... Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână și un carnețel și îmi spune: „Iată, Verginico, îți dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliță este a ta. Îți va fi armă de biruință, ca să nu se apropie nici un vrăjmaș de tine, iar în acest carnețel vei trece toate faptele bune ale tuturor suflețelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Și vei merge pe pământ, însoțită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărțit de tine, dar nevăzut de nimeni, și vei suna trâmbița de trezire și de pregătire, prin mâna surorii tale; tu, cu gura, și ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, și luați legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiți oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite“.
... O, suflețelele mele! De ar trăi trupul suta de ani și peste sută, dar sufletul când iese din trupul omului, numai treizeci de ani are, și nici nu mai îmbătrânește și nici nu mai întinerește, și este frumos la înfățișare și se uită lung și cu dispreț la trupul în care a locuit și se miră cum de a putut sta în așa trup, mai ales dacă vede că de când a ieșit din trup, îngerașul stă departe de el și duhurile necurate îi dau târcoale. Se înspăimântă și se uită la trup cu scârbă, dar el nu știe unde se duce și ce-l așteaptă. Dar trupul care a trăit după voia Domnului și a avut grijă și de suflețel, stă sufletul trei zile lângă trup și îl privește, și pe urmă îl ia îngerașul și îl duce pe unde au călcat picioarele trupului, și îngerașul îi arată tot ce a săvârșit trupul în viața lui, și apoi se duce și îl înfățișează în fața Domnului, și de acolo îl ia și îl duce la cele 24 de vămi, până i se fac soroacele. La fiecare soroc, trece o vamă. Nici un muritor nu este să nu treacă pe la aceste vămi.