1.2. Zidirea omului; grădina raiului

La facerea a toate câte sunt, după ce am zidit puterile cerești și îngerești la început, Eu Mi-am zidit apoi casă pe pământ, l-am zidit pe om din pământ și din cuvânt, și apoi l-am făcut ființă vie, cu puterea Mea, căci puterile cerești îmi erau ucenici, și apoi M-am așezat în inima omului și l-am iubit și M-am odihnit în el, căci l-am făcut pe om ca să-Mi fie el loc de venire a Mea la om pe pământ. Iată, așa lucrez Eu venirea Mea pe pământ. Lucrez lin și sfânt și calm cu omul care-Mi dă Mie ajutor ca să vin, și, iarăși, apoi, lucrez cu putere și cu venire pe neașteptate peste omul care nu voiește să-L cunoască din făpturi pe Domnul Făcătorul și Atoateștiutorul și Văzătorul. Amin.

Am făcut omul după chipul Meu, căci am zis, Eu și cu Tatăl: «Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, să-l facem pe om stăpân peste toate; și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie».

Am făcut și bărbat, am făcut și femeie când am făcut omul, și am zis să fie ei chipul lui Dumnezeu. O, atât de mult S-a umilit Dumnezeu când a făcut omul, și l-a făcut pe el după chipul Său, dar omul a rămas dator să se facă după asemănarea lui Dumnezeu și să-I fie Domnului casă, căci pentru ca să-Mi fie Mie casă l-am zidit pe el, și ca să Mă mărturisească el apoi pe Mine și nu pe sine.