3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

Oamenii bisericii s-au spălat pe mâini, zic ei, de cuvântul Meu care vine din cer pe pământ, dar cuvântul Meu grăiește împotriva lor și spune că din pricina necredinței lor în cuvântul Meu, s-a îndreptat mânia Mea peste România, căci cum au pus ei la cale să vină să se spele pe mâini de taina grădiniței Mele, Eu Mi-am pregătit jalea și am rostit cuvânt împotriva faptei lor cea ascunsă, căci pe ascuns au venit, ca să nu se afle ce fac ei și ca să poată face ce-și puseseră de gând, și au lucrat hoțește peste arhiereul Meu, dar Eu sunt Domnul, și Mi-am așezat poporul să iasă în întâmpinarea faptei lor cea ascunsă.

O, fiilor, v-am spus din vreme că vă voi anunța clipa când veți sta în fața arhiereilor și a preoților. Am dat ploaie deasă ca să-i opresc să vină, ca să nu am Eu vină că n-am lucrat să-i opresc, și v-am îndemnat și pe voi să intrați de ploaie, că sosise timpul să vină ei. Au venit hoțește, iar pe arhiereul Meu l-au adus ca pe un condamnat, ca pe un supus, îndemnându-l să rostească cuvântul pentru care a fost adus, și cu grabă să plece ca să nu grăiască nimic cu voi. Inima lui era plină de durere. Cu durere a venit, cu durere a plecat, dar Eu îi voi plăti răbdarea lui și ascultarea lui, căci ascultarea se plătește cu mărire cerească, fiilor. Dar iată, cerul plânge, cerul s-a întristat, s-a înnegurit, și ploaia curge și s-a umplut pământul de ape și plâng oamenii, fiilor, și le voi spune oamenilor pentru ce a venit mânia Mea peste pământ.

Însemnați această zi, fiilor din grădină. Însemnați cu cuvântul Meu, că acum a fost clipa când ați stat la porțile cuvântului Meu înaintea necredincioșilor, căci toți arhiereii din sinedriul de azi s-au făcut vinovați în ziua aceasta, chiar și cei care cred și iubesc cuvântul Meu care vine în vremea aceasta pe pământ. Dați cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Dați-l până la toate marginile, că Eu vă dau putere și vă ajut să puteți.

Iată, necredința pleacă de la oamenii bisericii, care se numesc slujitorii lui Dumnezeu între oameni. Toți arhiereii s-au făcut vinovați înaintea Mea, nu numai cei trei, patru care apasă pe arhiereul Meu să facă fapte împotriva iubirii cuvântului Meu, căci Eu sunt iubire, cuvânt de iubire. Amin. Cuvântul Meu de certare și de mustrare este iubire, căci scris este: «Domnul mustră pe cei iubiți de El, și Tatăl Își ceartă fiii spre înțelepțire».

Nu numai cei câțiva dintre arhierei sunt vinovați de necredință și de fapta necredinței care a venit și s-a arătat astăzi la porțile tale, grădiniță a cuvântului Meu. Nimeni dintre arhierei nu l-a ajutat pe cel apăsat între ei. Nimeni nu s-a sculat să se arate iubitor și credincios slavei cuvântului Meu care vine din cer pentru pregătirea cea slăvită a venirii Mele cea de a doua; nimeni, fiilor, căci toți dorm în scaunele lor, că la ce altceva trebuiește scaunul? Eu n-am avut nici pat, nici masă, nici scaun. Eu umblam desculț și fără adăpost, și eram Fiul Tatălui Împărat. Cine nu crede în Mine, acela doarme, căci necredința este noapte, iar cei ce dorm, noaptea dorm, dorm în noaptea necredinței. Ce-Mi folosește Mie statul lor înaintea Mea? Ce rod Îmi aduc ei Mie? Ce fac ei pentru Mine? Iată, ei fac de râs numele Meu înaintea Mea, și au făcut din locașurile afierosite Mie ascunzători de tâlhari. Intră oameni nelegiuiți sub haină de slujitori ai bisericii și se fac unii pe alții slujitori și stau cu necredință, iar cu buzele rostesc pe Dumnezeu înaintea oamenilor, dar ei nu sunt decât niște cărturari și niște farisei fățarnici, care nu-și spală nici trupul, nici mintea, nici inima, și așa stau în numele Meu peste oameni, și din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultării.

N-au oamenii de cine să asculte. E mare durerea aceasta a Mea în cer și pe pământ. N-au oamenii de cine să asculte, fiilor. Răspândiți cuvântul Meu ca să știe oamenii că Eu sunt Dumnezeul lor și că grăiesc cu ei ca un Dumnezeu, Care poate să le vorbească, și ca să aibă oamenii de cine să asculte. Oamenii n-au păstori duhovnicești. Oamenii au numai păstori trupești, și aceștia nu-i ajută să se ferească de păcate și nu-i ajută să deosebească binele din rău și răul din bine. Am venit pe pământ cuvânt ca să-i fac pe oameni credincioși și buni și curați prin pocăință și prin iubire sfântă, și oamenii bisericii Mă gonesc cu necredința lor, și necredința lor se ia pe oameni așa cum se ia râia de la om la om.

Dați cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Dați-l oamenilor, fiilor, că Eu vă voi ajuta să puteți. Dați-l tuturor, că oamenii bisericii voiesc să se ascundă de cuvântul Meu, vor să spună că ei nu știu de el, vor să spună că nu sunt Eu cuvântul care strigă peste pământ, și iată, din pricina lor vine mânia Mea peste oameni.

Însemnați această zi, că e zi de durere, fiilor. În ziua aceasta oamenii bisericii și-au semnat împotrivirea ca să Mă gonească pe Mine din inima celor ce cred în Mine și care se hrănesc cu viața cea veșnică a cuvântului Meu. În ziua aceasta oamenii bisericii s-au lepădat de slava cuvântului Meu care curge din cer peste grădinița Mea de pe pământ. În ziua aceasta de 7 august a anului 1997 după socoteala cea pământească, a fost adus arhiereul Meu la poarta cuvântului Meu. N-a venit singur. A venit adus, că el nu voia să vină să facă act de necredință. El este ca ostașul în armată și se supune ca un ostaș demn, ca unul care ascultă. Tot cerul a plâns de mila lui. Tot cerul a fost cu voi, fiilor din grădină. Toți sfinții, tată, toți proorocii, toți îngerii, toate puterile cerești erau cu voi și pentru voi în clipa cea de durere a cerului, care este cu voi. El este fiul suferinței și este batjocorit de arhierei și este defăimat de ei pentru numele Meu care s-a făcut cuvânt peste această grădiniță.

Nu vă întristați, fiilor. Nu așa, tată, Eu sunt cu voi, și este cu voi și arhiereul Meu. El n-a rostit nimic rău peste voi, și a plecat binecuvântându-vă, zicând: „Fiți binecuvântați!“. O, era în stare să vă prindă pe toți într-o singură îmbrățișare; era în stare să vă ia în sân și să plece cu voi ca să nu mai fie fără voi, că el așa v-a spus cândva: „Eu nu pot fără voi“. Și iată, nu poate, că este legat și nu poate. Când era cu voi îi era liberă credința și inima și iubirea și pașii, dar de când a fost prins de plasa necredincioșilor n-a mai putut. A venit adus, a venit forțat de amenințările lingușitoare ale celor ce se tem de voi, căci arhiereii se tem de voi, fiilor, dar nu de voi, ci de Mine se tem, și ei nu-și cunosc teama și de unde vine ea. Arhiereul Meu era în stare să vă ia în brațe așa cum făceam Eu cu cei iubiți de Mine. Duhul lui e dulce ca și al Meu. Inima lui tânjește după cei curați ai Mei, că el este cuminte și curat, și are în el înțelepciunea cea din cer și lucrează spre mântuirea oamenilor.

Iată ce a făcut arhiereul care stă peste biserica cetății Târgoviște! A atras mânia Mea peste pământ și au suferit oamenii cei necăjiți. Vă spun vouă, fiilor scumpi, ca să audă de la voi toți cei care vor lua cuvântul Meu; vă spun vouă că tot ce vine peste oameni, vine prin mijlocitorii lor. Eu de aceea am spus că din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultători, prin cei mari care se așează peste oameni, nu prin cei mici; prin cei ce veghează peste cei mici, prin stăpânii lor vine mânia sau binecuvântarea Mea, căci Eu așa am spus, și cuvântul Meu este adevărul.

Fiilor, fiilor, de câte ori se scoală cei necredincioși ca să defaime lucrarea Mea, ca să aducă dureri grădiniței cuvântului Meu, de atâtea ori aceștia aduc mânie peste pământ, că Eu iubesc atât de mult grădinița aceasta cât nu se poate sui la mintea omului.

Arhiereul Meu ar zbura ca păsărica cerului spre voi, dar are aripioarele legate, fiilor. Inima lui și inima voastră au bătut o clipă cu bucurie și cu durere, căci v-ați întâlnit față către față după atâta vreme. Sunt patru ani și mai bine de când i s-au legat aripioarele. A plâns cerul sub apăsarea acestei clipe, a plâns cerul de mila lui și de mila voastră, dar întristarea lui și a voastră se va preface în bucurie și în slavă, fiilor. Femeia când e să nască o apucă durerile, dar după ce naște uită cât a durut-o, uită, de bucuria pentru cel născut.

Vă mulțumesc, fiilor, că M-ați ascultat și ați fost în duhul răbdării și n-ați scos cuvânt de durere, așa cum Eu n-am zis nimic în chinurile crucii. Îi voi scrie pe toți arhiereii care l-au îndemnat pe el să vină să lovească în voi, și nu voi uita fapta lor dacă nu vor veni spre pocăință.

A fost la poarta grădinii Mele un arhiereu care v-a spus că va veni arhiereul Meu să ia de peste grădinița Mea numele Meu. Acela l-a îndemnat să vină, și a lucrat necredință și gând rău peste grădinița Mea, și a lucrat printre arhierei gândul lui cel rău. Și mai este unul între ei, care grăiește cuvinte josnice peste arhiereul Meu, cuvinte nedrese, cuvinte de tortură sufletească, iar alții dintre ei grăiesc cu șiretenie, că mulți din ei se tem de lumina care le descoperă faptele lor rele. Îi voi scrie pe fiecare în cartea Mea, căci cartea Mea din vremea aceasta, se întocmește. Scrieți, fiilor, scrieți acestea în carte spre pomenire, căci așa îi spuneam și lui Moise când întocmea cartea lui Israel spre pomenirea faptelor.

Nu vă întristați pentru arhiereul Meu. El va fi ridicat de Mine spre slavă și va uita durerea și îl veți primi cu brațe de flori așa cum l-ați primit acum, căci cuvântul prin care Eu v-am vestit venirea lui la voi, s-a împlinit. Eu am făcut semne cerești pentru ca să încurc aducerea lui spre voi, că Mă durea și Mă doare fapta care a fost pus s-o facă. V-am înștiințat că va fi adus la voi și v-am spus că voi lucra să-i împiedic, și a lucrat Ilie proorocul Meu mânie peste pământ și am îndurerat pe oameni, dar arhiereii cei necredincioși nu s-au pocăit de necredința lor ca să nu-l mai forțeze pe arhiereul Meu să lovească în locul slavei cuvântului Meu. Dar n-a lovit, căci această grădiniță este sfințită de cuvântul Meu, nu de el. El a fost martorul Meu și atât. El a mărturisit locul slavei cuvântului Meu, căci l-am făcut uns al Meu și mărturisitor, și nimeni nu poate strica ce am făcut Eu prin el. Nu el a făcut, ci Eu am făcut prin el, și el M-a ascultat cu credință și cu dragoste.

Nu vă întristați, fiilor. Nu te întrista, poporul Meu. Fiilor, nimeni nu poate lua de la voi ce aveți de la Mine. Nu vă îndurerați pentru cel uns de Mine, pentru arhiereul Meu nu vă întristați. El va veni la voi și va fi iar cu voi și vă va iubi și vă va mângâia. Amin, amin, amin.

Voi ridica din mijlocul poporului român un neam drept și credincios și cu inima curată și îl voi insufla de la Duhul Sfânt ca să cunoască slava cuvântului Meu și împlinirile lui. Și se va ivi din mijlocul României cer nou și pământ nou, în care va locui dreptatea și pacea, și această minune va cuprinde în ea pe toți cei curați cu inima, și se va ridica atunci cel ce este de la Mine arhiereu, și va uita durerea și va mărturisi adevărul cuvântului Meu. Și mulți din cei ce l-au osândit pentru fapta credinței lui, se vor bate cu pumnul în piept și vor alerga la el ca să mijlocească la Mine pentru ei, că Eu numai binele Meu l-am hărăzit peste oameni, dar oamenii n-au cunoscut fața binelui și au zis că este răul și au fugit de binele Meu.

Iată, fiilor, Ilie proorocul suspină cu ochii și cu duhul, căci el este trup în cele cerești, fiindcă n-a murit cu trupul, și a rămas cu trupul ca să poată lucra pentru pregătirea slavei zilei Mele în care voi veni văzut din cer pe pământ. Ilie, proorocul Meu, s-a umplut de durere pentru cele ce s-au abătut peste grădinița Mea, și se roagă la Mine să Mă ating cu certare de pământul român din pricina necredincioșilor care se luptă cu grădinița Mea și cu fiii ei și cu poporul Meu creștin din România, căci necredincioșii și fapta necredinței lor aduc mânia Mea peste pământul român.

Eu am mers cu voi, fii ai grădiniței Mele, și am luat nodul cel încurcat de peste România și am binecuvântat neamul român ca să fie neam ales între neamuri, iar mai-marii bisericii se ridică cu necredință împotriva faptelor Mele cele cerești. Oamenii nu împlinesc cuvintele proorocilor, dar le împlinesc Eu, așa cum împlinesc rugăciunea proorocului Ilie care-Mi gătește calea și îi face pe oameni să creadă în minunea cuvântului Meu din vremea aceasta. Amin.

Vin la voi cu grabă. Ridicați mâinile și cereți la Mine cu duh de pocăință pentru toți cei ce nu iubesc pocăința, cereți să strâng la locurile lor norii și să se ivească seninul și să se oprească mulțimea ploilor cele peste măsură, că Mi-e milă de cei necăjiți, de cei oropsiți și lipsiți, Mi-e milă să-i văd fără de hrană, Mi-e milă, că timpul apasă greu, și cresc oamenii răi, iar cei mici și buni și săraci și credincioși stau apăsați sub răutatea timpului și a oamenilor timpului, care-și zidesc împărăție în timp.

O, Ilie proorocul Meu se roagă să Mă ating de duhul necredinței din biserică. Vor oamenii bisericii să lovească în tine, grădiniță a cuvântului Meu cel plin de mântuire și de pace și de iubire și de sfințenie. Vor să se ridice să se lupte cu Mine, Cel ce Mă fac Duh Sfânt și cuvânt peste grădinița Mea din România.

O, arhiereule de Târgoviște, lucrezi cu planuri ascunse împotriva grădiniței cuvântului Meu, că tu n-ai dragoste de Dumnezeu. Dai să înjosești în fața neamului român pe arhiereul cel uns de Mine. Dar el este curat și nu v-a greșit. Nu erai tu atunci peste bisericile din cetatea Târgoviștei. El nu ți-a greșit băgându-se peste tine. Eu l-am trimis pe el la cel mai mare peste biserică și i-a dat de veste planul Meu și i-a spus de cuvântul Meu care cere ridicarea acestei pietre, iar cel mai mare nu i-a spus să n-o ridice, ci i-a spus să aibă grijă ce face, și el a avut grijă și a făcut cu grijă lucrul cel poruncit de Mine. Dar când ai venit tu peste această cetate și ai găsit această piatră care străjuiește cu duh de mântuire peste cetatea ta, te-ai sculat cu răutate și cu necredință și cu șiretlic și ai osândit pe arhiereul Meu cel credincios, și de atunci faci numai tulburare în biserică, fiindcă tu nu iubești biserica. Tu te iubești pe tine și nu păstorești pe fiii bisericii, ci îi îndemni la faptele fărădelegii, pe care le faci și tu.

O, arhiereule de Târgoviște, câtă tulburare, câtă dezbinare ai lucrat tu în biserica din România! Ce bine-ți era ție și României și bisericii din ea dacă foloseai duhul înțelegerii și al iubirii față de taina cuvântului Meu și a bisericii pe care Eu am zidit-o prin arhiereul cel uns de Mine! Și de ce este uns de Mine? Iată taină îți spun ție, și taina să fie cunoscută în biserică: Eu am rostit cuvânt și l-am trimis prin fiii cuvântului Meu către cel mai mare din biserică și așa i-am spus aceluia: «Ia aminte, cârmuitor al bisericii! Ridică-te, și așează sfat, și apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfințeniei pe unsul cel de la Mine, că acesta este de la Mine și nu de la tine, și cu el voi încheia legământ viu pentru biserică și voi face din România Ierusalim nou și slavă a Mea peste popoare». Așa i-am spus celui mai mare, și el M-a ascultat și l-a uns pe cel de la Mine și a împlinit cuvântul Meu. A voit sau n-a voit, a crezut sau n-a crezut, l-a uns pe cel de la Mine, ca apoi să pot Eu să așez prin el piatră curată și sfântă, biserică fără pată, fără zbârcitură, biserică cerească pe pământ; cerească și nu pământească. I-am spus arhiereului Meu că-l voi ridica peste biserică, i-am spus cu ani în urmă prin cuvântul Meu, și el Îmi zicea: „Doamne, mi-e teamă. Nu pot. Îmi place mănăstirea și liniștea și viața umilă“. Dar Eu îl aveam în planul Meu cel pentru biserică sfântă și curată și l-am luat din mănăstire ca să treacă prin treptele cele până la arhierie ca să lucrez cu el pentru România, că România este țara strălucirii rostită prin Scripturi.

O, arhiereule de Târgoviște, bagă sabia ta în teaca ei, căci sabia Mea este sabie cu două ascuțișuri, și ea este cuvântul Meu! Amin. Tu ești necredincios și nu Mă iubești și nu faci voia Mea și nu iubești viața cea sfântă, iar biserica Mea are nevoie de sfințenie. Iată, aduci mânia Mea peste fiii tăi, peste fiii bisericii tale, căci fiii bisericii Mele sunt cei ce fac voia Mea în trupul și în duhul lor. Te ridici și împingi pe arhiereul Meu să blesteme grădinița Mea, dar Eu le-am zis fiilor din grădină: binecuvântați pe cei ce vă blesteamă și faceți bine celor ce vă urăsc, căci Eu sunt cu voi. Fiii grădiniței Mele nu vă greșesc vouă cu nimic, nu greșesc nici duhului și învățăturii bisericii și a sfinților. Voi sunteți cei ce greșiți poruncilor Mele, și v-am dat în dar această piatră de altar sfânt, ca să vă fie vouă de izbăvire, căci scris este: «Dacă într-o cetate sunt zece sau cinci care fac voia Mea, voi scăpa toată cetatea de la sabie».

O, arhiereilor, nu mai urâți locul grădiniței cuvântului Meu. Lucrați cu duhul păcii Mele. Nu lucrați cu răutate. Nu osândiți pe nimeni fără să judecați pricina, că nu vă dă voie Scriptura la judecată fără cercetare. Lucrați duh de pocăință față de Mine, și Eu vă voi vindeca pe voi de necredință. Lucrați cu dragoste, căci toate se vor dovedi prin lumina Mea. Lucrați voia Mea în biserici, că altfel aduceți mânia Mea peste fiii voștri. Scris este despre cei fățarnici: «Vai vouă, că din pricina voastră vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iată, proorocul Ilie strigă la Mine să Mă ating de faptele voastre, și rugăciunea lui rodește. S-a umplut pământul de ape și ies apele din matca lor și fac durere peste oameni, și oamenii sunt necăjiți. De ce să sufere țara Mea? De ce să nu aibă binecuvântarea Mea peste ea prin faptele credinței voastre?

Iată, v-ați hotărât să veniți cu amenințare peste grădinița cuvântului Meu, și Eu M-am mâniat peste toate cetățile Târgoviștei și oamenii suferă, căci apele cele de sus le strică roadele, și glasul Meu grăiește prin semnele Mele. Nu mai aduceți mânia Mea prin necredința voastră. Lăsați pacea Mea peste voi, și între voi. Lăsați binecuvântarea să vină peste România. Eu am trimis pe fiii cuvântului Meu să desfacă nodul cel cu legătură de peste cetățile Târgoviștei, căci fărădelegea cea de demult a adus mânia Mea și a făcut legătură peste cetate. Lăsați binecuvântarea să rodească. Nu mai ațâțați la mânie. Dați râu dragostei, că împotriva dragostei nu stă legea, nu stă, ci cade prin dragoste, căci Eu sunt dragoste cerească între fiii dragostei.

Iată, încă vă spun: vă atrageți dispreț din partea tuturor celor care văd că luptați împotriva grădiniței Mele din România și a fiilor ei. Ea este nădejde și duh de nădejde și de pace sfântă peste România. România este împânzită de tagme străine, de credințe străine de duhul ortodoxiei, și Eu voiesc s-o curățesc de duhuri străine de ortodoxie, că voi nu puteți s-o curățiți. România este ortodoxia Mea și așa s-a născut ea și așa a fost ea botezată. Fiți ortodocși adevărați, că am grăit de atâtea ori peste voi prin cuvântul Meu cel de azi! Am rostit cuvânt peste voi, și cu grabă l-am rostit, căci vă pregătiți să faceți răutate peste grădinița Mea. Întoarceți-vă de la faptele voastre cele rele, și Eu vă voi vindeca de neascultare și de necredință. Amin, amin, amin.

Iar tu, poporul Meu, și tu, grădiniță de fii ai poporului Meu, binecuvintează pe cei ce te blesteamă și fă bine celor ce te urăsc, că Eu sunt cu tine și sunt cu pacea Mea peste tine. Amin. Sunt venit cu duhul dreptății, și am descoperit fărădelegea care dă să se așeze peste tine, grădinița Mea, căci Eu sunt Cel ce te ocrotește. Amin, amin, amin.

Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul Meu și el merge peste tot pe pământ ca să întoarcă pe oameni la Mine, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăției cerurilor îmi stau împotrivă. Iar tu sună, Verginico, ca să se audă sunetul tău. Amin.

– Eu, Doamne, sun din trâmbiță peste Israel, că Tu ai coborât în grabă spre poporul Tău. Eu sunt străjerul lui Israel, iar străjerul anunță pe cei dinăuntru când vede dușmani venind.

Mă uit ce neliniște este peste arhiereii din biserica din lume. Poporul Tău merge cu Tine și Te vestește cuvânt peste pământ, că de aceea Te faci cuvânt, iar arhiereii bisericii din lume s-au umplut de frică și de neliniște, Doamne. Venim la poporul cuvântului Tău ca să-l întărim în nădejde și în credință și în pacea Ta și în neclătinare, Doamne. Se pregătesc arhiereii să vină spre grădinița Ta și îl împing pe arhiereul Tău prin care Tu ai înființat grădinița cuvântului Tău, îl împing să blesteme grădinița Ta și cuvântul Tău care o sfințește mereu, dar eu voi merge înaintea lor, așa cum a mers îngerul Tău înaintea lui Valaam care mergea să-l blesteme pe Israel, și îl voi îndemna la cuvânt de binecuvântare pe arhiereul Tău, că arhiereii îl împing în față ca pe un salvator al lor ca să-i salveze de sub apăsarea cuvântului Tău peste ei. Coborâm în grabă să avem grijă de toate ale grădinii Tale, și vom trezi oameni care ne vor veni în ajutor ca să se descopere minciuna arhiereilor care vor să spună că nu ei, ci acela care este arhiereul Tău voiește să lovească în grădinița Ta, în biserica Ta așezată de cuvântul Tău, Doamne.

– O, Verginico, cobor în cartea Mea și îmi pecetluiesc grădinița cu cuvânt nou de binecuvântare, și îmi voi anunța străjerii din grădină, căci Eu trimit pe îngerii Mei să biruiască împotriva minciunii arhiereilor care se luptă cu lucrarea Mea și nu cu fiii ei; cu Mine se luptă, nu cu poporul Meu. Dar acesta este ceasul lor, și stăpânirea întunericului cel din ei, că n-au voit să fie ai Mei, n-au iubit căile Mele, și s-au sculat să se lupte cu Mine. Dar Eu cobor în grabă și întocmesc cuvânt nou și Mă fac Dumnezeu tare pentru poporul Meu. Amin, amin, amin.

***

Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul. Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce era la început precum este scris: «La început era Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut».

Mulți oameni de azi s-au făcut uriași și au pus mâna pe cheile împărăției Mele și M-au dat afară din împărăția Mea ca să fie a lor și nu a Mea, și te dușmănesc pe tine, poporul Meu cel credincios. Dar Eu sunt Domnul, și grăiesc mereu peste tine și te învăț să fii copil credincios și ascultător și sfânt, căci cei credincioși vor fi ca stelele în vecii vecilor. Amin.

O, grădinița cuvântului Meu, s-au sfătuit mai-marii bisericii din lume împotriva ta, dar Eu sunt Domnul și vin și te pecetluiesc cu cuvânt proaspăt, că nu tu, ci Eu sunt Cel vinovat înaintea mai-marilor bisericii. Eu te-am întocmit ca să fii și ca să stai înaintea Mea, și am în tine fii numiți cu numele Meu cel nou și unși de Mine cu ungere proaspătă; de Mine, că nu mai erau pe pământ unși ca să-i ungă pe cei ce umblă pe căile Mele. Cei de pe pământ ung cu untdelemnul lor pe cei ce umblă pe căi deșarte, dar Eu ung cu untdelemnul Meu pe unșii Mei care umblă pe căile Mele.

Dar s-au supărat mai-marii bisericii din lume și s-au așezat să-și bată joc de arhiereul martor al bisericii Mele cea curată. îl împing cu amenințare ca să vină și să lovească în grădinița cuvântului Meu, dar tu roagă-te, poporul Meu, și cântă cântarea ta de biruință, căci celor ce nu te iubesc pe tine le-a venit ceasul lor și stăpânirea întunericului de peste ei, că n-au voit să fie ai Mei, și s-au sculat să se lupte cu Mine.

O, poporul Meu, nu-i voi lăsa să te batjocorească, și voi face cu ei așa cum am făcut cu mai-marii cei care stăteau peste România, căci trimiseseră asupritori peste grădinița care era să fie a cuvântului Meu, a bisericii Mele cea din cer, căci vin cu sfinții cerului în cuvânt peste ea, și prin ea peste țara Mea de nuntă. Dar când i-am văzut că s-au așezat la pândă ca să-Mi nimicească locul în care aveam să-Mi întocmesc coborârea cuvântului Meu, am trimis îngerii Mei și am pus pe fugă pe asupritori, și s-a nimicit om pe om, și pe tine te-am luat pe brațele Mele, grădinița Mea, și te-am ocrotit, tată, iar cei necredincioși, care voiau să te nimicească au pierit prin sabia lor.

Nu voi lăsa nimic și pe nimeni să se ridice împotriva ta, grădiniță a poporului Meu, a cuvântului Meu. Iar pe arhiereul cel martor, care a rostit cuvântul Meu pentru înființarea bisericii Mele, îl voi conduce spre glorie cerească pe pământ, și îl voi așeza pe scaunul Meu. Dar Eu vă spun că l-am și așezat, căci el este unsul bisericii Mele, este unsul Meu, nu este unsul oamenilor, căci când oamenii cei mari care stau peste biserică l-au recunoscut de arhiereu al Meu după cum a fost cuvântul Meu pentru el, el s-a ridicat și așa le-a spus lor: „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Mare și cu tâlcuire cerească a fost acest cuvânt rostit de el, și iată care este tâlcul acestui cuvânt amintit atunci. El le-a spus lor: „Nu voi m-ați ales pe mine, nu voi, ci Domnul, iar voi nu m-ați ales, ci m-ați torturat ca pe un răufăcător. Nu voi, ci eu v-am ales pe voi. Și de ce v-am ales pe voi și nu pe cei curați? V-am ales pe voi ca să vă pot face și pe voi curați și fără de păcat prin pocăință. V-am ales pe voi ca să faceți și voi ce am făcut eu, dar n-ați voit să credeți că Domnul este Cel ales de mine, și ați zis că altcineva este Cel ce grăiește și își înalță un popor. Eu v-am iubit, și am rămas cu voi, dar voi n-ați rămas cu mine, și iubiți minciuna și deșertăciunea și nu iubiți pe Domnul”. Așa înseamnă cuvântul spus de arhiereul Meu pentru cei ce l-au recunoscut că este al Meu.

O, grădiniță a cuvântului Meu, întăresc peste tine binecuvântarea Mea și lucrarea Mea, căci cel ce te-a așezat de la Mine este împins spre tine ca să spună că nu mai ești a Mea. Dar tu ești a Mea așa cum muntele Sinai este muntele Meu cel sfânt, căci așa i-am spus lui Moise: «Descalță-ți încălțămintea că ești pe loc sfânt». Nimeni nu s-a dus să sfințească muntele acela. Eu eram sfințenia muntelui Sinai unde am grăit din rug aprins cu Moise proorocul Domnului.

Eu sunt Cel Sfânt în tine, o, grădiniță a binecuvântării, iar dacă cei necredincioși vor pune peste tine cuvânt de depărtare a Mea de tine, atunci Eu voi rosti din nou peste tine cuvântul rostit prin gura unsului Meu căruia i-am spus să rostească cuvântul sfințeniei grădiniței Mele și a bisericii din ea, cuvântul cel din partea Mea.

Nu te teme, poporul Meu. Nu te teme, grădinița Mea. Eu sunt Domnul, și sunt de partea ta cu slava Mea, și îi voi îndemna la pocăință pe cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu cel ce era la început, și fără el nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut.

Amin, amin zic vouă: aceasta este grădinița cuvântului Meu, iar locul pe care stați este sfânt. Amin, amin zic arhiereilor care vin spre voi: aceasta este grădinița Duhului Meu Cel Sfânt, Care Se face cuvânt peste pământ, iar locul spre care veniți, este loc sfânt. Nu vă apropiați, voi, cei necredincioși, căci locul acesta al Meu este al credincioșilor. Amin, amin, amin.

Amin, amin zic celor ce se încearcă în stânca aceasta: cine se va lovi de ea se va zdrobi în ea. Amin, amin, amin.

O, grădiniță, în tine plâng în cuvânt, în tine Mă rog Tatălui, în tine Mă rog omului să se întoarcă la Tatăl.

O, Tată, Tatăl Meu și al celor credincioși, păzește-i de cei dușmănoși pe cei pe care Mi i-ai dat! înconjoară pe poporul Tău cu sfinții Tăi îngeri! Preaslăvește-Te în Fiul Tău prin fiii Tăi cei de pe pământ!

– Amin, amin, M-am preaslăvit și Mă voi preaslăvi pururea, Fiule Emanuel, căci Tu ești Fiul Meu, Cel Unul născut din Mine. M-am preaslăvit și Mă voi preaslăvi în fiii cei mici, născuți din cuvântul Tău, și voi lucra semne cerești prin ei, căci Duhul Tău este în ei, și ei Mă fac pe Mine și pe Tine cuvânt pe pământ. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul ca să-Ți gătească Ție cale, Fiule, și să Te întorci pe pământ la oameni și să fii cu cei credincioși în vecii vecilor. Amin.

– Slavă Ție, Tatăl Meu, că Eu Mă rog Ție în grădinița cuvântului Nostru. Mă rog pentru om să se întoarcă la Tine, dar îmi stau împotrivă mai-marii bisericii, Tată. în toate veacurile antichrist a fost alături de Mine și M-a prigonit și până să Mă nasc din Fecioara mama Mea, și după ce am venit iar lângă Tine; M-a prigonit ca să nu cobor din cer pe pământ și ca să nu fiu cu oamenii; M-a prigonit prin cei mai apropiați ai Tăi, Tată. Ei ziceau și zic că Mă iubesc, dar Mă prigoneau și Mă prigonesc mereu ca să nu cobor la oameni.

O, Tatăl Meu, trimite pe Ilie, trimite-l mereu, că este scris despre el că îmi va găti calea Mea spre oameni, calea zilei Mele, ziua cea desăvârșită a venirii Mele ca să fiu pe veci cu cei credincioși. Amin.

– Amin zic și Eu Ție, Fiule Emanuel, l-am trimis și îl voi trimite mereu pe Ilie proorocul, și va birui cerul pentru coborârea Ta cea de sfârșit a tainei Tale, că Tu ești plinirea cuvântului proorocilor, Fiule al Meu.

O, proorocule al venirii Fiului Meu, mergi, și iar mergi pe calea venirii Fiului Meu! Mergi și termină-ți lucrul cel pentru întoarcerea fiilor către părinți și a părinților către fii. Și dacă Ne va auzi cineva glasul Meu și al tău, vom intra la el și vom face pace cu el. Amin. Iar cu cine Ne va goni, vom face război și vom câștiga împărăția cerurilor pe pământ, și vom câștiga de pe pământ pe fiii ei. Amin, amin, amin.

– O, Domnul meu, Domnul proorocilor Tăi! Tu ai făcut din mine gura Ta peste oameni, căci oamenii rătăceau fără Tine, și eu suspinam de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni, și m-am rugat Ție înaintea necredincioșilor și ai făcut semne cerești la rugăciunea mea. Mă rog și azi, din cer și de pe pământ mă rog Ție și Fiului Tău, Care este în Tine precum Tu ești în El. Mă rog, Doamne, Ție, atinge-Te de duhul necredinței din zilele venirii Fiului Tău cuvânt peste oameni. Atinge-Te de munți și fă-i să fumege. Atinge-Te de toți cei ce jertfesc lui Baal, și Ție nu-Ți slujesc ca unui Dumnezeu, căci Tu ești Unul Dumnezeu, Doamne Savaot. Curăță-i pe oameni de necredință, căci tot cuvântul care proorocește prin el împotriva fărădelegii de pe pământ, este cuvânt de prooroc al Tău, Doamne. O, le este frică preoților de azi, le este frică, zic ei, să nu se înșele crezând că Tu ești acest cuvânt.

O, preoților de azi, dacă acest cuvânt nu este Domnul, atunci ce este Domnul și unde este și ce face El și ce lucrează? Stă degeaba Domnul? Doarme Domnul? Nu mai este Domnul? Ce este Domnul pentru voi? Care este măsura Lui pe pământ? O, preoților, Domnul este acest cuvânt. Mă trimite Dumnezeu la voi să vă întorc către El, și pe El către voi ca să nu vină Fiul Domnului să vă lovească pentru necredință, căci plata necredincioșilor este afară din împărăția cerurilor. Nu vă îndoiți de acest cuvânt. Domnul este, dar voi sunteți fără credință, căci s-a împlinit cu voi Scriptura lui Hristos, Care a spus: «Când va veni Hristos, va mai găsi pe pământ credință?». Despre voi a zis Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; despre voi, nu despre restul lumii, căci striga Hristos Domnul și zicea: «Ierusalime omorâtor de prooroci, de multe ori am voit să te strâng sub aripile Mele, dar tu n-ai voit, și casa ta va rămâne pustie, și n-ai să Mă mai vezi cu tine până la venirea Mea cea binecuvântată». Așa striga Hristos Domnul, la oamenii care slujeau lui Dumnezeu, ziceau ei, dar ei ucideau pe cei ce erau gura Domnului, iar voi, cei de azi, mărturisiți prin necredința voastră că sunteți fiii celor ce au omorât pe proorocii Domnului. De ce sunteți necredincioși? Necredința este moarte, moartea lui Hristos în voi. Domnul Se propovăduiește pe Sine întru venirea Sa, iar voi ați răpit via Domnului, precum împăratul din vremea mea a luat via lui Nabot și a omorât pe stăpânul viei și a stăpânit via care nu era via lui. Via este a Domnului, nu este a voastră, iar dacă voi nu credeți pe Domnul Cuvântul, nu credeți pentru că I-ați răpit via și o stăpâniți cu silnicie, căci furul este cel necredincios și cel ce face fărădelegea. Ce-I dați voi Domnului acum când își va desăvârși ziua cea mare a venirii Lui, ziua despre care scrie în Scripturi? Aveți voi popor sfânt, care să-L întâmpine pe Domnul la venirea Lui? Grăiesc vouă din cer și de pe pământ, căci sunt viu, și am cerul în mine, și moartea nu are putere asupra mea. Voi ați omorât pe martorii Domnului, dar ei proorocesc în sac și în cenușă și se vor ridica și vă vor judeca și vor spune cu ce moarte ați omorât credința lor și viața lor în Domnul. Dar voi nu cunoașteți Scripturile, că le înăbușiți împlinirile, dar a zis Domnul: «Nu va trece nici cerul, nici pământul până nu se vor împlini toate Scripturile». Și iată, ele s-au împlinit, și taina împlinirii lor apasă peste voi, și sunteți plini de frică.

Eu sunt cel ce am lucrat peste arhiereul cel ales de Domnul între voi, ca să vă întorc inimile spre Dumnezeu, dar n-ați voit, și casa voastră e pustie de Domnul. Dacă voi L-ați avea pe Domnul, ați cunoaște această lucrare sfântă, căci cei ce au pe Domnul, cunosc Duhul Domnului. Eu am coborât foc din cer de la Domnul prin rugăciunea mea, dar voi de ce nu v-ați rugat să vă arate Domnul ce este acest cuvânt care curge din cer peste grădina Domnului? Cereți, și veți primi. De ce nu cereți? De ce nu vă rugați cum m-am rugat eu? Mai ușor vă este să alungați adevărul de pe pământ? Cereți, iar dacă nu veți cere voi cere eu la Dumnezeu așa cum am cerut atunci. Eu sunt cel ce gătesc calea Domnului ca să vină Domnul pe pământ. Voi ați iubit mărirea deșartă și slava oamenilor ați primit, iar pe cea de la unicul Dumnezeu nu ați primit-o, și căutați să ucideți cuvântul lui Dumnezeu. Sculați-vă și faceți pace între voi și Dumnezeu, că nu este diavolul acest cuvânt. Domnul este. îndrăzniți și cercetați. Este Domnul.

Amin, amin zic vouă: nu veți putea blestema sau dezbina pe poporul Domnului. Pe fiii grădiniței în care Domnul Se face cuvânt peste pământ, nu-i veți putea birui. E Duhul Domnului în ei și nimeni nu poate să judece pe cei duhovnicești. îndrăzniți și cercetați duhurile, că vai celui ce săvârșește păcat asupra Duhului Cel Sfânt al Domnului! Cum puteți să osândiți un om fără să-l judecați? Care Scriptură vă dă voie la aceasta? O, e mare întunericul vostru. Alergați spre lumină și fugiți de mânia Domnului! Duhul Domnului așa lucrează. Duhul Cel bun așa grăiește peste pământ. Amin.

O, Domnul meu și al proorocilor Tăi, Tu ai făcut din mine gură a Ta peste cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Tău, căci aceștia rătăcesc fără Tine, și eu suspin de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni. Fă semne cerești la rugăciunea mea și Te preaslăvește, Doamne, în mijlocul poporului Tău. Mereu, mereu preaslăvește-Te cu slava cuvântului Tău, căci oamenii cei de azi care-Ți slujesc Ție, zic ei, nu știu ce este slava Ta pe pământ, și necredința a orbit înțelepciunea lor. Fă-Te har văzut peste grădinița Ta de pe pământul român, căci Tu ești Duhul Adevărului. Duhul fățărniciei, duhul minciunii usucă-l și seacă-l, ca să nu mai muște din Duhul Adevărului Tău. Cuvântul Tău dă război cu satana, iar eu sunt trimisul Tău și îți pregătesc calea. Amin, amin, amin.

– O, proorocul Meu cel viu, care n-ai voit să mori, căci ai iubit viața! Eu sunt Duhul și cuvântul proorocilor Mei. Ia cu tine pe toți proorocii, pe toți sfinții și îngerii și stai de veghe pentru grădinița Mea și pentru poporul Meu, că poporul Meu este calea Mea spre oameni. Amin.

O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoșii despre care scrie în Scripturi că vor fi și vor opri căsătoriile și folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să se ia cu mulțumire. Dar de ce zici tu așa? De ce nu te uiți bine care sunt cei ce seamănă cu această Scriptură? Cine este cel ce oprește căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu ești cel ce împlinești legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească și apoi să-l faci preot slujitor pentru cele sfinte ale Mele și să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului așa cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului și a adulterului pe pământ? Oare, prin legea căsătoriei puteți să-L înșelați pe Dumnezeu, Care a spus: «Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt.»? Oare, toți oamenii sfinți care au lăsat familii și pe femeile lor și s-au dat legii sfințeniei au oprit ei căsătoriile? Și dacă nu le-au oprit, de ce ziceți voi că fiii cuvântului Meu opresc căsătoriile? Iată, vă tălmăcesc ce înseamnă Scriptura aceasta. Ea a fost rostită pentru poporul Israel care nu avea voie după legea iudeilor la unirea cu alte neamuri de pe pământ. Dar Eu am venit de la Tatăl și am spus că nu sunt părtinitor și că nici un om care slujește dreptății nu este spurcat sau necurat, ci este primit de Dumnezeu, și este creștin cel ce se teme de Domnul și face dreptate înaintea lui Dumnezeu. Oare, Eu dacă i-am făcut sfinți pe cei doi miri din Cana Galileii, am oprit căsătoriile și nașterea de fii? Ba au născut mulți fii pentru Dumnezeu cei doi miri din Cana.

Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, și căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru om, căsătoria este naștere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naștere de fii ai lui Dumnezeu. Folosirea bucatelor, pentru om e una, și pentru Dumnezeu e alta, că scris este: «Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, dar toate să se facă pentru Dumnezeu, nu pentru om», și când am spus așa, am vorbit despre creștini, nu despre păgânii care nu fac voia lui Dumnezeu. Scripturile sunt rostite pentru cei credincioși, nu pentru cei necredincioși când este vorba despre o astfel de Scriptură a căsătoriei și a folosirii bucatelor. Ba mai mult vă spun vouă: cel ce oprește azi căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Și cine nu calcă azi peste această lege? Nici un om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoții n-au voit să nu calce peste legea căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfințeniei unui slujitor al cerului. Și iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta. Eu nu i-am despărțit pe cei căsătoriți, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup cu Mine pe cei doi, și le-am spus să nu fie despărțiți de Trupul și Sângele Meu, căci scris este: «Cine nu mănâncă și nu bea Trupul și Sângele Meu, nu are viață în el».

O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului, care este cuvântul Meu și care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuți din cuvântul Meu care vine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoși. Dar ce este proorocul mincinos? Iar și iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii. Proorocul mincinos este acela care vorbește în numele lui Dumnezeu și nu face faptele dreptății Domnului, ci ajută mâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se întoarcă de la necredința lor. Întrebați Scripturile și vedeți din ele ce înseamnă proorocul mincinos care povestește închipuirile inimii lui și nimic din cele ale Domnului, ducând pe poporul Meu cu minciuna. Și iată ce vă mai spun: proorocul mincinos este acela care nu voiește să vin așa cum scrie în Scripturi că voi veni; este acela care minte și ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veni iar, căci Eu așa am spus: «Vin curând, fiți gata, vin curând! Privegheați întru venirea Mea!».

O, oameni ai bisericii, voi, cei ce nu credeți sau vă faceți că nu credeți că Eu sunt acest cuvânt, voi nu credeți pentru că nu sunteți gata ca să vin. Voi nu credeți pentru că nu vă place să împliniți cuvântul Meu care spune: «Privegheați!». Voi nu vă pregătiți pentru venirea Mea, și de aceea vă vine bine să ziceți că nu credeți că Eu vin cuvânt pe pământ, ca fulgerul care străbate de la răsărit la apus, nu cum zic proorocii mincinoși: „Iată-L, este în pustie; iată-L, este în cămări!“. Nu așa, ci ca fulgerul străbat văzduhul și vestesc Evanghelia cea veșnică la toată făptura precum este scris, și strig: «Temeți-vă de Dumnezeu și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul!», căci vin curând.

Voi, oameni ai bisericii, care citiți în cărțile sfinților părinți, căutați în ele și vedeți că ei au scris ce este azi în bisericile voastre, și au scris și despre cel ce stă azi pe picioare pentru Mine. Au scris părinții despre îngerii întunecați care se dau îngeri ai luminii. Și cine sunt acești îngeri întunecați? Sunt cei ce trăiesc în desfrâuri și în fărădelegi, ascunși sub podoaba sfințeniei, stând împotriva adevărului, care este curat și care vădește fărădelegea cea ascunsă. Dar cuvântul Meu a venit să judece pe cele făcute la întuneric, iar îngerii luminii sunt cei ce fac voile Mele între oameni, și cu care Eu merg din loc în loc să-Mi trezesc și să-Mi culeg pe cei ce sunt ai Mei, și ale căror nume sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieții. Amin.

Voi, care învățați pe oameni după plăcerea voastră și nu după plăcerea Mea; voi, care dați la o parte poruncile lui Dumnezeu și le luați pe ale oamenilor; voi, care vă cumpărați cu bani murdari scaune și tronuri și ranguri în biserici, încetați de a mai face rău înaintea Mea și împotriva Mea! Spălați-vă! Curățiți-vă! Cuvântul Meu strigă în pustie ca să-Mi pregătesc venirea, că vin să-Mi cercetez turma Mea și s-o dau de-a dreapta Mea, căci turma Mea Îmi cunoaște glasul, Îmi cunoaște cuvântul, Mă cunoaște de Păstor venit din cer. Nu mai strigați împotriva poporului Meu cel ales din români. Nu vă mai mirați că poporul Meu nu se supune vouă, de vreme ce voi prin viața și faptele voastre nu-L mărturisiți pe Dumnezeu duh și adevăr. Nu mai stați în numele Meu peste biserică dacă nu vă place să faceți voia Mea în trupul și în duhul vostru. Nu mai înșelați pe Dumnezeu, o, oameni ai bisericii. Nu mai iubiți curvia și beția și tutunul și idolii lumii de azi. Ba mai aveți pretenție să se supună vouă și fiii cuvântului Meu, care Mă ascultă pe Mine. Bucurați-vă că am un popor ascultător pe pământ. Nu-l mai numiți mândru pe cel ce ascultă de Dumnezeu. Cel ce ascultă nu este mândru. Cel mândru este cel ce nu ascultă de Dumnezeu și se bizuie pe el însuși.

O, omule al bisericii, nu mai numi sectă pe cel ce trăiește din cuvântul Meu cel sfânt. Ce înseamnă sectă? Dar ce nu înseamnă sectă pentru tine, omule al bisericii, care faci sectă pe fiii bisericii Mele? Oare, cel ce nu este sectă, este acela care trăiește lumește și vine la biserica ta? Oare, femeia cea cu capul descoperit și cu fard și cu goliciune de trup și cu podoabe, care vine la biserica ta spre sminteala ta și a celor din biserica ta, oare, aceea nu înseamnă sectă pentru tine? Dar ce nu înseamnă sectă dacă cel drept care face voia Mea este sectă?

O, n-a mai rămas nici o lege, nici un canon, care stă de strajă peste biserică și ca să nu fie călcat de omul bisericii, și omul bisericii nu mai are cu ce se înveli ca să nu i se vadă rușinea faptelor sale. Nici măcar cu necredință față de cuvântul Meu, nici măcar cu aceasta nu se poate înveli; ba, din contra, ea îl vădește ca necredincios și ca fricos.

Am zis, și am împlinit și ți-am trimis carte, omule al bisericii, și îți spun că sfânta Scriptură nu este mâncare și băutură, nu este însurat și măritat și fărădelege. Scriptura este împărăția cerurilor pentru cei ce o iau în ei. Scriptura este cuvântul vieții pentru cei ce caută în ea viața cea veșnică. Scriptura nu este carne și fire cum dai tu să zici. Scriptura este Duhul Adevărului, așa cum cartea Mea de azi, în care Mă scriu cu cei credincioși, ba chiar și cu tine, cel necredincios, este Duh și Adevăr cartea Mea cea de azi. Scriptură înseamnă cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt, care se scrie pe pământ și în cer.

O, omule al bisericii, care îl faci pe omul din lume să-și ascută armele lui și să dea în cuvântul Meu și în fiii cuvântului Meu! Este scris în Scripturi că voi preface armele celor răi în fiare de plug și Îmi voi face lucrarea Mea și tu nu te vei putea lupta cu Dumnezeu, Care cuvintează și împlinește. Iată, ți-am trimis carte. Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici fierbinte, ci căldicel, și zici: „Sunt bogat, și nu-mi trebuie nimic“, dar tu ești orb și gol, și ești de plâns, și vin și îți dau cuvânt de aur, ca să fii bogat, și veșmânt alb, ca să te îmbraci și să nu se vadă rușinea goliciunii tale. Vin și îți dau cuvânt. Alifie pentru ochi este cuvântul Meu, căci Eu pe câți îi iubesc, îi mustru spre pocăință. Eu stau la ușă și bat ca să Mă auzi și să-Mi deschizi și să cinez cu tine cină de cuvânt. Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăiește bisericilor. Drept aceea, pocăiește-te, iar de nu, vin la tine curând și voi muta sfeșnicul tău din locul lui, și îl voi pune pe al Meu. Amin.

Eu sunt Lumina lumii. Amin, amin, amin. Cel ce umblă după Mine, nu va umbla în întuneric. Cuvântul Meu este calea, adevărul și viața. Întrebați legea și proorocii. De nu vă vor vorbi despre cuvântul acesta, numai atunci ați fi îndreptățiți să nu credeți. Și voi veni cu zecile de mii de sfinți la voi, oameni ai bisericii, căci scris este: «Iată, El vine cu norii și cu zeci de mii de sfinți, și numele Lui se numește Cuvântul lui Dumnezeu», și sfinții vor mărturisi că acest cuvânt este cuvântul Meu. Amin.

O, am venit să-Mi ud grădina cu apa cea cerească așa cum grădinarul iese să-și cerceteze ogorul și să lucreze peste el. Am venit să-Mi cercetez turma și s-o păstoresc. Am venit să-Mi iau rodul viei, și vierii dau să Mă dezmoștenească și să fie ei stăpânii viei Mele.

Eu sunt Cel ce am făcut cerul și pământul și pe om, și Eu sunt Cel ce am înființat biserica Mea. Eu și nu tu, omule al bisericii lumii. Dar dacă tu nu-L cunoști pe Cel Căruia zici că-I slujești, atunci cine ești tu, omule al bisericii de azi? Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin. Spune și tu cine ești, așa cum și Eu vin și spun cine sunt, și ajut pe cel credincios să Mă cunoască și să facă voia Mea.Eu sunt calea, adevărul și viața. Spune și tu cine ești, omule de azi, care stai pe scaun de biserică a lui Hristos. Eu sunt Cel ce sunt, dar tu cine ești? Eu sunt. Deschide-Mi, ca să știu cine ești, și să te ajut să fii. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Vin cu sfinții tăi la tine, țara Mea. Vin cu serbare de arhierei sfinți, luați din tine. Vin cu ierarhul Calinic Cernicanul, care este viu. Vin să-ți despecetluiesc tainele Mele cele din tine, căci tu ești pământul Meu cel ales din nou, pământul Meu cel nou, căci Israel nu Mi-a dat sălaș, și Eu Mi-am făcut din tine pământ nou și cer nou și vin cu cerul tău de sfinți și lucrez peste tine.

O, preoți și arhierei ai bisericii, eu multe și bune sfaturi am lăsat ucenicilor mei, spre viață veșnică. Vă spun și vouă, și din cer vă spun: credeți și voi în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu Care vine cu norii. Ridicați glas din inimi și strigați la Dumnezeu să vă dea darul credinței sfinte. Nu faceți ca iudeii care nu L-au crezut pe Domnul Iisus Hristos când a venit din cer la ei. Faceți ca mine, credeți ca mine, că am ridicat glas dintre cei din morminte odată cu începutul cuvântului lui Dumnezeu în România în anul 1955. Sculați-vă și credeți, și desfaceți lanțurile pe care le-ați pus peste arhiereul cel uns prin cuvânt, că v-ați pus lanțuri peste voi, nu peste el. Voi l-ați pus să se lepede de cuvântul lui Dumnezeu pe cel ce credea. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați pe România să se ridice spre Dumnezeu Cuvântul, că e țara Domnului, și eu așa am spus cât am fost în trup, și iubind pe Dumnezeu am spus.

Sculați-vă, voi, arhierei și preoți și ridicați-l pe cel uns peste voi și peste România. Dacă voi nu vreți, dacă voi nu credeți, lăsați credința să se așeze înaintea lui Dumnezeu, ca să găsească Domnul credință în cuvântul Său, care vine cu norii. Ungerea se face prin Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine de sus, descoperind voia lui Dumnezeu, iar arhiereul care a ridicat biserica lui Hristos în vremea aceasta de strâmtorare, este uns de Cuvântul lui Dumnezeu, este uns peste voi și peste România, și voi l-ați pus să se lepede de Dumnezeu Cuvântul. Dar Domnul a luat de peste România toate apăsările, și ea va învia. Înviați și voi, și îndreptați-vă viața uitându-vă în viața mea, căci eu am fost mai înainte de voi, și voi ziceți că ascultați de părinții cei sfinți. Ascultați cuvântul meu. Dați libertate credinței în Dumnezeu și în cuvântul lui Dumnezeu. Faceți cale cuvântului lui Dumnezeu peste noroade, că vine Domnul și vă găsește cu talantul pus sub obroc. Domnul Se face cunoscut prin sfinții Săi. El nu vine în chip necunoscut, iar eu sunt din români. Învățați ce înseamnă rugăciunea spre cer, rugăciunea care rodește. Nu-i mai faceți eretici și rătăciți pe fiii grădinii Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt fii unși de cer. Nu ridicați mâna și glasul asupra așezării lui Dumnezeu.

O, arhiereule de Târgoviște, de ce-ai făcut tu întuneric în calea cuvântului cel din cer? Necredința ta mărturisește faptele tale. Scoală-te spre credință, că a venit Domnul spre tine când ai venit arhiereu în cetatea aceasta și tu nu L-ai crezut pe Dumnezeu, Care venise să te întâmpine cu darul cel nou, dat bisericii ortodoxe, cu pietricica cea albă, despre care scrie în Scripturi, și tu te-ai ascuns sub necredință ca să nu ți se vadă faptele cele rele. Scoală-te spre sfințenie, că preotul și arhiereul trebuie să fie sfânt ca să fie de folos turmei. Pe cel curat și drept l-ai pus sub vină, și pe tine care superi pe Dumnezeu te-ai pus în loc drept. Vin și te îndemn ca pe un frate: trezește-te și uită-te în cuvântul lui Dumnezeu și vei vedea în el râul vieții, care curge din templul cerului peste pământ ca să facă mântuire. Dacă-L cunoști pe Dumnezeu, dă-I Lui viață, căci El este viața, El și nu tu. Nu El e prin tine, ci tu ești prin El dacă ești, dacă vrei. Trezește-te, căci Cuvântul este Dumnezeu din Dumnezeu. Amin.

O, preoți și arhierei de azi, ce faceți voi? Ce dați voi oamenilor? Citiți în cuvintele mele că eu așa am spus: „Cel ce voiește să pomenească fără de bani sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, acela să fie singur pomenit întru împărăția cerurilor. Iar cel ce va voi plată pentru pomenire, îl rog pe unul ca acela să nu mă pomenească pe mine, cel sărac“. Grăiesc vouă din cerul sfinților români: dați-vă lui Dumnezeu și oamenilor. Sfințiți-vă viața. Luați în voi frica de Dumnezeu, că peste tot numai altare pângărite strigă la Dumnezeu: «Până când, Doamne?», strigă prin glasul celor ce așteaptă din fiecare loc învierea. Sfințiți-vă viața, iar dacă nu voiți, lăsați pe Dumnezeu să păstorească din cer, că așa zice Domnul în Scripturi: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi cerceta».

Iar Tu, Doamne Cuvinte, trezește-i din somn pe cei ce dorm și paște-Ți turma, Doamne, și dă-i cuvântul Tău, căci Tu ești trup și cuvânt în biserică. Tu ești Cel ce grăiești peste România și Te vestești venind cu norii. Amin.

Binecuvântată este împărăția lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin amin, amin. Pace ție, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care șade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? Deschide, Israele, Scriptura, că vin și îți grăiesc din Scripturi: «Glas de tunet, care zice: Aliluia! Domnul Atotțiitorul este împărat! Mărire Lui și nunții Lui, căci mireasă Și-a pregătit, mireasă cu veșmânt curat și alb, veșmânt de in curat, viață sfințită. Fericiți chemații nunții Mielului, căci cuvintele lui Dumnezeu sunt acestea. Și cerul stă deschis, și iată, pe cal alb șade Cel Credincios și Adevărat, Care judecă cu dreptate. Ochii Lui, ca para focului; capul Lui, plin de cununi, iar numele Lui cel scris nimeni nu-l înțelege decât numai El, Domnul, îmbrăcat în strai stropit cu sânge, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și oști din cer are cu El, călări pe cai albi. Din gura Lui iese sabie tăioasă și cu ea lovește pe păgâni și pe necredincioși și îi păstorește cu toiag de fier și apasă pe teascul vinului mâniei Lui. Numele Lui e scris pe strai și pe coapse: împăratul împăraților și Domnul domnilor. Și înger din soare strigă: să vină păsările înaltului cerului la cina Domnului! Și fiara cu împărații pământului care stau în război cu Cel de pe cal alb și cu oștirea Lui, a fost răpusă cu toți cei ce au purtat semnele ei închinându-se chipului ei, și aruncați sunt în foc și în pucioasă care arde».

Israele, Israele, astăzi se împlinesc aceste Scripturi sub ochii tăi, fiule credincios, căci numele Meu cel scris nimeni nu-l înțelege. Scriptura aceasta este adevărată, căci toate cele scrise în ea s-au împlinit. Amin. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum scrie în aceste Scripturi, iar fiara și proorocul mincinos care mințeau împotriva adevărului din aceste Scripturi au fost aruncați în foc și în pucioasă care arde. Cuvântul lui Dumnezeu este foc care arde, fiule Israele, dar cu cine mai pot Eu grăi pe pământ așa cuvânt? Cuvântul Scripturii se împlinește, măi Israele măi. De aceea îmi trebuiai, fiule Israele, că iată, încă o dată grăiesc Scripturi împlinite și vestite demult, demult, măi Israele. Sunt scrise de atunci de când antichrist se născuse pe pământ ca să ucidă Pruncul Care Se năștea. Se năștea mereu în cei credincioși Pruncul Cel ascuns în ieslea inimilor celor credincioși. Antichrist s-a născut odată cu Mine, că el cu Mine are ce are, și s-a descoperit pe sine, că și-a pus numele lângă numele Meu, împotriva numelui Meu.

Oamenii bisericii zic de tine că ești om primejdios, măi fiule din Israel. De ce, tată, zic teologii așa ceva? Zic de frică; le e frică și de aceea zic așa, dar cel ce este cu Dumnezeu nu are frică. Teolog este Dumnezeu Cuvântul, asta înseamnă teolog. Le e frică, s-au ascuns sub numele lui Dumnezeu și nu fac voia lui Dumnezeu și le e frică. Au luat numele Meu și l-au pus peste ei, dar voia Mea n-o fac. Cum să nu le fie frică de tine când ei știu de la Mine că tu ești poporul Meu? Eu le-am spus că ești poporul Meu, le-am spus ca să știe, că dacă n-ar ști n-ar avea păcat.

O, arhierei ai vremii, preoți ai vremii, de ce ziceți voi că poporul Meu este primejdios? Ce vă strică? Ce vă ia? Ei nu iau nimic ce nu-i al lor, precum scrie porunca Mea. Aud de la voi, se suie la cer zvonuri de la voi că poporul cuvântului Meu nu este bun. Dar voi sunteți mai buni, mai ascultători de Dumnezeu? Ce rău a făcut poporul Meu? Spuneți-Mi Mie, și Eu voi cerceta fapta lui. Rugați-vă Mie în duh și în adevăr, căci vă numiți teologi și aveți știință. Rugați-vă lui Dumnezeu dacă aveți pe voi numele Lui. Spuneți-Mi Mie ce nu vă place, nu spuneți oamenilor, că oamenii sunt dumnezei mincinoși, și de la minciună nu iese nimic bun. De ce nu vreți voi să cercetați viața și cartea poporului cuvântului Meu? Cartea Mea cu el de ce nu voiți s-o vedeți adevăr? De cine vă e teamă? De adevăr vă temeți? Cartea Mea este adevăr. Și ce este adevărul? Adevărul Eu sunt. Voiesc să vă dau darul credinței, căci una este credința cea din fire, care nu aduce roade, și alta este darul credinței, care unește pe om cu voia lui Dumnezeu în om. Eu pe cine voiesc mântuiesc, și pe cine voiesc împietresc.

Vin în sfatul poporului Meu și Mă fac cuvânt și peste voi, arhierei și preoți ai vremii. Cuvântul Meu nu se poate lega. Ce veți face voi dacă Eu voi fi mincinos ca acum două mii de ani? Nimeni nu credea că Eu sunt trimis din cer de la Tatăl, și Mă făceau mincinos oamenii bisericii, și când au văzut că n-am fost mincinos, s-au ascuns sub minciuna lor, și de atunci stau acoperiți cu ea înaintea adevărului care a înviat pentru veșnicie. Ce veți face voi dacă nu veți voi să luați de la Mine darul credinței ca să credeți în Cuvântul lui Dumnezeu?

O, preoții nu știu ce înseamnă Liturghie sfântă, că dacă ar ști ar înțelege ce spun când spun: binecuvântată este împărăția lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Preoții nu Mă au în trăirea lor, nu au minte preoții, nu Mă au pe Mine, dar aceasta nu stă în puterea omului. Aceasta este dar de la Dumnezeu nu prin om, nu luat prin om, ci prin harul Meu, care se lasă în cei ce fac voia Mea cea sfântă în trup, Dumnezeu mărturisit în trupul omului, în trăirea omului. Aceasta nu se învață de la om sau prin om. Cine l-a învățat pe Avraam credința în Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu? Căci credința este dragoste. Cine l-a învățat pe Melchisedec credința în Dumnezeu? Eu i-am învățat darul credinței, darul Meu crezând în om, căci Domnul pe cine voiește miluiește sau împietrește, și nu stă în puterea omului, ci de la Dumnezeu este darul credinței în om.

Eu sunt Domnul, Eu sunt acest cuvânt. Oricât de mincinos este acest cuvânt înaintea voastră, o, oameni ai bisericii, să știți că Eu sunt cuvântul acesta. Eu sunt, și veți vedea pe Fiul Omului în slava acestui cuvânt, căci România este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. Și va fi ea ortodoxie trăită de fiii ei cei credincioși, și va fi biserică Mie, precum și este, căci în ea Eu sunt trup și cuvânt spre pomenirea Mea. Nu numai trup sunt în ea, ci sunt și cuvânt, căci Eu sunt mereu astăzi.

O, arhierei și preoți, nu Mă puneți sub obroc. Luați-Mă lumină vouă și oamenilor. N-am venit să vă stric legile voastre, ci am venit să împlinesc legea Mea cea sfântă spre mântuirea neamului omenesc, căci România este țara alegerii Tatălui Meu, după cum scrie în cartea Mea cea de ieri și cea de azi. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau din ce e al vostru. Dați-Mi doar păcatele voastre ca să vi le iert. Sunt Fiul Tatălui, Cuvântul Tatălui, Care are putere să ierte păcatele omului. Nici slava voastră nu v-o iau, căci slava oamenilor n-o voiesc. Dați-o voi de pe voi, dați afară din voi slava voastră și a oamenilor care vă slăvesc, și luați în voi slava Mea, care este voia Mea în om. Dați viață oamenilor, luați și dați. Acesta este cuvântul vieții veșnice. Nu mai luați pietre în pumni ca să aruncați în Mine, că poporul Meu este cuminte, este fiu al păcii fiul poporului Meu, și îl numesc Israel pe cel ce crede în Mine și în voia Mea peste om. Poporul Meu e țarină cu comoară în ea. Vindeți-vă averile și cumpărați țarina aceasta și fiți bogați în Dumnezeu. Poporul Meu are cuvântul vieții în mijlocul său, Mă are pe Mine cuvânt și trup, și îl slujesc cu sfinții și cu îngerii pe cel mic care crede, iar el poate cu Mine, că totul e cu putință celui ce crede. Dacă Eu sunt în mijlocul lui, nu vă mai îndoiți de viața lui, de ungerea lui. Am lucrat supunându-Mă vouă. Am luat din mijlocul vostru arhiereu, martor al lucrului Meu cel nou peste om vechi, ca să fac om nou, născut prin cuvântul cel de sus, și nici așa nu M-ați crezut că sunt venit cuvânt pe pământ și împlinire de cuvânt spre început de veac nou peste România, țara întoarcerii Mele la oameni. O, n-ați crezut! Ba încă Mi-ați pus în temnița voastră pe cel ce a mărturisit mărirea cuvântului Meu, care a întocmit biserică a lui Iisus Hristos pe pământ. Iată, așa M-ați judecat, așa M-ați cunoscut, necunoscându-Mă. Dar încă bat. Bat și iar bat la porțile bisericii voastre, arhierei și preoți ai bisericii de azi în România. Bat și la porțile României, bat și la porțile voastre. Bat și iar bat. Bat să Mi se deschidă, și peste porți nu voi sări, căci păstorul cel bun intră pe poartă, nu pe deasupra în staulul oilor. România este staulul oilor Mele, oi date Mie de Tatăl, și vin să le păstoresc cu toiag de fier, cu cuvântul lui Dumnezeu, care păstorește pe cei ce vor și pe cei ce nu vor, căci râul curge, și nu seacă râul vieții. Curge și dă peste margini râul cuvântului vieții veșnice, iar cel ce crede are viață veșnică și nejudecată. Amin.

O, Liturghia se cere sfântă, căci scris este: «Faceți aceasta spre pomenirea Mea, spre amintirea Mea în voi». Ea nu trebuie lucrată de cei fără de minte, căci omul care are minte este acela care nu știe nimic decât pe Dumnezeu în trăirea lui. Numai un așa om are minte, căci omul nu trebuia să știe nimic decât atât: pe Dumnezeu odihnindu-Se în el, chip și asemănare în om.

Voiți, nu voiți, credeți sau nu, ascultați cuvântul lui Dumnezeu care intră pe porți. Eu Mă smeresc vouă, arhierei și preoți ai bisericii de azi, și la smerenia Mea care strigă la porți, porțile vor cădea, și Eu voi intra la oi și le voi păstori, căci iată, le și păstoresc, și ele aud glasul Meu și îmi deschid, și cinez cu oile Mele, și ele cu Mine cină proaspătă, pâine din cer, cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Israele, fiule scump care Mă primești ca să vin, am vorbit, tată, păstorilor care te dușmănesc. Iar și iar le-am grăit și le-am spus că tu ești cuminte, și am luat Eu vina ta dacă tu ai vină înaintea lor. Le-am spus să-Mi deschidă și ei, ca să intru cu lumina cuvântului Meu ca și la tine, ca să dau viață tuturor, fiule, așa cum zic ei când zic: „Pace tuturor!”. Eu am zis altfel. Eu am zis: «Pace vouă!», iar ei zic: „Pace tuturor!”. Dar dacă ceea ce dau ei e pacea Mea, atunci pacea Mea nu se dă pe sine decât celor ce iubesc pacea Mea. Eu am zis: «Pace vouă!», așa am zis când am zis. Am mai zis și altfel. Am mai zis: «Vai vouă!», și n-am zis: „Vai tuturor!”, ci am zis «Vai vouă!» când am zis așa. Ziceam așa celor trufași care nu primeau pacea Mea, cuvântul Meu în ei.

O, nu știe omul împărăția Mea în om. Nu știe nici omul bisericii, nu știe, mamă, nici el.

– O, nu știe, Fiule scump, nu știe omul. Nici omul bisericii nu știe ce este împărăția Ta în om și peste om. O, slavă Ție întru mine, că eu am fost biserica Ta în care ai venit când ai venit de la Tatăl la oameni. Nu știe omul ce înseamnă biserică și împărăție a Domnului în biserică. Nu știe nici preotul care zice ținând pâinea în mână: „Binecuvântat este Domnul întru pomenirea Domnului Iisus Hristos, Care ca un Miel nevinovat spre junghiere S-a adus”, și Te scoate pe Tine trup din pâine după ce taie în patru laturi în pâine zicând: „și s-a luat de pe pământ viața Lui”. Te ia și Te pune pe blid și zice: „Se junghie Mielul Domnului, pentru viața lumii”, și împungând în dreapta Ta, ia apoi vin și apă și toarnă în pahar zicând: „apă și sânge a ieșit din coasta Domnului”.

– O, Verginico, I-am spus Fiului meu, le-am spus fiilor tăi și ai mei și ai Lui că voi veni în cartea ta cu Fiul meu și cu tine și mă voi face și eu cuvânt lângă cuvântul tău, ca să fie înțeleasă taina mea și a ta, rădăcină a fiilor atunci și acum, ieri și azi, Verginico, sora mea cea mică, cea pețită de Fiul meu, Care S-a făcut iubire din tine, cuvânt din tine, precum din mine S-a făcut trup, iubire întrupată, Verginico, iubire din cer, întrupată în om, căci Fiul meu S-a coborât din cer și S-a întrupat din Duh Sfânt în Fecioară și S-a făcut Om, Omul iubirii cerești pe pământ pentru om. Eu L-am născut în Betleemul Iudeii pe Fiul meu, ca să vină din iudei mântuirea, iar tu L-ai născut pe El cuvânt în România, ca să vină din român Răscumpărătorul iudeului care n-a voit mântuirea răsărită din rădăcina lui, din neamul lui, Verginico, iar eu L-am luat pe Fiul meu și am plecat în lume ca să-L ascund în Egipt, în lume, Verginico, ca să scap viața Mântuitorului lumii. Iată, nici atunci, nici mai apoi la cuvântul Fiului meu, nici azi iudeul și elinul și păgânul nu vede ce este mântuirea, căci omul nu are minte, Verginico, și Fiul meu S-a ascuns și azi în lume, ca să cheme lumea la El. în Israel nu m-am putut ascunde cu El, că Israel voia să ia viața Pruncului Cel despre Care scria în prooroci că Se va naște pe pământ. Preoții și irozii n-au voit viața Pruncului meu, și au voit moartea Lui. Iată, nici tu nu te-ai putut ascunde în biserică cu Pruncul Care Se năștea născând și cuvântând peste cei ce se nasc din cuvânt.

Liturghiile bisericii amintesc și pomenesc tot ce a pățit de la oameni Pruncul meu, Fiul meu, iar preoții care liturghisesc prigonesc ca și atunci Pruncul, prigonesc din biserică pe Fiul meu, prigonesc pe Cuvântul ca și atunci, Verginico. Și așa cum cei de atunci ai bisericii nu știau ce fac, așa și preoții de azi nu știu ce fac, nu știu că ei pomenesc pe Pruncul meu prigonindu-L, Verginico. O, că și tu tot așa ai trăit, prigonită din pricina Fiului meu, Care Se năștea cuvânt în tine ca să nască din cuvânt pe om, și iată, din cuvântul Lui tu ai născut un fiu, un popor, Verginico, și Dumnezeu îl hrănește din tronul Său, și păstorește Domnul neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Fiului meu, și nimeni nu știe să înțeleagă pe Dumnezeu, și nimeni nu-I slujește, și nimeni nu-L încălzește, și numai omul necăjit îl iubește pe Fiul meu, pe Cuvântul, Verginico.

Nici un preot care liturghisește nu mai trăiește durerea Fiului meu, cea de la nașterea și până la înălțarea Lui în Tatăl. O, ce văd eu în biserici, mă doare durerea Fiului meu în mine, că eu am purtat toată viața durerea Fiului meu în mine. Nimeni nu mai plânge moartea Fiului meu, nimeni nu mai știe să trăiască Liturghia, pomenirea Fiului meu, și lumea nu știe ce este Liturghie sfântă, că n-are cine să-i spună lumii.

– O, mamă Fecioară, iubită Fecioară între fecioare! Cine m-a învățat pe mine să iubesc pe Fiul tău, pe Domnul meu? M-au învățat preoții, oare? Da’ de unde! că ei când au auzit că am pe Fiul tău, m-au prigonit, m-au oropsit, m-au băgat la închisoare cu Fiul tău. Eram necăjită, și m-a găsit Fiul tău plângând și m-a făcut fericită, necăjită fericită m-a făcut, că-L aveam pe El fericire. Am pățit ca pe vremea ta cu Pruncul, că n-am încăput cu Fiul tău în biserică, și m-am ascuns în lume cu El, ca să-I ocrotesc viața Fiului tău și a cuvântului Său și pe poporul Său, căruia îi dăduse viață prin cuvântul Său, căci preoții și irozii nu încetau să caute viața Domnului, viața Pruncului Care Se năștea cuvânt din mine ca să păstorească, și nimeni n-a avut nevoie de iubire, și Domnul S-a ascuns cu mine în lume, iubind și așteptând vremea Sa, ca să vină cuvânt și să dea libertate oamenilor.

Să se împace omul cu Dumnezeu, că în tine nu va mai rămâne fărădelege, iar legile sfinte ale Domnului nu vor mai fi strivite în tine.

O, fiică Românie, nu mai călca serbările cerului pe pământ, căci sfinții sunt deasupra ta cu cerul lui Dumnezeu pe aripi de Duh Sfânt, pe vânt de Duh Sfânt. Caută în legile tale cele de dinaintea furtunii și te întoarce cu fața spre părinți, ca să se întoarcă cu fața la tine părinții tăi, căci rugăciunile fiilor Mei cei unși cu care vin spre tine, se vor împlini rugăciunile lor în fața ochilor Mei. Cuvântul Meu se va împlini, căci are putere în el cuvântul cel rostit. Mai întâi este cuvântul, și apoi vine fața lui, căci așa se lucrează prin cuvânt.

Am rostit cuvânt peste păstorii bisericii tale, Românie, și auzindu-Mă nu M-au auzit, nu M-au crezut, și li se va lua și lor dregătoria, și vor fi cu cei necredincioși dacă nu se vor pocăi de faptele lor cele fără Dumnezeu. Păstorii bisericii ridică în slăvi pe cei care știu să grăiască frumos în felul omului, pe cei care știu să cânte frumos; ridică pe cei destoinici cu știința lor, cu darurile lor, dar nu ridică pe cei ce știu să trăiască frumos, frumos întru Hristos. Poporul cuvântului Meu e plăpând cu știința și cu darurile, e sărac cu duhul, dar e tare cu trăirea lui Hristos. Hristos este trăit de poporul Meu, și Eu l-am făcut lumină pe pământ, l-am pus în sfeșnic și luminez cu el înaintea oamenilor, căci duh și adevăr sunt Eu, trup și cuvânt este Dumnezeu.

Să se împace omul cu Dumnezeu și să-I fie biserică Domnului! Omul caută biserica, dar scris este: «împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru», oamenilor care căutați. Nu veți găsi biserica decât în voi, dacă o veți zidi în voi. Trupul creștinului, trupul curat în care intră Domnul în chip curat, nu altceva este biserica. în biserica de zid dacă nu vine creștin curat, care să-L ia pe Domnul trup și cuvânt, nu este biserică cea de zid.

O, oamenilor, voi în zadar clădiți biserici de zid dacă nu vor intra în ele creștini cu trupul și cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se așeze omul în genunchi și să-și facă cruce adevărată peste trupul său și să rostească lui Dumnezeu rugă de căință și să se curețe prin părerea de rău și să pună peste el făgăduință de înviere din moarte, și așa să ia pe Dumnezeu în el, spre împăcare cu Dumnezeu, spre veșnică unire cu Dumnezeu. Să se ierte om pe om, căci câte se iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie Hristos trăit de om și să trăiască omul în Hristos, căci înțelepciunea cea din cer una este, și aceasta este: «Să se lepede omul de sine și să-și ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ și în cer, prin lume și în biserică. Amin.

Fiilor, fiilor, multe cuvinte ar fi voit omul să scoată din Scriptură, dar n-a îngăduit Dumnezeu să facă omul tot ce vrea el. Să știi, tată, că omul de azi e supărat că n-a scos din Scriptură cartea lui Ioan cea de la urmă. E supărat omul că n-a ascuns această carte. Așa a voit să facă, dar s-a temut de cuvântul care leagă pe om să nu se atingă să strice cartea aceasta, căci așa zice proorocul: «De va pune cineva ceva la cartea aceasta, Domnul va pune peste el pedepsele scrise în ea, iar de va scoate cineva din ea, Domnul va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

E supărat omul că n-a ascuns această carte, dar cuvântul care leagă a rămas puternic peste ea.

una este să fii duhovnic, și tocmai la celălalt capăt este să fii duhovnicesc, ca să poți să fii duhovnic. Duhovnicul care nu este duhovnicesc înaintea Mea, acela este prooroc mincinos, așezat de la el citire în loc numit sfânt, și strică sfințenia locului sfânt unul ca acela, că Eu ridic pe cele ale Mele dacă le văd călcate sub picioare. Fiilor, fiilor, scrieți pe tăblița inimii voastre: una este să fii duhovnic, și alta este să fii duhovnicesc, după asemănarea cu Iisus Hristos. Eu sunt blând și smerit cu inima, că una este să fii smerit, și alta este să fii smerit cu inima. Cel smerit e smolit și greu de purtat în spate, iar cel smerit cu inima, e blând și senin și ușor de purtat de către toți cei din jur. Unul ca acela nu este greutate pentru nimeni. Unul ca acela înduhovnicește pe toți prin trăirea Mea în el. De aceea, tată, la începutul bisericii, acum două mii de ani, preotul era ales din cetate, din mijlocul neamului său, ca să fie cunoscut bine, și era numit și pus slugă pentru neamul său înaintea lui Dumnezeu; slugă și nu stăpân cum este astăzi preotul. Astăzi vine câte unul de la cealaltă margine și se așează episcop sau preot peste loc necunoscut. O, aceasta este rânduială omenească și străină de cele lăsate de Dumnezeu. Nu așa a fost în poporul Meu, și a fost așa în poporul din lume, în biserica lumii, nu în cea a lui Iisus Hristos.

și să vezi ce-ți mai spun Eu acum. Scoate cartea aceea, tată, și citește cu Mine în ea și vezi că s-a împlinit scoaterea și adăugarea aceasta în ea. Oamenii bisericii din lume au călcat acest cuvânt, au scos din ea și au adăugat în ea; au schimbat cuvântul și numărul profețit, și vor păți aceia ca dreptul Simeon, care n-a mai murit până ce n-a văzut cele șterse de el în profeția cu nașterea Fecioarei. De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi așa ceva? A făcut așa, ca să te omoare pe tine și ca să-și facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, și ca să nu te mai pregătești și ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, și de aceea biserica este a veacului acesta și nu este a cerului. Dar tu ești biserica Mea cerească, Ierusalime, și fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea și numărul cel profețit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie și încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaște capătul, a schimbat și a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr și au scos venirea Mea, și dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul și drumul, dacă ei stau în nepăsare, așa stă și turma lor. Dar Eu vin la tine și nu tac și îți spun să fii gata, că sunt lângă arătare, și voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curățirea cărării Mele și va culege din calea Mea trupurile și va așeza serbare cerească înaintea Mea.

România Mea, trezește-ți păstorii și te adună întru Duhul Meu și paște pășune curată, ca și cei de la început, care cer răscumpărarea strigând: „Până când, Doamne?”. Scoală-ți bine păstorii, și ca să te păstorească și nu să împărățească peste tine și nu să ia cheile împărăției Mele și să le ascundă de la fața ta. Sun din trâmbiță peste tine. Eu sunt, și prin cuvânt sunt în mijlocul tău ca să te scol din moarte. Scoală-te, nu te pierde vremii acesteia, că e vremea să te scoli și să stai înaintea Mea. Eu sunt, și sunt în calea ta cu calea Mea, ca să te adun și să-ți iau crucea și să fac din ea steag de biruință pentru tine. Dar iată, păstorii tăi Mă gonesc ca pe un stricător și, ca și cei de atunci, zic că nu sunt Eu. Eu sunt, prin cuvânt sunt, și lucrez prin cuvânt ca să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească și curată și sfântă, dar păstorii tăi au ieșit la Mine cu săbii și cu ciomege, ca și atunci. Am bătut la ușa lor ca să le spun de Mine și de tine, dar ei împărățesc și se odihnesc și nu vor să iasă din ei ca să intre întru Mine.

Eu sunt, și am venit să ridic biserica cea ruinată și s-o clădesc pe temelia cea dintâi, și am ridicat un vestitor (arhiereul Irineu, n.r.) și l-am trimis cu vestea cea din urmă, dar ei l-au luat și l-au răstignit și i-au luat mersul și i-au dat hlamidă de ocară și l-au îmbrăcat, ca și pe ei, în haina lui antichrist și l-au forțat să tacă și să nu vestească peste tine ridicare și înviere în fața Celui ce vine, și au răstignit pe Duhul Sfânt sculându-și iscoadele ca să pună în temniță cuvântul lui Dumnezeu. O, dar cuvântul nu se poate lega! El iese din cuie și zidește biserica.

O, biserica Mea, cum nu ai cunoscut tu vremea cercetării tale! Căci Simeon a fost legat să nu moară până ce a văzut pe Fecioara purtând pe Fiul lui Dumnezeu. Iar tu prin același cuvânt ești legată ca să nu poți învia până ce vei vedea lucrarea cuvântului Meu în mijlocul cerului, până ce vei vedea pe Cuvântul cuvântând și rostind: „Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc și prin care vin apoi văzut de toți cei care Mă împung acum, căci iată, am venit pe neștire și nu ai fost pregătit, poporule de la sfârșit”. Și iată, vin și îți vestesc că vin, și tu ești tare la cerbice și nu iei de la Mine untdelemn ca să-ți ungi ochii și să cunoști venirea Mea.

Românie, Românie, trezește-ți păstorii, că vine Dumnezeu la tine! Și va veni un Leu și va lega toți lupii, și vei cunoaște pe cel ce este venit la tine, și îți vei spăla fața și vei sta înaintea Mea, căci Eu întru tine binevoiesc. Cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt este primit de cei ce au pe Duhul Sfânt, de cei purtați de Duhul Sfânt, dar păstorii bisericii Mele din România au primit pe Iuda, cel care vinde pe copiii cuvântului Meu. I-au deschis lui Iuda, dar cuvântului Meu nu i-au deschis ca să-L priceapă pe Duhul Sfânt și să creadă venirii Mele și ca și atunci Mă fac eretic și stricat și Mă scot din casa Tatălui Meu, așa cum Mi-au scos ca pe niște eretici, pe cei ce poartă cuvântul Meu întru venirea sa.

Iată Eu și pruncii Mei și ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ți se spargă casa, și a venit furul și te-a legat pe întuneric și ți-a prădat bogăția cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului și am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ți le dau înapoi și să clădești biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ți stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primești, Eu te iau de pe temelie și zidesc cu cei credincioși, și biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, și voi răscumpăra făptura Mea, și voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, și nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.

Iată, Eu fac un lucru nou, un lucru ceresc în mijlocul tău, un timp ceresc și un trup ceresc peste biserica Mea din tine, Românie blagoslovită de Tatăl Meu. Și voi fi împlinitor prin cuvânt, și sfârșitul se unește cu începutul, și pământul se unește cu cerul în lucru văzut. Eu bat la ușă, Eu stau la ușă și bat. De va deschide cineva glasului Meu, voi cina cu el prin cuvânt și Mă voi arăta lui, că Eu pe cei smeriți îi iubesc, iar pe cei semeți în duhul lor îi voi pleca, și se va auzi Scriptura care spune: «Unde este înțeleptul acestui veac?». Iată, cei mari nu-Mi deschid, dar pruncii aud glasul Meu și se bucură văzând ziua aceasta și vremea aceasta.

O, dacă Eu nu aș fi scurtat apăsarea acestor zile, nu ar mai sta nici un trup înaintea Mea, dar pentru cei cu duhul smerit, Eu ascund fața urgiilor care sunt peste lume ca să încerce pe toți câți locuiesc pe pământ. Iar tu, Românie, vei fi Mie domnie, și cel necurat va fi luat din tine. Scoală-te, ca să-Mi auzi glasul și ca să cinez cu tine, căci Tatăl Meu așează în tine nuntă cerească și biserică curată, și va da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.

Pace vouă! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace vouă, celor credincioși făgăduințelor Mele pe care le-am rostit pe vremea trupului Meu! Pace și Ierusalim nou peste făptura Mea, că pentru aceasta am venit cu această lucrare pe pământ, dar n-am găsit loc la nimeni, și am găsit la voi, cei care ați cunoscut că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce vin, precum scrie în Scripturi. Eu sunt prin cuvânt cu voi, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă cuvintele Duhului Sfânt, cuvintele Tatălui și ale Fiului și ale Duhului Sfânt, și am grăit la voi și am poruncit să scoateți apă vie din această fântână și să turnați peste cei ce vor sta și peste cei ce nu vor sta sub această ploaie timpurie și târzie, iar cei ce vor crede cuvintelor Mele, vor învia și vor lua viață; și, iarăși, cei ce se vor lepăda de Cel ce grăiește din ceruri ca să-Și trezească ciobanii și turma, aceia se vor lovi de această piatră și se vor zdrobi în ea. Eu sunt această piatră care se numește Cuvântul lui Dumnezeu, Care grăiește din muntele cel sfânt, din cele cerești grăiește Cuvântul lui Dumnezeu. Fericiți vor fi cei ce Mă vor primi și vor alerga să asculte și să creadă pe Dumnezeu Cuvântul și să împlinească viață sfântă înaintea Celui ce vine. Am zis vouă să vestiți de pe acoperișuri această lucrare de cuvânt dumnezeiesc, și am împlinit dacă am zis, căci voi sunteți supușii Mei, fiii Mei, sunteți așternutul Meu întru care am fost primit și întru care am binevoit și întru care lucrez prin cuvânt.

O, copii ai credinței! Amin, amin zic vouă: nu mai este credință pe pământ. Dar cine zice lumea că sunt Eu? Că iată, femeia samarineancă este de atunci și până acum, și una ca aceea crede și cunoaște vremea cercetării care vine cu Mine, fiindcă așa am spus, că oriunde se va lucra Evanghelia Mea, acolo se va vedea credința acestei femei, căci M-am întâlnit cu ea la fântână și am lucrat, și tot așa lucrez și azi.

Dar cine zice lumea că vorbește la voi? Dar cine zice sinedriul că sunt Eu, Cel ce grăiesc la voi? Că iată, ca și atunci, zice că sunt demon, zice că nu sunt, zice că sunt mort și că voi vorbiți cu un mort. Nici măcar prooroc, nici măcar Ilie nu mai zice că sunt, nici măcar atât. Dar voi cine ziceți că sunt? Voi ziceți că Eu sunt Cel ce sunt, și să audă cărturarii și arhiereii și învățătorii legii, și mulțimile să audă ce ziceți voi despre această lucrare care se numește Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin zic vouă: a venit ziua ca să vorbesc încă o dată din Scripturi în casa Tatălui Meu. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează din cele cerești, lucrează cuvântul peste sinedriul turmei române.

Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă, voi, ciobani ai turmei creștine; voi, slujitori ai celor sfinte; voi, învățători și tălmăcitori ai legii, și voi, cărturari, apropiați-vă de Cel ce grăiește vouă din cele cerești, din dreapta Tatălui Treimii cerești, Care Se numește Dumnezeu. Vreți, nu vreți, credeți sau nu, apropiați-vă și ascultați, ca să-L vreți și să-L credeți pe Dumnezeu și să vi se scrie dreptate lucrată din credință. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, al Cărui nume este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt Omega și Alfa, căci Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit. Eu sunt începutul cel nou, care vine cu Mine. Dar cine ziceți voi că sunt Eu? Ziceți că sunt demon, că sunt duh rău, că sunt prooroc mincinos. O, nu zi așa, Ierusalime, nu arunca cu pietre în Mine, că Mă duc de la tine dacă zici așa și dacă faci așa; Mă duc și nu mai stau cu tine dacă nu te uiți în această lucrare ca să Mă cunoști. Mă duc, și Mă vei vedea când voi veni și când se va auzi cântare de îngeri: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!“. Amin.

Să nu zici, Sioane, că sunt demon, să nu zici ca atunci. Uită-te în această lucrare pe care Eu o lucrez de mult; uită-te și vei vedea pe Cel Care este scris că vine. Dar nu voiesc să vin spre tine pe neștire, nu voiesc să te găsesc dormind sau zăcând, nu voiesc să vin ca un fur, că dacă vin așa tu ce faci atunci și ce-Mi dai Mie atunci? O, trebuie să-Mi dai rod viu și rămas în picioare. N-am venit să-ți vestesc o altă Scriptură, căci Cel ce a înființat Scriptura, Acela este Cel Care vorbește cu tine. N-am venit cu o altă Evanghelie, căci Evanghelia Eu sunt, dar n-ar încăpea în lumea aceasta cuvintele Domnului Iisus Hristos, și încap în cei născuți de sus. Eu sunt Iconomul Cel bun și Cel credincios și voiesc bine ție, Sionul Meu iubit, și voiesc să șterg vina și să scriu jumătate, și voiesc să șterg păcatul necredinței și să scriu jumătate, și voiesc să șterg păcatul hulei și să scriu jumătate. Dar dacă tu osândești după legea ta, să știi că voi veni pe neștire și voi pune această lege la judecată cu tine și îți voi aminti că n-ai lucrat după ea, că n-ai lucrat iertare, nici măcar ca iconomul cel păgân.

O, ciobani ai turmei Mele, cine ziceți voi că sunt? Eu sunt Cel ce am luat jugul legii de pe grumazul turmei Mele și am pus acoperământul legii dragostei peste biserica Mea și am zis să nu se osândească frate pe frate, și am stat întins pe cruce ca să auziți voi cuvinte de pe cruce, căci așa am spus: «Părinte, iartă-i, că ei nu știu ce fac!». Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit prin prooroci, și nu sunt ce spuneți voi că sunt. Eu nu sunt dintre hristoșii mincinoși care sunt în lume. Eu sunt Hristosul lui Dumnezeu și nu sunt în trup, ci în Duhul Sfânt sunt.

O, sinedriule al bisericii Mele, n-am adus pe pământ această lucrare ca să fiu judecat din nou de arhierei și de cărturari și de farisei, și am venit ca vindecător pentru salvarea omului de la moartea cea mare. Nu sunt prooroc mincinos, n-am venit în casa ta ca să fac stricare de lege, și am venit să-ți îngrijesc rana necredinței și a păcătuirii, ca să nu te găsesc cu mădulare stricate când voi bate ca să Mi se deschidă.

Dar ce ziceți voi că înseamnă proorocul mincinos? Acela spune că nu este Dumnezeu și mai spune că aici e și raiul și iadul. Proorocul mincinos nu mărturisește pe Iisus Hristos venit în trup și nu este de la Duhul lui Dumnezeu acela. Și cum adică Iisus Hristos în trup? Adică să trăiești cu trupul așa cum a trăit Hristos în vremea trupului Său, cu duhul și cu trupul viu, după chipul și asemănarea Mea.

O, biserica Mea, de ce ai rămas numai pe dinafară cu Mine? De ce crezi tu că biserica lui Hristos e zidul cel sub care intri ca să zici că ești biserică Mie? O, proorocul mincinos te vede și te știe că nu ești ca Mine și se bucură și râde de numele tău de creștin. Proorocul mincinos nu face voia lui Dumnezeu în trupul său, și se bucură și râde de Mine când te vede pe tine că nici tu nu faci voia Celui ce-I pronunți cu gurița numele în fața turmei tale. O, ce mare este Scriptura aceea care-ți spune ție că Mă cinstești cu buzele, dar cu inima ești departe de Mine; care-ți spune ție că auzind nu auzi și văzând nu voiești să înțelegi și să crezi că Eu sunt și că lucrez peste via Mea.

O, Ierusalime, o, turmă din vremea aceasta, nu-Mi căuta vină după lege, că acum nu Mă mai ascund, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu nu se poate lega. Eu am venit spre tine cu această lucrare și îți spun ție să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să-L iubești cu viața ta, și să iubești pe fratele Meu ca pe tine însuți, căci cel ce nu este fratele Meu, acela nu este aproapele Meu și nu este aproapele tău; acela s-a dus să lucreze la alt stăpân și ascultă de alt stăpân și nu este acela aproapele Meu și nu Mă pot arăta aceluia dacă el nu Mă iubește pe Mine, Dumnezeu. Eu nu dau tainele Mele pe mâna necredincioșilor, și le dau credincioșilor, dar adevăr adevărat scrie în Scripturi că nu mai vede Domnul credință pe pământ și de aceea nu știu cei de azi să cunoască tainele lui Dumnezeu.

O, sinedriule care stai și judeci peste turma Mea! Dar cine zici tu că sunt Eu, Cel Care grăiesc acum cu tine? Îți spun Eu cine zici că sunt. Sunt Cel judecat de tine, judecat de blasfemie în sinedriul tău. O, și cei de atunci nu ziceau altfel, dar astăzi zic Eu altfel: Eu sunt Cel Întâi-Stătător în casa Tatălui Meu și Mă uit la tine cum faci păcatul blasfemiei și îți spun: nu mai fă blasfemie față de cele scrise de Mine ca să le împlinești și ca să te sfințești. O, ce am lăsat Eu peste tine? Am lăsat legea dragostei și am spus să Mă iubești cu inima și cu cugetul și cu darurile și cu sufletul și cu mersul tău cel bun. Am lăsat această lege peste tine și tu nu faci cu tine după legea Mea, și faci blasfemie și calci peste obrazul și peste duhul aproapelui tău, căci aproapele tău este acela care lucrează după legea Mea cea sfântă.

O, slujitorilor de cele sfinte ale Mele! Eu am spus că cele sfinte nu se spurcă, dar uită-te, preotule; uită-te, slujitorule, uită-te bine la mâna ta și la inima ta și nu le lăsa spre spurcare, că mâna ta se atinge de cele sfinte ale Mele, și cele sfinte ard și curăță orice murdărie și pedepsesc păcatul blasfemiei asupra celor sfinte ale Mele. Dar iată, aproapele Meu este fratele tău, este aproapele tău, și Eu am spus să nu-ți acoperi păcatele tale și am spus să nu osândești pe fratele tău, că dacă defaimi pe cel sfințit, pe cel uns de Mine, și dacă tu osândești pe fratele tău, să știi că nu ești un iconom al împărăției Mele dacă faci osândire peste cel uns de Mine ca să păstorească turma Mea. Nu fă răutate cu mintea, și judecă cu inima, și iubește-l pe fratele tău care crede în Dumnezeu și care crede tainelor Mele cele greu de înțeles. Iubește pe cel ce Mă iubește pe Mine, iubește pe cel ce iubește viața cu Mine, că dacă nu vei face așa Eu cum să te primesc în corturile drepților? Eu cum să-ți șterg păcatul blasfemiei pe care-l faci peste cele sfinte ale Mele?

Ai făcut în numele Duhului Sfânt carte și lege și dogmă peste tine, și Eu am zis că e bună cartea aceea și cârma aceea; am zis după sfatul tău, și vai ție, sinedriule și preotule, și ție, monahule, vai, dacă Eu te voi pune față în față cu cartea aceasta, că te-am lăsat s-o faci ca să Mă uit apoi ce faci și ce nu faci din ea. Că iată ce faci din ea: faci judecată asupra creștinilor Mei, care ies din lume și din ranguri și din pământul lor și din trupul lor, ies ca să calce după voile Mele cele sfinte și curate. Cel ce Mă iubește pe Mine, acela lucrează poruncile Mele. Legea este pentru cei nedrepți și nu pentru cei drepți, și tu te scoli acum și judeci pe cel ce Mă ascultă pe Mine, pe cel ce petrece întru poruncile Mele, și voi veni pe neștire și îți voi spune că ești crud și osânditor, și am să-ți iau dregătoria dacă nu vei lucra după pilda iconomului cel necredincios care a lucrat milă și nu judecată. Iată, râde de tine proorocul mincinos și este păcat să-i dai proorocului mincinos prilej de blasfemie asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Am venit în casa Tatălui Meu și tu zici că nu sunt Cel ce sunt. O, și Eu sunt cu voi mereu, sunt întru Duhul Sfânt, Cel coborât în sfatul vostru, și sunt cuvântător prin prooroci în sfatul vostru.

O, biserica Mea, am venit prin cuvânt ca să te întreb ce faci, și ca să vezi tu ce faci, și ca să-ți arăt ce faci, că este scris ce faci. Am venit să-ți spun, ca să nu poți spune că n-ai știut de la Duhul Sfânt. Nimic nu este ascuns de la fața lui Dumnezeu, dar mai crezi tu în această Scriptură? Și iată ce-ți mai spun: am venit să-ți spun că au trecut aproape patruzeci de ani de când lucrez lângă tine o lucrare cerească pe care Eu am adus-o cu Mine de la Tatăl Meu. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis cu această lucrare pe pământ, dar, ca și atunci, n-am avut loc cu ea în casa Tatălui Meu, și am fost primit și adăpostit într-o iesle săracă și am stat cu ea în mijlocul unui popor umil și mititel și neluat în seamă de stăpânii pământului. Am trecut cu un mănunchi mititel de inimi vii prin Marea Roșie și am sfărâmat lumea din ei și i-am păscut și i-am adăpat prin pustiul necredinței și le-am dat pâine din cer, căci scris este în Scripturi că omul nu numai cu pâine, ci și cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu se hrănește și trăiește viu. Am dat acestui popor mititel tainele pe care mai aveam să le aduc, că nu puteai tu purta atunci tainele cele pentru acum și ca să nu Mă fi vândut lui Irod. Și am lucrat și am împrejmuit apoi o grădină și am zis să nu mai fie ca pe pământ în această grădină, și am zis să fie un început de Canaan acest staul mic în care-și are iesle cuvântul Meu.

O, arhiereule, și cărturarule, și învățătorule, crezi tu că la botezul Fiului lui Dumnezeu a vorbit glasul Tatălui Treimii Dumnezeiești? Așa să înțelegi și această lucrare pe care ți-o descopăr Eu ție, și nu te mânia pe cei ce au ținut-o vie. Să nu îmbraci haina mâniei ca să faci rău și să vii cu necredință asupra acestei grădini curate din care te îndemn și pe tine să duci viață sfântă și să-ți faci hăinuță nouă și inimă credincioasă făgăduințelor rostite de Dumnezeul tău. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis. Am venit și M-am supus ție și orânduielii din tine, biserica Mea. N-am putut bate la ușa ta ca să Mă vezi, și am venit tainic, și am chemat pe un Nicodim și am vorbit cu el din cele cerești și M-am supus ție prin mâna lui, și acum iată ce fac: vin cu el de mână în fața ta, sinedriule de acum, și ferice ție dacă vei crede că sunt cu el în mijlocul tău. Și dacă ai vrea să-l osândești pe el pentru că a ascultat și a crezut că Eu sunt, atunci nu pe el, ci pe Mine M-ai osândi.

Iată ce pace în cuvânt! O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foișorul tău și al Meu. Eu sunt. Pace ție! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ținut ascuns de irozi și de iude. De patruzeci de ani vin și vorbesc în mijlocul lui și îl înfășor în duhul păcii și îi spun: «Pace ție, popor mititel!». Și l-am numit mănunchi de floricele, și pe aceste floricele le-am numit ieslea Mea cea caldă, ieslea cuvântului lui Dumnezeu, și am ajuns cu cel mititel la țărmurile Iordanului, dar lungă și grea a fost calea prin pustiul necredinței. O, și Eu știam, Sionule, știam că ești nepregătit și că ești tare la cerbice și n-am bătut prea mult ca să-Mi deschizi, dar am scos deasupra această fântână de miere și am făcut gard în jurul acestei vii, ca să fie sfânt pământul acestei grădini și să am în această grădiniță un Eden mititel, din care să încep o înviere de la Mine, o mireasmă învietoare și un curs de apă curată și netulburată, din care să scot și să dau mulțimilor însetate ca să prindă duh de bucurie și de sfințenie și de pace cerească și veșnică; până și lupilor să le dau să bea și să pască lângă mieii Mei, și să fie și ei miei, că mult iubesc Eu țara ta, poporule român!

O, tu te-ai născut odată cu Mine în lume, țara Mea! Când am venit Eu întrupat în lume, tot atunci te-a înființat și pe tine Tatăl Meu, și am trimis apoi la tine pe cel întâi chemat între ucenicii Mei și a suflat peste tine duh nou și Duh Sfânt, și te-a încreștinat pe tine cel întâi chemat al Meu, și Tatăl Meu te-a numit de atunci întâia chemată, după rangul celui întâi chemat la apostolie. O, dar tu ai fost apoi o martiră, țară iubită de Tatăl Meu, ai fost în toată vremea piatră de încercare între neamuri, și iată ce a avut Dumnezeu păstrat pentru tine ca să-ți dea plata răbdării. A avut pentru vremea aceasta o lucrare Tatăl Meu, și M-a trimis cu ea la tine ca să te curăț și să te trezesc și să faci voia Tatălui Meu și să chemi apoi sub vița ta pe cel ce te-a oropsit și să-i dai de la Mine ca să fie și el ca Mine și ca tine, și să-Mi faci tu Mie cămașă nouă, biserică nouă, curată și sfântă, așa cum a fost biserica Mea cea dintâi. O, vino în dragostea cea dintâi! Vino, iubito, ca să vin și Eu cu slavă văzută și să cânți tu cu Mine cântarea lui Dumnezeu! Vino în dragostea Mea! Iată, Eu nu te las să mori în sângele tău, și vin spre tine și sun din trâmbiță peste tine. O, lasă-te trezită de Dumnezeul tău și spală-te și sfințește-te și fii în legea Dumnezeului tău, iubito!

O, ciobani ai bisericii! Eu sunt capul bisericii. Eu sunt Păstorul Cel bun, după rânduiala lui Melchisedec. Am venit la tine, biserica Mea, și am venit la ciobanii turmei tale. Am venit să-ți văd fața și să-ți amintesc cum să fie fața ta și inima ta și viața ta întru viața Mea. N-am venit să stric legea, și am venit să-ți amintesc să nu mai calci, să nu mai strici legea Mea, și să te îndrepți spre Mine, că Eu sunt Cel ce iert păcatul tău, dar fii cu iconomie cerească întru duhul tău, ca să poată lucra Duhul Sfânt peste duhul tău, peste sfatul tău, peste sinedriul tău.

O, sinedriule, să nu primești în inimile tale duhul minciunii și al măririi de sine, să nu primești duhul lumii și al lăcomiei, și să cunoști cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de acești prooroci mincinoși, că aceștia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăția cerească și întărește-ți sfințenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ție și vei fi vie. Vorbește-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, și să aibă apostoli, și prooroci, și învățători, și tălmăcitori ai limbilor cerești, și să fii curată, biserica Mea, și să învieze lumea la glasul tău și să vadă calea și să meargă pe ea. Scris este: «Cel ce cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu», dar tu să umbli cunoscând și vorbind ca Domnul tău, de pe muntele Său. Amin.

O, slavă Ție, Tatăl Meu ceresc, că ai fost și ai vorbit în Fiul Tău, în casa Ta și a Fiului Tău și a Duhului Nostru Cel Sfânt, lucrător peste Sion.

Am venit în foișorul apostolilor Mei și zic și astăzi: Pace vouă! Eu sunt, în Duhul Sfânt sunt. Ferice vouă, celor ce veți cunoaște că Eu sunt Cel ce sunt, căci biserica este cerească și nu pământească. Ferice celor ce cred duhurilor cerurilor. Nu ucideți duhurile cerurilor. Nu îngrădiți cu litera pe Duhul Sfânt. Nu judecați pe Dumnezeu întru lucrarea Sa. Eu sunt cu cei mici, cu cei slabi; cu cei neluați în seamă am venit spre voi. Precum a crezut în Domnul, Noe și cu casa sa, așa au crezut și cei cărora le-am vestit în vremea aceasta, și aceștia nu împlinesc nimic până nu vin să le vestesc, și ei așa lucrează, precum grăiesc Eu. Să nu se lucreze ispitire peste locul Meu de la ei, căci veți vedea în curând cumpăna lui Zorobabel în mâinile lui Dumnezeu.

Pace ție, Sionul Meu! Amin, amin zic ție: nu de la carne și de la sânge vei pricepe tainele dumnezeiești, și vei pricepe de la Duhul Sfânt, Care lucrează peste tine dacă tu lucrezi întru Duhul Sfânt și dacă voiești să fie vie viața ta. Am zis că nu va rămâne piatră pe piatră să nu se risipească, dar piatra bisericii se va întări până în veac, și va fi stare cerească peste biserică, și voi face să fie înțeleasă această lucrare de nou Ierusalim peste făptura Mea.

Am venit să las pace peste cei fără de pace și am venit să iau pacea celor fără Dumnezeu, să iau pacea lor de la ei, și să dau acestora pacea lui Dumnezeu, căci pacea Mea este bună, și jugul Meu este ușor.

Amin, amin zic vouă: vine ceasul, și a și venit, să se așeze la loc împărăția lui Israel, căci Israel este poporul cel credincios, și vine Domnul să-Și așeze împărăția Sa peste făptura Sa. Amin, amin, amin.

Lucrarea aceasta este prea mare, iubiții Mei, este prea cerească, și de aceea n-o puteți trăi până ce nu vă lăsați născuți de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Și voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, și de aceea am luat un om și l-am atins de sus și l-am adus în casa aceasta a Mea și l-am uns preot și arhiereu și lupt din greu să-Mi desăvârșesc prin el înnoirea bisericii și tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unșilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea și stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Și iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat și a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfințirea cea din cer.

Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii și care au scris cărți peste cărți despre numele Meu și al legilor Mele, căci nu sunt cărțile acelea! Acelea sunt pământ, și în pământ se întorc, căci duhul cărților acelea nu este duh cu viață, din pricina celor fără de viață care le-au făcut pe ele, și nu sunt cărțile acelea, și stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu uns, care este numit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu și nu aceia l-au ales pe el, dar vai celor ce știrbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina lucrării acestui fiu! Acest fiu este ca o sabie, și vai celor ce se încearcă în tăișul ei, pentru că Eu sunt cuvântul acestui fiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare și de necredință.

… Și mai grăiește Dumnezeu despre episcopul lumii din cetatea Târgoviște: n-a fost al Meu, nu M-a ajutat pe Mine, Dumnezeu, cu nimic. Nu M-a ascultat cu nimic, nu M-a cunoscut, nu M-a primit cu nimic. N-a primit. Am fost luat în batjocură pentru el. A aplecat urechea la planurile și bârfele lumești. A fost episcopul lumii, a fost oaie îmbrăcată în piele de lup. Ar fi mâncat oile lui Dumnezeu, așa ură are el pe oile Mele, pe poporul Meu cel sfânt. Râde de Mine, râde de poporul Meu. O, dar Eu vă spun: râde de el; de el și de turma lui, căci turma Mea e a Mea.