Să fie luare-aminte la glasul lui Dumnezeu, care vine de sus. Cerul grăieşte pământului. Eu, Domnul, grăiesc din cer peste cei credincioşi. Eu, Cel ce am înviat şi M-am înălţat la ceruri, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc din cer pe pământ, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Pace ţie, poporul Meu! Pace vouă, fiilor; vouă, din poporul Meu cel credincios! Lumea nu ştie cum grăiesc Eu deasupra voastră. Lumea nu crede în Dumnezeu aşa cum credeţi voi. Lumea are lumea ei şi nu ştie ce lucrez Eu pe pământ în vremea aceasta, dar Eu trec cu voi prin lume, ca să audă şi lumea că Eu, Domnul, am un popor luat din lume şi vorbesc din cer în mijlocul lui şi îl povăţuiesc spre sfinţenie de duh şi de trup, ca să pot sta de vorbă cu el şi să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiţi credincioşi, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer şi pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani.
Pace vouă! Binecuvântată să fie împărăţia lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Binecuvântaţi să fiţi voi, fii ai poporului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie sărbătoarea de prăznuire a înălţării la cer a Maicii lui Dumnezeu, şi iată, Eu, Domnul, şi Măicuţa Mea, şi cerul Meu, suntem deasupra cu coruri de îngeraşi şi cu slavă. Cântă, măi poporul Meu, cântă, fiule, cântă lui Dumnezeu, şi cerul cântă deasupra ta, popor credincios. Binecuvântată să fie această zi şi cuvântul Meu cel rostit din cer în această zi, şi iată, binecuvântată să fie crucea cea biruitoare, ridicată de fiii grădinii cuvântului Meu; binecuvântată şi sfinţită să fie de toţi sfinţii şi de toate puterile cereşti, spre bucuria lucrării de nou Ierusalim pe pământ.
Se rosteşte cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea aceasta, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Se binecuvintează şi se sfinţeşte întâlnirea Mea cu poporul Meu cel credincios. Se binecuvintează şi se sfinţeşte sfatul Meu cu poporul Meu. Luaţi aminte, voi, străjeri ai cuvântului, luaţi de la Mine şi daţi poporului Meu, cel ce crede cuvântului Meu. Luaţi aminte la glasul care vine de sus peste voi, peste grădina cuvântului Meu. Iată, vin deasupra cu cuvântul Meu. Luaţi-l şi daţi-i fiinţă în această carte, că Eu îmi hrănesc poporul Meu şi îl însoţesc cu glasul Meu aşa cum l-am însoţit pe poporul Israel cel de la început, pe cel credincios de la început, iar cel credincios de la sfârşit este Israel cel de la sfârşit. Pe Israel cel de la început l-am însoţit pe calea lui cu Mine; ziua, în stâlp de nor, iar noaptea, în stâlp de foc, iar cu cuvântul Meu mergeam pe deasupra şi îl spuneam proorocului Moise şi vorbeam cu Israel.
Pace ţie, poporul Meu Israel! Eu sunt deasupra ta şi te însoţesc prin cuvânt, precum pe Israel îl însoţeam cu stâlp de nor şi de foc spre pământul făgăduinţei, dar pe tine te însoţesc cu slava Mea cea prin cuvânt şi te numesc Israel cel de la sfârşit. Iată, Israele, ies în întâmpinarea ta cu cuvântul Meu, rostit pentru tine deasupra ieslei cuvântului Meu. Israel înseamnă popor credincios. Fii credincios, Israele, aşa cum a fost rămăşiţa lui Israel cu care am mai rămas după ce Israel s-a lepădat de Mine, că Eu din rămăşiţa cea credincioasă a lui Israel am făcut sărătură cu care am sărat pământul, măi fiilor. Şi cine au fost cei din rămăşiţa lui Israel? Au fost Petru şi Pavel şi Iacov şi Ioan şi toţi apostolii Mei, care au propovăduit numele Meu şi împărăţia cerurilor până la marginile pământului. Măi poporul Meu cel de azi, rămăşiţa aceasta a lui Israel am făcut din ea ceată de apostoli şi de prooroci şi de sfinţi şi am sărat tot pământul cu sarea cuvântului Meu, care curgea prin gura şi prin duhul acestor slujitori cereşti pe lume. Am sărat lumea cu cuvântul Meu prin ei, că Eu după înălţarea Mea aşa le-am spus: «Mergeţi şi propovăduiţi că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Mergeţi până la marginile pământului şi botezaţi pe cei ce vor crede, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin».
Şi iată, măi poporul Meu, tu eşti poporul cel de azi cu care vorbeşte Dumnezeu pe pământ, că Eu după ce am înviat am rămas viu, şi am rămas pentru om, dar omul n-a înţeles ce am spus Eu în vremea înălţării Mele la cer, că aşa am spus: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul vremurilor». Dar cel necredincios sau cel greoi la credinţă cum să creadă? Cum, măi Israele, să creadă cel necredincios că Eu grăiesc din cer peste tine? De aceea dau să ies cu tine înaintea lumii, ca să înţeleagă lumea că tu eşti trimisul Meu în lume, aşa cum am trimis şi pe apostolii Mei cei de atunci. Şi tu, ca şi ei, mergi acum ca să spui din nou ce au spus ei. Ei spuneau că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Şi ce este împărăţia cerurilor, măi Israele de azi? Oare, minţeau apostolii Mei Petru şi Pavel, care erau întâi dintre apostoli? Minţeau ei când spuneau că s-a apropiat împărăţia cerurilor? Ei spuneau acum două mii de ani, şi tu spui astăzi, tată. Dar ce este împărăţia cerurilor? Dar ce nu este împărăţia cerurilor? O, măi fiilor, împărăţia cerurilor nu este mâncare şi băutură, nu este însurat şi măritat. împărăţia cerurilor este mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, este sfinţenie şi curăţenie şi cuvânt de Duh Sfânt. Fiii veacului acesta se însoară şi se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fii ai împărăţiei cerurilor, aceia duc viaţă îngerească în trup, aceia nu se însoară şi nu se mărită şi trăiesc precum îngerii în ceruri, şi de aceştia are grijă Tatăl Cel ceresc, Care le este Tată lor. împărăţia cerurilor este cu tine, poporul Meu Israel de azi, pentru că tu ai înăuntrul tău tronul Meu, cuvântul Meu în mijlocul tău. Tu eşti poporul care Mă ai pe Mine, Domnul, în mijlocul tău cu povaţa Mea, cu porunca Mea, tată. Eu nu dau porunci decât celor ce au ales să asculte de Dumnezeu, dar cei ce fac după voia trupului lor, aceia nu sunt fii ai lui Dumnezeu, aceia sunt fiii veacului acesta.
Spune, măi poporul Meu, spune, tată, la lume, şi să nu taci; spune-i omului din lume să nu spună că e cu Mine. Dacă el e cu traiul veacului acesta, dacă nu se ia după poruncile Mele, să nu spună că e cu Mine, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul şi patimile şi poftele şi slava deşartă, care vine de la om». învaţă, poporul Meu, pe cel ce vine şi te întreabă ce vorbesc Eu cu tine; să-i spui şi tu aşa cum spuneau apostolii Mei, să spui că s-a apropiat împărăţia cerurilor şi să-i spui ce înseamnă taina acestui cuvânt dumnezeiesc.
Israele, să nu ieşi, tată, din împărăţia Mea, să nu ieşi afară din ea, că afară sunt câinii şi hulitorii şi mincinoşii şi desfrânaţii şi descântătorii şi slujitorii de trup şi proorocii mincinoşi, care spun că nu este Dumnezeu. Fii atent, Israele credincios, că proorocul mincinos de azi e viclean mai mult decât în vremile trecute, că acum el se foloseşte de învăţătura Mea ca să te facă să crezi că el este cu Dumnezeu. Fii atent, că el vine cu semne şi cu minuni ca să te desprindă pe tine din împărăţia Mea, că el are invidie pe tine când te vede că tu iubeşti sfinţenia şi el nu o iubeşte. Tu îl încurci în lucrul lui cel mincinos, că îl vădeşti că e mincinos. Minciună este cuvântul celui ce vorbeşte despre Dumnezeu, dar nu iubeşte sfinţenia şi cuvioşia şi adevărul cel cu viaţă sfântă. Proorocul mincinos şi-a împrumutat faţă smerită şi se foloseşte de numele Meu pentru ca să murdărească pe cei aleşi ai Mei, pe cei ce şi-au ales să-Mi slujească Mie. De unde, tată, şi-a împrumutat proorocul mincinos faţă smerită? De la minciună, măi fiilor. Faţa smerită e minciună, tată. Un creştin iubitor de împărăţie de cer, acela are o faţă senină şi sfântă şi dulce şi plină de lumină cerească; acela nu se ruşinează în faţa oamenilor. Unul ca acela împarte cer sfânt celor de pe pământ. Omul cu faţa smerită e mincinos, măi fiilor, şi nu cunoaşte smerenia. Acela îşi dă de gol minciuna dinăuntrul său şi e vădit de cel credincios care are pe Duhul Sfânt înăuntrul inimii sale. Mai e o clipă, şi proorocul mincinos va face ultimele semne şi minuni cu care va dărâma pe cei ce se clatină acum. Un creştin al împărăţiei Mele nu caută semne şi minuni, nu cercetează tainele facerii şi nu ispiteşte pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-a învăţat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuni omului. Eu sunt Făcătorul celor văzute şi nevăzute, şi nu va putea omul cel pământesc să pătrundă cu ştiinţa lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul aşa ceva, şi de aceea omul veacului acesta e mincinos, e prooroc mincinos omul ştiinţei veacului acesta.
Pe vremea lui Avraam când a văzut Dumnezeu că oamenii au înălţat un turn ca să se suie în el să cerceteze pe Făcătorul, ce am făcut Eu, Domnul? Am încurcat atunci limbile oamenilor, ca să nu se mai înţeleagă ce spun şi ce vor. Am încurcat limbile oamenilor mândri, şi tot aşa fac şi azi cu oamenii, şi nu le dau voie să pătrundă tainele cereşti. Iată, măi fiilor, că oamenii au primit amestecarea limbilor; a căzut acest blestem pe oamenii care au ispitit tainele Făcătorului. Tu să nu crezi, Israele, să nu crezi ce-ţi spune omul, că omul e mincinos, măi poporul Meu. Omul care a cercetat cele făcute de Făcătorul, acela a căzut din cunoaştere, acela a căzut şi nu mai este la faţa lui Dumnezeu, acela rămâne pământ şi pământ naşte, dar omul care se lasă născut din Dumnezeu, acela naşte cer şi Duh Sfânt şi rai şi foc ceresc pe pământ, acela slujeşte Cuvântului lui Dumnezeu şi nimic nu face fără Cuvântul.
Israele care ai pe Făcătorul în mijlocul tău, să fugi de omul care vorbeşte de la sine, că acela aiureşte, tată. Să fugi de omul pe care-l auzi că vorbeşte despre Dumnezeu fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să-L caute cu lumânarea în mână pe Dumnezeu, adică cu stăruinţă, adică cu împlinirea poruncilor sfinte în trup. Dar de omul necunoscut să fugi, creştine, că Domnul nu vine la tine necunoscut. Adu-ţi aminte că pe apostolii aleşi de Mine Mi-i făcuse Tatăl cunoscuţi, şi apoi vedeam că Eu Mă cunosc în ei, vedeam că-i cunoaşte Tatăl Meu. Fugi de omul care este necunoscut de Tatăl, fugi, măi fiule creştine, căci cel necunoscut e cursă pentru tine. Nu te lua după om, Israele, că omul şi-a făcut împărăţie care-i ţine de cald aici, şi este luat din ea, şi nu-i ţine de cald. Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, şi va zice că înviază mortul, şi îl va învia în faţa ta, dar acela nu e mortul, şi e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morţi; Eu, şi nu proorocul mincinos, care-ţi aduce în faţă trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de şapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înţelepţi, ca să-şi facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că aşa păţesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viaţă şi face o mulţime de lucruri. Omul cu curaj face azi una, mâine alta, până ce-L uită pe Dumnezeu, şi apoi nu mai are călăuza în faţă şi se face sieşi călăuză. Nu te lua după om, măi poporul Meu, şi tu să stai de mână cu cuvântul Meu, care te învaţă sfinţenia şi împărăţia cea din cer. Omul s-a băgat în pământ să cerceteze, s-a suit în cer să cerceteze, s-a băgat în mare să cerceteze, s-a băgat în om să cerceteze, măi fiilor, şi zice omul că ştie. O, bietul de el, că e numai trup fără duh, şi am să-l ruşinez pe omul trufaş, că am să iau soarele de pe cer şi am să-l mut în cel credincios, şi va lumina din locaşul credinţei, din fiul credinţei, ca să descopăr ce este înţelepciunea. înţelepciunea este frica de Dumnezeu. înţelepciunea este în omul care are pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt stă în vas curat, în om curat, om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
O, poporul Meu, stau de patruzeci de ani în mijlocul tău şi te hrănesc din cer cu bucătura, cu cuvântul Meu, cu foc de Duh Sfânt te hrănesc, ca să te folosesc pentru curăţirea pământului, să-l curăţ de prostie şi de minciună şi de semeţie pe omul cel de pe pământ; să ştie de la tine omul de pe pământ că altceva înseamnă să fii, şi să fii veşnic.
Eu pe vremea credinciosului Avraam M-am coborât peste oameni şi am încurcat limbile oamenilor care ispiteau tainele Făcătorului. Dar acum, iată ce am făcut, că am venit iar pe pământ şi Mi-am ales un popor pe care Mi l-a dat Tatăl, şi în mijlocul căruia Eu descurc limbile de pe pământ şi le vădesc învelitoarea cea mincinoasă, pieliţa limbii mincinoase o vădesc, şi aduc poporului Meu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este cunoscătorul, nu omul. Cămaşa Duhului Sfânt e scumpă, tată, şi nu se îndură omul s-o cumpere, că omul trebuie să dea pe ea tot ce are rău, nu tot ce are bun. Şi cum aşa? Aşa este, măi fiilor, şi mare taină este aceasta. Cămaşa Duhului Sfânt, trebuie să dai pe ea tot ce ai tu mai rău, omule, toate poftele, toate patimile, toată nepăsarea şi minciuna, toată puterea ta cea stricăcioasă de suflet şi de înţelepciune, toate păcatele tale trebuie să le dai în schimbul ei; să te speli de tine şi să iei cămaşa Duhului Sfânt pe tine. Eu sunt acest veşmânt; Eu, cu viaţa Mea în tine; Eu, cu lumina Duhului Sfânt în tine, că omul, până nu se dă pe sine în schimbul Duhului Sfânt, nu poate avea calea sub picioare. Unul ca acela calcă în gol; unul ca acela nu este. Acela poate deveni un om viu prin moartea patimilor şi a poftelor sale. Iată, Israele, iubitul Meu popor, tu aşa M-ai dobândit pe Mine, şi de ce, oare, se mai miră de tine cel necredincios, care nu crede că Eu grăiesc cu tine din cer? Eu grăiesc din cer, şi tu Mă auzi, dar nu Mă auzi tu, ci Duhul Sfânt, Care glăsuieşte cu Mine în tine şi deasupra ta. Tu ai venit la ieslea cuvântului Meu, şi Eu iau din iesle şi te îmbucăturesc şi te bucur, măi poporul Meu, şi cobor din cer deasupra ta şi las cuvântul Meu peste ieslea cuvântului. Acesta e cuibul unde se lasă cuvântul Meu pentru hrana poporului Meu.
Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Păstorul tău, Israele, iubitul Meu popor, şi n-a fost de când e veacul o aşa lucrare cerească pe pământ. Eu sunt glasul, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, şi am ales un vas sărac şi uitat, şi am suflat peste el Duh Sfânt şi l-am umplut până sus, până ce a început să izvorască din el râul vieţii peste pământ, că din acest sătuţ am ridicat o vlăstărică firavă şi am pus apă la rădăcina ei, până ce s-a făcut copac mare, de s-au sălăşluit în el păsările cerului. Cine este copacul, tată, şi cine sunt păsările cerului? Copacul sunt Eu, Domnul, Care am fost sălăşluit cu Duhul Meu Cel Sfânt într-o unealtă de lucru, într-o inimă cerească, într-o copilă, o trâmbiţă din care am glăsuit Eu pe pământ în vremea aceasta de sfârşit. într-o vlăstărică din satul acesta, în inima ei am avut Eu sălaş, şi prin gura ei, Eu, Domnul, am glăsuit cuvântul Meu unui popor chemat la această lucrare cerească. Iar păsările cerului sunt inimile fiilor poporului Meu, care s-au sălăşluit cu duhul lor în Duhul Meu, ascultându-Mi cuvântul şi împlinindu-l. Şi iată, această copilă vlăstărică este acum luată la cer şi lucrează din cer de lângă sfinţi, căci nimeni nu este să fi lucrat pentru Dumnezeu şi să nu fie viu în vecii vecilor. Aşa şi tu, poporul Meu iubit, vei fi viu pe veci dacă Mă vei asculta până la arătarea Mea pe nori.
O, popor creştin, Eu, Domnul, am lucrat ca să dau libertate credinţei tale şi te-am ajutat să fii şi azi cu Mine, împlinind voia Mea, că dacă am luat-o pe Verginica la cer, Eu te-am pregătit şi mai departe, ca să ajung cu tine până la zilele biruinţei, ca să-Mi aduc aminte de paşii tăi care au umblat pe cărăruţele tainice ale satului acesta, de veneai la izvorul cuvântului ceresc. Atunci veneai pe furiş, iar acum vii cântând, tu şi fiii tăi, popor iubit de Dumnezeu. Te strecurai pe furiş, ca să ocroteşti vasul Meu prin care vorbeam cu tine, să ocroteşti trâmbiţa Mea din care-ţi glăsuiam ţie cuvântul Meu ceresc, că stătea în calea ta vânătorul lui antichrist ca să te dea pe mâna prigonitorului, ca să-Mi bage unealta Mea la tăcere, la închisoare, măi poporul Meu, căci aşa au suferit toţi cei care au stat în lucrul Meu ceresc. Am suferit în om, în omul care a purtat în el Duhul Meu Cel Sfânt, căci Verginica a fost locaşul Duhului Meu Cel Sfânt, şi lumea n-a ştiut. Numai tu, poporul Meu, numai tu, tată, ai ştiut şi ai văzut ce am lucrat Eu peste tine, şi iată, tu eşti martorul Meu şi eşti cu Mine, tată, căci te-am trecut prin vreme cu ceaţă şi te-am adus la zilele tale de sărbătoare, şi iată, cuvântul Meu coboară şi azi înaintea ta, căci Verginica are rodul în picioare, are ucenici, şi ucenici din ucenici.
Ferice celui ce a crezut până azi lucrării Mele cereşti cu care am fost sălăşluit în satul acesta, în vasul acesta din care Eu am glăsuit pe pământ. Aşa au fost fiii credinţei între necredincioşi şi aşa au mers cu Mine prin vreme. Aşa te am Eu pe tine, poporul Meu, răsad şi rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, şi iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani de mers prin duh de necredinţă, şi azi Mă întorc înapoi cu tine şi îţi fac loc ca să mărturiseşti lucrarea Mea cerească şi vremea profeţiei Mele, căci Eu prin Verginica am profeţit, şi prin tine vin să împlinesc cele profeţite vreme de patruzeci de ani. Eu am profeţit; Eu, şi nu ea. Ea a fost vasul în care am stat Eu cu Duhul Meu Cel Sfânt, cu cuvântul Meu prin glasul ei, că şi acum două mii de ani când am venit din cer, tot printr-o fecioară am venit ca să iau trup văzut între oameni, Fecioara care se numeşte Maica lui Dumnezeu. Iar acum, pentru naşterea Duhului Meu Cel Sfânt, tot printr-o fecioară am venit în mijlocul unui popor credincios, şi l-am hrănit cu Duhul Sfânt pe poporul Meu, pe tine, măi Israele, tot printr-o fecioară, tată. Măicuţa Mea, Fecioara mamă, dacă a avut însoţitor pe Iosif, logodnicul ei, a fost ca s-o îngrijească şi ca s-o ocrotească pe ea şi pe Fiul ei, pe Mine, măi fiilor, în vremea Mea de copil. Şi Verginica, dacă a avut cu ea un însoţitor pe care-l ştie şi satul acesta, n-a fost trupeşte însoţirea, şi a fost duhovniceşte, pentru ocrotire, pentru acoperirea tainei Mele, şi ea a fost vas curat pentru Dumnezeu, pentru Duhul Sfânt, Care intra în trupul ei pentru glăsuirea Mea prin ea. Prin ea s-a născut cuvântul Duhului Sfânt vreme de douăzeci şi cinci de ani, din anul 1955 şi până în anul 1980 când Eu, Domnul, am venit şi am luat-o la cer, şi ea lucrează acum din cer, de lângă Mine peste poporul Meu, peste poporul ei, căci ea a născut acest popor, ea, din cuvântul Meu sălăşluit în ea, popor născut prin cuvântul Meu, popor născut de sus, din cuvântul cel din cer coborât în vas ales de Dumnezeu.
Aceasta este lucrarea Mea prin Verginica, lucrarea Mea cerească de azi, iar azi cobor cuvântul Meu pe nori până deasupra ieslei cuvântului Meu, până deasupra acestei grădiniţe cereşti, care se numeşte grădina cuvântului lui Dumnezeu, iar cei ce stau la gura acestui izvor de cuvânt venit din cer, aceia sunt copiii cei străjeri în calea cuvântului. Ca un râu de cuvânt curge cuvântul Meu din cer peste această grădină aleasă de Mine ca să-Mi fie iesle a cuvântului Meu cu care-Mi pregătesc poporul pentru slava întoarcerii Mele pe nori. îngerii care au venit în clipa înălţării Mele la cer au spus apostolilor care M-au văzut ridicându-Mă în sus, au spus că «Acest Iisus, Care Se suie acum, tot aşa va veni iar, precum S-a suit». Şi iată-Mă venit prin cuvânt, căci cuvântul coboară din cer ca să-Mi pregătesc cărarea întoarcerii Mele, ca să pregătesc sfinţenia şi curăţenia poporului care Mă va întâmpina la întoarcerea Mea. Iată, Eu Mă întorc, Eu vin curând, şi voi găsi lumea nepregătită, că lumea nu vrea să-şi pregătească viaţa, lumea şi acum bea şi mănâncă şi se însoară şi se mărită şi se naşte şi nu are timp să se pregătească. Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, acela nu se înveşmântează pentru Dumnezeu, dar tu, poporul Meu, Mă iubeşti şi asculţi glasul Meu ceresc şi te hrăneşti cu cuvântul Meu şi creşti şi înviezi din ce în ce mai mult, până la ziua când Eu Mă voi lăsa văzut în nori, şi apoi în mijlocul celor ce Mă aşteaptă să vin. Şi tu vei fi cel ce vei cânta, măi Israele, vei cânta în ziua aceea cântarea îngerilor care vor anunţa întoarcerea Mea, că în ziua aceea va cânta cerul şi pământul: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”. Tu eşti cel ce cânţi şi azi în jurul ieslei cuvântului Meu. Cântă, tată! Eu sunt deasupra ta cu cerul şi te scriu mereu în cartea Mea, şi cartea aceasta va mărturisi că tu eşti poporul Meu.
Lumea cântă şi ea când se adună la biserică, dar nu ştie ce cântă, nu simte ce cântă, că lumea are lumea ei, are dumnezeul ei, nu Mă are pe Mine de Dumnezeu. Lumea iubeşte păcatul, şi Eu nu stau cu omul care se hrăneşte cu plăcerea păcatelor. Eu sunt din cer, Eu sunt fără de păcat, dar lumea nu vrea să se lase de păcat şi să Mă aleagă pe Mine. N-are lumea timp de Dumnezeu. Ea, în loc să meargă la biserică în ziua Mea de sărbătoare, ea merge la târg, la bâlci şi la treburile ei, şi nu se va ierta în veac acest păcat, şi va fi ispăşit de cei ce stau în nepăsare de Dumnezeu, căci aşa vor fi găsiţi de ziua venirii Mele. Ziua Mea vine ca o cursă şi îl va prinde în cursă pe cel ce n-a avut timp să-L aibă pe Domnul de tată. Pântecele este dumnezeul lumii, pântecele şi munca pentru pântece şi atâta, căci omul lumesc şi-a uitat menirea şi L-a uitat pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Poporul Meu, iubitul Meu popor, să fii pildă pentru lume, măi poporul Meu, pildă de sfinţenie şi portiţă pentru omul din lume, ca să vină lumea la Dumnezeu. Eu te învăluiesc pe tine cu glasul cuvântului Meu, iar tu să dai lumii apa cea vie a cuvântului Meu, să meargă lumea după Mine şi după tine, poporule creştin. Să te vadă slujitorii bisericilor şi să se uite ce va să zică ortodoxie întru trăirea ei şi să nu te mai hulească, să nu te mai vorbească de rău, că pe Mine Mă vorbeşte cel ce te vorbeşte pe tine de rău, pentru că Eu sunt cu tine şi te hrănesc cu cuvântul Meu venit la tine pe nori. Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în faţa slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creştin, popor al cuvântului Meu, tu grăbeşti venirea Mea cea văzută. Eu ţi-am făgăduit biruinţa ta cu Mine, şi iată, azi, cine te urmărea şi te strângea în cătuşe, aceia te ocrotesc pe drumul slavei tale cu Mine. Iată, judecătorii tăi au trăit să vadă veşmântul slavei tale, căci tu te ascundeai cu Mine şi cu lucrarea cuvântului Meu, şi acum eşti viu cu duhul şi cu trupul dacă M-ai ascultat, şi îmi aduci zile de serbare cerească, cu cântec şi cu bucuria inimilor tale, popor iubit de Dumnezeu. Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată. De acum încolo, cântă! Cântă şi aşteaptă-Mă! Dar să Mă strigi să vin, că dulce este pentru cer glasul strigării tale, glasul rugăciunii tale. Şi de ce aşa? Pentru că tu iubeşti curăţenia şi sfinţenia şi pe Duhul Sfânt.
Mă doare adânc, am rană adâncită, căci slujitorii bisericii nu mai iubesc curăţenia şi sfinţenia şi pe Duhul Sfânt. Plânge cerul sub apăsare, că biserica Mea care s-a născut acum două mii de ani a avut viaţă puţină pentru Domnul ei, şi mai mult pentru ea a avut viaţă. Dar acum doare adânc, doare rău, că Mă duc rănit şi plec rănit de la întâlnirea Mea cu sufletul bisericii, că biserica Mea se strânge cu trupurile, dar cu duhul ei este slabă, este goală de Duh Sfânt, căci Duhul Sfânt, măi fiilor, nu-Şi află lărgime şi lucrare în omul care stă amestecat în păcate şi în plăceri trupeşti. Nu poţi să spui acestora că îl rănesc pe Duhul Sfânt, nu poţi, că ei se simt stăpâni pe Duhul Sfânt, pe darurile Duhului Sfânt, iar pe tine, care stai sub ploaia cea de har a cuvântului Meu, nu te cunosc aceştia că eşti cu Mine.
Cine te iubeşte pe tine, acela are pe Duhul Sfânt. Cine nu te iubeşte pe tine, poporul Meu, acela nu Mă are pe Mine, căci cu tine se împlineşte ceea ce s-a întâmplat şi cu Mine, că nici pe Mine nu M-au iubit şi nu M-au primit slujitorii lui Dumnezeu; nu M-au cunoscut. Şi de ce nu M-au cunoscut? Pentru că erau în duhul lor şi nu în Duhul Meu. Aşa şi cei de azi din biserică, te resping pe tine, te vorbesc de rău, şi s-a cunoscut cine au fost aceia care te vindeau pe tine, poporul Meu, căci cu lingura îţi dădeau, şi prin spate te vindeau, şi au voit cu tot dinadinsul să te distrugă. Da’ de unde, tată! că Eu i-am vădit şi M-am ridicat să te ocrotesc şi să arăt slujitorilor bisericii, care te prigonesc, să le arăt ortodoxia ta şi educaţia ta de la Mine, că ei nu s-au lăsat educaţi de legea Mea cea sfântă, şi stau cu cărţile pe masă, şi ei nu cunosc cartea Mea şi viaţa Mea. Cine cunoaşte viaţa Mea, acela se ridică să împlinească lucrarea Duhului Sfânt, acela are rod de viaţă şi de cer, dar cine n-are acest rod, acela nu Mă cunoaşte pe Mine.
Nu te teme, poporul Meu, Eu de ai Mei am fost prigonit, Eu de ai Mei am fost dat în mâna lui Pilat şi a lui Irod. Şi tu tot aşa ai păţit, tot aşa este şi azi. Nu te teme, poporul Meu, nu te teme tu. Tu stai sub cortul Meu şi vino mereu spre Mine, spre Domnul Dumnezeul tău, Care te creşte şi te iubeşte şi te ocroteşte. Tu vei fi cel ocrotit, cel iubit, şi fiarele care dau să te muşte pe tine li se vor strepezi dinţii şi vor rămâne fără dinţi şi vor rămâne fără limbă, căci limba care te înţeapă pe tine azi, va fi să putrezească de vie, ca să nu mai înţepe pe fiii cuvântului lui Dumnezeu. Vino, tată, cu bărbăţie de Duh Sfânt, vino spre biruinţă. Lasă-i pe necredincioşi şi uită-te la cer şi roagă-te pentru cei ce te împung. E vreme de necredinţă, e vreme de întuneric, dar tu mergi cu lumina cuvântului Meu înaintea ta şi lasă-Mă pe Mine să ocrotesc în lături, că Eu am adus mereu cu Mine cordon de îngeri şi de sfinţi, care te împrejmuiesc de jur împrejur, şi nu te mira de cei din biserică, de cei care dau în tine nu te mira. Eu, Domnul, îi voi aduce cu fruntea la picioare şi îi voi îndemna spre pocăinţă, dar dacă nu vor avea aplecare, nu pot să-l iert pe cel ce nu se întoarce pocăindu-se, căci aşa este scris: «Dacă cel ce ţi-a greşit se întoarce pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce iartă-l, dar dacă nu se întoarce, pe cine să ierţi? pe cine să tragi de la pieirea care va prinde sub ea pe cei necredincioşi? Ca să fii credincios, înseamnă altceva decât înţelege omul vremii de azi. Ca să-L ai de tată pe Dumnezeu, altfel înseamnă decât înţelege omul veacului acesta. Omul veacului acesta nu mai are învăţători de la Mine peste el, că învăţătorii de azi nu mai au putere să ridice pe om din păcate şi din nepăsare, de vreme ce nu le place nici lor să stea în Duhul Sfânt al cunoaşterii cereşti. Eu aş voi să iert pe tot sufletul dacă se întoarce la Mine, dar nu ştie omul ce va să zică să se întoarcă la viaţă dumnezeiască, fiindcă omul şi-a vândut trupul poftelor şi lăcomiei şi frumosului cel de azi, şi nu mai simte binele cel adevărat.
Nu te întrista, poporul Meu iubit. Eu vin să te mângâi cu Duhul Sfânt, cu cuvântul sfânt. Lasă, tată, să se împlinească şi cu tine Scripturile care sunt scrise demult, căci şi atunci, demult, demult, Eu am grăit pe pământ prin prooroci despre venirea Mea între oameni, şi apoi am venit coborând din cer şi am împlinit ce am profeţit prin prooroci. Am profeţit că Mă va răstigni poporul Meu, că Mă va vinde slujitorul Meu, şi au fost adevărate cele profeţite. Lasă să se împlinească şi cu tine Scripturile, că Duhul Meu Cel Sfânt a profeţit din gura Mea că voi veţi fi scoşi afară din biserici, copii ai poporului cel ales din lume, cel deosebit din lume ca să fii poporul cuvântului Meu. Şi să ştii că Eu azi îţi profeţesc cuvânt nou, şi să te uiţi să-i vezi împlinirea. îţi profeţesc din cer că orice ispită venită împotriva ta este o cărare spre bine şi spre slava ta, popor al cuvântului Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar tu eşti popor al Cuvântului lui Dumnezeu. îţi profeţesc azi de cei din biserică, de cei ce au pus mâna lor pe cheile împărăţiei Mele, că acelora în curând le vor cădea cheile din mână, căci pe tine, care eşti cu Mine, nu te-au cunoscut, şi te-au hulit ca pe un rătăcit, ca pe un popor fără de Dumnezeu. Eu nu aşa am lucrat, dar aceştia nu au lucrare asemenea cu Dumnezeu.
Vine, tată, ziua să Mă socotesc cu lucrătorii viei Mele, şi le voi cere rodul lor, şi le voi cere culesul şi fructul şi talanţii, şi în ziua aceea ei vor fi cu mâinile goale înaintea Mea, iar tu vei fi pregătit să-ţi dau via în primire, şi Eu să stau cu tine la masă şi să te slujesc, aşa cum şi tu azi stai în numele Meu înaintea cuvântului Meu. Voi împlini Scripturile de azi cu tine, popor al Domnului, şi le voi da un semn celor necredincioşi, dar Eu vă spun că le-am şi dat, şi ei nu s-au uitat la tine, şi dacă s-au uitat, nu te-au cunoscut al cui eşti tu, popor al Domnului, că Eu am stat cu tine sub obroc până azi, dar azi ies cu voi, măi fiilor, şi voi veţi fi semne între neamurile pământului.
O, popor al Noului Ierusalim, până şi păgânii neamurilor au profeţit venirea ta în lume, că tu eşti născut de cuvântul Duhului Sfânt, eşti născut de sus prin botezul cu Duhul Sfânt al cuvântului Meu cu care te umbresc de patruzeci de ani. Numai cei ce stau în numele Meu peste biserică, numai aceia nu vor să te cunoască pe tine că eşti de la Mine, popor al Domnului. Când am venit Eu întrupat din Fecioară, au venit magii popoarelor păgâne profeţind lui Israel naşterea Mea, naşterea împăratului lumii. Erau aceştia prezicători şi cititori ai semnelor vremilor, şi erau sfătuitorii împăraţilor neamurilor aceşti profeţi ai semnelor vremilor. Şi am trimis pe arhanghelul Meu în chip de stea în calea lor, şi mai degrabă au crezut profeţii păgânilor că S-a născut împăratul Cel ceresc prunc în Betleem, dar Israel n-a crezut de la cei care au avut pe arhanghelul Meu călăuză până la ieslea Mea. Tot aşa au profeţit mulţi şi azi despre naşterea unui popor sfânt şi curat şi neprihănit cu credinţa, şi iată, să ştii, poporule iubit, că mai mult te vor cunoaşte pe tine păgânii că eşti poporul Meu, născut din cuvântul Meu, iar la cei ce se zic că sunt ai Mei nu le mai fac cunoscut nimic din tainele Mele. La cei ce au ascuns Scripturile venirii Mele pe nori nu le mai desfac nici o taină, şi vor fi luaţi pe neştire de slava care vine cu Mine şi care va prinde sub ea toată semeţia omenească şi trupească.
Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi şi vei înflori şi vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numeşte locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.
Eu, Cel ce am trecut cu trupul prin moarte, Eu, Cel ce am înviat cu trupul cel răstignit, Eu, Domnul, Cel ce sunt cu trupul ridicat la cer, în curând voi sta deasupra României cu slava Mea descoperită. Nu mai trimit pe arhanghelul Meu, şi voi veni Eu, însoţit de trupul Meu cel luat de la Duhul Sfânt şi din Fecioară, şi Mă voi slăvi cu slavă mare peste ieslea cuvântului Meu, peste această grădiniţă, peste această piatră nouă şi sfântă, şi se vor auzi cântecele îngerilor din cer şi ale celor de pe pământ: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce vine întru numele Domnului!”, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Eu, Domnul, am ales-o pe România, şi cine poate să-Mi tulbure planurile? Eu aşa am binevoit; Eu, şi nu tu, poporule al Meu din mijlocul României. Eu am voit să-ţi aduc ţie cuvântul Meu şi să te chem să fii poporul Meu, poporul cel mic, deosebit din lume ca să fii poporul primirii cuvântului Meu de azi, al Scripturilor Mele care sunt scrise azi de cer şi de tine. Eu profeţesc şi împlinesc cer nou şi pământ nou. Nu-i nimic dacă slujitorii bisericii nu voiesc să vin. Ei vor rămâne cu zidurile, şi zidurile lor vor striga împotriva lor. Biserica Mea nu este zid rece de piatră, şi este duh viu şi ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, şi este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuţi din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că aşa i-am spus: «Cine nu se naşte de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăţiei Mele», şi iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, şi sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoţitorul fiilor lui. Aşa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos şi a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.
Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuţul Meu popor, puţinul Meu cel mai de preţ. Aşa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?». De ce am spus Eu aşa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profeţit, Eu, Care ştiam şi vedeam până la sfârşitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credinţă, şi cu el voi însămânţa şi voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer şi nu de pe pământ.
Popor al Noului Ierusalim, stai, tată, să fii împlinitorul Scripturilor Mele, stai sub ploaia harului Meu şi cântă, poporul Meu, iubitul Meu Israel de azi, că aşa a rămas numele poporului cel ce crede în Dumnezeu Iisus Hristos. Israele, popor al Ierusalimului cel din cer, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
E sărbătoarea Maicii lui Dumnezeu, sărbătoarea înălţării ei la cer, la Fiul ei. Ierusalime, cântă Măicuţii Mele cântare de slavă, cântă cântarea cerului, Ierusalime nou. Să audă România, măi poporul Meu. Să se nască din cer România şi să fie cerească ţara alegerii Mele. Să fie binecuvântată România Mea cea cerească şi unsul ei cel de la Mine, căci unsul României se roagă pentru tine, Românie blagoslovită de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt.
Să cânţi, Ierusalime, de pe pământ şi până-n cer să cânţi, căci cântul tău de slavă este luat de aripile cerului şi purtat din slavă în slavă. Binecuvântat să fii, poporul Meu cel nou, şi binecuvântaţi să fie cei ce te iubesc pe tine, cei ce cred că tu eşti de la Dumnezeu în lume. Toţi cei ce au inima curată pentru tine, să fie binecuvântaţi şi să cunoască rodul binecuvântării Mele, că aşa plătesc Eu celor ce te iubesc pe tine. Le plătesc şi celor ce nu te iubesc, le plătesc cu munca lor, muncă şi răsplată.
Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos şi mai cereşte aşa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, şi fac cer nou şi pământ nou şi om nou şi veac nou şi ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânţa cer nou şi pământ nou, la cuvântul Meu.
Pace vouă, şi Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbaţi cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace şi imn de slavă veşnică să iasă din piepturi pline de rodul credinţei întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou.
Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Duhul Sfânt Se lasă peste voi prin cuvântul Meu cel ce vă sfinţeşte. Sfinţeşte-te, Ierusalime, şi păstrează-te cu veşmânt de slavă. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Duhul mângâierii să te înmugurească, Ierusalime. Pace ţie de la Domnul Dumnezeul tău!
Eu sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu grăiesc pe româneşte şi binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ţie, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.
Binecuvântată să fie călătoria ta spre ale tale, popor care ai venit la serbare cerească. Eu sunt cu pacea Mea peste tine. Amin, amin, amin.
28-08-1994
