3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

O, omule, păcatul te doboară mereu, e mai tare ca tine, și tu te lași slab și tragi spre păcat, și nu te lupți să nu mai fii batjocorit de diavolul, ba încă te umpli de vicleșug apoi ca să ascunzi păcatul tău, cu care dobori și pe alții, nu numai pe tine, și trece păcatul de la un om la altul și nu se teme omul de plata păcatului, și păcatul îl sfârșește pe om și îi pregătește plată amară împotriva dulcelui din el spre păcat, căci așa îl păcălește pe om păcatul și îl trage să-l facă, și toate din lipsa iubirii se întâmplă peste om, și nu mai este om cu inima curată pentru om, căci bărbatul iubește spre păcat toate femeile la rând, și toate cred la rândul lor că sunt iubite când se simt căutate, o, dar bărbații nu iubesc, ci doar poftesc în fața femeii, căci în fața ei n-au pic de putere să-și înfrâneze pofta stârnită la vederea ei, a femeii, și iată, e iadul pe pământ și stă omul în fața păcatului și nu se teme de răspuns.

Să ia cuvântul Meu de la izvor, să ia tot omul și să învețe lucrarea inimii și a minții, lucrarea salvării din păcat s-o învețe omul, că iată, duhul celei azi pomenită între sfinții biruitori asupra păcatului, o, strigă duhul ei și îi învață pe oameni să fugă de diavolul cel batjocoritor asupra omului cel slab spre păcat, strigă din cer și spune ca să se audă pe pământ:

— O, luați învățătură de sus și învățați, ca să știți ce înseamnă diavol, căci păcatul este diavolul, o, fii ai neputinței omenești! Orice păcat săvârșit de om este diavol. Auziți? O, puneți-vă paznici peste pașii vieții, căci satana e pe urma omului care umblă singur și-l îndeamnă el dacă îl vede singur, iar altfel nu este cu cel singur înăuntrul lui și în afara lui. Nimeni să nu creadă că nu-l îngrijește satana pentru voile lui pe cel ce umblă singur între ceilalți de pe lângă el. Așadar, mergeți spre pocăință și plângeți cu foc și cu jar pentru păcatele voastre, dar nădejdea să vă fie mai mare ca pocăința, că altfel zadarnic plângeți acest plâns ispășitor, pe care eu l-am plâns cu nădejde toți anii vieții mele întru iubirea lui Hristos, la Care strigam ca din gura diavolului, care mă chinuia cumplit dacă m-am smuls de pe calea păcatului și din drumul celor ce cădeau sub privirile mele ademenitoare și sub vorbele mieroase, cu care-i slăbeam spre mine, o, și mulți din ei au avut parte de pocăință, că mult am strigat pe Domnul în ajutorul lor, după ce mila de ei m-a copleșit de tot, uitând de mine ca să-I cer Domnului salvare pentru ei, că greu e de purtat focul cel pentru păcat, dar Domnul e mult lăudat și iubit de cei care caută spre El din mijlocul luptei asupra negrului păcat și ies biruitori strigând mereu: „Doamne, miluiește-ne pe noi!”.

O, cum să nu miluiască Domnul pe cei ce Îl strigă de sub sarcină, când El de aceea a venit de la Tatăl pe pământ? O, cum să nu fie blând Domnul asupra celor care osândesc în ei păcatul, o, cum, când El S-a făcut om și S-a arătat și a tras spre El pe cei păcătoși și i-a făcut sfinți prin iubirea lor pentru El?

O, cum să mă fi despărțit de trupul meu mai înainte de a vesti lumii de peste tot pocăința mea, ca să se audă ea de la margini la margini spre folosul tuturor păcătoșilor, și să-mi împac inima că am osândit cu gura mea păcatul meu și am spus oamenilor lupta mea de partea Domnului meu, Cel bun cu mine, de m-a iertat și m-a sfințit și mi-a hrănit prin îngeri viața, până ce I-am cerut să-mi trimită pe preotul Său să-mi dea merindea vieții veșnice, pe Domnul Cel tainic sub chipul pâinii și al vinului, așa cum a găsit El cu cale să Se dea celor iubitori ca și El pe pământ și să le îndumnezeiască prin unire cu El trupul și viața?

O, a venit Fiul Domnului acum două mii de ani pe pământ și a umblat printre oameni atât de tainic cu slava Lui, ascunsă sub înfățișarea omului umilit și plin de suferință, și apoi, iată, sub chipul pâinii care s-a coborât din cer ca să se dea omului spre iertarea păcatelor și spre alungarea urmei diavolului de pe urma creștinilor iubitori de Dumnezeu.

O, și ce tainic umbli Tu Doamne, acum cuvânt peste pământ, și ce tainic stai în biserica Ta de nou Ierusalim, aici, pe vatra neamului român, și cât bine faci și aduci acestui neam ales Ție pentru sfârșit de timp ca să ai venire și casă de venire și carte în care Te scrii cu sfinții Tăi, și fericiți sunt cei scriși în cartea Ta de azi, precum este scris despre această carte, o, Doamne!

E zi de praznic sfânt, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt, de unde Mă împart peste tot ca un râu care merge și nu stă. Curge apa râului, curge de sus în jos și trece prin munți și prin văi și trece prin sate și orașe și trece printre oameni, și nu știu oamenii taina aceasta și deslușirea ei. O, așa trece cuvântul Meu de la voi spre oameni și nu știu oamenii cine este el și nu iau din el ca să-i înțeleagă taina și tâlcul și umblatul lui din loc în loc peste pământ cu suspinul său. Lacrima Mea după om e multă de șapte mii de ani și s-a făcut râu mare și cântă suspinând ca susurul apei care trece prin munți și prin stânci și prin văi nelocuite de oameni, și n-are cine să-i audă glasul, și chiar dacă ia cineva să-și stâmpere durerea sau setea sufletului, o, nu-i știe puterea, nu știe dorul lui Dumnezeu după om, nu știe din ce suspin se desprinde cuvântul Meu când vine și umblă pe pământ din loc în loc ca să-l audă oamenii și să-și ridice ochii în sus la Dumnezeu și să-și aducă aminte de dorul Meu după om, că e mult dorul pe cât de mulți oameni sunt pe pământ și nu știu de Dumnezeu, și nu mai știu nici cei ce știu că este Dumnezeu, Care așteaptă dragostea omului, așteaptă suspinând.

O, tot și toate poartă din loc în loc vestea învierii și zic pe limba lor fiecare: Hristos a înviat! Omul însă are și cuvânt rostit, ca și Dumnezeu are și omul, dar el nu-și cunoaște menirea limbii lui așa cum știu toate celelalte făpturi necuvântătoare, care au măsură de la Dumnezeu împărțită cum să-și laude Stăpânul și Binefăcătorul lor, și toate își fac cruce când se culcă și când se scoală, își fac pe pământ sau pe văzduh cu mișcările lor tainice, lăudându-L și închinându-I-se Domnului. Iar tu, omule, tu, rege așezat de Dumnezeu peste făpturi, și ele te recunosc așa, o, tu cât Îl cunoști, cât Îl slujești, cât Îl cinstești, cât Îl lauzi pe Făcătorul tău, pe Domnul Dumnezeul tău, o, cât, omule uituc de Dumnezeu?

O, milă-Mi este de cei ce nu Mă au. Nu știe omul care nu Mă are, nu știe să Mă aibă, dar când Îmi vede lipsa în vreme de durere și de necaz dă să Mă caute și Mă așteaptă să-l scot din dureri, și stă în firea fiecărui om să aștepte salvarea în vremi de căderi în dureri, și aceasta înseamnă părticica prin naștere împărțită fiecărui om a nădejdii venite de sus ca să-l întărească pe el în fața durerii și să aibă nădejde. O, câți oameni necredincioși și încăpățânați, care se luptau împotriva lui Dumnezeu, câți din ei strigau la capătul luptei lor numele lui Dumnezeu și biruirea asupra lor în luptă?

O, omule, îți lipsește mângâierea și puterea cea prin ea în vremi de dureri. Nu că nu poți avea mângâierea, ci pentru că nu-ți trebuie, de vreme ce tu poți altfel, poți prin ceea ce faci pe pământ după mintea ta și după pornirile ei. O, apleacă-te să-ți vindeci mintea și să primești în ea simțul datoriei pe care o ai înaintea lui Dumnezeu Făcătorul a toate văzute și nevăzute zidite de El, că e la mintea cocoșului credința și datoria înaintea Domnului, dar cu mintea ta nu e tot așa. Cocoșul se culcă și se scoală și cântă și lucrează lucrarea sa dată de Dumnezeu prin împărțire când Domnul a împărțit darurile, și toate la timpul lor lucrate, dar tu te scoli pentru Dumnezeu sau te culci pentru El sau lucrezi ceea ce El ți-a împărțit să împlinești? O, cocoșul gândește, omule, dar tu nici atât nu faci și nu vrei, că te-ai luat din mâna lui Dumnezeu și te-ai vândut pe bani. Auzi? Pe bani te-ai vândut și te vinzi, și numai bani cauți tot timpul, bani și păcat pe bani sau fără bani. Numai voia lui Dumnezeu nu cauți s-o faci, că mintea ta nu poate, nu are în ea, nu trage spre Domnul, și nu știe dacă nu are, căci omul a omorât în el ceea ce a pus Dumnezeu.

O, acest cuvânt este izvorul tămăduirii tale, omule pribeag de Dumnezeu. Eu, Domnul Dumnezeul tău, am suferit de la tine și pentru tine, și adu-ți aminte aceasta și strigă cu tot sufletul tău: Hristos a înviat! Spune-ți ție și spune în jurul tău această vestire tămăduitoare și nu mai sta în moarte și în necunoștință ca unul care și-a pierdut cunoștința când a căzut de pe picioare.

O, fiilor primitori de Dumnezeu, e bolnav, tot omul e bolnav, măi fiilor, și aceasta pentru că nu Mă are, nu-L are drag pe Dumnezeu omul. Dragostea cu care se îndeletnicește omul este o boală a sa, nu altceva este ea, și este omul bolnav de dragostea care strică viața lui.

O, nu vezi, omule, cum te cade dragostea ta și cum te păcălește ceea ce tu iubești și ai drag și cum îți murdărește fața? O, tu o numești dragoste, iar Eu o numesc boală a minții și a inimii, desfrânare și pacoste grea peste oameni, dezmăț și viață irosită pe degeaba în plăceri, ca fiii desfrânării.

În zi de praznic de înviere Mă întorc iar și iar la iubirea Mea cea pentru om, pentru cel ce nu M-a iubit după ce l-am zidit cu mâna și i-am dat apoi ființă, pentru cel ce nu M-a iubit chiar dacă M-am lăsat biruit de el acum două mii de ani, când nu și-a primit Făcătorul ca să-I dea popas când am venit din cer pe pământ ca să-i aduc aminte că Eu i-am dat raiul și fericirea lui, și să-Mi dea și el așternut întru ale sale dacă Mi-am făcut cale din cer pe pământ ca să-l caut și să-i dau iar și iar iubirea Mea cea pentru el, pentru cel ce nu M-a iubit după ce l-am zidit.

Acum vin în fața sa pentru a treia oară și îl îmbiu cu iubirea Mea cea pentru el, îl îmbiu ca să-i curăț vina, căci vina lui este că nu M-a iubit, nu a iubit pe Făcătorul său și nu I-a dat popas, iar calea Mea după el e plină de iubire, de așteptare și de durere pentru neprimire, o, și nu-Mi deschide nici acum, nu-Mi deschide ca să Mă odihnească și să-Mi dea stat la masă cu el, sau măcar să-Mi deschidă și să Mă întrebe cine sunt dacă Eu grăiesc lui ca Dumnezeu al său, iar Eu să-i spun lui povestea Mea de iubire pentru el, să-i spun de el și de Mine și să-i pară rău că nu M-a iubit, și să-i spun că pentru aceasta l-am zidit, ca să Mă iubească și să Mă odihnească și să fie el iubirea Mea, mângâierea Mea, povestea Mea de iubire, căci l-am zidit așa cum își zidește omul o casă pentru ca să stea în ea și să-și facă o familie și să-și ridice urmași prin iubire, numai că iubirea Mea pentru om nu este pe plăcerea lui, după ce el și-a făcut un alt fel de iubire, un alt fel de viață decât cea pe care o pregătisem Eu pentru el, pentru Mine cu el, și de atunci am rămas cu iubirea rănită și plânge cu suspin iubirea Mea cea pentru om, pentru cel ce nu M-a iubit după ce l-am zidit, și plâng cu dor și cu rană, plâng ca un tată care nu este iubit și mângâiat de copilul său și lăsat deoparte, părăsit, cu inima căutând și cu ochii în lacrimi mereu, mereu.

În zi de praznic de înviere caut cu glasul cuvântului Meu să stau de vorbă cu omul și să-i dau salutul învierii Mele de acum două mii de ani, când din gură în gură strigau tot mai mult unii spre alții cei din Ierusalim și vesteau că Hristos a înviat, până ce a ajuns această veste înaintea mai-marilor preoților, care M-au răstignit pe cruce apoi ca să se spele pe mâini de Mine și de adevărul cel despre Mine, căci Eu i-am vestit că sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl și că am venit pe pământ cu împărăția cerurilor, chemându-i pe toți spre ea, și pentru ea cu ei apoi.

La începutul zilei de praznic de înviere Mă aplec ca și acum două mii de ani înaintea ucenicilor Mei, care M-au primit după învierea Mea și le-am spus lor „Pace vouă!”, căci erau întristați și nedumeriți. Mă aplec și acum și spun ucenicilor Mei cei de azi: O, pace vouă, copii purtători de Dumnezeu aici, la izvorul Meu de cuvânt cu voi! Hristos a înviat! Așa se aude în ziua aceasta în lung și în lat între cei ce se știu încreștinați sub numele Meu.

O, fiilor, fiilor, Hristos a înviat! Iubirea Mea cea pentru om suspină și acum, suspină și așteaptă și cheamă și se vestește pe sine că vine pe pământ după om și așteaptă să i se deschidă. Mi-am făcut sprijinit de voi cale din cer pe pământ și strig la porțile inimilor oamenilor ca să Mă fac cunoscut lor, ca să-i chem pe toți la împăcarea cu Dumnezeu Tatăl, și cu Fiul Său Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat a treia zi din mormânt acum două mii de ani. O, a greșit omul asupra lui Dumnezeu atunci, și L-a pus pe cruce răstignit, și-i trebuie omului înviere din acest greu păcat, pe care mereu, mereu îl face prin neiubirea lui cea pentru Dumnezeu.

O, ce trebuie să facă omul ca să știe și ca să audă și ca să se împace cu Dumnezeu? Fiilor, fiilor, simțământul vinovăției, aceasta trebuie să aibă omul mereu, mereu, și păreri de rău și iubire multă apoi, ca să înlocuiască acestea plata păcatului său între el și Dumnezeu.

O, îl văd pe om peste tot rugându-se spre Dumnezeu și îl văd mereu biruit, și calea rugăciunii lui este ruptă mereu, mereu. Când omul face rugăciune spre cer, dar face și păcat, o, ce este mai tare din acestea două care să poată peste om? O, ca să nu mai facă omul despărțire de Dumnezeu prin păcat, el trebuie să disprețuiască păcatul și să-i fie teamă de păcat ca de cel mai crunt dușman al său. Simțământul vinovăției cine îl are mereu, unul ca acela este umil, este aplecat, iar când se apleacă cu rugăciunea lui spre cer nu mai este biruit, ci este biruitor, căci este aplecat, iar Eu, Domnul, îl șterg de păcat și-i spăl cămășuța vieții în jertfa Mea cea de pe cruce pentru el, în sângele Meu, care este semnul spălării păcatului său, că Mi-am vărsat pe cruce sângele ca să-l spăl pe om de păcat, și așa am știut Eu să fac pentru om spălarea și să-i dau iarăși față și viață, așa cum și la început i-am dat.

O, mă doare, omule, mă doare de tine și pentru tine. Eu, omul cel zidit de Dumnezeu, eu îți spun aceasta în zi de pomenire a izgonirii mele din rai, din casa pe care Făcătorul meu mi-a făcut-o și mi-a dat-o s-o păzesc și s-o lucrez, iar eu mi-am lucrat rătăcire mare și m-am aplecat să ascult de potrivnicul lui Dumnezeu în om, iar dacă am luat de la femeie îndemn am căzut prin ea, așa cum cad oamenii de atunci și până azi, și sunt rari cei ce nu cad prin femeie și pentru femeie, și zic acum: să plângă în hohot de disperare femeia care slăbește spre ea pe bărbat, căci bărbatul este cel ce iubește păcatul, nu femeia, și nu o duce mintea pe femeie că bărbatul își pierde mai întâi mintea din pricina femeii, și numai apoi amețește și vede negrul că e alb, și iată, între bărbat și femeie se naște păcat, și nicidecum iubire, și omul cade în păcat nu prin iubire, fiindcă iubirea nu cade, căci ea îl ține în sfințenie pe om, ci prin femeie cade omul în păcat, și așa am pățit eu, omul cel zidit de Dumnezeu, și nu L-am mai iubit pe Domnul meu și am iubit femeia, care m-a atras spre ea și spre răul meu și al ei, iar omul care nu iubește pe Dumnezeu iubește păcatul, și de aceea nu-L poate iubi omul pe Dumnezeu.

O, Te-am întristat atât de tare, atât de jalnic, Doamne. Mi-e tare milă de Tine, de toată suferința Ta născută de mine în rai, și ești tot o suferință de atunci și până azi. Nu mai am decât lacrimă pentru durerea Ta și nu-mi pot uita păcatul când văd durerea Ta cea de la mine pe fața Ta, pe Duhul Tău. Sunt plin de durere, plin de lacrimi, plin de dor de rai, și n-am altă mângâiere decât privirea Ta dulce și mângâioasă și miloasă spre mine, cel atât de greșit Ție.

O, miluiește-i pe cei ce au căzut și cad prin căderea mea și prin femeie și adu-i la înțelepciunea cea de sus și dă-le-o lor, Doamne! Șterge păcatul și gustul lui din om și fă-l pe om liber de păcat, că mă doare de la rodul meu cel rău și nu-mi găsesc alin. O, aștept, aștept ziua cea mare a înnoirii lumii, a nașterii din nou a toate, a învierii, Doamne, și atunci eu mă voi mângâia, atunci când omul nu va mai păcătui cum am păcătuit eu, o, Doamne al trupului, al sufletului și al duhului meu. Amin.

Grăiesc cu Tine în ziua aceasta de praznic sfânt, Tatăl Meu, când Tu M-ai mărturisit din cer cu glas de Tată al Meu când ai spus că Eu sunt Fiul Tău iubit întru Care ai binevoit, și i-ai îndemnat pe toți să asculte de Mine, de Fiul Tău venit pe pământ, Tată. O, deschide spre ei Duhul Tău și spune-le lor și acum că Eu de la Tine sunt, Tată. Amin.

— Le spun, Fiule Unule al Meu, spre mângâierea Ta le spun la toți oamenii de azi de pe tot pământul:

O, auziți voi, cei de pe pământ! Deschideți-vă urechile și auziți pe Dumnezeu Tatăl în zi de praznic de Bobotează a Fiului Său Iisus Hristos. El este Fiul Meu Cel din vecii, Cel mai înainte de vecii născut din Mine, Tatăl, și precum Eu sunt lumină, El este lumină din lumină și adevărat Dumnezeu ca și Tatăl, de o Ființă cu Tatăl fiind, și prin Care toate, toate s-au făcut. El este trimisul Meu pe pământ, întrupându-Se acum două mii de ani în pântece de Fecioară și născându-Se și făcându-Se Om. El este Cel Care S-a răstignit pentru fiecare om și a înviat pentru fiecare dintre cei credincioși Lui apoi. El este Cel scris să vină iarăși pentru vii și pentru morți ca să dea fiecăruia după fapte și să fie fără de sfârșit împărăția Lui și cei ce o dobândesc pe ea. El este prin Care Duhul Sfânt S-a slăvit cu multul în lucrare între oameni, și, în sfârșit, El este piatra bisericii și toată temelia ei. El este Fiul Meu, și L-am trimis iarăși pe pământ acum ca să-Și zidească la vedere împărăție și biserică vie, și apoi prin ea viața veacului ce va să fie, toate prin biserică, precum este scris.

O, le-am spus, Fiule Iisus Hristos, le-am spus că Tu ești Fiul Meu Cel iubit, le-am spus ca și acum două mii de ani poporului iudeu. O, le-am spus la toți taina Mea cu Tine ca să vină spre ea dacă vor. Le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu dacă vor, iar Duhul Sfânt Mângâietorul lucrează El, Fiule al Meu.

O, e mult păcatul pe pământ, e tot o infecție pe pământ păcatul, și tot omul este țintă a acestei dureri, care pătrunde în trup și în inimă și în suflet și infectează tot trupul ființei omului, și pe cei mai mulți îi omoară de tot, căci Eu sunt Cel fără de păcat și ies cu totul din cel infectat de păcat și rămâne numai el și moare omul prin păcat, așa cum i-am spus Eu lui Adam în rai că va muri dacă nu va urma cuvântul Meu, cuvântul vieții, și i-am spus să nu ia din alt cuvânt ca să calce cu el peste cuvântul Meu!

O, i-aș ruga și i-aș învăța pe toți oamenii să fie creștini și i-aș ajuta să știe ei taina celui ce este creștin, căci un creștin după adevăr creștin nu se încântă cu îndeletnicirea cea din păcat orice ar vedea sau ar auzi, și rămâne el plin de viață de sus, plin de poruncile lui Dumnezeu în vremea trupului lui pe pământ, iar cel ce alunecă spre gustul cel otrăvitor de viață al păcatului, acela n-a îmbrățișat încă sfatul Meu și viața de creștin, viața de sfânt al Domnului, căci celui ce o îmbrățișează pe ea nu-i mai trebuie înșelăciune și timp irosit în afara împărăției Mele din el, ci privește totul cu rece, și numai de dulcele cel ceresc se încântă, și îl așteaptă ca pe o dragoste mult așteptată de inima lui, viața cea îngerească în trup.

O, omule pierdut din brațul Meu pentru plăcerile tale, iată ce veste îți aduc: Când lucrezi cu o sculă pentru ca să zidești ceva sau să strici ceva zidit și să faci din nou lucru mai trainic, tu cauți să nu te lovești cu scula aceea și să te rănească ea, ci o folosești cu grijă spre întocmirea lucrului trebuincios ție. O, așa trebuie să te folosești tu de cele cu care lucrezi, așa trebuie lucrat cu sculele care pot mușca din sufletul tău, din lucrul lui Dumnezeu cu tine. Așadar, atenție mare la ferestre și la uși, căci prin fereastră și prin ușă intră și lumina și întunericul în om, și prin toate porțile simțurilor lui pot intra și cele spre viață, și cele spre moarte în viața omului.

O, fiilor adunați la glasul cuvântului Meu cel pentru voi izvorât, o, căutați, fiilor, să vă hrăniți mereu sufletul și căutați să luați și să dați din hrană, că dacă luați numai, voi sunteți numiți leneși, iar lenea este păcat de moarte, dar dacă și dați, sunteți cei milostivi și veți primi și voi milă, căci sufletul trebuie mereu să mănânce, că altfel Se strică Dumnezeu în el cu lucrul Său de viață dătător, dar trebuie bucate bine alese, nu oricum să fie hrana, nu hrană moartă și trasă de păr.

O, vă învăț învățătură îngerească și vă voiesc îngeri să fiți, și viață îngerească să petreceți în trup, căci viața cea sfântă în om este viața îngerilor, o, fiilor. O, cât de dragă Îi este Duhului Meu venirea voastră la izvor, la hrană de cuvânt de sus, fiilor! Drag vă este și vouă să veniți, dar drag să vă fie să și iubiți viața cea îngerească, cea fără de păcat, că păcatul este cea mai grea infecție care poate face rău omului bolnav de păcat. Iată, aveți cerul cu masa lui cea de sus. Luați și mâncați, și căutați la gustul cel bun al vieții cu Dumnezeu, iar cele ce trec pe pământ, să nu mai luați din ele de viață pentru voi, că totul e trecător pe pământ, dar iată, vin Eu pe pământ, iar Eu sunt Cel veșnic, și pentru voi vin dacă vin. Așadar, fiți ca îngerii, fiilor. Amin.

O, pace ție în ziua ta de serbare îți dăruiesc, mama Mea! E tot o zi neînserată starea Mea și a ta lângă Tatăl și lângă sfinți, mamă. Avem de vegheat de sus și de jos lucrarea cuvântului Meu și mersul ei, și pe cei ce Mă poartă și Mă ajută s-o port. O, lasă-ți mângâierea peste ei, și peste cei ce s-au strâns lângă ei în ziua aceasta mare, și iată petrecere dulce, și mai ales slava cea nevăzută, învăluind în ea ziua cea văzută și lucrarea ei de serbare pentru Noi, cei veniți la izvor pentru tine de pe pământ și din cer, o, mama Mea. Amin.

— O, rugăciunea mea vouă, vă cere să nu-L părăsiți pe Fiul meu și să nu spuneți că e greu pe cale cu El.

Nu-L iubesc fiii oamenilor pe Fiul meu Hristos, dar eu vă rog și pe voi, o, fii ai oamenilor, nu mai păcătuiți. Îl doare pe Hristos, mă doare și pe mine. Fie-vă milă! E Domnul plin de dor după voi, și vin pedepse pe pământ pentru cei ce nu ascultă ca niște fii, așa cum Fiul meu ascultă și lucrează de la Tatăl pentru voi. O, fiți mângâietori, fiți duioși și blânzi, și vă puteți schimba într-o clipă la glasul Lui duios după voi.

Eu, Dumnezeu-Tatăl, vă spun vouă, fii ai lumii, cum să scăpați de păcatul din voi și de cel din fața voastră, care caută spre voi cu ademenire spre plăcerile lui cele ucigătoare de om și de viața cea veșnică cu Dumnezeu a omului. O, nu dați viața cea veșnică pe cea vremelnică, nu, că e scurtă viața cea pentru proba care stă în fața fiecărui om pentru bătălia medaliei cu care omul poate căpăta veșnicia cu Dumnezeu, viața cea veșnică. O, hrăniți-vă cu cele din cer mintea și inima, văzul și auzul și toate simțurile voastre și nu vi le mai hrăniți cu cele din lume și din oamenii despărțiți de Domnul pentru păcat. O, nu mai luați de pe pământ, nu mai luați din lume. Dacă vreți să scăpați de păcat gândiți-vă la Fiul Meu Iisus Hristos și nu la voi, căci El a murit suferind amar pentru păcatul din voi și a înviat pentru voi ca să vă dea nădejde cerească. O, mâncați puțin, mâncați cu sfială din darurile Domnului, nu cât vă cere trupul și foamea lui. Cine se oprește de la carne, dar mănâncă din plăcerile trupului, unul ca acela mănâncă carne. O, învățați-vă trupul să iubească viața, nu moartea, nu deșertăciunea, și învățați-l să iubească veșnicia lui, nu vremelnicia. Eu, Tatăl, vă învăț, ascultați, fiilor, și feriți-vă de prilejul de păcat, căci pofta cărnii are putere mare și slăbește veghea duhului acolo unde duhul veghează, iar dacă vă veți feri de prilejul de păcat vă veți putea feri și de păcat, căci mai întâi vine prilejul pentru păcat, și de la diavol vine ca să vă păteze cu funinginea lui, că el știe că Domnul a spus omului să nu fie desfrânat, iar diavolul îi înlesnește omului numai desfrânare și plăcere pentru ea la tot pasul. O, privegheați să împliniți cuvintele rostite peste voi, că altfel diavolul vă dezbracă de temerea de Dumnezeu și vă prinde apoi în cârligul lui și vă trage de lângă Domnul ca neascultători Lui.

Iată taină vă spun și învățătură pentru ea: Omul se îngrijește mult prea mult cum să arate. Pentru ce, oare, face el aceasta? Aceasta îl bucură pe diavol și Îl îndurerează pe Domnul până spre mânie din pricina durerii. O, îngrijește-te, omule păcătos, cum să arate Domnul în tine, că au nevoie oamenii și popoarele de pildă de trăire de viață, că nu știu oamenii să-și trăiască viața dacă nu văd cum, dacă nu învață apoi. Și, în sfârșit, ascultați, o, ascultați pe Fiul Meu Iisus Hristos, aceasta v-am spus și acum două mii de ani. O, ascultați de El, de Cel de Care au ascultat marea și vântul furtunos și s-au supus și s-au cumințit și s-au liniștit. O, iubiți pe Hristos, că El vă iubește, dar vă trebuie temere de Dumnezeu ca să puteți începe calea cu Domnul. Și de ce vă trebuie aceasta? Pentru că fără temere de Domnul omul se învoiește cu păcatul, numaidecât se învoiește cu acest dușman păgân al omului și al Domnului, căci păcatul îl ia pe om dinaintea Domnului, fie el cât de mic păcatul.

Eu, Tatăl Savaot, am grăit vouă, celor de pe pământ, în zi de praznic de înviere a Fiului Meu Iisus Hristos și vă dăruiesc putere de credință cu umilință înaintea cuvântului Meu de Tată.

O, fiilor, toți sfinții iubesc, și stau înfiorați pentru venirea Mea cuvânt la voi pe pământ. Dați-le mângâiere, că sunt arși de dor și de așteptare, și trebuie să le deschidem când sosesc la hotar. Fiți mângâierea lor, că iată, mulți din cei ce Mă cunosc din cuvântul Meu de peste voi nu pot, bieții de ei, nu pot să Mă iubească împlinindu-se ei întru Mine ca să-i mângâie și ei pe cei din cer cu viața lor dulce Mie, căci trupul îi ține pe ei sub păcat, sub pofte, sub plăceri, și nu pot să meargă spre sfințenie, așa cum Eu, Domnul, i-aș voi pe cei ce Mă află cuvânt la voi ca să Mă împlinească în ei apoi. O, așa se întâmplă cu cei ce au micuță voința lor, și tot așa li se scrie și credința, tot micuță, ca și voința cea pentru sfințenie, iar vremea este tot mai cu strâmtorare pentru Mine și pentru voia Mea în cei botezați cu numele Meu și cu botezul credinței, fiilor.

Suspin cu durere pentru fiecare om care Mă află de la voi și nu se lasă pătruns de puterea cuvântului Meu ca să-și aleagă el sfințenia pentru trupul lui, căci trupul creștinului trebuie să fie casă lui Dumnezeu, iar altfel omul nu poate fi creștin, de vreme ce n-a învățat deplin cum trebuie să fie omul ca să fie creștin.

Voi fi mai mustrător, voi fi mai drept, ca să-l pot Eu aduce pe om la voile lui Dumnezeu, căci greu se mai lasă omul de carne și de cele din carne ieșite, iar carnea îl îndobitocește de tot pe om și-i tot dă gust pentru păcat. Voi da semne peste cele cu care se hrănește omul ca să-l înfricoșez cumva, căci Eu iubesc mult salvarea omului și caut pe cât pot, cu toți sfinții Mei caut să aduc pe pământ putere peste om și să-l aduc pe el la sfințenie și la nepătimire, ca să-l scap pe el de suferința care vine pe pământ pentru neiubirea de Dumnezeu a oamenilor, iar sfinții Mei Îmi sunt tot timpul ajutorul Meu, fiilor.

Aș vrea să-l ajut pe om să asculte de Dumnezeu. O, uită-te, omule, ce a pățit Adam. De la el și până la tine e suferință peste om din pricina neascultării de Dumnezeu a omului. O, oprește-te din calea ta și pune-ți mintea să socotească. L-am așezat pe om în rai după ce l-am zidit, și l-am povățuit și i-am spus ce să facă și ce să nu facă, dar el n-a ascultat de Cel ce a zidit toate, iar neascultarea îl desparte de Dumnezeu pe om, și e primejdie mare despărțirea de Dumnezeu a omului, și toate îl învață pe om ascultarea, dar trebuie să se aplece și să asculte, căci pământul, florile, iarba, animalele, păsările, toate Îl bucură și toate ascultă de Dumnezeu, pentru că Îl cunosc, dar omul s-a întors cu spatele și nu mai ascultă. Cântă cocoșii pentru vremi de rugăciune și de slăvire pentru Dumnezeu și-i spun omului să vină spre Domnul cu glasul său și să-L slăvească pe Făcătorul său. Toate la vreme slăvesc pe Domnul și cântă cucul și aduce bună vestire și arată el faptele lui Dumnezeu și timpul lor, și totul se face primăvară și flori și iarbă presărată, iar omul ar trebui să spună mereu: „Doamne miluiește!, Doamne, slavă Ție!“, așa cum toate spun pe limba lor, ca să învețe și omul limba lui Dumnezeu și toate faptele și vremile lucrărilor Lui. Pilda animalelor care ascultă de om pentru slujire vieții omului, aceasta l-ar putea învăța pe om să asculte de Dumnezeu, de Stăpânul a toate. Am venit cu această lucrare de cuvânt pe pământ ca să-l strig pe om să vină la Mine și să stea cu Mine până la sfârșit, spre mântuirea lui, și să repar pe cele ce s-au stricat la început.

O, a căzut Adam din rai căci și-a făcut singur socoteala pentru pașii lui și și-a luat viața din mâinile Mele, și a făcut aceasta pentru că nu M-a iubit, pentru că n-a avut recunoștință înaintea Făcătorului său, iar nerecunoștința omului se scrie păcat. O, cât Mă lupt să-l îmbiu pe om să primească putere de la Mine și să ia calea înapoi și să iasă de sub împărăția neascultării de Dumnezeu. Șapte săptămâni au așezat sfinții părinți înainte de praznicul Învierii Mele, timp în care omul să meargă spre Domnul cu viața sa, cu pregătirea cea pentru viață. Să mănânce omul așa cum i-am spus lui Adam în rai și să vină apoi spre pomul vieții, să vină curat de păcat. Așa l-am învățat prin sfinții Mei pe om, prin cei ce au osândit păcatul în însuși trupul lor, ca nu cumva păcatul să-i osândească pe ei.

O, învățați, fiilor, ascultarea de Dumnezeu și toate roadele ei, că iată, îi învățăm pe oameni și împărțim peste ei cuvântul lui Dumnezeu, pe Cel ce a grăit cu omul în rai și i-a spus cum să asculte de legea raiului, iar dacă n-a ascultat i-a spus apoi roadele durerii și ale neascultării lui, așa cum este scris despre aceasta.

O, voi, cei ce vă numiți creștini și dați să postiți înainte de praznicul Învierii Mele, ascultați: Să postiți voi de bucate cât vreți de mult ca să vă vedeți împlinite dorințele voastre, pentru care postiți, dar dacă nu postiți de pofta de păcat, și apoi de păcat și de femeie pentru păcat, o, zadarnică este toată jertfa voastră cu trupul. O, nu vă atingeți de femeie dacă vreți să postiți, că iată, de pâine poate omul posti, dar de păcat nu poate, iar diavolul are multe biruințe, că mult îl ajută oamenii.

Voi, femei creștine, ascultați: Așa a rămas păcatul. Femeia a păcătuit mai întâi, și apoi l-a prăbușit și pe bărbat. Dacă vreți să postiți post de bucate trebuie să postiți și post de păcate. Bărbatul nu trebuie încercat. Femeia care se vrea cuminte nu trebuie să rămână ea numai cu bărbatul în încăpere, căci el își poate pierde cumpătul oricât ar fi de sfânt, și aceasta fiindcă nu e bine să stea femeia numai cu bărbatul dacă nu este aceasta de la Dumnezeu ascultare și har de mare sfințenie și multă lucrare de Duh Sfânt, care ține departe pe duhul cel potrivnic lui Dumnezeu și omului. Apa și focul când vin cu pedeapsă peste oameni, acestea sunt mai puțin primejdioase pentru sufletul omului decât femeia, de a cărei lipsă unii înnebunesc, și nicidecum nu se tem de această primejdie. O, vă învăț ca un Păstor, vă învăț ce înseamnă să postiți în vreme de post, că iată, se poartă prin biserici soroacele pentru cei adormiți, care așteaptă salvare dacă plâng afară de împărăție din pricina necurăției lor, iar pentru cei de dincolo trebuie să lucrați curați toată jertfa cea pentru ei, dacă o aduceți la altar pentru pomenire. Toată lumea creștinilor știe aceasta, dar este cineva care să și lucreze așa? Spun aceasta pentru că mulți se duc și caută pe cei pe care-i știu curați ca să le facă o prescură, un colăcel, o colivă, o mâncare de post, dar dacă ei nu stau curați de păcat, zadarnic aduc ei jertfă pentru cei ce plâng după ajutor de pe pământ pentru ei.

O, fiți înțelepți, voi, cei botezați cu botezul creștinesc, căci vin și vă păstoresc să postiți cu povață pentru post, căci altfel nu vine mântuirea. Postiți de cuvinte care nu sunt ca în cer, postiți de semeție, de iubire de sine postiți și iar postiți, căci aceste păcate nu vă lasă să-L urmați pe Domnul până la sfârșit sau până la praznicul Învierii Mele. Postiți de păcatul urii, al învrăjbirii, al zavistiei, al certurilor pe cuvinte, căci cine bagă zâzanie între oameni, între frați, aceia au iubire de sine și păcătuiesc pentru ea. Și, în sfârșit, postiți de dorințe, că dorințele îl umplu pe om de nemulțumiri, iar celor nemulțumitori li se ia și ce bruma mai au ca mulțumire, și nu este altfel cu dreptatea a toate, chiar dacă omului nu-i convine dreptatea când ea se arată împotriva nedreptăților omului. Eu, Domnul, vă îndemn la fapte pline de milă, după care să umblați ca să le lucrați și să le aveți, ca și cum pe Domnul L-ați milui, numai să luați învățătura Mea, pe care azi v-o dau cu multă milă. Amin.