2.4. Trâmbiţele apocaliptice

Eu sunt Dumnezeul lui Verginica, cea purtată pe brațe de sfinți și de prooroci, că la nașterea ei, în ziua aceea, aflaseră de la Mine toți sfinții că se naște o nădejde care va fi numită trâmbița lui Dumnezeu cea dinaintea arătării în slavă a Domnului, Cel înălțat în slavă. Ea s-a născut în duminica tuturor sfinților și a fost împodobită pentru Mine, că ea M-a purtat pe Mine în ea, și din acest rug am cuvântat și am născut un popor prin cuvânt și am lucrat planul Meu pe pământ, și mare pildă a fost această lucrare, și am numit-o trâmbița a șasea, după Scripturi. Și l-am făcut pe om în această vreme, pe omul cel ce este azi cu Dumnezeu, pe tine, poporul Meu, te-am întocmit în vremea Mea cu Verginica, și această lucrare se numește ziuă, fiule, ziuă în vreme de noapte, căci «la Domnul, o mie de ani e ca o zi», după cum este scris în Scripturi;

În această grădiniță am ungere mare, tată. Am trimis pe cei trei sfinți ierarhi la Verginica după postul ei de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și M-au dat ei din potir ceresc, i-au dat Trupul Meu, lucrat de cer, de cei trei ierarhi care stau la temelia cea de la început, alături de cei dintâi apostoli ai Mei. Acesta a fost darul pe care i l-am dat Eu lui Verginica după postul ei de patruzeci de zile. Darul a fost Iisus Hristos, adus din cer, de ierarhi din cer. Ei sunt ierarhii acestei lucrări și au ungerea lor peste fiii grădiniței Mele de azi. Ei sunt de la început cu Verginica, din anul 1955, și nimeni nu poate umbla la această lucrare așezată de cer.

Iată taină vă spun vouă, și o despecetluiesc între ai Mei; vă spun despre taina venirii Mele atunci și acum. Scris este în Scripturi: «Domnul Însuși, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și cei morți vor învia întâi, iar cei vii se vor îmbrăca întru nestricăciune, și moarte nu va mai fi, și pururea vom fi cu Domnul apoi».

O, Ierusalime, iubitul Meu popor, așa scrie în cartea mărturiilor, și precum magii credeau în proorocia cea despre nașterea Împăratului lumii, și precum ei au înțeles din prooroci nașterea Mea și au crezut, și precum au plecat ei dinspre răsărit după stea ca să-L afle pe Cel născut din cer, și precum ei au crezut prezicerilor cele din vreme făcute de înțelepții cei de demult, așa și tu să crezi, și să crezi mai bine ca aceia, fiule, că aceia erau înțelepți păgâni, și aveau credință în profețiile rostite pe pământ, dar tu, poporul Meu, ești creștin, și tu trebuie să crezi mai tare ca aceia, că iată, îți desfac taina venirii Mele. Așa scrie în Scripturi: «Însuși Domnul, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer».

O, Ierusalime, copilul Meu de azi, pruncul Meu, poporul Meu de azi! Eu am pus nume lui Verginica. O numeam în mijlocul tău trâmbița lui Dumnezeu, Ierusalime de azi. Verginica s-a numit trâmbița lui Dumnezeu, și tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului și am venit spre arătare, iar acum am venit și M-am coborât întru trâmbița lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbița Mea Mă coboram din cer, și eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine și ca să înviez morții tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioși, și morții tăi înviau la glasul trâmbiței lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.

Ai stat tu în lucrarea Mea, măi fiule? Iată, tată, am făcut o sită pe măsura bobului de grâu, și acum se va vedea cum ai stat tu în lucrarea Mea, copilul Meu din Ierusalim. Am făcut sită și voi cerne cu ea pe fiii acestui popor. În vremea lui Noe am avut și atunci sită, și am pus în sită și atunci pe toți, și n-a rămas în sită decât bobul de grâu, bobul curat și întreg în ascultare și în credință. În vremea aceasta am făcut iarăși sită pentru poporul Meu, și îi spun poporului Meu să fie ca grâul curat, ca bobul de grâu întreg și curat și nepătat și neamestecat. Ce este întreg și împlinit și curat și sănătos va rămâne în sită, iar ce este mic și sterp și neîmplinit și străin de Mine va trece prin sită. Eu nu mai am vremea înainte, că Eu am venit și am spus mereu că fiii acestei lucrări sunt încheierea veacului omului. O, puțini din Ierusalim au crezut cuvintele Mele. Le-au pus pe seama omului și nu le-au crezut de la Mine, și dacă au făcut așa, au rămas cu veacul acesta cei ce n-au știut să creadă și să se împlinească. Să fi zis copilul acestui popor, să fi zis cum a zis Fecioara Maica Mea: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Domnului». Și iată, copile din Ierusalim, dacă tu ai stat întru lucrarea Mea, se va vedea acum, căci în sita de alegere și de sortare va rămâne bobul cel întreg, și de aceea ți-am zis Eu mereu, să te îndrăgostești de Mine, Ierusalime, așa cum și Eu, tată, sunt îndrăgostit de tine. Dar acum vreau să-Mi văd pe cel ce Mi-a fost credincios și să-l iau în sânul Meu și să fiu pururea apoi cu el, după cum scrie în Scripturi, căci Verginica a fost trâmbița lui Dumnezeu întru care Eu am coborât la tine ca să te nasc, Ierusalime, ca să stai apoi îmbrățișat cu Mine și ca să-ți dau îmbrățișarea Mea și să te numesc Ierusalim și să te am la inimă, să te am în inima Mea cerească, fiindcă Eu am inimă, fiule, am inimă ca omul, și nu poți să spui că nu am.

Eu M-am născut din om la glasul arhanghelului, și M-am născut în chip minunat, iar Fecioara întru care am luat trup a rămas fecioară și după nașterea Mea. Eu M-am născut în chip minunat, și tu nu poți să înțelegi. Îți trebuie credință mare, tată. Tatăl Meu M-a născut din Fecioară, prin ușile închise M-a scos, și n-a stricat trupul Fecioarei, și a rămas fecior trupul Fecioarei.

Deschide iarăși cartea acestei profeții, căci cum a rămas cartea lui Moise, a lui Isaia, a lui Ieremia, a lui Matei, a lui Pavel, așa a rămas și rămâne cartea lui Verginica, Israele, cartea Mea prin ea, căci Eu am fost în trupul ei, așa cum într-un sâmbure este miez. Cine vrea să mănânce miezul dintr-un sâmbure, acela trebuie să desfacă sâmburele și să mănânce miezul. Așa trebuia să crezi tu în Duhul Meu Cel Sfânt, acoperit de trupul lui Verginica. Așa și în tine, copile din Israel, tot așa și în tine Mă aciuez, ca să fiu în tine și ca să fii tu în Mine, dar nu numai Eu în tine, ci și tu în Mine, tată. Să nu stau nelucrător în tine, poporul Meu, că în Verginica n-am stat nelucrător, și am făcut din ea greblă, și sapă, și târnăcop, și coasă, și seceră, și secure, și vas de băut și de mâncat am făcut, și fir ceresc de cuvântat cuvântul Meu, și soare am făcut din ea, dar tu de ce n-ai văzut lumina lui, popor mititel la ochii sufletului tău? Iată, tată, Eu am cuvânt proorocesc în mijlocul tău și am grădină cu prooroci în ea și am în ea cuvântul Meu, și așa să fii și tu, Israele, și să fii un singur trup, ca să te unească Duhul Meu și Trupul Meu, să te unească într-un singur trup, căci mare este taina Mea în mijlocul tău,

Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Păstorul tău, Israele, iubitul Meu popor, și n-a fost de când e veacul o așa lucrare cerească pe pământ. Eu sunt glasul, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și am ales un vas sărac și uitat, și am suflat peste el Duh Sfânt și l-am umplut până sus, până ce a început să izvorască din el râul vieții peste pământ, că din acest sătuț am ridicat o vlăstărică firavă și am pus apă la rădăcina ei, până ce s-a făcut copac mare, de s-au sălășluit în el păsările cerului. Cine este copacul, tată, și cine sunt păsările cerului? Copacul sunt Eu, Domnul, Care am fost sălășluit cu Duhul Meu Cel Sfânt într-o unealtă de lucru, într-o inimă cerească, într-o copilă, o trâmbiță din care am glăsuit Eu pe pământ în vremea aceasta de sfârșit. Într-o vlăstărică din satul acesta, în inima ei am avut Eu sălaș, și prin gura ei, Eu, Domnul, am glăsuit cuvântul Meu unui popor chemat la această lucrare cerească. Iar păsările cerului sunt inimile fiilor poporului Meu, care s-au sălășluit cu duhul lor în Duhul Meu, ascultându-Mi cuvântul și împlinindu-l. Și iată, această copilă vlăstărică este acum luată la cer și lucrează din cer de lângă sfinți, căci nimeni nu este să fi lucrat pentru Dumnezeu și să nu fie viu în vecii vecilor. Așa și tu, poporul Meu iubit, vei fi viu pe veci dacă Mă vei asculta până la arătarea Mea pe nori.

O, popor creștin, Eu, Domnul, am lucrat ca să dau libertate credinței tale și te-am ajutat să fii și azi cu Mine, împlinind voia Mea, că dacă am luat-o pe Verginica la cer, Eu te-am pregătit și mai departe, ca să ajung cu tine până la zilele biruinței, ca să-Mi aduc aminte de pașii tăi care au umblat pe cărăruțele tainice ale satului acesta, de veneai la izvorul cuvântului ceresc. Atunci veneai pe furiș, iar acum vii cântând, tu și fiii tăi, popor iubit de Dumnezeu. Te strecurai pe furiș, ca să ocrotești vasul Meu prin care vorbeam cu tine, să ocrotești trâmbița Mea din care-ți glăsuiam ție cuvântul Meu ceresc, că stătea în calea ta vânătorul lui antichrist ca să te dea pe mâna prigonitorului, ca să-Mi bage unealta Mea la tăcere, la închisoare, măi poporul Meu, căci așa au suferit toți cei care au stat în lucrul Meu ceresc. Am suferit în om, în omul care a purtat în el Duhul Meu Cel Sfânt, căci Verginica a fost locașul Duhului Meu Cel Sfânt, și lumea n-a știut. Numai tu, poporul Meu, numai tu, tată, ai știut și ai văzut ce am lucrat Eu peste tine, și iată, tu ești martorul Meu și ești cu Mine, tată, căci te-am trecut prin vreme cu ceață și te-am adus la zilele tale de sărbătoare, și iată, cuvântul Meu coboară și azi înaintea ta, căci Verginica are rodul în picioare, are ucenici, și ucenici din ucenici.

Ferice celui ce a crezut până azi lucrării Mele cerești cu care am fost sălășluit în satul acesta, în vasul acesta din care Eu am glăsuit pe pământ. Așa au fost fiii credinței între necredincioși și așa au mers cu Mine prin vreme. Așa te am Eu pe tine, poporul Meu, răsad și rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, și iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani de mers prin duh de necredință, și azi Mă întorc înapoi cu tine și îți fac loc ca să mărturisești lucrarea Mea cerească și vremea profeției Mele, căci Eu prin Verginica am profețit, și prin tine vin să împlinesc cele profețite vreme de patruzeci de ani. Eu am profețit; Eu, și nu ea. Ea a fost vasul în care am stat Eu cu Duhul Meu Cel Sfânt, cu cuvântul Meu prin glasul ei, că și acum două mii de ani când am venit din cer, tot printr-o fecioară am venit ca să iau trup văzut între oameni, Fecioara care se numește Maica lui Dumnezeu. Iar acum, pentru nașterea Duhului Meu Cel Sfânt, tot printr-o fecioară am venit în mijlocul unui popor credincios, și l-am hrănit cu Duhul Sfânt pe poporul Meu, pe tine, măi Israele, tot printr-o fecioară, tată. Măicuța Mea, Fecioara mamă, dacă a avut însoțitor pe Iosif, logodnicul ei, a fost ca s-o îngrijească și ca s-o ocrotească pe ea și pe Fiul ei, pe Mine, măi fiilor, în vremea Mea de copil. Și Verginica, dacă a avut cu ea un însoțitor pe care-l știe și satul acesta, n-a fost trupește însoțirea, și a fost duhovnicește, pentru ocrotire, pentru acoperirea tainei Mele, și ea a fost vas curat pentru Dumnezeu, pentru Duhul Sfânt, Care intra în trupul ei pentru glăsuirea Mea prin ea. Prin ea s-a născut cuvântul Duhului Sfânt vreme de douăzeci și cinci de ani, din anul 1955 și până în anul 1980 când Eu, Domnul, am venit și am luat-o la cer, și ea lucrează acum din cer, de lângă Mine peste poporul Meu, peste poporul ei, căci ea a născut acest popor, ea, din cuvântul Meu sălășluit în ea, popor născut prin cuvântul Meu, popor născut de sus, din cuvântul cel din cer coborât în vas ales de Dumnezeu.

Aceasta este lucrarea Mea prin Verginica, lucrarea Mea cerească de azi, iar azi cobor cuvântul Meu pe nori până deasupra ieslei cuvântului Meu, până deasupra acestei grădinițe cerești, care se numește grădina cuvântului lui Dumnezeu,

Binecuvântată să-ți fie trâmbițarea, Verginico. Eu în tine, și tu în Mine, tată. Pace ție, în mijlocul poporului tău!

– Hristos S-a înălțat, Israele al Domnului! Rostesc din mijlocul tău salutul praznicului de azi. Hristos S-a înălțat, popor al Domnului Iisus Hristos! Și ai grijă, fiule, Domnul nu voiește să piardă pe nimeni, și să ai numărul întreg și să te înmulțești chemând la Domnul pe cei ce vor învăța de la tine calea cea cerească pe pământ.

Iată eu și martorii lucrării lui Dumnezeu, care a fost lucrată și începută cu mine în anul 1955. Eu m-am născut cu un an înainte de căderea din biserică. Și dacă m-am născut atunci, m-a ales Domnul ca să fiu unealtă de îndreptare a celor ce s-au stricat atunci, a celor ce s-au dărâmat atunci. Și s-a așteptat șaptezeci de ani, și Domnul Și-a așezat la loc cele dărâmate, cele lovite și desființate de om. Vai, că s-au încumetat oamenii să schimbe cele ale Domnului, care au venit de la părinți și până în zilele acestea! Iată, poporul meu, ce lucrare a fost aceasta pe care a avut-o Domnul cu mine. Și după trecerea celor șaptezeci de ani, a început Domnul ridicarea la loc a celor desființate, a început cu voi întoarcerea la începutul cel dintâi, și nu mai spun la începutul bisericii lui Iisus Hristos. Rămâneți atenți cu această lucrare, că eu, fiilor, sunt cu rodul în picioare și grăiesc din cer, și rodul meu mă aude, căci oile aud glasul păstorului lor. Un păstor al lui Dumnezeu nu moare niciodată, și păstorește în veci, și are turmă în veci. Să nu fii plăpând, Israele, iar tu, creștine, cel ce ești de la începutul acestei lucrări, să te înveți s-o mărturisești de-acum, ca nu în zadar să fi muncit Domnul peste această vie.

Ne întâlnim curând, că ți se vor deschide ochii să Mă vezi, și atunci ce ai să faci când vei înțelege că Eu am fost Cuvântul Cel din mijlocul tău, jertfa iubirii cea de la sfârșit?

Am stat într-un trup în mijlocul tău, și nici așa n-ai știut să crezi. Acum vorbesc de deasupra ta și las cuvânt spre știre peste tine, și nici așa nu știi ce să faci și ce să crezi, căci Verginica a fost fecioară, și n-a avut neam din trupul ei pentru care să se jertfească, și s-a lăsat jertfă pentru tine, Israele tată, ca să te răscumpere, măi Israele, și să te scoată din lume și din idoli și din moarte și din înșelare. Ea este acum fără de trup și fără de loc, și este după tine umblând, și întinde mâna prin spini și prin spurcăciuni după tine ca să te tragă la Mine, pentru că s-a pus jertfă pentru tine. Am să-ți spun într-o zi cum a fost jertfa ei întru Mine și jertfa Mea întru ea, dar în ziua aceea ai să Mă vezi, popor iubit, ai s-o vezi și pe ea, și n-ai să știi Care sunt Eu, și care este ea, pentru că Duhul Meu a stat în trupul ei, pentru că ea a fost tronul Meu pe care am stat Eu în fața ta, Israele, ca să te învăț calea vieții și a învierii tale, tată. Ea a purtat Duhul Meu Cel de după învierea Mea, pentru că după învierea Mea am trecut prin ușile închise și am stat cu apostolii. Și dacă trupul Meu n-a fost ținut de nimic după înviere, nici de mormânt, nici de pereții foișorului apostolilor, nici de timp, tată, că acum eram în Ierusalim, acum în Emaus, acum pe malul mării la pescuitul apostolilor, tu să nu uiți, Israele tată, că acum tot după înviere sunt, și întru puterea învierii sunt în lucrare peste tine, și să nu te mire cum de intram Eu în pieptul lui Verginica și cum dinăuntrul ei vorbeam cu gura ei, pentru că tu altfel nu Mă puteai privi, tată, așa cum Sângele și Trupul Meu nu l-ai putea mânca dacă l-ai vedea sânge și trup. O, și să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine și cum Mă las auzit peste ieslea cuvântului Meu ca să-ți aduc ție cuvântul Meu prin străjerii cuvântului Meu, că Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, tată. Eu pe toate le pot, numai tu nu vrei să poți și tu cu Dumnezeu și să crezi că Domnul pe toate le poate pentru tine și pentru răscumpărarea ta.

Și iată, biserica cea de la sfârșit s-a înstrăinat de început, căci oaia nu a mai păscut pășune cunoscută și s-a învățat să rătăcească fără păstor și nu Mă mai cunosc oile de la sfârșit, nu mai cunosc glasul Păstorului. Și ce să fi făcut Dumnezeu, decât ceea ce era scris, ca să înceapă să sune din trâmbițele Sale și să anunțe calea venirii Mirelui la mireasă, la biserica Sa.

O, de două mii de ani lucrez și strig făptura Mea să vină la masa Mea. Am venit acum două mii de ani și M-am dat să fiu viață și hrană și veșnicie peste făptura care vrea să creadă în Mine, și tot de atâta vreme am așteptat nașterea acestei lucrări care este cu voi. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care a venit să întregească întreita lucrare a Treimii Dumnezeiești. Toți cei care sunt lucrători ai cerului sfânt, care au venit într-ale cerului sfânt, toate cetele cerești au așteptat nașterea acestei lucrări care se numește Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pregătit un vas pe pământ și am lucrat ca să-Mi fie Mie trâmbiță, ca să am cum să vorbesc, ca să las cuvântul Meu vouă, celor ce erați scriși în cartea Tatălui Meu ca să vă nașteți din nou prin această lucrare. Și dacă voi ați cunoscut de la Duhul Sfânt că Eu sunt, am venit mereu să fiu cu voi prin cuvânt și să fiți voi poporul Meu. Eu să vă fiu Dumnezeu, și voi să-Mi fiți fii, după cum este scris: «Voi locui în ei și voi umbla și voi fi Domnul lor, și ei vor fi poporul Meu și Însuși Dumnezeu va fi cu ei și va șterge lacrima de pe obrazul lor».

Mă uit cu patruzeci de ani înapoi și o văd pe Verginica lăsându-se sub arsura Duhului Sfânt cu Care venisem s-o pețesc ca să fac din ea trâmbiță a cuvântului lui Dumnezeu și ca să-Mi ridic un popor luminat, în mijlocul acestui neam pe care-l iubește Dumnezeu și pe care îl pregătește ca să-I fie scaun de domnie și cărare de slavă peste popoare. Venisem din cer în calea unei copile pe care Eu o aveam săracă cu duhul, sărăcuță cu rangul, sărmană sărmănuță între oameni, și am lăsat Duhul Meu peste ea ca să știe ea prin Mine și să Mă cunoască și să se lase sub arșița Duhului Sfânt și să cuvintez cu cuvântul Meu prin ea și să dau hrană din cer poporului care era scris să se nască prin lucrul Meu cu Verginica. O, și ce pustiu a fost pustiul prin care am trecut Eu cu tine, popor chemat de Domnul la masa cea de nuntă! Că dacă am văzut că cei de până la tine nu mai voiau să vină, dacă am văzut că-și vedeau de ale lor, dacă am văzut că s-au încurcat cu cele scoase astăzi și că au de făcut de ale lor, atunci am ieșit la drum și am plâns amar în fața mesei Mele plină cu cele de la Mine, și am zis să văd masa plină. Și am început să strig și să Mă uit să văd venind săracii și șchiopii și muții și rătăciții și leproșii, dar ei nu știau cum să vină, nu mai știau cărarea dacă cei ce-i învățau pe ei nu mai vegheau cu Dumnezeu și nu mai știau că trebuie să vină Mirele. Strigam și iar strigam, și plângeam după oile Mele, și ele nu mai știau cum este glasul Păstorului. Și am plecat din loc în loc la răspântii și am strigat din cortul acestei copile care s-a lăsat folosită de Dumnezeu, și ai venit tu la masa Mea cea sfântă, poporule care erai scris ca să fii pentru această lucrare, și stau de atunci cu tine la masă și te-am deprins să mănânci și cum să mănânci și ce să mănânci și ce să nu mănânci ca să poți să fii viu prin valea morții care-și desface gura ca să înghită făptura lui Dumnezeu. O, și te-am văzut flămând din nou, și te-am văzut slăbind, căci copilul care nu mănâncă slăbește și se îngălbenește, și tu trebuie să înflorești și să te desfaci acum, că vine vremea cea vestită de Mine peste tine, popor așteptat de Dumnezeu. Că Eu am ridicat din tine fii, și fii din fii, și merg înaintea ta ca să te aduc până la Iordan și ca să te trec în Canaan și ca să te așez în grădina Edenului, ca să nu fie ea lipsită de tine, popor al Ierusalimului care se va arăta peste tine și de la tine.

E mare taina venirii lui Verginica, dar e mare taina venirii ei între sfinții cerului, căci puterea cea pentru voi este de atunci o îmbrăcare cerească și o tărie cu care ați fost îmbrăcați voi, cei care ați fost găsiți lângă ea atunci când ea a pătruns în slava cerească. Ferice creștinilor care o au pe Verginica. Ferice celor care știu bine cum să o aibă pe ea. Ea se poartă alături de Maica Fiului lui Dumnezeu. Ea are trecerea zilelor de acum când cei din necazul cel mare au pătruns și pătrund în taina împărăției cea din cer lucrată pe pământ.

Ferice celor ce au înțeles taina acestei lucrări dumnezeiești, care s-a născut de la Verginica. Eu am spus că ea se va arăta celor ce o știu pe ea, și i se va vedea slava pe care o are de la Dumnezeu, căci trupul ei a fost sălașul Meu cel supus, și Eu voi lucra cu ea mai mult decât cu Moise în fața slavei cerești. Ea este însoțită în lucrarea ei de Moise și Ilie, așa cum am fost Eu, dar ea are pe Măicuța Mea și pe fiul cel dăruit de Mine ei când eram pe cruce, și toți lucrează în vremea lui Verginica, toți sfinții și părinții, toți arhanghelii și îngerii, toți au intrat cu Verginica în sărbătoarea pregătirii României pentru slava cea văzută a împărăției lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și va veni Stăpânul viei și va fi frumusețe cerească și se vor împărți fericirile pentru fiecare ceată, pentru fiecare slavă, și se vor așeza scaunele, dar se va așeza masa apoi, și Domnul lucrează împreună cu cerul și va sta la masă cerească împreună cu cei ce lucrează de pe pământ pentru gătirea cămării de nuntă și pentru muzica ce va fi cântată de corurile îngerești deasupra pământului nou care răsare din el și care va da din el rodul vieții cea fără de moarte a veșniciei.

vom avea un neam nou, un popor nou, o viță nouă și un vin nou, întru împărăția care se va așeza de la Dumnezeu. Verginico, tu nu vei muri, tată. Tu M-ai purtat pe Mine în vasul tău de lut vreme de douăzeci și cinci de ani; ai purtat pe Dumnezeu Cuvântul, Care a vorbit în vremea aceasta încă o dată cu Israel. Dacă Moise este viu și lucrează în vremea aceasta, în tine a fost mai mult decât în Moise, că Eu vorbeam cu Moise, și Moise vorbea poporului cuvântul cel de la Mine, dar cu tine nu a fost tot așa. Tu ai fost trâmbița din care am sunat Eu mai înainte de arătarea slavei Mele. Tu ai fost fluierașul în care am sunat Eu ca să-l învăț pe Israel cântarea cea nouă, cântarea celor răscumpărați. Tu ai fost cuvântul Meu. Auzi tu ce ai fost? Auzi tu ce spun Eu, Dumnezeu Cuvântul? Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Verginico, iar tu ai fost cuvântul Meu și cortul Meu în care M-am sălășluit și am locuit între oameni în zilele trupului tău. Dar în zilele duhului tău, tot cu tine sunt unit, căci tu ești păstorița poporului tău. Te-am pețit, iubita Mea, încă de când erai în pântecele mamei tale, și am făgăduit să fii a Mea și te-am luat și te-am albit și te-am îmbrăcat cu podoabe de la Mine, și apoi am fost cu tine și te-am iubit. Și de la Noi, de la lucrul Meu cu tine, și de la lucrul tău cu Mine s-a zămislit un popor care s-a născut din cuvântul lui Dumnezeu, care a trăit din cuvântul Meu, căci scris este: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu».

Verginica Mea, iubita Mea, biserica Mea, locașul slavei Mele! O, cât de mult am vorbit Eu acestui popor din ușa cortului tău care M-a adăpostit pe Mine, Dumnezeu Cuvântul! O, iubita Mea, ce mult M-ai iubit! Că te-am luat și te-am dus în cămările Mele și iată, îți preamăresc dragostea, căci după dreptate îți preamăresc iubirea.

Iată, Verginica este acum lucrătoare de la Mine, căci M-a purtat pe Mine și am vorbit încă o dată pe pământ. Și dacă Eu am vorbit prin ea, iată, ea vorbește prin Mine, și de la Mine ia și vă dă vouă, căci al Meu este cuvântul lui Verginica, și n-a mai fost în Israel o lucrare ca aceasta. Cine are urechi și minte din cer, să audă și să înțeleagă lucrul lui Dumnezeu Cuvântul. Ea M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, și iată, este trimisă de Sfânta Treime să pregătească acum calea slavei Domnului, Care iarăși Se va arăta, după cum este scris. Ea este întru Duhul Meu, și Eu întru duhul ei. Ea lucrează întru Mine, căci de la Mine a fost, și de la Mine este ea. Amin.

Au vorbit atunci cele șapte tunete, dar au fost pecetluite cuvintele acelea și nu s-au scris, dar s-au scris în vremea voastră, măi copii. Au trâmbițat în toată vremea, de atunci, îngerii lui Dumnezeu pe pământ, și au adus spre împlinire toate câte s-au scris în cartea proorociilor lui Dumnezeu. Dar spre sfârșitul plinirii vremurilor a folosit Dumnezeu trâmbițele cele ce erau scrise în carte ca să trâmbițeze în vremea domniei fiarei apocaliptice,

Cuvânt ceresc se coboară pe pământ. Slavă întru cele de sus, și pace pe pământ! Amin. Pace celor cu care vorbesc acum, celor pentru care cobor cuvântul Meu, celor pe care-i iubesc! Amin.

Pace vouă, iubiții Mei! Pace și bucurie între Mine și voi! Pace și binecuvântare de la Mine peste voi! Ferice celui ce-Mi deschide ca să intru și să cinez cu el, și el cu Mine. Amin.

Pace vouă, servii Mei, lucrătorii Mei, neuitații Mei cu care am vorbit odinioară prin această lucrare, prin acest fir, prin această rază coborâtă de la cer pe pământ! Pace și unire între Mine și voi, precum la început așa și la sfârșit, că Dumnezeu rostește sfârșit pentru fărădelegea de pe pământ și pentru duhul lumii, căci lumea a ajuns la sfârșit. Amin.

Dumnezeul Preasfintei Treimi întreiește întreita Sa lucrare, căci așa a spus Domnul Iisus Hristos: «Mă duc la Tatăl. Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc, și vă voi trimite pe Mângâietorul, vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine și vă va vesti vouă». Această coborâre cerească, această iesle prin care-Și strecoară Dumnezeu cuvântul Său, este masa aceea din care ați gustat și voi la începutul acestei lucrări prin care Duhul Sfânt lucrează mântuirea cea de la sfârșit. Duhul Sfânt întreiește întreita lucrare a Preasfintei Treimi, căci Domnul este în lucru peste România ca să facă din ea Sion ceresc și Ierusalim nou și s-o ridice deasupra tuturor înălțimilor de pe pământ. Amin.

Iubiții Mei, servii Mei, Ioan și Veronica, neuitații Mei lucrători! Iată, cei care fac parte din turma acestei coborâri tainice, nici ei n-au uitat cuvintele Mele, și le-am dat cuvânt să-și amintească de cele scrise în cartea acestei lucrări în care scrie că și aceste două trâmbițe ale Mele vor sta din nou la această masă, îmbrățișați cu Dumnezeu prin această lucrare. Am dat cuvânt atunci pentru acum, căci a venit acum vremea aceea să plâng cu ei în brațe, să plângem împreună vremea despărțirii, și să le dau cuvânt ceresc să se ridice să sune din trâmbițe peste turma lor, să-și adune turma într-o singură inimă, într-o singură iubire și într-o împlinire a celor ce se cer acum să se împlinească de către cei ce vor fi să scape cu viață, ca să fie aceștia spre slava care se va arăta în zilele ce vin.

Iubiții Mei, iată, Domnul stă de vorbă cu voi. Ridicați-vă și fiți cu inimă mare și faceți unire bună cu planul cel coborât de Dumnezeu prin acest mijloc de coborâre a cuvântului ceresc, că de când știți voi și până acum, Dumnezeu a vorbit aici și a dat de știre taina planurilor Sale pentru aceste zile, că iată, vin zilele gloriei dumnezeiești, despre care a scris evanghelistul Ioan. Vine vremea să ridice Domnul Ierusalim nou, și vine vremea să se arate cer nou și pământ nou, lucrate de Dumnezeu.

Iubiții Mei, trâmbițele Mele, servii Mei, Eu sunt Dumnezeul Preasfintei Treimi și sunt în lucru ca să descopăr și să lucrez taina planului Meu, căci au venit zilele slavei Domnului, măi iubiții Mei. Are Domnul pe tot pământul scule prin care lucrează cerul, dar iată că planul lucrului Meu cel mare din zilele ce vin, iată cum îl aduc aici, iată cum îl lucrez aici. Nici poporul lui Moise nu a vorbit cu Mine așa cum vorbesc aceștia din zilele de azi cu Mine, căci Eu vorbeam cu Moise, iar Moise vorbea poporului, dar acum iată cum lucrez Eu aici. Lucrez așa cum știți și voi, așa cum ați văzut și voi la începutul coborârii Mele în această iesle de sălășluire a Duhului Meu, a cuvântului Meu, și am spus atunci când voi v-ați despărțit de acest fir, de această rază de lumină coborâtă de la cer, i-am spus lui Veronica, i-am spus că de Paști va pune din nou mâna pe clanța mănăstirii, dar atunci a fost vremea unei cerneri mari, măi iubiții Mei, și s-a întâmplat atunci ca pe vremea trupului Meu când mulțimile care strigau cu câteva zile în urmă: «Osana!», s-au smintit apoi de cuvintele care nu se tălmăceau așa cum le-au tălmăcit aceia, și au dat apoi pe Fiul lui Dumnezeu spre vină și spre răstignire, din duh de sminteală. Și s-a dus apoi acest duh și peste apostolii cei care rămăseseră credincioși Învățătorului lor, s-a dus ca să-i cearnă și pe ei, dar n-a putut, iubiții Mei, că aceștia au fost înarmați cu postul și cu rugăciunea. Iată, duhul cernerii nu poate fi depărtat, nu poate fi neprimit decât prin post și rugăciune. Așa a fost în toate timpurile, așa a fost și în vremea acestei lucrări, iubiții Mei, căci la începutul ei era calea plină de popor, dar mulțimile nestatornice au fost ca norul cel purtat de vânt.

Am coborât prin această lucrare mereu de atunci, și mereu am fost cu conducerea cea bună și cu tăria cea bună prin cuvânt, ca să fac un popor tare prin care să lucrez în zilele acestea. Am lucrat ca să urc acest popor treaptă cu treaptă spre vârful desăvârșirii, spre vârful virtuților cele făcătoare de minuni, dar creștinul Meu s-a speriat de urcuș, s-a smintit întru Mine, s-a lăsat dus de duhul lumii, de duhul slobozeniei, de duhul răzvrătirii și al neînțelegerii tainelor dumnezeiești, și a rămas creștinul pe cale, pe la mese mai cu slobozenie, mai cu puțin urcuș, și n-a stat lângă stânca aceasta, n-a stat lângă acest munte din care a izvorât mereu cel mai curat izvor, cea mai mare învățătură, căci această învățătură l-a urcat cu ușorul pe creștin, treaptă cu treaptă, până la ușa cea strâmtă a vieții nestricăcioase, așa cum scrie în Scripturi.

Iată, iubiții Mei, servii Mei, a ajuns Domnul aproape de vârf. Se anunță Domnul cu sărbătoarea Paștelui cel mare și cu zilele învierii făpturii Sale. O, dacă aș da tainele pe care le cobor aici, dacă aș da acest izvor pe mâna cărturarilor și a fariseilor din zilele acestea, ar rosti o mai grea pedeapsă ca atunci, pe vremea trupului Meu, când aceștia Mă învinuiseră numindu-Mă stricător de lege și hulitor de Dumnezeu.

Învățătorii legii de azi, toți Mă propovăduiesc pe Mine, dar pe urmele Mele nu vor să calce aceștia, și nu mai e durere mai mare ca aceasta, și iată Scriptura aceea care spune: «Ce se naște din trup, trup este, iar ce se naște din duh, duh este». Sunt pline de trupuri bisericile de azi, dar Domnul nu are lărgime, nu are împărăție, și nu se potrivește astăzi Scriptura aceea care spune: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru». Crede creștinul de azi că-L are pe Dumnezeu în inima lui, dar uită bietul creștin că Dumnezeu nu sălășluiește în trupul supus păcatului și că Duhul Domnului fuge și Se dă deoparte din cei fără de lege.

Nu mai are Dumnezeu sfinți pe pământ, măi iubiții Mei, căci toți sunt robi păcatului și poftei și pântecelui și duhului lumii, și iată că și aceasta scrie în Scriptură, că părtășia cu lumea este despărțire de Dumnezeu, și scrie că Domnul este un Dumnezeu gelos, Care ne vrea numai pentru Sine. Și iată lumea, moartă, moartă de tot, moartă din lipsă de înțelepciune, din lipsă de frică de Dumnezeu, căci Dumnezeu este înțelepciune, iar începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu, și aceasta nu mai este în inima Israelului de azi. Israelul de azi slujește legii pântecelui, legii păcatului, și nu mai are Dumnezeu sfinți pe pământ. Pământul este plin de idoli, și nu mai are Domnul sfinți închinători după adevăr. Pământul lui Dumnezeu este creștinul, măi iubiții Mei, este trupul creștinului, iar cerul lui Dumnezeu este inima creștinului. Iată casa și iată templul pe care trebuie să-l zidească creștinul Meu, ca să stau Eu în această casă și să găsesc în ea credință și pace și viață și iubire; iubire, dar iubire de Dumnezeu.

Iubiții Mei, ridicați glasurile în sus și în jos, ridicați trâmbițele și sunați! Adunați-vă turma și sunați peste ea duh de trezire și duh de înviere, că vine Domnul la păstori să ceară viața oilor din mâna păstorilor. Duhul lui Dumnezeu a vorbit prin prooroci, și a rămas scris care mărturisește prin Scripturi că «Dacă străjerul cetății vede sabia venind peste cei din cetate și nu anunță pe păcătos să se întoarcă de la calea cea rea, atunci sângele păcătosului va fi cerut din mâna păstorului. Dar dacă păstorul turmei va trâmbița și va vesti pe păcătos să se întoarcă după adevăr la calea cea dreaptă, atunci păstorul s-a izbăvit de sângele păcătosului dacă păcătosul aude trâmbița și nu se ridică să facă dreptate. Iar dacă cetatea auzind glasul trâmbiței se va întoarce și va lucra dreptate, atunci păstorul a câștigat viața celor din cetate».

O, iubiții Mei, Dumnezeu strigă prin această coborâre, strigă către păstorii turmei, strigă să păstorească turma. Strigă Dumnezeu către slugile Sale pe care le cunoaște, căci slugile care au știut calea dreptății și n-au umblat pe ea după adevăr, așa vor auzi acelea: «Nu v-am cunoscut pe voi niciodată!». Și aceștia vor auzi așa pentru că aceștia nu L-au cunoscut pe Dumnezeu după adevăr, căci a-L cunoaște pe Dumnezeu nu este altceva decât a trăi Dumnezeu în om în toată lărgimea și după adevăr.

O, neuitații Mei, servii Mei, Ioan și Veronica! Iată, vă dau întreită putere. Amin. Ridicați-vă și faceți-vă pildă de trăire făcătoare de minuni, că iată, în zilele voastre se vor lucra minuni mai mari ca la început, căci așa este scris: «Cei ce cred Mie, nu acestea, ci mai mari decât acestea vor lucra». Toate sculele seminției lui Israel, începând cu Avraam, Isaac și Iacov, au dorit, dar n-au văzut zilele Domnului, ci numai le-au nădăjduit prin credință, căci iată, celor mai mici ai lui Israel li se făgăduise ceva mai bun, ca să întocmească Domnul plata desăvârșirilor și să lucreze prin cei mai mici mântuire întregului Israel.

Iată glasul lui Dumnezeu! Întoarceți-vă cu fața către părinții și către sfinții care au lucrat poruncile sfințeniei și ale vieții veșnice. Fugiți de robie, și cine este rob păcatului, acela să se ridice și să facă dreptate față de Dumnezeu. Aduceți-vă aminte cum am fost Eu, măi iubiții Mei, că de aceea am luat trup, ca să vă întăresc în credința că puteți fi dumnezei încă din trup. Slava care stă să vină și să se arate de acum, nu s-a putut până acum sui la mintea omului, dar este scris despre ea în toată Scriptura. Poporul Noului Ierusalim va fi un popor ceresc, cu trupuri cerești, și de aceea scrie în Scripturi că Israel suspină până în ziua de azi cu duhul pentru răscumpărarea trupului. Iată, trupul și inima celor din zilele acestea trebuie să se facă cer nou și pământ nou și pietre vii la temelia Noului Ierusalim cu care va ieși Domnul la suprafață în curând și spre care vor curge noroadele cele depărtate ca să vadă slava Ierusalimului cel nou. Vine vremea celei de a doua arătări, vine vremea Mea, iubiții Mei, dar nimeni nu înțelege și nimeni nu mai crede. Dar vor crede și cei care M-au împuns, căci vor vedea, iubiții Mei.

Îmbrăcați-vă întru nestricăciune și gătiți cărări drepte! Gătiți cale dreaptă în deșert și în pustiul lumii, ca să meargă pe ea cei mântuiți! Faceți-vă pildă peste turmă, faceți-vă templu nou și cort sfânt al Dumnezeului celor mântuiți! Învățați mulțimile! Gătiți cale dreaptă în pustiul necredinței și strigați la timp și la netimp, strigați ca Ioan Botezătorul: «Pocăiți-vă cu inima și cu viața, că vine Acela despre Care scrie în prooroci că va veni acum!». Strigați peste mulțimi, cu credință strigați: „Ieșiți din mormintele voastre și împăcați-vă cu Dumnezeu!“. Strigați așa cum am strigat Eu, strigați și porunciți acestor oase uscate, și să învieze acești morți, măi iubiții Mei! Să învieze întru nestricăciune și să fie găsiți sfinți și curați! Strigați cum am strigat Eu: «Lazăre, scoală-te!», căci Lazăr cel de atunci a însemnat pilda seminției Mele de azi, care a uitat de poruncile Mele și care umblă pe calea morții, măi iubiții Mei. Strigați peste Israel: „Israele, ia haina nestricăciunii pe tine, că a venit vremea slavei tale. Hrănește-te cu hrana cea pe care au mâncat-o cei dintâi în Eden și trăiește așa cum au trăit aceia până să cadă în neascultare, de au mâncat din mărul cel oprit! Oprește-te, Israele, de la păcatul trupesc și îmbracă-te cu Dumnezeu! Precum la începutul lucrării Sale, așa și la sfârșitul lucrului Său, căci fărădelegea va fi ridicată și efa se va așeza la locul ei, căci Dumnezeu a grăit aceasta.

Israele, hrănește-te cu mană cerească și nu te mai răzvrăti de acum! Ai văzut ce a pățit poporul lui Moise, care era hrănit cu hrană nestricăcioasă, și el a cârtit împotriva manei cerești și a voit din nou carne și păcătuire.

Israele, nu mai lua viața făpturii lui Dumnezeu ca să mănânci trupul făpturii create de Dumnezeu. Nu mai fă din pântecele tău mormânt de trupuri care au viață de la Dumnezeu! Ajunge, Israele! Vrea Domnul să-ți arate poarta de intrare în Canaan, și vrea să așeze din nou Edenul pe pământul tău. Nu mai lucra faptele cele cu care nu poți ajunge cu cerul. Nu mai fă rău, Israele, și fă-te popor sfânt! De la mic până la mare îmbracă-te, Israele, întru nestricăciune, căci moarte nu va mai fi, și moartea va fi înghițită de biruința din zilele acestea!“.

Iubiții Mei, fiți apostoli adevărați, fiți apostolii Mei, fiți apostolii României Mele, că România este mireasa Mea, și Eu de la naștere am iubit-o. România va fi sfântă, va fi un popor cu trupuri cerești, căci nimic muritor, nimic stricăcios nu va mai rămâne în această cetate a strălucirilor cerești. Toate popoarele vor lua lumină din acest munte binecuvântat și vor bea apă din această piatră din care vor izvorî izvoarele vieții și din care se vor împărți fructele pomului vieții. Amin.

Iubiții Mei fii, fiți adevărații Mei fii, precum Eu sunt Fiu adevărat al Tatălui Meu.

Am pe acest copil iubit prin care voi lucra biserică nouă și curată și veșnică. Am pus duhurile Mele, am pus cele șapte duhuri dumnezeiești peste el, despre care a proorocit Isaia, proorocul Meu, care a vorbit pentru Mine. Am pus duhurile Mele în el. Luați și voi și lucrați alături de el, lucrați bine cu el, că el știe de la Mine și are peste el puterea cea bună, puterea cea lucrătoare de putere, și iată, întru el voi binevoi pentru biserica Mea cea de la sfârșit, și nimeni nu poate să-Mi zădărnicească așezările Mele, și ceea ce fac Eu cine poate strica? Dar ascundeți taina izvorului Meu, iubiții Mei, apostolii Mei, servii Mei, neuitații Mei, și iată, nedespărțiții Mei, de acum. Lucrați întru voile Mele întru toată iubirea cu care am lucrat Eu și dați deoparte mila cea dăunătoare sufletului și mântuirii făpturii Mele, iar făptura Mea să nu se mai întoarcă la roșcovele păcatelor, căci cine mai moare iar, moare și gata, și se dă deoparte.

Pace vouă, nedespărțiții Mei! Pace și duh de înviere peste noroade! Pace și viață cerească în voi, căci adevăr vă spun: cine nu se naște din cer, nu va fi cu cerul, oricine ar fi el.

Pace și biruință asupra morții și a păcatului! Pace și dreptate și credință să semănați la timp și la netimp, căci dreptul, din credință va fi viu! Amin.

Slavă întru cele de sus, și pace peste voi, servii Mei, Veronica și Ioan, care sunteți scriși la Mine în numărul celor șapte trâmbițe din timpul domniei lui Edom și a fiarei roșii, care a mers până acolo de Mi-a schimbat și vremurile și sărbătorile, și care a pus moarte peste viața bisericii Mele, de Mi-a făcut pustiire și urâciune în biserica Mea. Dar iată, Domnul Se ridică și Se încinge și așează la loc așezămintele cele stricate de vremea răutății, căci Dumnezeu este Domnul puterilor. Amin. Dumnezeul răbdării, iată, Se îmbracă în veșmântul dreptății și în haina puterii, ca să dea la o parte pe cele șubrede și să ridice pe vechile ruine întărituri tari și veșnice și vii.

Pace vouă, și credință vouă, și unire între Mine și voi prin această legătură cerească cu care nu s-a mai lucrat niciodată în neamul lui Israel, dar iubiți lucrul lui Dumnezeu! Pace și unire vie, precum la început așa și la sfârșit! Pace și iubire, precum în cer așa și pe pământ!

Pace vouă, iubiții Mei! Amin, amin, amin.

Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat și prin care am trâmbițat și am vorbit încă o dată pe pământ, așa cum era scris pentru vremea aceasta, și scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de fața șarpelui cel rău și să-Mi încerc poporul, să încerc credința acestui popor. Dar iată că stă scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări când Domnul așa a spus: «Verginico, nu te pierde, tată, că în zilele tale te vei ridica cu duh tare și vei hrăni mulțimile care vor fi călăuzite spre slava Noului Ierusalim ca să asculte cuvintele Domnului de pe acest munte al binecuvântării care nu se va lua înapoi».

… Toți ziceți că Verginica e moartă, că a murit. N-a murit, dar de vă e dor să vedeți ce va fi ea, dați-i ascultare. Știți cum va fi ea? Mamă a tuturor creștinilor din acest popor, și veți fi copiii ei. Ea Mă roagă în tot timpul: „Doamne, nu mi-i lăsa! Nu Te uita la ei că nu mă ascultă. Nu mi-i lăsa pierzării!“. Și pentru toată România și pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea.

… Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână și un carnețel și îmi spune: „Iată, Verginico, îți dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliță este a ta. Îți va fi armă de biruință, ca să nu se apropie nici un vrăjmaș de tine, iar în acest carnețel vei trece toate faptele bune ale tuturor suflețelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Și vei merge pe pământ, însoțită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărțit de tine, dar nevăzut de nimeni, și vei suna trâmbița de trezire și de pregătire, prin mâna surorii tale; tu, cu gura, și ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, și luați legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiți oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite“.

… O, zice Domnul: „Verginico, vei merge înapoi pe pământ și întări-voi trâmbița Mea prin mlădița crescută dintr-o rădăcină cu tine, pentru pregătirea poporului pe care l-ai câștigat“.