și biserica lui Hristos? Întreit vă voi cere acest răspuns, față în față cu Mine, Cel nevăzut din pricina cerurilor care Mă acoperă. Mi-am pus la prăsit un sâmburel, un popor păstrat aparte și stau cu glasul Meu deasupra lui ca atunci când grăiam lui Moise ca să spună el poporului său cuvântul trimis de Mine. O, de cine vă este teamă? Oare n-ar fi să vă temeți de Dumnezeu, și nu de oamenii cei atât de pierduți de pe calea vieții?

O, turmă pribeagă, păstorii tăi se dau cu lupii care culcă jos turma și o supun sub talpa lui antichrist, păstorul lupilor, care trage la el păstori ai turmei creștine. Treziți-vă, voi, creștini ai turmei Mele! Nu mai e de dormit. Vă iau prin somn, pe neașteptate vă iau lupii de sub mâna lui Dumnezeu. Privegheați și iar privegheați prin unire și credință sfântă, că Eu, Domnul, vă sprijin dacă stăruiți spre Mine pentru ajutor, că iată, păstorii din biserici fac numai ce vor ei, ei, și lupii pândași ca să-Mi culce munca la pământ.

Să se oprească trădarea! Să se depărteze laba lupească din calea bisericii lui Hristos, cea din strămoși moștenită până azi pe vatra neamului român! Să se înfricoșeze trădătorii și vânzătorii și să se depărteze puterea minciunii și cei ce o lucrează pe ea! România creștin-ortodoxă să fie pildă de biserică apostolică și să rămână ea așa! Amin.

O, nu poate omul, nu ascultă ca să fie el fiul lui Dumnezeu prin ascultare. Vine sărbătoarea cea pentru mama Mea Fecioara și voi grăi iar și iar slujitorilor de altare ale bisericii și-i voi ruga să nu vândă tainele lui Dumnezeu și turma și neamul și țara, o, să nu le vândă lupilor, căci voi, creștinilor, nu știți și nu vedeți ce se pune la cale la scaunele de sus ale țării și ale turmei neamului român. O, treziți-vă, că dau mai-marii de peste voi să vă vândă fără de preț stăpânitorului acestui veac, lui antichrist, păstorul lupilor, căci acești slujitori au doar haină de păstori, dar ei sunt lupi care beau și mănâncă și trăiesc pe picior mare ca Anna și Caiafa, lupii din vremea răstignirii Mele și care M-au vândut și M-au dat la moarte ca pe un Miel dat lui Pilat spre cruce, căci toți s-au înfricoșat de măreția Mea, așa cum se tem antichriștii de azi de turma și taina ortodoxiei, turma Mea, o, și nu puteau aceia să-și lase moravurile bolnave și păcătoase ca să aleagă ei cele de la Dumnezeu venite pe pământ atunci, și iată, ca și cei de atunci au dat apoi și aceștia de după ei la moarte atâția sfinți, ca să rămână apoi numai ei, numai lupii, și să se dea ei mari peste oameni și peste creștini.

Vin cu cei din cer, și cerul se face sul de carte la voi și se întinde acest sul și cuprinde în îmbrățișarea Mea pământul tot, o, fiilor. Vin cele noi, vine cu Mine și cu cerul înnoirea a toate, precum este scris, iar turma nu Mă mai așteaptă ca Păstor al ei, o, nu, că n-a fost păstorită spre Dumnezeu, că n-a avut păstori cu milă și cu sfințenie în lucrarea lor și n-a fost veghe împotriva lui satana, care a șters pe negândite numele Meu de pe casa care are numele de biserică.

O, nu mai are de mult, de mult nu mai are biserica neamului român numele Meu pe numele ei, iar ea trebuia să aibă nume creștin, nu ortodox și atât, că ortodox poate să-și spună oricine în dreptul alegerii făcute, dar numele Meu este cel care dovedește că este a Mea biserica și turma ei, și trebuie să aibă ea nume de biserică creștină, și numai apoi numele de ortodoxă, dar satana n-a putut îndura aceasta și a lucrat lucrare străină, a lucrat la întuneric și a șters pe Hristos de pe fruntea bisericii. Dar Eu am scris și voi tot scrie cuvântul Meu de Păstor și numele de român al celor ce Mă iau de la izvor și își îndestulează sufletul cu slava venirii Mele și se va ști de la margini la margini că Hristos Domnul, Păstorul Cel de la Tatăl trimis Își păstorește turma și cheamă la viață ca în cer pe pământ pe toți cei care se vor înveșmânta cu haină de creștin și se vor numi români, după numele țării în care Eu Mi-am așezat cetatea de venire și tronul cuvântului și vestirea lui peste pământ, o, și Mă doare pentru lipsa numelui Meu de pe creștetul bisericii neamului român, care nu mai are peste ea numele lui Dumnezeu împotriva împărăției lui satana de peste tot, și care nu se mai sfiește de nimeni și de nimic, și bate din palme împotriva lui Dumnezeu, bate cu fală și dă să acopere peste tot cu păcatul lepădării de credință, păcat înaintemergător al stăpânirii lui antichrist peste pământul zidit de Dumnezeu.

Te plâng, Eu, Domnul, te plâng și iar te plâng, biserică a neamului român, te plâng, că tu nu mai ai numele de creștină, o, nu-l mai ai de mult, de când te-ai numit așa cum te numești acum, și trebuia să te numești biserică creștin ortodoxă, dar te-ai lăsat înșelată de vrăjmaș dacă n-ai mai vegheat, dacă n-ai mai vrut să veghezi ca părinții iubitori de biserică a lui Hristos, o, și dușmanul ți-a șters de peste tine numele Meu. O, vezi ce-ai pățit? Vezi ce pățești dacă nu Mă primești când vin spre tine, dacă nu Mă asculți ca să-Mi deschizi și să-ți veghez casa și viața? Iată, vine vrăjmașul cel vopsit și-ți ia partea toată și te face ca pe el, și apoi te doboară de tot ca să nu mai fii, și ca să fie numai el. Eu însă am lucrat odată cu dărâmarea pe care ți-a lucrat-o omul antichrist și am luat din tine fii și am pus peste ei rânduială bună ca la începutul bisericii Mele, și se va speria de tot satana, căci lumina Mea îl va topi de tot, și se va face foc peste el, fiindcă lumina Eu sunt, și ea va birui întunericul precum este scris, iar lucrarea păcatului se va scufunda în adânc ca Sodoma și Gomora și-și vor primi plata lucrată toți cei care și-au ales păcatul de viață, că iată, au ieșit în stradă peste tot cei ce calcă peste legile sfinte, și care uită că este scris în Scripturi să nu vadă copilul trupul gol al părinților lui, iar părinții să facă la fel față de copiii lor crescuți mari, ca nu cumva Sodoma și Gomora să intre cu blestemul lor în fiecare casă, dar iată, iadul a ieșit deasupra, și toți oamenii iubitori de păcat își ascund păcatele ca să le tot facă.

Și acum strig îndelung la păstorii de turmă creștină și spun:

O, biserică a neamului român, pace ție! Hristos a înviat! Eu sunt Cel ce sunt. Porți numele Meu pe creștetul tău, și te îndemn din cer dintre sfinți să rămâi în dragostea Mea, de partea Mea cu lucrarea și cu adevărul, căci vrăjmașii tăi și ai Mei au dor nestăvilit și au făcut plan să-ți sfâșie cămășuța și să ne arunce apoi în neființă pe Mine și pe tine ca și acum două mii de ani când am venit și Mi-au sfâșiat antichrist și slujitorii lui veșmântul, dar au fost rușinați cu toții când au văzut că am fost adevărat în cuvânt și în faptă și s-au văzut biruiți, încercând încă să ascundă lumina care luminează în întuneric, și pe care n-o poate întunericul birui.

O, ai grijă de tine și de Mine dacă ești a Mea și dacă ești de partea Mea și a credinței din părinți, tu, biserică a neamului român. Ai grijă să nu cazi din har și de sub veghea cea cerească de peste tine, căci scris este: «Celui ce i se pare că stă, să ia seama să nu cadă», și iată, trebuie să veghezi să nu cazi dacă ți se pare că stai și că ești, iar pentru aceasta primește-Mi veghea cea pentru tine și stai trează și cu credință înaintea cuvântului Meu, care veghează viața ta. O, nu te împiedica în cei mici, la care M-am aciuat ca să vin să-Mi înființez cuvântul glasului Meu pe pământ acum, când Tatăl Mă trimite, căci a venit ceasul. O, nu te îndoi. Întoarce-te cu două mii de ani înapoi și vezi cum am venit atunci.

Am venit în sărăcie, și în umilință M-am păstrat, ascunzându-Mi toată slava sub chipul Fiului Omului. N-am stat la masă cu Caiafa și cu mai-marii templului, și am stat cu pescarii culeși de pe malul mării ca să fac din ei ucenici mărturisitori lucrărilor Mele minunate, iar ei s-au supus și M-au iubit și M-au urmat și i-am lucrat pe ei apoi pentru înțelepciunea Scripturilor și am împlinit prin ei duhul mărturiei lui Iisus Hristos peste pământ, începând de la ei și până la voi din unii în alții prin urmași.

O, tot ca și atunci am lucrat și azi. Dacă veneam la voi, la cei mari de pe scaunele bisericii, o, nu încăpeam, n-aș fi găsit primire și credință, căci este invidie mare, mare, între cei ce slujesc în numele Meu la altarele sfinte. Dar am pus în cei de sub sarcina vieții, am pus credință și am găsit credință și am lucrat ajutat de credința pusă de cer în ei. Iată, am luat din fiii și fiicele bisericii și le-am încredințat cuvântul înnoirii lumii, despre care am spus că voi veni să împlinesc această Scriptură de naștere din nou a lumii, o, și de aceea am venit și vin.

De șaptezeci de ani Îmi tot împart cuvântul peste pământ prin acest izvor și popor. Vin și la voi în zi de praznic de înviere și vă spun Eu, Domnul Cel înviat dintre morți: Hristos a înviat vă spun! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Voi stați pe scaunul lui Hristos ca păstori ai turmei Sale! O, aveți grijă de voi ca să nu cădeți sub mâna slujitorilor răstignirii Duhului Meu, căci vor aceștia să vă facă să vă despărțiți de Mine și de părinți și de rânduiala cea de două mii de ani a bisericii lui Hristos, o, fiilor. Are omul antichrist dușmănie pe soarta neamului român, căci a aflat taina Mea cu acest neam și a pus sub ascundere adevărul Meu cel pentru țara română și poporul ei de două mii de ani creștin.

Vă povățuiesc să ascultați de cuvântul Meu și să nu primiți șoaptă străină, voi, slujitori care aveți de păstorit turma creștină, căci vreau să grăiesc prin voi și cu voi ca să rămâneți de partea Mea și a cuvântului Meu, care vă veghează. O, aveți grijă de lucrarea Mea cea de două mii de ani prin biserica Mea, pentru care va fi să-Mi dați socoteală, și stați de veghe, că vă bate la ușă lupul cel păgân ca să vă sugă vlaga și să Mă lase fără voi, căci el are ce are cu Mine, nu cu voi, el este împotriva Mea, nu a voastră, iar dacă vă trage de partea lui veți plânge, veți pierde ceea ce aveți încă.

O, fiți înțelepți din cer, voi, arhierei și preoți ai neamului român, că e vremea cea scrisă în Scripturi să fie încercare de răsturnare încă o dată a Fiului lui Dumnezeu, și lucrează antichrist asupra moștenirii Mele de mai bine de o sută de ani de când a lovit peste sărbătorile sfinților, iar acum iarăși voiește să răstoarne ce a mai rămas în picioare, și apoi răstignire voiește, nu soartă bună ție, biserică a Mea.

O, e zi bogată în lucru și în cuvânt această zi de duminică, duminica Fiului risipitor, căci în ziua aceasta avem în cer și pe pământ sărbătoarea sfinților marilor ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan, sprijinitorii Mei în lucrarea cea de azi a venirii Mele cuvânt pe pământ încă de la începutul ei din anul 1955, și tot așa și acum lucrează ei peste lucrarea Mea cu cei de azi purtători ai Mei, și iată-i grăind de lângă Mine în mijlocul cetei lor de sus, și binecuvintez acum intrarea lor în carte, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

— O, Te slăvim, Doamne Dumnezeul nostru, că ai ascuns tainele Tale de cei cu nume de înțelepți și de păstori și le-ai descoperit pe ele celor credincioși venirii Tale cuvânt pe pământ, și iată cu câtă slavă lucrezi și-Ți faci lucrarea de cuvânt peste pământ acum, când a venit această vreme!

O, e vremea Ta, Fiule al lui Dumnezeu Tatăl, iarăși e vremea Ta, căci satana se crede împărat peste pământ și peste oamenii toți, dar vii Tu, și de peste tot îl întâmpini cu cuvântul ca să știe că e vremea Ta și că vei birui Tu, precum este scris, și va fi rușine mare, că vor fi scoase de sub haină de păstor slugile lui antichrist, o, că n-aveau cum să lucreze aceștia mai bine pitiți împotriva Ta ca și de sub acest nume și haină, iar lupta este mare, că Tu ești mare, Doamne, și ai mult de curățat și de spălat și de pus pe jar încins, că ai de curățat și de înnoit pământul, Doamne, o, că e mult păcat peste tot, e scoarță groasă și e vopsită pe deasupra și trebuie descoperit mirosul ei cel greu, și apoi mireasma Ta cea sfântă ca să simtă neamul omenesc că ai venit să biruiești și să înnoiești pentru stare de rai, pentru așezarea pe pământ a voii lui Dumnezeu, că iată, antichrist a luat veșmânt de slujitor de biserică și culcă la pământ pe cei iubitori ai Tăi din turmă și de peste turmă, dar nu, va fi descoperit acum, căci așa este scris, iar lupta e pe sfârșite, fiindcă Tu, Doamne, trebuie să biruiești și să scurtezi această vreme rea și să răsplătești răbdarea celor ce Te așteaptă să vii și să faci curățenie de satana pe pământ, începând de aici, din țara română, țara venirii Tale pe pământ cuvânt acum, la sfârșit de timp, Doamne, o, și câtă bucurie pe sfinții Tăi, și mai ales pe sfinții neamului român, pe cei ce au luptat și au răbdat ca să vii.

Voi, arhierei și preoți care nu lucrați pentru slava Domnului și v-ați ascuns cu lucrarea cea rea a vrăjmașului antichrist sub veșmânt de biserică a lui Hristos, o, a venit vremea să fiți scoși la lumină prin cuvântul lui Hristos, că iată, vă încumetați să oropsiți turma, să alungați din biserică pe cei drepți și să lucrați pe ascuns în slujba vrăjmașului antichrist, căci voi iubiți banul și vremelnicia, și aveți sufletul vândut la străinii de Dumnezeu. O, umiliți-vă dacă mai vreți, dacă mai puteți, dacă mai sunteți lăsați!

Noi, arhiereii Domnului Iisus Hristos, vă îndemnăm la pocăință, căci voi lucrați ca potrivnici. O, nu aveți dreptul să stăpâniți peste cei drepți dacă v-ați luat scaune înalte! Domnul este întreg în fiecare biserică și cetate prin preoții slujitori, o, și nu voi, ci Domnul este Cel ce are putere peste biserica Sa.

Iată, faceți uriciune multă și dați să pustiiți via Domnului, precum este scris de lucrarea păstorilor plătiți. O, trageți-vă înapoi din lupta voastră cu Hristos, aceasta vă spunem noi, cei trei arhierei, Vasile, Grigorie și Ioan. Vă poruncim de sus din cer aceasta, și veți asculta chiar dacă vreți, chiar dacă nu vreți, căci este cuvânt din cer acest cuvânt. Voi nu lucrați pentru Domnul de sub haina cu care vă acoperiți pe deasupra, și de aceea lăsați-vă biruiți, și dacă vă poate mintea și inima, pocăiți-vă și despărțiți-vă de lucrarea omului antichrist, care a umplut pământul și s-a găsit să se ascundă sub veșmânt sfânt ca să nu-i fie bănuită viclenia și fața de vrăjmaș al lui Hristos.

Așadar, să te certe pe tine Domnul, satană cu numele de antichrist, să ieși de sub veșmânt sfânt și să te temi de numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar dacă porți trup de om pocăiește-te la vedere, căci Domnul așteaptă salvarea păcătoșilor care Îl cheamă pe El pentru ei!

Binecuvintează, Doamne, puterea cuvântului nostru pentru slava Ta cea mare peste neamul român și peste biserica Ta cea iubitoare din mijlocul acestui neam, o, că mare este acest pământ și neam înaintea Ta, și bucurie pentru toți cei din cer este acest adevăr! Sfințește-i pe români, iartă-le păcatele, fă-i vrednici să-Ți poarte venirea și slava Ta cu ei și pentru ei, iar pe noi, cei din cer, bucură-ne cu biruința Ta prin neamul român asupra înnegritului de vreme antichrist, omul fărădelegii, fugarul cel ascuns sub duh viclean ca să nu-i știe lucrarea lui cea rea, dar este scris în filele Scripturii toată prostia lui și toată rușinea de care va avea parte pentru că s-a încumetat să ridice hulă asupra lui Iisus Hristos, asupra Lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului, și apoi a toate cele văzute și nevăzute ale facerii lui Dumnezeu. Amin.

— Voi, părinți sfinți ai turmei bisericii Mele de la începutul ei și până la venirea Mea iarăși de la Tatăl pe pământ, ați fost adevărați păstori, iubitori de Dumnezeu și de turma Sa. Ați lăsat prin lucrarea Mea cu voi tot ce avea să știe și să lucreze biserica Mea pe pământ.

O, aceștia sunt păstorii bisericii Mele. De ei să ascultați până la sfârșit, voi, cei care rămâneți cu credincioșie tainei lui Dumnezeu prin biserica cea de la început așezată pe temelia ei prin părinți! Iar cei ce dau să schimbe pe cele așezate pentru vecii, aceștia să fie anatema! Amin.

Voi, preoți și arhierei ai neamului român, nu semnați cu lepădarea de credință. Vă scriu vouă iertare pentru păcatul cel de acum 100 de ani lucrat prin biserică, și când a fost păcălită turma creștină să-și schimbe sărbătorile și datinile din părinți. Vă scriu iertare, dar trageți-vă acum din jocul cel cu fața ascunsă a omului antichrist. Ce caută el spre biserica lui Hristos? O, nu murdăriți ortodoxia cu cele străine de ea și de părinți! Nu sunt doi crăciuni. Eu sunt Crăciunul, dar neamul român a fost păcălit prin preoții lui ca nici un alt neam mai mult, și iată, iar și iar se voiește din partea dușmanului lui Hristos să se umble la cele bine așezate la temelia bisericii la începuturile ei prin părinți.

Mă aplec acum și vă rog cerește: trageți-vă din lucrarea cea ascunsă a omului dușman îmbrăcat în haine de miel. Ieșiți din amestecătură și ascultați de Domnul, ca nu cumva să lucrați ceea ce nu știți și să dați turma lui Hristos la dușmani. Este scris să se împlinească nașterea din nou a lumii, dar nu vrăjmașul Meu și al vostru să facă aceasta, că nu poate el s-o facă. Priviți la cei ce M-au dat de la ei acum două mii de ani și au dat poporul Israel spre vină mare, spre răstignirea Mea. Fiți treji dacă stați sub nume de păstori, că nu vă va fi vouă bine dacă nu rămâneți de partea Mea acum, când se încearcă peste voi în chip ascuns lepădarea de credință s-o lucrați. E zi de praznic de Bobotează în ziua aceasta și vă botez cu cuvântul Meu ca să vă întăriți frica de Dumnezeu și apoi credința, care oricum o veți avea curând, curând, căci Mă voi lăsa văzut în mijlocul oștirilor îngerești stând deasupra pe cer în țară la voi și împlinind așa Scripturile ca să biruiesc fiara, pe antichrist, căci scris este că Domnul îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și iată cuvântul Meu care împlinește aceasta acum!

Iată, și azi merg odată cu cei ce se știu pe ei slujitorii templului, mai-mari ai bisericii zidite acum două mii de ani, și care nu mai au milă de Dumnezeu și de turmă și-și văd de ale lor, dar Eu îi strig așa cum îi strigam prin glasul proorocilor pe cei de atunci care nu păstoreau cu milă turma, și când de pe atunci făgăduiam că voi veni și le voi cere răspuns pentru oile nepăstorite și rătăcite prin spini și le voi lua din mâna lor și le voi păstori Eu, Domnul, și le voi lega rănile și le voi purta pe brațe la izvoarele Mele, căci sunt Păstorul Cel Mare și-Mi cercetez tot timpul turma, precum este scris.

Iată, Mă îndur de cine voiesc, așa este scris. Eu sunt Cel ce lucrez, nu omul, iar omul se supune. Iată, noi le fac pe toate ca și acum două mii de ani. Și atunci am venit să înnoiesc. La fel și acum vin și lucrez și întăresc lucrarea bisericii Mele, căci scris este să vin să-Mi cercetez turma și să-i dau pășune sănătoasă și s-o port spre Tatăl.

Se lăudau cei de atunci că au pe Moise de care ascultă și că de aceea nu Mă primesc pe Mine, iar Eu le spuneam: «Dacă ați fi crezut în Moise M-ați fi crezut și pe Mine acum, căci despre Mine a vorbit el vouă».

Spun și azi pentru cei de azi, că dacă ei ar fi crezut în Hristos Cel de acum două mii de ani L-ar fi crezut și acum când, iată-L cuvânt peste pământ, dar ei ca și cei de atunci au altceva de făcut și se supun lucrării minciunii din lume și mai-marilor lumii și nu lui Hristos, sub al Cărui nume slujesc ei. Iar pe Mine Mă doare pentru turmă și Mă doare de două mii de ani, că în lume e numai minciună și piere credința de pe pământ, piere Dumnezeu din mintea omului, iar creștinii nu mai au fapte de credință și păstori făcători de minuni, de dat hrană la oile turmei, o, și se pierd oile și vin lupii și le duc din staul, iar Eu plâng pentru oi și vin după ele, vin cuvânt de la Tatăl, vin și le strig și le învăț să se strângă în staul și să nu stea în calea lupilor, să nu stea răzlețe, că iată, Eu vin din cer, vin cuvânt peste pământ ca să-Mi cercetez turma cea fără de pază peste ea.

Acum, iată, despre dușmanii credinței voiesc să grăiesc și să deslușesc în ziua aceasta mare pentru mama Mea Fecioara, când ea s-a desprins din cele văzute și s-a așezat lângă Mine, lângă Tatăl, lângă slava lui Dumnezeu, întru cele ce nu se văd ale lui Dumnezeu.

Am spus în vremea Mea cu ucenicii cu care Mă purtam, și au spus apoi și ei despre această vreme de necredință, de dușmani ai credinței, că iată, Eu vin și nu găsesc credință pentru venirea Mea, pentru învierea omului păcătos, și care ar vrea să învieze din păcat și să creadă în cuvântul Meu de înviere a omului, căci Eu pentru învierea omului vin cuvânt pe pământ.

În toată vremea vieții bisericii Mele mărturisitoare s-au tot ivit eresuri de tot felul prin oameni îngâmfați și batjocoritori ai credinței și ai strămoșilor credincioși, iar acum, spre sfârșit de timp eresurile lovesc și mai greu, și nu mai sunt cei ce veghează împotriva lor, iar turma cea botezată cu numele Meu se tot destramă, se tot pierde, se tot știrbește, o, și Mă doare, și de aceea vin, de durere pentru cei ce se pierd din necunoștință de Dumnezeu. De aceea vin, și iată, plâng în cuvânt, și plânge mama Mea Fecioara de mila celor ce o defaimă pe ea sub numele de femeie de rând, când ea are un așa mare nume lângă numele lui Dumnezeu, când ea are proorocie peste ea ca împărăteasă a creștinilor, ca mamă a lui Hristos, ca ocrotitoare a neamului creștinesc, căci Eu sunt Fiul ei ascultător și îi dau ce-Mi cere celei ce M-a născut și M-a alăptat și M-a ocrotit și Mi-a purtat durerile răstignirii și-Mi stă acum în dreapta lângă Tatăl, și plânge de mila celor ce o batjocoresc prin rătăcirea minții lor, care nu ia în ea din cer, ci ia de la oamenii rătăcitori și batjocoritori de strămoși și de sfinți, și rătăcesc aceștia cu Scriptura în mână, și vai lor, că nu știu să umble cu această sabie, și umblă fără povățuitor peste ei, fără învățători din partea Mea pentru această carte mărturisitoare de Dumnezeu și de sfinții lui Dumnezeu, de tot ce înseamnă calea cu Dumnezeu, calea creștinătății, începând de la cei dintâi așezați de Mine să poarte peste vreme taina bisericii Mele până la venirea Mea!

Și spun acum celor ce vor să rămână sub taina de creștin, și le spun lor așa:

Voi, cei botezați cu numele Meu și cu martori înaintea Mea, o, vă povățuiesc pe voi să vă feriți de fiarele care dau să vă sfâșie, dar nu zic aceasta despre lupi sau urși sau alte fiare flămânde, și care caută de la Dumnezeu hrană, și zic de cei ce împart eresuri și despărțire de calea cea de două mii de ani a bisericii strămoșești. O, feriți-vă ca de urși, ca de lupi feriți-vă de cei ce și-au luat haină peste haină și nume peste nume ca să împartă eresuri și blesteme neiertate, necredință și batjocorirea strămoșilor care și-au purtat crucea pe calea cea de la început! O, feriți-vă de eretici și de numele lor pus peste ei! Feriți-vă de adventiști, de penticostali, de așa zișii evangheliști, de toți cei cu nume pus de ei peste ei, nume străine de numele de biserică a lui Hristos, căci aceștia cântă și se distrează sub numele Meu și cheamă la petrecerea lor pe cei săraci de cunoștință și de puteri sfinte!

Iar celor rătăcitori le spun așa, le spun lor că numele dat de ei pentru cei ce urmează lor nu este cunoscut în cer, și este cunoscută doar biserica strămoșească, cea de la apostoli și de la urmașii lor cei sfinți, și care au nume mare peste vreme și neșters de pe pământ, iar numele celor rătăcitori au semn de blestem peste ele și de aceea acum Eu, Domnul, le rostesc numele lor pus peste cei ce le urmează, numele înșelătorilor printre mulțimi ca să încerce credința celor tari și neclintiți, dar iată, sunt vânate sufletele slabe și trase la ei, iar ei sunt dușmanii cei de sub haină străină de haina de biserică a lui Hristos, și se folosesc de numele Meu ca să aibă cum să tragă din cuib pe cei nevegheați și să defaime așa numele lui Hristos și biserica Sa.

Voi, păstori de biserică, iar și iar vă rog, ridicați-vă să luptați cu aceste fiare flămânde după pradă! Iar și iar vă fac deșteptarea! Învățați turma să se închine lui Dumnezeu cu semnul sfintei cruci, de care duhul rău fuge și stă departe, căci animalul își închină cu piciorul cu semnul sfintei cruci locul pe care se așează să se odihnească, și uitați-vă să vedeți câinii, caii, oile, păsările care își fac rost de hrană scurmând în semnul sfintei cruci, iar omul nu se mai închină cu acest semn, și vin batjocoritori care au părăsit semnul cel închinător, crucea lui Hristos, vin ei și spun că a venit secerișul și că nu sunt secerători, și vin ei să secere din picioare creștini, o, și unde-i duc dacă-i seceră?

O, cine vă trimite pe voi, cei care strecurați eresuri ca să înșelați pe cei cu nume sfânt căpătat prin botez, și care abia mai suflă prin pâcla și prin otrava vremii celei fără de Dumnezeu a fiilor oamenilor? Sunteți scriși în Scripturi că vă veți ivi să dezrădăcinați pe cei slabi și dornici de viață păcătoasă, dar Eu vă spun că mai fericiți sunt păcătoșii iubitori de păcat decât cei pe care voi îi atrageți ca să le dați voi viață fără de păcat, când voi păcătuiți îndoit și întreit împotriva lui Dumnezeu cu păcatul rătăcirii voastre de la calea adevărului lui Hristos.

O, de unde vii tu, și cine te-a trimis ca să atragi spre tine pe cei ce cred pe Dumnezeu? Te-ai găsit să iei de la alți rătăciți îndemn, și care nu-s de mult, ci de o sută de ani, de două sute de ani sau mai puțin, nu de la începutul bisericii, o, nu, ci sunt ei anunțați prin Scripturi că vor veni și se vor strecura și vor împrăștia eresuri proaspete și vor ademeni pe mulți.

Se duc spre eresuri cei mari și cei mici cu cunoștința, se duc, că e vremea cu mare rătăcire prin cei îngâmfați și supuși spre voia lui satana, care învață omul să calce peste tainele bisericii dintâi și a sfinților părinți povățuitori peste turma creștină, o, și durere mare se suie la cer când cei atât de slabi de viață de creștin cad sub eresuri și sunt înghițiți de duhul pierzării.

Iată, neamul românesc cu strămoși creștini atâția ani și vremi! Două mii de ani de creștinism ai acestui neam, voievozi care au lăsat urmașilor o țară păzită cu sângele lor, și care au înălțat locașuri de închinare pentru urmași, de aducere-aminte și spre slava lui Hristos și a bisericii Sale, iar cei ce se ivesc acum ca ciupercile după ploaie vin și batjocoresc credința cea tare a strămoșilor sfinți, și fac ei aceasta pentru un pumn de bani, sau pentru ca să aibă cine să-i asculte și să se fălească ei cu supuși, cu cei ce îi ascultă pe ei și îngâmfarea lor, când puteau să rămână închinători prin biserică dacă voiau să slujească Domnului cu viața lor.

O, dacă n-ar fi fost mama Mea rugătoare cu lacrimile ei nesfârșite și neuscate, dacă n-ar sta ea în fața lui Dumnezeu zi și noapte cu ruga ei, o, ar fi fost numai bătaie, numai pedepse grele pentru păcat, pentru necredință și necredincioși, pedepse mai grele decât au fost și sunt pe pământ, dar ea, dimpreună cu rugăciunile sfinților aduc spre milă pe Dumnezeu, numai să nu fie necredință peste tot și îndărătnicie între om și Dumnezeu.

Iată ce spun: Chiar dacă acest cuvânt nu poate fi ușor crezut și împlinit prin credință, Eu, Domnul, Mă zidesc cu cuvântul și stau în apărarea turmei prădate și a păstorilor de turmă, chiar dacă aceștia nu sunt niște veghetori pentru paza turmei, dar au ca temelie așezarea cea dintru început a bisericii Mele și au pe părinți mijlocitori în cer, și rugăciunile sfinților stau înaintea Mea precum este scris, o, dar mai sunt cei ce știu să citească și să socotească tot ce este de știut și de neuitat apoi pentru mersul cel sfânt și neabătut al strămoșilor acestui neam?

O, ce să fac, ce să lucrez cu cei ce Mă închid în Scripturi și în cer ca să nu vin, ca să nu mai vin și să lucrez pe pământ ca și acum două mii de ani, ba și mai mult ca atunci, precum este scris încă de pe atunci că voi lucra, nu că nu voi lucra? O, cum să nu lucrez, când este scris să împlinesc lucrare mare la sfârșit de timp? Și cum să nu vină timpul acesta când este scris să vină și să arate sfârșitul de timp și începutul înnoirii a toate?

O, deșteptați-vă înțelepciunea prin cele de sus venite peste turma creștină, peste biserica lui Hristos! Duhul Sfânt Mângâietorul aduce de la Mine pe pământ la voi ca să dați voi bisericii păstorite de voi, o, dar nu mai împărțiți rătăcire peste cei de sub voi dacă le sunteți păstori. O, nu le mai spuneți că totul e doar în Scripturile pe care le aveți la altar! O, nu așa, fiilor slujitori ai celor sfinte, nu le mai spuneți așa, și spuneți-le și voi ca și Mine, că Eu le-am spus ucenicilor că vor fi îmbrăcați în Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine și va aduce lor de știre toate câte Eu, Domnul, lucrez cu ei și cu urmașii lor din unii în alții. Este scris în Scripturi pentru cei ce au minte ca să priceapă cu ea, este scris că Scripturile lui Dumnezeu se vor face mai groase, căci Duhul Sfânt va lucra aceasta. Eu așa am spus, că din al Meu va lua și va aduce de veste peste pământ.

Am spus că voi trimite pe Duhul Sfânt, așa am spus, și aș voi ca biserica Mea să fie gazda de primire a vestirilor de sus, care vin pe pământ de la Dumnezeu ca să le știe oamenii și să le împlinească ascultând de Dumnezeu, așa cum ucenicii Mei au ascultat și au împlinit, căci le-am spus: «Mergeți în toată lumea și faceți-vă ucenici de un lucru cu voi, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și aceștia în numele Meu vor scoate demoni din oameni, din locuri robite, și vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, de vor bea ceva de moarte vor rămâne vii, își vor pune mâinile pe bolnavi și se vor însănătoși aceștia».

N-aveam nici atunci mai mulți decât am acum, când vin iar și lucrez cu ucenici așa cum lucram atunci și Mă descopeream. O, tot așa lucrez și azi, tot cu puțini Îmi port crucea și venirea și cuvântul peste pământ, căci trebuie să fiu cuvânt peste pământ, că așa este scris.

O, nu vă mai tot ascundeți voi, cei ce păstoriți în nume de păstori ai bisericii Mele, nu mai pitiți cartea de care vă tot spălați pe mâini, și în care este scrisă slava cu care Mă voi întoarce de la Tatăl în cuvânt cu toată lucrarea Mea cea de la sfârșit de timp, căci cartea aceasta are scris în ea un cuvânt care spune să nu se adauge și să nu se scoată nimic din ea, ca să nu fie blestem pentru călcare de cuvânt, și să fie crezută și primită ca de la Dumnezeu cartea aceasta, și iată, ea se împlinește, o, și nu este minte care să vrea să înțeleagă cele scrise în cartea aceasta, de care voi vă ascundeți, căci duhului potrivnic nu-i convine să știe omul rostul acestei cărți, în care este scris să nu-i fie pecetluite cuvintele din ea, că vremea se apropie, dar iată cine se găsește să pună capac venirii Mele scrise în cartea aceasta nepecetluită, căci în ea este vestire dată de știre, nu este pecetluire, o, nu, ci este Domnul cu slava cu care vine să dea fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.

O, dacă n-ar fi fost ținută de voi sub pecete această carte, ar fi fost mare minune pe pământ, ar fi Domnul cu oamenii mai mult, ar fi oamenii mai sfinți, dar satana și omul antichrist aduc peste oameni nepăsare de suflet și de Dumnezeu, de cele scrise în cartea aceasta că vor veni spre împlinire, precum sunt scrise. O, și dacă nu mai vrea omul de pe pământ să deschidă această carte și să creadă cele scrise în ea, va fi luat pe neștire de tot ce este scris să vină, o, că nu este minciună, ci este adevăr în cuvântul lui Dumnezeu din cartea aceasta, numită cartea lui Ioan, cartea Apocalipsei.

O, păstori ai bisericii lui Hristos, primiți și voi pe Domnul, Care păstorește cu blândețe turma. Eu nu vă iau turma, ci doar voiesc s-o păstoresc din cer cu hrană caldă, proaspătă mereu, ca un Păstor Care are grijă să aibă turma hrană. O, nu vă iau turma. Eu sunt Păstorul Cel de sus al turmei, Păstorul Cel cu crucea, și voiesc ca voi să aveți turmă frumoasă, miei și mioare de soi, oi grase, pline de iubire și blândețe, de sfințenie, și ca să am de ce să vă răsplătesc pentru rodul adus înaintea Mea, căci vă trebuie rod, și vi-l voi cere vouă dacă v-ați așezat păstori peste turmă.

Îmi gătesc acum cuvântul gurii Mele ca să intru cu el la preoții și arhiereii neamului român, și apoi peste tot pământul pe unde viețuiesc creștini ai bisericii lui Iisus Hristos după trăirea rânduielii cea de la început lăsată prin sfinți și prin părinți, începând de la ucenicii Mei cei dintâi și cărora le-am lăsat zestrea cea din neam în neam a fiilor lui Dumnezeu, credința și mărturisirea împărăției lui Hristos cu oamenii pe pământ, Domnul Cel înviat.

În a opta zi de după învierea Mea intru la voi, cei ce slujiți în mijlocul poporului român în numele Meu și al Evangheliei Mele de acum două mii de ani, și de aici spre tot poporul credincios de pe pământ.

O, pace vouă! Hristos a înviat!

Le spun și celor ce se luptă în ei înșiși să-și spună că nu cred în Dumnezeu, le spun și lor: „Hristos a înviat!” spre aducere-aminte de Domnul Cel înviat, căci le spun adevărul cel mare, cel ce a zdruncinat lumea toată de atunci și cea de după ei.

Hristos a înviat! Această veste sfântă a fost piatra de temelie a bisericii lui Hristos și a crescut pe piatra aceasta împărăția lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ, având la cârma ei preoți ai lui Hristos, mai întâi tainici din pricina necredinței stăpânitorilor lumii, și apoi ucenici credincioși, cunoscuți pentru slujire și pentru adevărul credinței că Hristos este Mântuitorul celor ce cred în El, este Domnul Cel înviat dintre cei morți.

O, apropiați-vă cu credință de Duhul Cuvântului Meu, Care intră la voi să Se dăruiască vouă, căci este El Mângâietorul Cel promis că va veni și va aduce de la Dumnezeu și va vesti lucrările lui Dumnezeu în mijlocul bisericii Sale, în mijlocul oamenilor.

S-au întrebat mulți și încă dau să se întrebe: ce este această carte a Cuvântului lui Dumnezeu și de ce vine ea, când este de ajuns Sfânta Scriptură? Așez acum lămurit răspunsul Eu Însumi, Care Mă scriu în cartea aceasta cu sprijinul urechilor și mâinilor fiilor credincioși acestui cuvânt coborât de Dumnezeu la ei pe masă.

Această carte este proorocită prin Scripturi că va veni pe pământ și se va numi Cuvântul lui Dumnezeu, venirea Mea cu sfinții în zeci de mii, precum este scris să vin iarăși, și iată, vin!

Această carte este cuvântul Meu cel de azi, cu care-Mi cresc un popor Mie slujitor în taină, învățându-l mereu să stea în voile lui Dumnezeu așa cum am stat Eu sub voia Tatălui Meu tot timpul, primind de la Tatăl toată lucrarea Mea ca un Fiu supus, ascultător, învățat de Tatăl cuvânt cu cuvânt, căci Tatăl Mă învăța, Mă hrănea cu voia Sa, iar Eu așa lucram, nu de la Mine, ci de la Tatăl lucram, ca și cei de azi, care iau de la Mine ce să lucreze, și ca să lucreze ei tot ceea ce le dau de lucru, așa cum am lucrat Eu pe pământ cât am stat cu trupul, și cu ucenicii Mei purtându-Mă, nu singur, o, că nu este bine să fie omul singur, și nici acum Eu nu umblu singur, căci cu sfinții vin, și lucrez și Eu și lucrează și ei și creștem prin cuvânt un popor sfânt și împărțim învățătura aceasta peste tot ca să fie ea pe pământ așezată pentru cei ce cred și se lasă cu învățătura cea mereu astăzi a lui Iisus Hristos, Care vine să înnoiască lumea, precum este scris în Scripturi despre nașterea din nou a lumii.

Apropiați-vă și hrăniți-vă din viță, voi, cei ce slujiți în numele Meu înaintea oamenilor, căci mlădița nehrănită se usucă fără hrană, dar cea hrănită și îngrijită aduce roadă, o, și aceasta fac Eu cu fiii cuvântului Meu prin cartea Mea cu ei, prin statul Meu în mijlocul lor cuvânt, ca să pot Eu prin credința lor să împlinesc Scripturile care mai sunt de împlinit și să-Mi amintească ei cu rugăciune și cu post că vin Scripturile cele de pe urmă așteptându-și împlinirea, iar Eu să le împlinesc.

Vă învăț și pe voi ca și pe ei, și iată ce vă povățuiesc dacă sunteți ai Mei, ai lui Hristos și ai învățăturii Lui: O, fiilor, țineți rânduielile sfinte ale bisericii, căci pildă de urmat trebuie să vă arătați voi tot timpul în fața turmei lui Hristos. Voiesc să îndreptăm cele ce trebuiesc îndreptate și așezate iarăși în bună rânduială, și iată ce vă rog, și îngenuncheat vă rog, faceți pe trupurile voastre drept semnul sfintei cruci când vă închinați înaintea celor povățuiți prin biserică, că iată, privesc la voi cu sfinții și văd că din pricina odăjdiilor prea bătute cu fir, prea împăunate, prea tăbloase, nu puteți de ajuns să ridicați mâna dreaptă de sub odăjdii și să vă însemnați pe trup semnul sfintei cruci la locul său, pe frunte, pe piept și pe umeri, și cu toată evlavia pentru acest semn, căci dacă crucea se așează strâmbă pe voi când vă închinați, vă văd cei ce vă privesc și vă judecă, fac păcatul judecății, bieții de ei, iar Eu, Domnul, vin la voi și vă îndemn ca și pe fiii cuvântului Meu și vin să vă grăiesc și vouă.

Priviți-i pe cei crescuți cu slava cuvântului Meu de azi, căci preoții cei dintre ei sunt îmbrăcați smerit, cu veșminte smerite, frumoase ca Hristos, din pânză țesută în cruciulițe, și cad frumos pe ei veșmintele lor și pot face ei drepte închinăciunile toate, o, și vă învăț cu umilință și pe voi, căci voiesc să semănați cu Mine, fiilor, și să stați în duhul smereniei sub învățătura Mea cea blândă și plină de iubire, ca să crească tot așa și turma, o, fiilor slujitori.

Iată, vremea vine tot mai cețoasă peste pământ, căci duhul lui satana lucrează de la întuneric asupra bisericii lui Hristos și dă să aducă strâmtorare mersului cu Domnul și voii Domnului peste pământ și peste oameni, iar Eu, Domnul, voiesc cu tot cerul de sfinți și de îngeri să țin pe mai departe sub adăpost ceresc pământul român și neamul de pe el, și iată, pot aceasta prin glasul cuvântului Meu, care ține departe orice putere vrăjmașă, dar este de vegheat și de îndreptat peste tot calea cu Hristos prin post și rugăciune și prin ținerea cu sfințenie a datinilor creștinești, prin credință tare, o, fiilor, căci Eu, Domnul, prin credința celor ce s-au voit cu Dumnezeu în ei am împlinit în toate vremile Scripturile și voia lui Dumnezeu peste pământ, și toate proorociile din Scripturi așa le-am împlinit.

Am așezat prin sfinții ei biserica și rânduiala ei, și pe patru stâlpi am așezat-o ca să stea, că am voit să nu se clatine ea, să nu se umble la temelia ei. Apoi însă unul din stâlpi a fost clătinat, s-a făcut mic de tot, căci fără postul care s-a micșorat de tot din pricina răsturnării vremii sărbătorilor creștinești acum o sută de ani, o, e greu acum fără rânduiala întreagă să ținem departe pizma vrăjmașului satana, și iată, este de reparat ceea ce s-a șubrezit la temelia bisericii Mele, iar pe fiii cuvântului Meu i-am învățat această reparare. Grăiesc cu ei așa cum grăia Dumnezeu cu omul la începutul cel de acum șapte mii de ani, iar voi știți aceasta din Scripturi, căci Eu, Domnul, am putere să fac această minune, să grăiesc pe pământ, și iată, grăiesc, o, și grăiesc și cu voi și vă învăț și pe voi frumusețea tainei de creștin al lui Iisus Hristos, că n-are cine să mai învețe turma spre Hristos.

Iată ce frumos, ce tainic lucrez Eu, Domnul, cu fiii poporului cuvântului Meu! I-am lăsat descoperiți, văzuți să fie. N-am mai lucrat cu ei ca la începutul bisericii Mele acum două mii de ani când preoții ei erau neștiuți de preoții legii vechi, și erau ei slujitori fiecare în familiile lor, iar patriarhul lor era tainic, chiar dacă iudeii îl numeau pe el „dreptul”, și era el ucenicul care a pus înaintea noii preoții sfânta liturghie, iar istoria îl numește pe Iacov, întâiul patriarh al Ierusalimului, o, și așa Mi-am început Eu împărăția cerurilor pe pământ, neamul cel după Hristos, neamul cel creștinesc, și în taină am lucrat în mijlocul poporului de atunci și-Mi așezam împărăția pe pământ.

Vă învăț, fiilor, că pe ucenicii Mei i-am învățat mult acum două mii de ani, căci omul este plin de sine și trebuie biruit mai întâi, și numai apoi să Se așeze Domnul în el cu fața Sa, cu voia Sa.

Îi învățam pe ucenici privind îndelung la ei și peste ei și în ei, o, și aveau nevoie de învățătură și le spuneam: «Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia!». O, feriți-vă și voi de acest aluat, vă învăț aceasta ca și pe ei, că văd că e de învățat și de împlinit povețele pe care vi le dau.

Fățărnicia, care s-a voit mereu a fi lucrare în biserică, o, e satanică această lucrare și iese deasupra când nu te aștepți, așa cum a ieșit cu răsunet acum două mii de ani păcatul lui Iuda, căci el nu-și arăta lucrarea lui ascunsă și se fățărnicea și de o parte și de alta, între ucenicii Mei și între preoții templului, care îi cumpărau sufletul prin duhul fățărniciei lor, căci se purtau frumos și mieros cu Iuda arhiereii și preoții de atunci, ca nu cumva să bănuiască el la ce faptă îl vor împinge pe apostolul Meu, care umbla de colo-colo fără veghe peste el, fără știrea celorlalți ucenici. O, numai Eu știam ce Scriptură trebuia să se împlinească prin neastâmpărul acestui ucenic împărțit cu pasul său, cu obiceiul său ascuns de ceilalți frați întru Hristos.

Am avut și am încă pe acest drum al poporului Meu de azi creștini care Mă știu și care umbă de colo-colo după obiceiul firii lor, chiar dacă la începutul lor cu acest drum dădeau ei să arate că prețuiesc aparte credincioșia lor pentru Mine, pentru ascultarea de povața Mea, pentru statornicie, dar mai apoi ei s-au schimbat, iar dacă s-au schimbat s-au ascuns cu lucrarea lor cu care umblau de colo-colo și n-au mai înțeles primejdia care i-a despărțit apoi de mersul lor cu Mine, o, și iată cum fățărnicia aduce după ea durerea și nefericirea celor nestatornici pentru vremea vieții lor, căci orice faptă își arată apoi rodul ei, bun sau rău, iar fățărnicia nu-ți aduce decât numai dureri apoi, așa cum a fost și cu soarta lui Iuda și a preoților fățarnici cu el ca să-L piardă apoi ei pe Hristos cu moarte pe cruce.

Sunt cu masă de cuvânt și sunt cu ucenicii Mei de atunci la masă cu voi ca să vă povățuiesc cu dulce cuvânt ca și pe fiii cu care Mă sprijin cu slava cuvântului Meu când îl așez în carte pe pământ. Apostolul Toma aduce vouă salutul învierii Mele și grăiește el vouă de lângă Mine și iată, binecuvântată să-ți fie grăirea ta de lângă Învățătorul tău Iisus Hristos, ucenic iubitor!

— De iubire și de dor, o, Doamne, de aceea am dorit să-Ți văd ranele, să mă închin pentru ele înaintea Ta mărturisindu-Te înviat, Domnul meu și Dumnezeul meu.

Umblam și eu când și când despărțit de ceilalți ucenici, dar din cer înțeleg acum că toate au fost cu rost, totul a fost așezat de Dumnezeu pentru mărturisirea cea întreagă și nepărtinitoare, ca să rămână ea cu putere de credință pentru urmași, Doamne.

Poporul Tău cel mic de azi, acești puțini ai Tăi de azi, cu care Tu Îți sprijini venirea cuvântului Tău în cartea Ta de azi, o, sunt ei ca și noi, cei de atunci, stai cu ei ca și cu noi și îi înveți de la Tine ca și pe noi, Doamne. I-ai luat în slujba Ta cea tainică, i-ai luat dintre cei ce-Ți poartă amintirea prin taina de biserică a Ta, Doamne, și faci cu ei lucrare dulce și-i ții sub grija Ta, păzindu-i pe ei de tot răul ca și pe noi atunci, o, și le dai de lucru prin cuvânt, le dai putere de ascultare, îi ocrotești dumnezeiește și sunt ei cărarea Ta de venire a Ta cuvânt pe pământ, iar ei sunt cuminți, sunt harnici, stau sub harul credinței lucrătoare, ajută mersul Tău, Îți aduc slujire și rugă de mântuire pentru cei de pe pământ și pentru cei plecați de pe pământ, toate sub rânduiala cea nouă a cuvântului Tău, iar ocrotirea lor din partea Ta îi umple de nădejde, le dă statornicie și răbdare sfântă, toate prin ascultarea lor de Tine, Învățătorul lor.

Voi, slujitori în biserica neamului român, să știți că acești fii, cu care Își sprijină Domnul Iisus Hristos cuvântul Său de pregătire a slavei zilei Sale, care vine curând, precum este scris să vină și să fie chemată să vină, o, ei nu trebuie să asculte decât de Dumnezeu mai întâi, iar voi să înțelegeți cu inima din voi ce este ascultarea lor de Dumnezeu, și numai apoi de cele ce seamănă cu voia lui Dumnezeu, care vine spre ei de pe pământ s-o săvârșească ei.

Fiți fericiți, frați iubiți, fiți prin credință fericiți cu fericirea mea, căci fericiți sunt cei ce cred, o, frați iubiți! Dacă n-aveți această fericire în sufletele voastre căutați după ea ca s-o căpătați, ca să fiți voi fericiți, că iată, vine Domnul între voi cuvânt că vă iubește, că vă dorește fericirea pe care o au cei ce cred și iubesc ascultarea de Hristos, lucrările Sale cele din toate vremile, căci Domnul nu stă în cer, iubiților, nu, ci lucrează mult, mult și mereu și împlinește tainic tot ce este scris în Scripturi să se arate și să se așeze să fie apoi, iar voi însănătoșiți-vă credința și iubirea, că vine spre voi vindecarea cea din cer, numai să vă aplecați spre ea, numai să credeți, frați iubiți.

Și acum, amin, Doamne, și mă aplec cu dor ca un ucenic al dorului de Tine și de tainele Tale, o, că multe sunt, dar mintea omenească e mică de tot, e puțină din pricină că omul a luat fără de ascultare de Tine din pomul din care Tu i-ai spus să nu mănânce, iar el a luat și a mâncat și a știut binele și răul și s-a văzut gol apoi și s-a văzut greșit și s-a rușinat de fapta neascultării sale, prin care și-a agonisit rușine.

Sunt ucenicul Tău, sunt trimisul Tău și suflu lucrare de pocăință peste toți cei care slujesc pe pământ în numele Tău, și Te rog pentru cei dintre ei care se umilesc și se căiesc de păcatele lor din viață, Te rog să le ștergi Tu, Doamne, pe toate, iar eu îi iert și îi dezleg pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și îi povățuiesc spre darul credinței sfinte, spre statornicie, și tainic să Te urmeze făcând voia Ta și a cuvântului Tău, așa cum ucenicii Tăi cei de azi Te ascultă și se apleacă, Doamne, sub cuvântul Tău.

O, slavă Ție pentru aplecarea Ta de acum! Stăm și noi îngenuncheați cu Tine înaintea ușilor lor ca să se deschidă ele și să fie primit Domnul și urarea Sa de pace peste ei după opt zile de la slava învierii Sale. Amin.

— O, pace vouă ucenici însoțitori ai Mei ca să intru cu voi în mijlocul celor ce poartă numele Meu pe pământ în zilele acestea și să le grăiesc lor cuvântul Meu, povața Mea! Aș fi avut și am multe să le spun. Mă uit însă cât pot ei purta și cât nu, și îi îndemn spre credință sfântă, căci Domnul lucrează mântuire mare la mulți.

Rămân tainic în mijlocul ucenicilor Mei de azi, cu care Mă port cuvânt peste pământ și pe care îi am aparte ca să pot să-i țin curați și neamestecați cu cele ce nu sunt sub ascultarea voii lui Dumnezeu, căci voia omului e multă pe pământ, la fel și în biserici, și stă ea împotriva voii lui Dumnezeu cu oamenii, o, și de aceea Îmi țin deoparte micuțul Meu popor, mânuța Mea de fii, cu care Îmi vestesc și Îmi așez pe pământ împlinirea Scripturilor de apoi așa cum sunt ele scrise să vină și să fie așezate pe pământ.

Vă spun acum vouă, celor ce slujiți în biserica neamului român, și prin vorbirea Mea vouă spun la toți cei credincioși, creștini după datina celor dintâi de acum două mii de ani, vă spun vouă salutul bucuriei celor ce Mi-au fost aproape atunci când am înviat și le-am șters lacrimile durerii de pe obraz spunându-le după învierea Mea: „Pace vouă!”, și apoi le-am spus: «Luați Duh Sfânt, și precum Tatăl M-a trimis pe Mine, și Eu vă trimit pe voi să vestiți pe Hristos și biruința Sa asupra stăpânitorului satana, căci Hristos a înviat și a biruit prin cruce!».

Pace vouă, dar și fericirea celor ce cred v-o dăruiesc vouă! Eu sunt Cel ce sunt. De șaptezeci de ani Mă desăvârșesc pe pământul neamului român prin acest cuvânt. Eu sunt Cel ce sunt și de aceea pot să grăiesc și să împlinesc cuvântul Meu. Eu sunt, și voiesc să știe toți cei cărora cuvântul Meu le dă putere să creadă, că datu-Mi-a Tatăl toată puterea în cer și pe pământ, și iată, vin cu putere de cuvânt, iar Tatăl Se mângâie cu Mine și de la Mine văzându-Mi iubirea cuvântând și chemând omul spre împărăția lui Dumnezeu și a fericirii celor ce cred, căci fericiți sunt cei ce cred!

Iubirea strigă pe ulițe să vină oamenii spre ea, căci Hristos vine și vine, precum este scris.

Îmi așez numele pe epistola Mea cea de azi. Sunt Iisus Hristos, Domnul Cel înviat a treia zi din mormânt, după făgăduința cea scrisă în Scripturi să se împlinească, și ea s-a împlinit.

Pe pământ, în mijlocul neamului creștinesc, este scris în această zi duminica dreptei credințe, a ortodoxiei, după cum părinții cei sfinți la începutul bisericii Mele au așezat această mare pomenire în duminica întâi a postului mare.

Trebuie ca Eu, Domnul, să vin cuvânt peste turma creștină, turma care poartă numele Meu, ca să-i fac trezire mare la veghe sfântă, și apoi la lucrare sfântă peste pământ, că are mare datorie turma Mea peste tot neamul omenesc de pe pământ să țină viu adevărul care a venit odată cu Mine de la Tatăl la oameni să arate lumii de unde vine lumina cea pentru ea, și ce are lumea de făcut pentru taina luminii, pentru credința care a venit să mântuiască lumea de păcat, să-i dea de știre lumii că a venit Domnul pe pământ de S-a făcut om ca să-i arate omului calea, adevărul și viața și ca să aibă omul nădejdea care să-l îndrepte pe cale pentru viața sa pe pământ. Și iată, cuvântul Meu aduce în ziua aceasta peste biserica neamului român și peste tot neamul ortodox de pe pământ trezirea la lucru sfânt pentru oile nerătăcite de staul, și mai ales pentru cele care s-au rătăcit sub paza unor păstori străini de adevărul cel de la început al bisericii Mele, și se cere lucrare mare din biserică pornită, și care să trâmbițeze în lung și în lat că adevărul iubirii de Hristos trebuie păzit de lupi care fură oile din staul, și trebuie păzit de duhul cel rătăcitor, căci Eu, Domnul, curând, curând bat la ușa bisericii ca să-i întreb de oi pe păstorii de oi, care au datorie mare pentru soarta și statornicia turmei rămase în staul, și mai ales pentru oile care s-au lăsat amăgite de lucrarea lui satana cel cu fața vopsită, și care pare a fi că are peste tot păstori de oi, o, dar nu se pot aceștia ascunde de mincinoasa lor lucrare, căci nu seamănă cu Dumnezeu cei care slujesc sub nume de apostoli ai lui Hristos fără ca să aibă ei trimiterea Mea, numele de apostol din unii în alții de la începutul bisericii Mele și până azi, și iată e mare de tot adevărul minciunii și se vede bine și se poate lucra peste el cu armele cele sfinte pentru scoaterea deasupra a adevărului cel dumnezeiesc, cel din străbuni, așa cum părinții sfinți la început au luptat prin duh apostolic de au tăiat din timp neghina care amenința soarta grâului, credința cea dreaptă, și au făcut sortarea și a rămas în sfeșnic lumina lui Hristos. Iar acum Eu, Domnul, vin la voi, cei ce stați pe scaun de păstori ai turmei creștine cu orânduială peste ea așa cum au lăsat-o sfinții ei, căci voi dacă nu vegheați pentru soarta turmei vine haita de lupi din toate laturile, vine tot mai mult dacă vede că păstorii n-au grijă să înconjoare staulul oilor Mele și să vegheze peste soarta lor, o, că mult prea multe oi au fost răpite de pe cale și merg amețite cu păstori fără trimiterea Mea.

Duminica ortodoxiei este pomenită în ziua aceasta, și trebuie să răsune în lung și în lat locul și adevărul lui Iisus Hristos prin biserică, și apoi întoarcerea la Domnul a oilor fără păstori și creșterea prin biserică a duhului cel păstoresc, căci oile dacă nu sunt păstorite sunt răpite din părți și-și poartă pașii spre nicăieri, iar Scripturile sunt limpezi de tot, dar trebuie să fie folosite de păstorii cei din biserică pentru a fi păstorire peste oi, căci bogăția cea mai mare a unui neam de pe pământ nu poate fi altceva mai mult decât numărul poporului creștin, poporul lui Hristos, după adevărul lăsat prin biserică de sfinții ei și prin ei, nu oricum, nu de pe unde vrea fiecare să învețe adevărul cel prin Hristos lăsat să trăiască în mijlocul turmei Domnului.

O, e vreme de veghe, iar vremea cere trezire la veghe a păstorilor care stau în fața turmei în numele lui Hristos prin biserică, precum este scris. Așadar, Păstorul păstorilor strigă la păstori să caute oile și să le pască după datină, să le întoarcă în staul pe cele ieșite pe câmp deschis și mânate spre păstori netrimiși să pască oile Domnului.

Ridicați-vă la lucrul cel sfânt, voi, cei pe care lumea vă știe că stați pe loc de cârmuit și de păzit și de hrănit cu cele din cer turma creștinească, peste care aveți împărțit lucrul vostru, ogorul vostru de lucru! Luați toiag în mână și încălțăminte de vreme rea și mergeți spre oile care rătăcesc, dar mai ales spre păstorii care fură necontenit din oile Domnului și spuneți-le acestora că nu sunt ei păstori ai oilor Mele, ci sunt lupi nărăvași, care iau din Scripturi lucrarea lor mincinoasă, și care a fost scrisă să se arate peste pământ peste turma creștinească și s-o dezbine și să scoată oi din turmă și să le răzlețească rătăcindu-le prin toți munții și văile, căci n-au vegheat păstorii bisericii pentru soarta oilor.

Vin și întreb pe păstorii de oi, și îi întreb și pe păstorii cu lucrare de lupi răpitori, îi întreb dacă se uită bine în Scripturi să-și vadă și să-și înțeleagă lucrarea fiecare căci este scris de la început ivirea păstorilor minciunii și neveghea păstorilor de oi, și iată pomenirea din biserică a dreptei credințe, zi în care părinții cei sfinți ai bisericii Mele se adunau cu turma și rosteau binecuvântările și anatemele și sortau la stânga și la dreapta minciuna și adevărul și scoteau mincinoasă lucrarea care se înfigea în turma creștină ca s-o rupă în bucăți, după cum ar fi dat dintre păstori să vegheze aiurea cu duhul lor și să schimbe datinile creștinești așezate la început.

O, iată de ce trebuie urmată așezarea cea de la început a bisericii Mele! În toate vremile s-a încercat de la mijloc clătinarea statorniciei credinței și a mersului turmei, iar păstorii cei plini de dragostea Duhului Sfânt au scos pe masă lumina ca să lumineze peste întuneric și să păzească turma de lupii cei neștiuți a fi lupi între păstori.

Iată, vine Păstorul la păstori, vine cuvântul lui Dumnezeu, vine din cer trâmbițare sfântă peste neamul creștinesc de pe pământ. Vă învăț pe voi, creștini ai bisericii Mele de peste tot pământul, o, așezați-vă în genunchi și cereți cu lacrimi pe Duhul Sfânt Mângâietorul să coboare pentru voi peste păstorii voștri prin biserică și ca să vă aibă în grijă ei, căci vremea de acum e tot mai grea, tot mai cu ceață și-s prea mulți lupi care pândesc soarta voastră pe la răspântii, iar voi nu aveți ocrotitori care să vă păzească de duhul minciunii, duh care dă să pară adevărul, dar adevărul Meu este calea cea cu crucea prin lepădare de sine, de plăceri, de bogății, de duhul trufiei acestui veac, și toate prin ascultare, o, fiilor creștini.

Cereți, fiilor, să vin și să vă dau prin rugăciune, căci vă voi auzi și voi ridica spre trezire și spre veghe pe păstorii care au sarcina cea sfântă să vegheze și să lucreze pentru voi.

Sună trâmbița din cer, sună deșteptarea peste turma creștină! Sună Domnul peste oi și peste păstori! E vremea postului mare peste turma creștină și trebuie peste creștini duh de pocăință și de umilință, și mai ales duh de credință sfântă, plină de veghe, căci prin credință vin toate, precum este scris.

Mă aplec de la Tatăl și până la picioarele celor ce vestesc pe Hristos peste pământ prin biserică, și spun cu duh duios: primiți-Mi strigarea, lucrați prin Duhul Sfânt ca să aveți cum să cunoașteți glasul Păstorului, Care vă strigă spre veghe, căci fi-va să vin curând, curând, și voiesc să găsesc gardul în picioare de jur-împrejurul turmei creștine, și pe voi la adăpost și sub păstori păzitori, și așa să pot să spun după adevăr: Pace ție, turmă creștină! Pace vouă, păstori și oi!

Și iarăși spun: Anatema vouă, cei ce strâmbați căile Domnului și pașii creștinilor lui Hristos!

Iar și iar pace vouă, celor ce stăruiți în numele adevărului cel prin biserica Mea, și care-și are așezarea și puterea ei cea de la începutul ei, cea prin părinți! Amin, amin, amin.