3.2. Lucrarea poruncilor lui Dumnezeu

Și acum Mă scriu în carte cu porunca vieții și iarăși îi aduc omului aminte de ea, porunca cea de la început și pe care Eu, Domnul, și Ioan, ucenicul Meu iubit, am înnoit-o prin rostire acum două mii de ani și am zis: «Poruncă nouă vă dau: iubiți-vă unii pe alții cu iubirea lui Dumnezeu».

O, i-am spus omului: «Să iubești pe Domnul Dumnezeu, omule, să-L iubești din toată ființa ta, și pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți». Nu înțelege omul cum să împlinească el ceea ce i-am dat să lucreze, și voiesc să-l povățuiesc Eu pe el acum. Izvorul Meu de cuvânt se face jar și cărbune aprins ca să se atingă de inima omului și să-l ia omul pe buze apoi, și din mijlocul cetății strig și îl chem pe om să Mă audă, și îl strig în mijlocul cetății cuvântului Meu cel de azi, din mijlocul celor ce aud din gura Mea cuvântul Meu cel de foc ca să-l ia ei și să-l arunce pe pământ și să se aprindă acest foc și să ardă păcatele din oameni focul cuvântului Meu, căci diavolul a pus lege pe pământ păcatul. O, vai lui, că vine nimicirea lui! Amin.

O, omule înstrăinat de Dumnezeu, ți-am spus, tată, ție cuvânt încă de la început, cuvânt de foc, și am scris cu foc pe piatră și ți-am spus să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Când Eu ți-am spus să iubești pe Dumnezeu, am așezat cuvânt lângă aceasta și ți-am așezat pentru împlinirea iubirii de Dumnezeu ajutor ție pe aproapele tău, pe cel ce-ți aduce ție de la Mine porunca iubirii de Dumnezeu, căci fără cel trimis de la Mine în calea ta tu nu poți să-L iubești pe Dumnezeu, căci Dumnezeu trebuie iubit cu ascultare și prin ascultare, și altfel nu este scară pe care să urce la Dumnezeu iubirea cea pentru El din om. O, n-ai să vezi, omule tată, n-ai să vezi înțelepciune în om care să priceapă și să înțeleagă această poruncă pentru iubirea de Dumnezeu a omului. Omul îl numește aproape al său pe orice om. O, nu, că iată, se omoară om pe om prin pofta cea păcătoasă, care se face iad în om, iar porunca iubirii de Dumnezeu dă să-l facă Dumnezeu pe om. Omul nu poate fi aproapele omului, ci doar vrăjmaș mântuirii lui. Numai trimisul lui Dumnezeu spre om, numai acela este aproapele omului, numai omul îndumnezeit prin har, și din care Dumnezeu Se revarsă cu sfințenia Sa cea de sus, cu cele de sus, nu cu cele de jos înaintea omului.

O, ce tainic și ce frumos am așezat Eu prin cuvânt hotar între bine și rău atunci când am lucrat înaintea lui Moise pe munte poruncile vieții veșnice pentru viața omului! Am scris cu foc prin îngeri pe table de piatră și am spus în scris omului să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima și cugetul și sufletul său, și tot așa să iubească el când iubește pe aproapele său, iubindu-L pe Dumnezeu să iubească apoi, și altfel i-ar fi omului purtarea dacă ar da el să Mă asculte așa cum i-am scris lui prin îngeri să Mă asculte.

O, cât de cald am lucrat acum două mii de ani peste ucenici ca să-i deprind să Mă iubească și să asculte de Mine! Nu e pe pământ răbdare ca a Mea când dau să-l fac pe om să Mă cunoască și să Mă iubească apoi, ca nu cumva să Mă ia el în deșert sau să Mă ispitească sau să calce peste cuvântul Meu și peste poruncile Mele, rostite prin cuvânt scris cu foc peste om. O, nu se teme omul când calcă poruncile Mele desființându-le de peste el, iar pe tine, poporul Meu, te-am povățuit să-ți faci hârtiuță și să scrii pe ea poruncile vieții veșnice și să le citești mereu când te așezi la rugăciune și să te măsori cu ele în vremea rugăciunii și apoi în vremea lucrului tău tot, ca să vezi dacă le împlinești sau dacă le calci între tine și Mine, și între tine și fratele tău, iar Eu, Domnul, aștept de peste tot pe poporul cuvântului Meu să lucreze poruncile Mele, care înseamnă iubire în cel ce le împlinește pe ele. Orice om poate să se facă purtător de Dumnezeu dacă face peste el și în jurul său poruncile lui Dumnezeu, scrise cu foc prin îngeri pe table de piatră când a venit vremea să cercetez viața omului și să stau față în față cu el prin ceea ce a însemnat cuvântul lui Dumnezeu scris pe piatră prin îngeri. Tot omul poate să se recunoască pe sine bun sau rău, credincios sau necredincios față în față cu poruncile vieții veșnice, și poate apoi să le lucreze dacă voiește să fie el după chipul și asemănarea Mea pe pământ.

Pace ție, poporul Meu, îți dau Eu în ziua întâia a săptămânii și aștept să se strângă tot poporul acestui cuvânt și să-i grăiesc lui despre puterea care vine de la cinstirea și sfințirea din partea lui a zilei de odihnă, ziua întâi a săptămânii, pe care Eu am orânduit-o să fie, după ce poporul Meu Israel n-a putut cu viața și cu credința sa să intre el în odihna Mea, așa cum nici Adam n-a putut din pricina neascultării.