2.4. Trâmbiţele apocaliptice

Pace ție, poporul Meu! Sunt în mijlocul tău cuvânt de facere, tată. Trâmbița Mea Verginica, așa cum Eu, Domnul, am numit-o pe pământ cât am sunat din ea peste un popor care a auzit cuvântul Meu cel trâmbițat prin gura ei, iat-o acum cu Mine și cu oștirile de sfinți și de îngeri, cu care Eu cobor la tine în ziua de serbare a venirii ei de pe pământ la cer.

Eu, Domnul, îți slăvesc ziua de intrare a ta întru cele cerești, Verginico, fiindcă tu ai fost fericită întru credința ta în Mine, în suferința duhului și a sufletului și a trupului tău, cel zdrobit sub slava Mea și pentru ea, și această suferință ți-a fost crucea care te-a purtat spre slăvile cele cerești și netrecătoare, tată, căci fericirea cea care nu rămâne veșnic, aceea este pierzătoare pentru om. O, tată, nu omul trebuie să poarte crucea, ci crucea trebuie să-l poarte pe om dacă omul știe ce înseamnă slava crucii.

S-au împlinit și atunci, se împlinesc și acum cele scrise în Scripturi. Eu eram învinuit de oamenii cărturari și de căpetenii numai pentru că grăiam din Scripturi peste cei cu care grăiam, și aceasta era urgie mare peste duhul lor și peste duhul rău. O, mai vorbește azi cineva pe pământ cele scrise în Scripturi să se împlinească așa cum Eu grăiam, citind din Scripturi și împlinind precum era scris să se împlinească și așa cum Eu grăiam? O, numai Eu am grăit așa. Eu, și ucenicii Mei. Tot așa grăiesc și azi, și grăirea Mea adeverește Scripturile și de aceea nu M-au iubit și nu Mă iubesc slujitorii de altare și învățătorii de lege.

Eu sunt glasul celui de-al șaptelea înger și sun din trâmbiță ca să fac biruință sfântă peste pământ. Amin. Sun din trâmbiță, căci sunt preotul lui Dumnezeu, și aceasta este de la Dumnezeu rânduiala preoțească: să sune din trâmbiță preoții. Amin.

Am intrat la tine, poporul Meu, și oștirile cerești sunt cu Mine. Stau în mijlocul tău cu sărbătoarea suirii între sfinți a trâmbiței Mele Verginica, trâmbița cea de dinaintea arătării Mele, iar tu ești rodul ei și ești ramură verde, poporul Meu, și Eu îmi lucrez cu tine lucrările Mele, tată, și fericit ești tu, cel ce ai ajuns să vezi împlinirile cuvântului Meu, cele rostite de Mine ca să fie prin această lucrare de cuvânt, și iată, mărturia Mea este duhul proorociei, fiule. Eu până să-Mi iau trâmbița la cer din marea și multa suferință a trupului și a duhului ei, i-am spus ei: «Verginico, tu nu vei muri, tată, căci prin lucrarea Mea cu tine, Eu Mi-am zămislit sămânță de popor nou, pe care tu și Eu îl vom hrăni mult, și iată, pătură verde! Privește-o, că ea înseamnă creștinii pe care Eu și cu tine îi vom hrăni la vremea de sfârșit a lucrării Mele, și apoi vom veni cu sfinții și ne vom odihni de osteneli și vom grăi vremea împlinirilor, tată».

O, Verginica Mea, dulce trâmbița Mea, iată acum sărbătoarea ta în cer și pe pământ! Eu, Domnul, am așezat dulce sărbătoare pentru amintirea zilei ridicării tale între sfinți acum douăzeci și șapte de ani, după lunga și duruta ta suferință, tată. îți dau un dar mare în ziua aceasta a ta de sobor între sfinți. Ți-am gătit în strai de sărbătoare sfântă, în strai de mireasă căsuța în care Eu am lucrat cu tine cuvântul Meu, căminul în care am venit cu oștirile cerești de te-am luat din patul suferinței și te-am alipit cu sânul Meu ca să te mângâi de multa ta trudă pentru Mine, tată. Te-am luat pe brațe, tată, și te-am dat cunună sfinților, Verginico, și sfinții te-au luat și ți-au cântat cântarea de biruință atunci, dar tu priveai înapoi spre poporul tău, o, copilă scumpă a Mea. Slăvită, dar durută ți-a fost ziua aceea, căci marea ta dragoste pentru poporul Meu cel de atunci, și apoi cel de azi popor al Meu, a lăsat rană pe duhul tău, și cu ea ai venit la Mine, tată. De atunci ai tot așteptat să vezi rodul, și să-l vezi în picioare, dar poporul tău n-a mai stat cu înțelepciune înaintea ta și a Mea, căci era popor firesc, și a uitat ce este el și ce trebuie să fie el pe pământ, și s-a dus spre duh de lume, tată, el și fiii lui, și suspinul tău creștea în tine și în Mine pentru poporul tău, pe care Eu l-am învățat atâta, atâta vreme, să nu stea cu lumea, să nu iubească acest duh, să nu părăsească învățătura vieții și fapta ei, și rana ta nu s-a mai vindecat în tine și în Mine. Dar a venit și vremea primăverii, tată, și din tine s-au arătat lăstare noi, și ele au prăsit și s-au ridicat pentru tine ca să mărturisească rodul trudei tale cu Mine, și iată, avem acum popor frumos, Verginica Mea. Te mângâi cu el, tată, în ziua ta de serbare între sfinți. Te mângâie el, Verginico, fiindcă Eu, Domnul, i-am dat lui cuvânt să-ți înnoiască și să-ți îmbrace în strai nou căminul din care Eu te-am ridicat la cer între sfinți.

Îți dau, popor iubit, înțelepciunea darului umilinței sfinte, care m-a călăuzit pe mine în vremea mea pe pământ, și să iubești acest dar, fiule, și să-i dai creștere în tine, căci eu prin acest dar sfânt L-am născut pe Domnul cuvânt douăzeci și cinci de ani pe pământ, căci El intra în trupul meu ca un Mieluț supus, și tainic Se micșora ca să mă cuprindă și ca să-L cuprind ca într-o iesle, în care El Se năștea cuvânt și ieșea prin gura mea spre popor, așa cum copilul care se naște în mama lui iese apoi și se face mare apoi prin umilința spre el a mamei lui. Amin.

O, frumoasă a fost lucrarea cuvântului Meu în vremea aceasta și dulce Mi-am pregătit calea spre om când a venit vremea să Mă fac cuvânt iarăși pe pământ. Deschideți-Mi, fiilor copii. Eu, Domnul Iisus Hristos, bat ca să intru și să grăiesc, iar voi să Mă auziți și să Mă așezați în carte, tată. O, ce dulce am pregătit-o Eu pe Verginica! Ce dulce Mi-a fost lucrarea și voirea când a fost s-o așez pe ea cale a cuvântului Meu peste pământ acum mai bine de cincizeci de ani! Mi-am curățat-o pe ea de tot ce este lumesc, Mi-am primenit-o cu înțelepciunea Mea și am făcut ceresc auzul ei și am grăit peste ea pregătirea Mea, și ea Mi-a dat ascultare, și apoi Eu, Domnul, am trecut prin ea cu slava cuvântului Meu. Intram în ea și ieșeam prin gura ei cuvânt și chemam la sânul Meu un popor ca să-l hrănesc prin Mine și să fie el poporul Meu pe pământ. O așezam pe Verginica la masă de scris și Mă făceam auzit de auzul ei și mult Mi-a scris mânuța ei cuvântul Meu cel chemător, prin care îl chemam pe om la masa Mea, și îi spuneam ei: «Scrie, Verginico, scrie și dă de veste pe cele de la Mine, așa cum Eu te povățuiesc să lucrezi și să te faci trâmbiță a cuvântului Meu». Mi-am strâns apoi popor și am găsit mânuțe care să-Mi scrie cuvântul, și Duhul Meu intra atunci în trupul trâmbiței Mele, iar prin gurița ei ieșeam cuvânt și Mi-l scriau cei ce-Mi scriau cuvântul pe pământ, așa cum Iosua scria cuvântul Meu ieșit prin Moise peste poporul Israel cel de atunci. Făcusem din Verginica vas al Meu, locașul statului Meu, prin care izvoram cuvântul Meu și-Mi hrăneam din gura Mea pe cei ce veneau să-Mi audă cuvântul, și frumoasă a fost lucrarea cuvântului Meu și dulce Mi-am pregătit-o când M-am așezat cu ea pe pământ. De atunci și până azi frumoasă este calea cuvântului Meu peste pământ, fiilor copii, și așa vă am Eu pe voi ucenicii cei mai mici ai trâmbiței Mele, iar lucrarea Mea de peste voi am pregătit-o prin trâmbița Mea pe când ea era încă pe pământ cu trupul, și apoi am trimis-o la voi din cerul sfânt, și ea a lucrat ca și Mine, tată, și v-a pregătit pentru ca să-Mi fiți cale a cuvântului Meu, așa cum pe ea am pregătit-o Eu ca să-Mi poarte cuvântul de la Mine până la om, ca să se facă omul credincios Mie, și apoi fiu al Meu prin ascultare de voia Mea dacă voiește să-Mi fie fiu.

O, copii din porți, tot așa îi dictam Eu cuvântul gurii Mele și lui Verginica, tată, iar ea Mi-l scria și Mi-l dădea la popor. Când aveam lângă ea pe cei ce-Mi auzeau prin gura ei cuvântul, intram în ea și o adormeam și apoi ieșeam prin gura ei și îmi era scris cuvântul, căci trupul ei era slab de suferință, iar Eu aveam cuvântul mult, și așa îmi scriam Eu mai mult cuvânt prin cei ce Mă auzeau de la gura ei, și așa de frumos lucram Eu prin ea. Am pus apoi pe surioara ei să-Mi audă cuvântul, căci pe ea o luasem din trupul suferinței ei, și mult cuvânt Mi-a scris și surioara ei, căreia Eu, Domnul, îi dictam cuvântul Meu, căci Mi-am pregătit-o frumos și pe aceasta, și apoi intram și în trupul ei, și îmi scriau cuvântul cei ce îl auzeau de la gura ei. Acum însă am mult cuvânt de scris, și glasul Meu se lasă peste grădinița cuvântului Meu și intru cu el în cartea Mea, și am scară dulce când cobor, și minunat cobor Eu în carte ca să te cresc cu hrana gurii Mele, poporul Meu de azi.

O, Mi-am pus deoparte grădinița cuvântului Meu și apoi Mi-am sfințit-o și apoi Mi-am zidit în ea chivotul ei și am numit-o pe ea Sfânta Sfintelor Mele, tată, și am făcut această lucrare acum șaisprezece ani. O, fiilor din grădină, am avut atunci lângă voi pe arhiereul Meu din vremea aceasta, pe care Eu, Domnul, l-am luat dintre cei de azi slujitori de biserică și l-am pregătit și i-am curățat inimioara și am pus în ea duhul credinței sfinte, și am lucrat atunci peste el prin surioara lui Verginica, iar el a primit cuvântul Meu prin ea și s-a așezat lângă voi și M-a ascultat, tată, și Mi-a așezat apoi biserica Mea cea vie, și de atunci Eu, Domnul, v-am avut pe voi străjeri ai Mei, v-am avut în calea cuvântului Meu când el vine cu norii și se lasă auzit peste grădină, și am lucrat de atunci mult, mult cuvânt, tată, și mult v-am pregătit Eu pe voi și încă vă pregătesc și încă îmi nasc și îmi cresc un popor, ca să am popor pe pământ acum, când vin cu atâta minune de împlinire a cuvântului ieșit din gura Mea, cuvânt care se împlinește, fiilor copii. O, mânuța lui Verginica Mi-a scris mult cuvânt după ce Eu am făcut-o pe ea vasul coborârii Mele, trâmbița cea de dinaintea venirii Mele, și apoi ea a pregătit mâna surioarei ei, de a scris și aceea mai mult cuvântul Meu și al ei, cuvânt de pregătire apoi peste voi, tată, și apoi, acum, iată, iarăși mult de tot, mult cuvânt îmi las peste voi ca să-l așezați în carte și ca să fiu Eu Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, precum este scris în Scripturi să lucrez în vremea aceasta a numelui Meu cel nou și a cuvântului Meu cel nou, care se face râu tot mai mare, râul vieții, fiilor copii, și frumoasă este lucrarea cuvântului Meu din zilele acestea, și dulce ca un tată Mi-am pregătit-o, și așa Mi-am gătit Eu cale spre om când a venit acum vremea să Mă fac iarăși cuvânt peste pământ, așa cum am lucrat acum două mii de ani de Mi-am lăsat cuvântul Evangheliei Mele cele de atunci prin ucenicii Mei cei de atunci. Amin.

Eu de aceea v-am spus vouă să vă astupați urechile înspre cei ce defaimă calea Mea cu voi și pe voi, căci duhul rău vă dușmănește pe voi pentru calea Mea și țipă și se perpelește de jale când vede împărăția Mea cu voi, dar voi stați în Mine, fiilor, și lucrați lucrările Mele, căci Eu pentru aceasta v-am ales. De când Eu v-am ales pe voi ca să-Mi așez cu voi trâmbițarea cea din urmă, duhul rău nu mai are pace, dar voi aveți rădăcina lucrării voastre în cer la Mine, căci trâmbița Mea Verginica era încă pe pământ când a întărit peste poporul cel mai mic al Meu din rodul ei lucrarea ultimei trâmbițări, trâmbițarea Mea, căci Eu însumi cuvintez acum peste tot pământul și din văzduh îmi las cuvântul la ieslea lui, iar voi sunteți împărțitorii Mei, căci ați fost credincioși și ați ascultat, și Eu Mi-am ridicat popor proaspăt, poporul vestirii împărăției cerurilor peste pământ, popor cu care Eu acum lucrez îndeaproape și care își are în cer rădăcina.

O, dulce este taina Mea cu voi, copii de la ieslea Mea de cuvânt, căci trâmbița Mea Verginica v-a așezat pe voi și v-a pregătit apoi să stați înaintea Mea și să-Mi lucrați împărăția. Ea Mi-a ridicat fii, și apoi fii din fii au răsărit din lucrarea Mea cu ei, după cum a fost planul Tatălui Meu, și așa Mi-am zidit Eu poporul din mijlocul căruia Eu Mă slăvesc acum peste mulțimi, și tainică a fost lucrarea trâmbiței Mele cea plină de harurile Mele, și care Mi-a pregătit calea ca să nu stau Eu din mers, ci, din contra, să vin mai cu slavă, iar tu, cel de azi popor al Meu, ești împlinirea proorociilor Mele făcute prin trâmbița Mea pentru slava ei cea de la Mine, pentru rodul ei cel împlinit. Ea este cea între sfinții Mei ocrotitoare mare a ta, poporul Meu de azi, și tu ești grâul cel verde, pe care i l-am arătat Eu ei când suferința de peste ea o apăsa și o îngrijora pentru soarta lucrării Mele peste pământ, iar Eu i-am spus ei atunci că Eu voi putea prin ea și prin urmașii ei credincioși și voi împlini toate proorociile Mele din vremea Mea cu ea, și ea își va vedea rodul.

Puțin, puțin, și voi pune pecetea Mea cea sfântă iarăși peste locul coborârii Mele prin trâmbița Mea, căci Eu, Domnul, v-am sprijinit pe voi după ce v-am așezat să-Mi împodobiți cu veșmântul cel nou casa în care am coborât în trâmbița Mea, și în care Eu am venit și am luat-o pe brațe și am dus-o între sfinți, dar n-am făcut aceasta până ce nu am binecuvântat mai întâi pe mai departe mersul lucrării Mele începute prin ea în anul 1955, căci am avut lângă ea așezați de Mine copii credincioși și scumpi Mie pentru iubirea Mea din ei, și am păstrat sămânța, tată, și trâmbița Mea a rodit ucenici din ucenici, și mare este astăzi slava cuvântului Meu peste pământ, așa cum Eu am proorocit prin trâmbița Mea.

O, ce milă Îmi era de trâmbița Mea, Verginica, în vremea trâmbițării Mele prin ea la acest sfârșit de timp, căci cei nemulțumiți de Mine și de ea unelteau în ascuns împotriva ei, iar Eu, Domnul, lucram din greu prin ea și nu eram primit și nu eram crezut prin ea, căci Eu în ea lucram acoperit de trupul ei, tată, și apoi răzvrătiții Mi-o vindeau și Mi-o băgau la spaimă și la suferință, iar ea, plăpândă cum era, răbda plângând, cu nădejdea toată la Mine, dar suferința cea de la poporul cârtitor și îndoielnic creștea cu fiecare zi în trupul și în duhul ei și nimeni nu Mă ajuta în suferința Mea din ea, că zicea că o ajută pe ea, nu pe Mine, căci poporul Meu din vremea ei nu Mă cunoștea în ea, și ea primea lovituri de trup și de suflet și de duh și dinăuntru și din afară, că venea puterea cea de pe pământ și Mi-o lua din mijlocul poporului, și atunci vedea poporul ce face el cu nemulțumirea lui, cu îngâmfarea lui, și apoi cel ce-Mi făcea rău Mie și ei nu mai venea la Mine ca să-l iert și să-l împac cu pocăința lui cea pentru iertarea lui, că așa pățește cel ce trage cu el însuși și cu cei asemenea lui mai mult decât cu Dumnezeu pe calea lui cu Mine. Eu Mă plângeam poporului Meu, dar zadarnic Mă plângeam, căci cel cârtitor și nemulțumit se încruzea la inimă, iar cârtirea lui Îmi cădea poporul de pe cale, și Mă durea cu mare durere în trâmbița Mea durerea celui ce ajungea la cădere prin nemulțumiri, și iată, până azi sunt cei nemulțumiți de darurile Mele pentru ei, căci ei uitau că darurile trebuiesc meritate și purtate cu mare iubire și cu mare umilință și cu mare lucrare a lor pentru daruri, și cu mare lepădare de sine și cu mare suferință, așa cum trâmbița Mea le-a purtat, și a semănat cu Mine, tată, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci Îl vor vedea în ei cum este El», căci și Eu tot așa Mi-am purtat crucea cea făcută de om peste ființa Mea dumnezeiască, și apoi pe umerii Mei slabi sub dureri de duh și sub mila Mea de om, și plângeam la Tatăl sub suferința Mea, așa cum David plângea și spunea: «Pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta, căci viața mea am pus-o Ție, Doamne, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine de la înălțime, și împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău, și locui-vor lângă mine și se vor ascunde și vor păzi călcâiul meu ca și cum ar căuta sufletul meu, dar eu în Dumnezeu am nădăjduit și nu mă voi teme, căci ce poate să-mi facă mie omul? Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, căci eu în orice zi Te voi chema pe Tine în ajutorul meu, Doamne». Amin.

Sunt cu trâmbița Mea Verginica. Ea a luat ființă cu trupul pe pământ în ziua duminicii tuturor sfinților. Atunci, Eu, Domnul, am luat-o pe brațe și am închinat-o cu numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și am arătat-o sfinților Mei și le-am spus lor că voi face din ea trâmbița cea de dinaintea venirii Mele, a șasea trâmbiță care să sune în calea Mea și să vin. Ochiul Meu a fost de atunci mereu pe urma pașilor ei, și M-am arătat în calea ei și i-am grăit minunat, și apoi ea a crescut, iar Eu am făcut din ea cale a Mea peste pământ spre om și Mi-am adunat prin glas de trâmbiță un popor și i-am spus lui tainele Mele cele pentru sfârșit de timp. I-am grăit dulce acestui popor, mereu, mereu dulce i-am grăit, și i-am dat lui darul credinței sfinte, și apoi Mi-am desfăcut tainele veșniciei ca să-l cuprind pe el în ele pe pământ, dar, ca și la început, omul L-a iubit puțin, puțin de tot pe Dumnezeu. Venea poporul și îmi asculta cuvântul, venea și iar se ducea, și iar venea și se ducea; venea și se ducea, și Eu sufeream de la puțina lui iubire, și sufeream în trupul trâmbiței Mele, o, și așa am suferit în ea, până ce trupul ei s-a făcut scrum, căci focul Meu mistuitor ardea în ea când Eu coboram în ea cu hrană de cuvânt la popor. Ardeam în ea, și ea ardea în Mine, și unul altuia Ne eram alin, și cuvântam și-Mi învățam poporul, chemându-l pe el la viață sfântă pe pământ. Cerul cel nou și pământul cel nou, aceasta am voit, și aceasta voiesc să împlinesc peste poporul cu care Eu, Dumnezeu Cuvântul, am grăit și grăiesc. Amin.

E sărbătoare pentru toți sfinții Mei, și toate puterile cerești saltă în ziua aceasta de prăznuire. în mijlocul slavei sărbătorii stă trâmbița Mea Verginica, mângâiată de îngeri și de sfinți și de glasul Meu, care grăiește cu ea în cer și pe pământ deodată. Amin.

O, Verginica Mea! Copil supus, cum ai fost, Eu am putut să fac în tine venirea Mea cea după două mii de ani de la înălțarea Mea la Tatăl, căci am făgăduit atunci că Mă duc și vin. O, Verginico, o, tată, cât ai suferit ca să Mă poți purta în trupul tău cuvânt de Duh Sfânt! O, numai o suferință ți-a fost viața, numai o jertfă, jertfă mistuitoare, tată! Este scris în Scripturi că Dumnezeu este foc mistuitor. O, cât ți-a ars trupul sub văpaia venirii Mele! O, cât ai fost de supusă sub puterea Mea cu care te aplecam să Mă porți și să Mă dai omului cuvânt de învățătură la sfârșit de timp! Hai, tată, grăiește! Hai, sună, să te audă poporul cel hrănit de Dumnezeu prin gurița ta! Hai, trâmbițează cu glas de chemare și de trezire peste poporul tău și al Meu, căci Noi suntem din cer învățători și nu de pe pământ. Binecuvântat să-ți fie cuvântul tău cel sfânt, o, scumpă trâmbiță a Mea. Amin, amin, amin.

– O, trâmbiță miloasă, Verginica Mea, suntem miloși, tată, și de aceea trebuie să lucrăm cuvânt de facere pentru cei ce știu despre calea Mea de azi pe pământ, și trebuie să trâmbițăm, tată, și să punem iarăși duh de trezire pe pământ și în cer, Verginica Mea. Lucrarea ta a fost de-a dreapta Mea, și cu supunere M-ai iubit și M-ai slujit, și cu suspin M-ai purtat și M-ai dat de veste cu venirea Mea, căci Eu am fost cuvântul cu care Mă slăveam de la graiul gurii tale peste cei ce veneau să vadă și să audă de la Noi.

Sunt cincizeci de ani de când glasul Meu roagă pe om să lucreze pentru Mine și nu am putut până la voi să fac omul să-și lase lucrul și rangul și casa și coasa ca să facă apoi lucrul Meu, și să învețe mai întâi să-l facă. Am folosit-o pe Verginica de trâmbiță prin care să-i strig pe oameni să audă glasul Meu și să împlinească ei cuvântul Meu. Douăzeci și cinci de ani am trâmbițat prin ea (1955-1980, n.r.), și apoi am trecut cu ea în cele ce nu se văd, și s-a făcut serbare în cer pentru ea în ziua aceea, pentru intrarea ei între sfinții cei mari cu lucrarea, și mulți de pe pământ mijlocesc acum la Mine prin ea pentru mântuirea lor, iar sfinții și îngerii serbează azi ziua ei de intrare în cer și încă aproape douăzeci și cinci de ani de lucrare a ei, dar din cer acum. Amin.

Am avut un vas în care M-am strâns ca să fiu pe pământ în vreme de secetă și am lăsat apa pe pământ, și vasul l-am luat și l-am dus la Tatăl, ca să vadă Tatăl lucrul Meu și să I-l dau Lui după ce pe toate le-am supus pe pământ. Am avut pe trâmbița Mea din care am suflat pe pământ cuvântul Meu cel de la sfârșit de timp.

O, Verginico, Îmi iau iarăși trâmbița și grăiesc prin ea, că e sărbătoarea ta în cer și pe pământ, în mijlocul poporului sfânt. Tu ai fost și ești trâmbița Mea din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea ca să pot veni apoi pentru tot omul de pe pământ, și așa am făcut. Era zi de duminică atunci când tu te-ai născut trup pe pământ, și a fost ziua aceea ziua bucuriei Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Care Și-a făcut apoi cuib în pieptul tău, în trupul tău, Verginico, vreme de douăzeci și cinci de ani. O, și cât te-am pregătit până ce am ieșit Eu în ușa cortului tău și am grăit din Mine și din tine cuvântul Meu peste pământ! O, și prin câte cuptoare te-am trecut ca să te fac aur lămurit, Verginica Mea! Iar acum tu ești cu cerul cel nevăzut și Eu te fac cuvânt înaintea Ierusalimului, în mijlocul căruia Eu stau și lucrez din Tatăl facerea din nou a lumii. Amin, amin, amin.

Când Domnul vine pe pământ, nu mai este timpul, ci este Domnul, al șaptelea înger Care sună peste pământ, căci scris este: «Când va trâmbița al șaptelea înger, timp nu mai este, ci este Domnul; Domnul învăluit în nor, și pe cap cu curcubeu, și cu fața strălucind ca soarele, și cu picioarele ca stâlpii de foc, strigând cu glas puternic, ca un leu, ridicând dreapta către cer și jurând pe Cel Viu în veci că timp nu mai este, ci este Domnul cu taina Lui săvârșită pe deplin, precum bine a vestit în timp robilor Săi proorocii». Amin, amin, amin.

Eram Dumnezeu adevărat și am făcut ce trebuie să facă omul ca să se facă și el Dumnezeu, să se facă omul ca Dumnezeu, poporul Meu, și să stau Eu, Dumnezeu, în mijlocul dumnezeilor în sfat de Duh Sfânt pe pământ, așa cum eram cu Tatăl în veciile cele de dinaintea facerii cea văzută a cerului și a pământului și a omului și a lui Dumnezeu, apoi, din om, a toate cele văzute și nevăzute, poporul Meu.

Eu, Verginico, te am pe tine mare semn între cei din cer, acum, la sfârșit; acum, la vremea venirii Mele pe pământ cu sfinții. De când tu ești cu cei din cer, s-a liniștit cerul de așteptarea cea mare și lungă și se uită la coborârea Mea pe pământ cu cei din cer. O, de când te-ai născut și până te-am pețit ca să-Mi fac trâmbiță din duhul și din trupul tău, am așteptat cu înfiorare primul Meu cuvânt prin glasul tău. Te-am pregătit ca pe ce aveam Noi mai scump pe pământ. Te-am învățat, te-am curățat, te-am așezat, și apoi am luat cuvânt prin glasul tău. Mare a fost ziua aceea, ziua de Paști a anului 1955 când glasul Meu a sunat cuvânt pe pământ prin glasul tău, și te-am numit atunci cu nume nou, și ți-am spus: trâmbița lui Dumnezeu. Am lucrat apoi prin tine douăzeci și cinci de ani pe pământ, căci tu erai trâmbița Mea prin care Eu grăiam, iar la glasul Meu se adunau de ici, de colo, inimi cu dor în ele, căci glasul Meu era așa de dulce atunci, că lăsa omul coasa și venea la tine ca să Mă audă pe Mine. Eu când vedeam că le place izvorul, am căutat să-Mi fac oi din cei ce veneau, și îi învățam ce este oaia și ce este capra și ce este lupul, și la mulți le dădeam putere să se facă oi, fii ai împărăției cerurilor. O, dar nu era omul deprins cu inimă curată, că vai de cetatea peste care nu este prooroc, Verginico! Cine să le spună la oameni cum sunt Eu și cum vreau Eu? Cine dacă nu este prooroc de al Meu între oameni? Tu erai copil plăpând în fel și chip, dar glasul Meu cel prin gura ta îmbia omul la viață, la iubire, la dor de cer. Și veneau, Verginico, cu multul, dar Eu nu puteam să le cer viața, că nu Mi-o dădeau. Lupul se trezise și el la glasul Meu, și M-a cunoscut și, de teamă că rămâne flămând și gol, Mi s-a așezat în cale ca să-și ocrotească avutul. Dar și Eu luptam ca să-Mi fac miei din oameni, și să-i nasc din cer apoi, și să-i învăț să moară pentru viața lor, și apoi să-i am vii cu viața și să Mi-i pasc spre pășunile cele veșnice, să Mi-i pasc până în cer, Verginico. Tu primisei mare har de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt, și îți lua foc inimioara de mila după om. Eu eram în pieptul tău și ardeam în el, iar tu ardeai în Mine, și te-ai făcut rug aprins, rugul din care Eu, Domnul Iisus Hristos, îmi slobozeam glasul ca pe muntele unde Eu am vorbit cu Moise, din rug. Numai cu Moise am vorbit Eu din rug, și atunci rugul era înger, dar acum rugul erai tu, și din el am grăit la mulți. Dar unde sunt aceștia? Moise este viu, și cu Mine lucrător, dar aceștia cu care Eu atâta am vorbit prin rug în zilele tale, unde sunt aceștia?… Unde sunt aceștia?…