Bucuria Mea cea mai mare este să pot grăi cu omul pe pământ și să așez în el împărăția cerurilor, căci a uitat omul de ea înăuntrul lui și în afara lui, a uitat de Dumnezeu omul și nu se îngrijește de curățirea lui de păcat.
Sunt Domnul Iisus Hristos, Mielul Tatălui, și Mi-e dor să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu. Te prețuiesc, fiule, că Mi-ai făcut vad ca să pot să grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău în zilele acestea de venire a Mea iarăși de la Tatăl la om. Credința ta în venirea Mea este propteaua Mea de care Mă sprijin ca să grăiesc pe pământ și peste om, că a uitat omul de împărăția cerurilor, a uitat să se facă frumos și sfânt înaintea Mea ca să-i pot Eu adăuga apoi pe celelalte de trebuință lui pe pământ.
Vin pe pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și vin să cuvintez, nu altceva să fac, iar omul are datoria să audă și să împlinească peste el ceea ce Eu cuvintez lui. Vin pe pământ cu dor și Mi-e dorul ca văpaia și numai în mijlocul tău Mi-l alin, o, popor care auzi glasul Meu cel din mijlocul tău. Am lăsat acum două mii de ani pe pământ cuvânt mare pentru așezarea omului în credință și în viață veșnică prin credința lui în Mine și prin faptele ei apoi. Nu aude omul cuvântul acestei Scripturi. Trebuie să știe omul că Eu am spus atunci că cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, dar ce fac cei care au de împărțit cuvântul Meu cel de atunci și să creadă în el oamenii apoi?
O, ce faceți voi, cei ce stați slujitori la altare în numele Meu și al cuvântului Meu, care trebuie împărțit ca la școală ca să-l învețe și să-l împlinească în ei fiii oamenilor și ca să se facă ei fii ai lui Dumnezeu prin credință și prin faptele ei apoi peste ei? Cel ce se voiește slujitor al lui Dumnezeu și al oamenilor în numele lui Dumnezeu, acela trebuie să fie înaintemergător lui Dumnezeu spre oameni, dar nu numai cu amintirea, ci cu adevărul trebuie să facă aceasta.
Cobor pe pământ masă de cuvânt și am în cuvântul Meu și în coborârea Mea pe marele prooroc Ioan Botezătorul, cel care s-a născut pe pământ cu șase luni înaintea Mea ca apoi să-Mi iasă înainte spre oameni când Eu Mi-am început trâmbițarea și vestirea împărăției cerurilor, cu Mine venită pe pământ spre vestire oamenilor. Numai câțiva s-au vindecat pentru ea și prin ea atunci. Câte unul, câte doi de ici de colo am adunat la masa împărăției cerurilor în vremea aceea, căci îngâmfarea omului a fost mare cât cerul și pământul în vremea aceea și n-a tras omul cu patria lui Dumnezeu, ci a tras cu stăpânia lui peste pământ din unul în altul, chiar dacă a fost vremelnic omul mereu, mereu, căci veșnicia lui el n-a voit s-o învețe, n-a mai voit omul s-o învețe iar și să se întoarcă la ea, ci a voit să moară, fără să știe el că asta a voit și că asta voiește în toată vremea lui pe pământ.
A mers Ioan Botezătorul înaintea Mea ca să-Mi curețe calea, să-l curețe pe om de păcat, și striga cu glas tare că s-a apropiat împărăția cerurilor, striga la oameni acest prooroc și le zicea tuturor: «Pocăiți-vă!». Îi chema spre duh de umilință pe toți, iar el era însăși umilința și lepădarea de sine înaintea tuturor. Tot ce era el însemna înaintea oamenilor Duhul lui Dumnezeu, cu Care el îi învăța pe oameni curățirea păcatelor, iertarea lor cea de la Dumnezeu ca să încapă în ei duhul împărăției cerurilor apoi, credința în Fiul lui Dumnezeu și împărăția Lui în om. Două mii de ani sunt de atunci, și ce să fac Eu acum cu neamul omenesc, cel tare la cerbice din pricina duhului trufiei din om și al nepăsării de suflet?
O, n-are cine trâmbița peste oameni, căci credința celor ce stau în nume de slujitori ai lui Dumnezeu nu este lucrătoare, nu este ca a lui Ioan Botezătorul și înaintemergătorul Meu spre oameni. Mă tângui cu Tatăl și cu sfinții de mila neamului omenesc și-Mi slobozesc plânsul cuvântului Meu peste pământ cu nădejdea că va înțelege omul ce vreau Eu de la el și peste el.
Vreau să-ți dăruiesc iertarea păcatelor tale, omule. Aceasta înseamnă împărăția cerurilor înăuntrul tău. Cum să fac să Mă înțelegi ce bine dau să-ți fac Eu ție? Păcatele tale sunt dușmanii vieții tale și ai vieții Mele în tine. Ce faci cu acești dușmani, care nu lasă împărăția cerurilor să intre înăuntrul tău spre pacea ta, spre salvarea ta? În fiecare zi îți adaugi păcate peste păcate și nu mai ai putere să înțelegi această moarte din tine. Plângând îți grăiesc. Aș vrea să-ți aduci aminte de Mine și de Ioan Botezătorul, care striga la oameni pe pământ: «Pocăiți-vă!». Le cerea Ioan oamenilor să se vindece de păcat și să-l curețe de pe ei prin pocăință și prin credință în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine să așeze în om împărăția cerurilor, adevărata împărăție între pământ și cer, căci alta nu este. A ajuns păcatul să fie fericirea omului pe pământ și nu poate omul să-și mai aleagă viața în locul păcatului, dar Eu nu pot să stau în cer, și vin pe pământ să-ți spun, omule, că păcatul este moarte, tată. Dacă Eu nu-ți spun adevărul, dovedește-Mi! N-ai cum să-Mi dovedești, dar poți să asculți de glasul Meu, care te cheamă la spălare și la vindecare de păcat. Nu mai păcătui, că te roagă Dumnezeu aceasta! Ascultă-Mă, că din iubire vin spre tine și te povățuiesc spre iertarea păcatelor tale, iar aceasta înseamnă să mergi spre sfințenie apoi și să lași în urmă fața și puterea păcatului și să-Mi dai inima ta să stau Eu în ea și să fac din ea palat ceresc și oaspeți cerești cu Mine în ea și viață veșnică să-ți dau, iar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să-ți fie ție Dumnezeu, acum și pe vecii. Aceasta voiesc să-ți dăruiesc prin glasul Meu de peste tine în zilele acestea, omule fără de salvare. Eu sunt Salvatorul tău dacă Mă voiești și dacă vrei să Mă asculți, aruncând de la tine nepăsarea cea pentru viața ta. Dacă voiești, fă-te vestitorul Meu peste cei străini de Dumnezeu, și vei vedea ce putere îți va da aceasta și vei vedea cum va învia în tine dorul de cer, dorul de Mine, că Mie Îmi este tare, tare dor de om și voiesc să Mă aline omul, că de la el am supărare fără de margini și aș vrea să Mă vindec de ea. Amin.
— Cu Tine în cuvânt, Doamne Mieluț, cu Tine la masă în ziua mea de pomenire voiesc să stau eu, Ioan, Botezătorul Tău. Să nu se mire omul de aceasta, căci scris este că Tu cu sfinții petreci întru taina venirii Tale de la Tatăl la om.
Ți-am fost oștean brav și am crezut în Tine și până să fi știut că Tu ești Mielul lui Dumnezeu, căci petreceam cu Tine și tainic grăiai cu mine și mă învățai despre Tine și despre arătarea Ta la Iordan apoi, când ai venit și Te-ai așezat sub mâna mea botezătoare, și am știut atunci că Tu ești, căci Tatăl Te-a numit în clipa aceea, cu glas din cer slobozit, Mielul lui Dumnezeu, Care spală și iartă păcatele lumii. Eu m-am dus apoi spre regele Irod ca să-l ajut pe el să-și curețe de pe el păcatul în care trăia înaintea lui Israel, dar el n-a putut scăpa de sub robia păcatului și a fost tras spre jurământ pentru ca să-mi taie capul, și atunci eu am intrat în curțile cerești, iar Tu ai venit mai apoi după mine și petrecem de atunci lângă Tatăl și lucrăm din cer, și iată, lucrăm.
Te doare de la păcatele oamenilor, Te doare, Mieluț rănit de la păcatele lor. Cine din cer nu plânge cu Tine și cu rana Ta, cea de două mii de ani deschisă pe trupul Tău? Așa Te vor vedea toți oamenii în ziua slavei Tale, și în ziua aceea îi va durea și pe ei rana Ta. Tu însă ești așa de blând și de bun, că ai vrea să-Ți vindece ei rana și să nu Te mai doară de la ei și să le ierți păcatul, Doamne. Strig și eu cu Tine, strig și eu la ei ca să mă audă:
O, pocăiți-vă, că și acum două mii de ani tot așa strigam! Veniți spre Tatăl, spre Fiul și spre Duhul Sfânt, că rătăciți fără Dumnezeu pe pământ! Căutați, o, căutați împărăția cerurilor, căci sunteți bolnavi și vă trebuie această doctorie în voi spre iertarea păcatelor voastre cele multe, care dor mult și greu pe trupul Domnului Iisus Hristos! Fiți fii ai duminicii, fiți fii ai învierii! Iubiți duminica, iubiți ziua răscumpărării voastre din păcat, când Domnul a înviat pentru voi, după ce a plătit arvuna pentru viața voastră vândută sub păcat! Sfințiți duminica și nu mai căutați altceva în ziua învierii Domnului, și va veni peste voi lumina acestei zile! Strig la voi: Pocăiți-vă! Din mijlocul poporului cuvântului lui Dumnezeu fac strigare vouă în numele Domnului: Veniți spre pocăință și spre iertarea păcatelor apoi! Nu mai stați goi, că vă trebuie haină de nuntă, că Domnul vine cu zile de nuntă pe pământ! Așteptați-L îmbrăcați și nu goi! Ieșiți cu credință întru întâmpinarea Lui, că iată-L, vă grăiește și Se binevestește pe Sine vouă!
O, dă-le, Doamne, oamenilor, dă-le lor darul credinței și dorul de Tine în ei! Coboară peste ei această minune și dă-le lor inimă nouă, inimă pentru Tine în ei! Amin.
— Eu, Domnul, le dau, dacă ei Mă vor primi cu vestea Mea cea bună. Împărăția cerurilor le-o vestesc, ca și acum două mii de ani, dar le vestesc ca la sfârșit, și de va vrea cineva să audă glasul Meu, voi intra la el și voi cina cu el și voi fi Dumnezeul lui, așa cum am făgăduit acum două mii de ani celor ce vor crede în Mine. Amin.
Am stat în mijlocul tău, poporul Meu, și M-am împărțit, fiule, dar rămân nedespărțit de tine, tată, și te îndemn mereu, mereu cu îndemnul Meu cel din mijlocul tău, căci trebuie să am grijă de tine mereu, fiule, că asta este cea mai mare grijă pe care o am, iar tu să semeni cu Mine în lucru și să ai grijă de Mine, și așa Eu te voi îngriji. Învață-i pe cei ce vin la tine să știe să fie fii ai duminicii, fii ai învierii să fie, și să aibă ei parte de această odihnă și s-o păstreze apoi, că iată cum diavolul îngâmfării îi rătăcește pe oameni și îi învață să creadă în Mine ținând ei sâmbăta ca zi de salvare pentru ei. O, ce rătăcire s-a ivit pe pământ: să creadă oamenii în Iisus Hristos Cel înviat și să calce ei peste duminică și să țină sâmbăta, iar Eu zic pentru aceștia că mai ușor este păcatul lui Israel, care nu M-a primit de Mesia pentru ei și care au rămas tot cu legea cea prin Moise, mai ușor va fi pentru aceștia care nu M-au primit, decât pentru cei ce Mă știu și Mă numesc Fiu al lui Dumnezeu, răstignit și înviat, și țin ei sâmbăta și nu duminica, fără să înțeleagă taina Mea cea de două mii de ani pe pământ, după ce Eu am înviat și am dat neamului creștinesc ziua învierii Mele. O, să nu uite cei ce-Mi fac această durere peste numele Meu rostit de ei, să nu uite că Eu am fost biciuit și răstignit de iudei și învinuit cum că nu slăveam sâmbăta, și mereu Mă loveau ei cu această zi a lor, în care ei au rămas și n-au mai mers mai mult, decât o mică rămășiță a lor până azi și care s-au încreștinat și s-au făcut prin botez fii ai lui Dumnezeu, fii ai duminicii, fii ai învierii Mele și a lor prin învierea Mea.
Mă urmăreau fariseii și cărturarii pas cu pas dacă nu cumva calc sâmbăta, și voiau să se dea drepți pentru această zi, când ei erau morminte văruite. Tot așa fac și cu creștinii Mei acești oameni, care s-au ales dintre oameni să țină sâmbăta, zicând că ei au pe Iisus Hristos. Vai lor! E mai mare păcatul lor decât al poporului care M-a răstignit învinuindu-Mă că le calc peste sâmbetele lor. Aceia n-au voit să Mă primească lor ca Fiu al Tatălui venit pe pământ, dar aceștia care-Mi zic Iisus Hristos Mântuitorul, cum se încumetă să zică așa, de vreme ce ei nu sunt fii ai duminicii, fii ai zilei Mele, dată de Tatăl Meu celor ce cred în Mine prin învierea Mea?
O, poporul Meu, mare este darul cuvântului Meu în mijlocul tău! Pot să învețe toți dacă voiesc să învețe, iar Eu Îmi port spre tine oful Meu cel de la om ca să fie scris în cer și pe pământ, căci tot cuvântul Meu rostit de gura Mea este scris de îngeri în cer și este scris pe pământ spre mărturia Mea.
O, ai grijă de Mine, fiule, poporul Meu, iar Eu am grijă de tine, tată, și toate cele de trebuință ție Eu ți le adaug, căci așa este scris. Mi-a fost dor să grăiesc și Mi s-a părut lungă despărțirea Mea de tine cu masă de cuvânt la masa ta. Din ziua duminicii tuturor sfinților n-am mai așezat masă de cuvânt cu tine, iar dorul Meu a tânjit și Mi-a fost foame, tată, și Mie și sfinților Mei, căci ne-am învățat să fim cu tine pe pământ și să petrecem în cuvânt la masă cu tine, tată. O, vezi tu dorul Meu unde Mă poartă? Vezi tu cărarea Mea spre om de unde pleacă din loc în loc? O, dă-Mi putere să fiu cu tine, poporul Meu! Îți dau din dorul Meu să porți, că Mă arde ca văpaia.
Binecuvintez acum lucrul mâinilor tale pentru isprăvirea zidirii celei noi în curțile Mele cu tine, fiule, poporul Meu. Mă îngrijesc Eu de toate câte trebuiesc pentru ca să sfârșim acest început, iar tu caută cu împărăția Mea în mijlocul tău și fii curat cu dorul și cu iubirea și pe nimic să nu dai aceste daruri: nici pe hrană, nici pe odihnă, nici pe îmbrăcăminte, căci de toate acestea port Eu grijă, după ce tu ai din belșug în tine și în mijlocul tău slava împărăției Mele, locul Meu curat și hrănit de tine în mijlocul tău, poporul Meu. O, învață bine lucrarea pe care ți-am dat-o s-o lucrezi: dorul de Dumnezeu și curățirea greșalelor în toată vremea, căci împărăția cerurilor în om înseamnă iertarea păcatelor lui pentru împărăția Mea în el. Amin.
Pace ție, măi poporul Meu! Cu tine împart pace peste cei ce iubesc pacea aceasta. Ai grijă să asculți, ai grijă, fiule, de lucrul Meu cu tine și între frate și frate lucrul Meu, pentru care trebuie multă, multă iubire, căci fără de iubirea Mea în om nu poate slava Mea pe pământ, că pentru ea trebuie iubire, iar Eu, Domnul, îți dau putere să poți, și cu Mine să poți, o, poporul Meu, o, zidirea Mea cea de azi. Amin, amin, amin.