3.2. Lucrarea poruncilor lui Dumnezeu

În zi de duminică, a doua duminică după învierea Mea cea din ziua duminicii, întăresc numele zilei Domnului și a odihnei Lui. Eu, Domnul Iisus Hristos, Domnul Cel înviat, întăresc prin cuvânt și spun: ziua întâi a facerii este ziua cea mai mare, și nu s-au grăbit prea mult mințile oamenilor de pe pământ, care nu țin ziua cea mai mare între zile, nu s-au grăbit aceștia să priceapă ce mare este ziua aceasta și ce mult înseamnă ea între Dumnezeu și om, între om și Dumnezeu. Le spun în ziua aceasta de adeverire a învierii Mele înaintea ucenicului Toma când el M-a privit înviat și M-a pipăit spre adeverirea tainei învierii Mele, le spun celor ce rămân pentru ziua sâmbetei ca zi a Domnului și le spun lor că sâmbăta Eu nu M-am odihnit după ce ei M-au răstignit, ci am lucrat în locuința morților lumina zilei duminicii, a zilei luminii, căci lumină mare am intrat Eu, Domnul, în iad și am tras afară pe cei ce așteptau izbăvirea în toată vremea celor cinci mii de ani și jumătate de după zilele facerii, în care și omul a fost zidit. Am înviat apoi cu slavă mare și am stat patruzeci de zile, din loc în loc arătându-Mă înviat și lucrător de mari minuni, iar apoi Mi-am tras pe munte pe cei credincioși, ca martori ai învierii Mele și ai înălțării Mele apoi la Tatăl, puțini câți erau atunci din toți oamenii de pe pământ, și M-am suit de la ei și M-am așezat de-a dreapta Tatălui, la locul unde Tatăl Mă are așezat dintru vecii, și am lăsat peste ucenici pe Duhul Sfânt, făgăduit lor și Care a venit la ei după înălțarea Mea la Tatăl și a rămas cu ei și a adus lor pe Dumnezeu cu ei, așa cum Eu le-am făgăduit lor că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului.

Slabă de tot este mintea celor ce au rămas cu cele vechi și n-au priceput ei de la Dumnezeu măreția zilei de duminică, și pe care Eu, Domnul, am pecetluit-o ca odihnă a Mea după marea Mea biruință asupra iadului în vremea cât a fost între ceasul răstignirii Mele și cel al învierii Mele din ziua întâi a săptămânii, din duminica în care Eu am înviat biruitor, căci am biruit moartea și iadul și am dat oamenilor de știre ziua Mea pentru sărbătoarea odihnei, ziua învierii Mele, altă zi de odihnă pentru cei credincioși. Numai cei ce n-au primit pe Hristos, numai aceia au rămas cei îndărătnici, că n-aveau ei cum să schimbe ziua cea pentru Domnul, de vreme ce au dat pe Domnul la moarte, neprimindu-L pe El de la Tatăl trimis lor.

Am stat în mijlocul tău, poporul Meu, și M-am împărțit, fiule, dar rămân nedespărțit de tine, tată, și te îndemn mereu, mereu cu îndemnul Meu cel din mijlocul tău, căci trebuie să am grijă de tine mereu, fiule, că asta este cea mai mare grijă pe care o am, iar tu să semeni cu Mine în lucru și să ai grijă de Mine, și așa Eu te voi îngriji. Învață-i pe cei ce vin la tine să știe să fie fii ai duminicii, fii ai învierii să fie, și să aibă ei parte de această odihnă și s-o păstreze apoi, că iată cum diavolul îngâmfării îi rătăcește pe oameni și îi învață să creadă în Mine ținând ei sâmbăta ca zi de salvare pentru ei. O, ce rătăcire s-a ivit pe pământ: să creadă oamenii în Iisus Hristos Cel înviat și să calce ei peste duminică și să țină sâmbăta, iar Eu zic pentru aceștia că mai ușor este păcatul lui Israel, care nu M-a primit de Mesia pentru ei și care au rămas tot cu legea cea prin Moise, mai ușor va fi pentru aceștia care nu M-au primit, decât pentru cei ce Mă știu și Mă numesc Fiu al lui Dumnezeu, răstignit și înviat, și țin ei sâmbăta și nu duminica, fără să înțeleagă taina Mea cea de două mii de ani pe pământ, după ce Eu am înviat și am dat neamului creștinesc ziua învierii Mele. O, să nu uite cei ce-Mi fac această durere peste numele Meu rostit de ei, să nu uite că Eu am fost biciuit și răstignit de iudei și învinuit cum că nu slăveam sâmbăta, și mereu Mă loveau ei cu această zi a lor, în care ei au rămas și n-au mai mers mai mult, decât o mică rămășiță a lor până azi și care s-au încreștinat și s-au făcut prin botez fii ai lui Dumnezeu, fii ai duminicii, fii ai învierii Mele și a lor prin învierea Mea.

Mă urmăreau fariseii și cărturarii pas cu pas dacă nu cumva calc sâmbăta, și voiau să se dea drepți pentru această zi, când ei erau morminte văruite. Tot așa fac și cu creștinii Mei acești oameni, care s-au ales dintre oameni să țină sâmbăta, zicând că ei au pe Iisus Hristos. Vai lor! E mai mare păcatul lor decât al poporului care M-a răstignit învinuindu-Mă că le calc peste sâmbetele lor. Aceia n-au voit să Mă primească lor ca Fiu al Tatălui venit pe pământ, dar aceștia care-Mi zic Iisus Hristos Mântuitorul, cum se încumetă să zică așa, de vreme ce ei nu sunt fii ai duminicii, fii ai zilei Mele, dată de Tatăl Meu celor ce cred în Mine prin învierea Mea?