Teme


România : Ţara Strălucirii, Noul Ierusalim, Noul Canaan, Noul Eden

... O, copilaşii Mei iubiţi şi trudiţi! Vă plac aceste plaiuri? Vă plac aceşti munţi? O, parcă ar fi munţii Sionului! O, ţărişoară mică, dar frumoasă, ţărişoară împilată, Maica Mea te-a ales să fii grădina sa, şi de aceea te voi pieptăna de toată mătreaţa ta. O, Românie, Românie, care eşti plină de bogăţie, am să te scutur şi am să fac curat în tine, pentru că am multe moaşte de sfinţi în vatra ta.


***

... Fericită ţara şi fericit poporul şi fericiţi sunt toţi nemuritorii care trăiesc prin poporul român, căci se vor bucura cu toţii de mila lui Dumnezeu pentru poporul român pe care a vrut bunul Dumnezeu să-l aleagă dintre popoare, poporul cel mai umilit, crunt încercat de vitregia celor puternici, exploatat, ameninţat, invadat, torturat, vândut şi cumpărat la fiecare război, pildă de asemănare a unui popor primitor în care din aproape fiecare neam i s-a putut alătura şi vieţui, înfăţişând măreţie plăcută şi fiind făcut ca să fie pildă de contopire universală într-un singur popor, cu o dreaptă şi sfântă credinţă, fiind cel mai ridicat popor din lume, spre a oferi găzduire tuturor popoarelor de pe faţa pământului.

... Aşa cum a ales Mântuitorul pe iubiţii Săi apostoli din Galileea, cea mai de seamă provincie din acea vreme cu cea mai dârză credinţă care străluceşte în adevăr şi astăzi, aşa a ales poporul român şi ţara română ca să fie altar de viaţă pilduitoare, iar poporul român, popor de jertfă mântuitoare, pus în slujba mântuirii tuturor.


***

... Pe vatra românească sunt trupurile sfinţilor, că de mult ar fi fost împărţită România, dar trupurile lor, fiind în vatra României, Maica Mea s-a rugat să vă ocrotesc, că de nu s-ar fi rugat, de mult v-aş fi lăsat în bătaia vânturilor.


***

Stâlpilor, se pregăteşte noul Canaan. Nu e în trup puterea voastră, ci e în duh. Nu vă descurajaţi că nu puteţi, căci puterea este în duh.


***

O, florile Mele, o poporul Meu, vine Canaanul la tine!


***

... Să ştiţi că ţara Mea e ţara românească. Să pună ea temelie duhovnicească. Vine Domnul să facă în ea credinţă duhovnicească, unde se vor sădi mii şi milioane de trandafiri, mii şi milioane de pomi. Duhovniceşte grăiesc.


***

... Dacă Preasfânta Fecioară Maria n-ar fi plâns şi nu s-ar fi rugat pentru această ţară care este în picioarele acestor puhoaie, care puhoaie au călcat orice legământ, o, tată, de mult ar fi fost nimicită! Dar dacă această ţară nu se va curăţi, să ştiţi că nu va scăpa necurăţită şi nu va scăpa nespălată.


***

... O, cine va răspunde de acest cămin românesc? Cine va răspunde de această ţară? Pe acest pământ erau nişte stupi de miere. Românie, cine te ştie, Românie? Îţi zic ţie, Românie, unde e brăţara pe care o purtai la mână? Ţi-au luat-o ţările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinereţea de pomană. Cu câte cruci am sfinţit acest pământ! Dar acum nu mai sunt. Ţine-te bine, Românie, ţine-te bine, că vei rămâne fără lumină. Vei bâjbâi ca omul fără vedere şi vei înfometa ca omul fără avere, care nu va avea unde semăna recolta sa, căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta şi nu vei mai avea unde păşuna vita ta; nu vei mai avea pomii şi grădina ta. Vai de tine, române păcătos şi fără de Mine! căci vei fi rob la lume străină, care vine mereu peste tine. Nu ţi-ai păstrat lucrul pe care ţi l-am dat, şi te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă.


***

Zice Preacurata Maica Mea: „O, Doamne, copilul meu, cum Te mănâncă şi omul bun şi omul rău, ca lupii, şi nu crede, nu crede că eşti Dumnezeul ceresc! O, Fiul meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? Înainte de a veni, nu era lucrul acesta care s-a făcut, nu era. Spune-mi şi mie, Fiul meu, ce se va întâmpla cu acesta care mănâncă şi bea din Sângele Tău şi nu vrea să fie îngeraşul cerului, nu vrea să intre în armata Ta?

O, creştine, creştine, mult, mult timp am plâns eu pentru tine! O, creştine, mult am stat în genunchi şi m-am rugat la Fiul meu să-ţi ierte păcatul tău cel greu, că nu-l mai poate ridica nimeni, şi nu mai are loc sub soare, atât s-au făcut de mari păcatele voastre. Nu mă adresez la ţările străine, pentru că acelea sunt păgâne. Mă adresez ţării române, că nu e păgână, ci e o ţară română, în care Dumnezeu Îşi va face planul Său pe care-l are de făcut. Deşteaptă-te, creştine, din somnul cel de moarte!“.


***

... Veţi vedea în ţările apropiate cum stau numeroase trupe şi aşteaptă să intre în ţara românească. Nici cât vârful de ac nu va rămâne gunoi în ţara românească, şi nu vor mai intra străinii, că nu vor putea, şi vor zice: „Am pe fratele meu în această ţară şi vreau să merg la el. Am pe tata şi pe mama în această ţară şi vreau să merg la ei. Am pe fiul meu în această ţară şi vreau să merg la el“. O, nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat.


***

Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi.

... Şi împăratul, şi argatul are pe necuratul. Dumnezeu e supărat, şi tot cerul e supărat, şi Maica Domnului e supărată, pentru că toată ţara românească e întinată. Se cade să fie plâns şi suspin între creştini.

... Ţărăncuţă, unde este cânepa şi meliţa? Făceai cămăşuţă de câlţi şi costum alb ca zăpada. Şi Domnul poartă hăinuţă de in, cămăşuţă de in. Şi îngerii poartă tot asemenea. Eu nu vă înfrunt. Fiţi desăvârşiţi, ca să puteţi trăi în vremurile friguroase.


***

Măcelărie goală va fi în ţară. Ţara românească, o va curăţi Dumnezeu de tot gunoiul său şi o va face grădină binecuvântată.


***

... Această ţară românească se evaporă. De ce? Pentru că această ţară e o ţară sfântă, e un popor creştin, dar la numărătoare a fost una, şi acum e alta.


***

... Ocrotim România. Ierusalimul cel vechi este acolo unde au fost patimile Mele cele mai crâncene, iar Ierusalimul cel nou, în curând îl veţi vedea unde e dacă vă pregătiţi. Ierusalimul cel nou este România. Judecata de apoi este în România.


***

... Măicuţa Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost ţară sfântă şi pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana şi pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuţei:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!“.

E mare acest cântec şi e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuţa, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuţa Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana îşi face loc fără să vrei şi îl duce şi în gurile rele. Toate guriţele să repete la rugăciune acest cântec pentru ţara Mea.


***

... Se duc oamenii să vadă ce e acolo, la Ierusalim, dar Ierusalimul cel nou aici e, tată, şi veţi vedea minuni. Lumea vede Ierusalimul patimilor Mele, dar Ierusalimul cel nou e aici.


***

... Preoţimea nu ştie că aici se clădeşte Ierusalimul cel nou. Acum el e ascuns; nu vreau să-l dau pe faţă. E aşa cum ai începe o casă, şi cei ce au început lucrul s-au îmbolnăvit, şi am făcut rost de alţi lucrători şi tot îl termin.


***

Această rugăciune rostită de Măicuţa Mea şi prin guriţele voastre, s-a împlinit, ca România să fie scoasă şi scuturată de murdăria lui satan şi de întunericul ce o copleşise.

Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinşi, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor şi v-am dat cuvânt să staţi cuminţi şi să înteţiţi rugăciunea, şi iată, am întors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

... Românie, Românie, ţara Mea sfântă şi iubită! Ce te copleşise! Ce te păcălise!

Fiţi atenţi, că acum este prag de sfârşit de veac. România va deveni Noul Ierusalim şi veţi vedea cu ochii că Dumnezeu a fost şi este cu voi.


***

asta îmi este misiunea, şi e misiune pentru învierea cea mare şi pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ, ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o aşteaptă, căci strălucirea care o aşteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toţi proorocii, pentru că România este Canaanul în care va trăi şi va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele şi peste toate înălţimile, căci în vremea aceasta Domnul alege iarăşi Ierusalimul, şi Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.


***

Trebuie să descopere Dumnezeu poarta de intrare în Canaan, şi aceasta este lucrarea pe care trebuie să o desăvârşim. Iisus Hristos este uşa, şi trebuie să fie înţeleasă această intrare, fiindcă nu se poate sări peste poartă în acest staul al nestricăciunii, adică al veşniciei, că vor intra înţelepţii pământului pe ea, dar va trebui să ştie aceştia că uşa aceasta şi cheia acestei uşi este Iisus Hristos, Care a arătat cum se deschide această uşă.


***

Se aude glas cu tărie, care strigă: cine va vorbi pentru Mine?

Iată, suflu duh de trezire peste popoare, să trezesc duhul descoperirilor peste înţelepţii pământului, ca să ştie că Eu sunt Dumnezeu. Vin să netezesc potecile, vin să curăţ pământul şi să-l adăp apoi, ca să răsară peste el iarbă nouă şi grasă şi să hrănesc încă o dată mulţimile. Vin curând, şi plata Mea este cu Mine. Nimic nu împlinesc fără să descopăr taina Mea proorocilor.

Ierusalime care omori pe prooroci şi nimiceşti pe cei trimişi ai Mei! Iată, vin să Mă desăvârşesc. Să audă popoarele şi limbile că vin cu Ierusalimul cel de sus să-l aşez pe pământ şi să pun în mijlocul lui cele scrise în carte. Vin să aleg iarăşi Ierusalimul.

Iată glasul Domnului peste pământ! Scrie şi dă de ştire ce grăieşte Domnul. Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pământ, şi cine se încumetă să-Mi tulbure planurile? Să vină să se lupte cu Mine, să vină şi să judece între Mine şi via Mea.

Vai celor ce numesc lumina întuneric, şi întunericul lumină, care zic amarului dulce, şi dulcelui amar! Vine Domnul şi munţii se clatină şi nimiceşte Babilonul!

O, cum ai căzut tu din cer, tu, care ziceai că-ţi vei aşeza sălaşul în muntele Meu cel sfânt! Iată, te-am azvârlit la pământ ca pe o ramură fără preţ. Iată, vine după tine un rege cu dreptatea Mea, şi ochii celor care văd nu vor mai fi închişi.

Cei slabi la inimă, întăriţi-vă şi nu vă temeţi! Eu voi merge înaintea unsului Meu şi voi zdrobi încuietorile cele de fier, că dintr-un ţinut de departe chem un om ca să împlinească planul Meu.

Scoală-te, România Mea! Ridică-te, iubito! Scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea iubirii Mele! Nu mai plânge, iubito, că vaiul trece; mai e un ceas. Iată, răsare soare nou şi florile se desfac şi Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc şi să te aşez întru glorie, şi toţi prietenii te vor vedea şi vor umbla întru strălucirea ta, iubito, că aşa stă scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea ta. Vine Domnul să Se odihnească peste tine, că iată, întru tine binevoiesc.

Te-au cântat poeţii tăi, te-au cântat păgânii tăi şi n-au ştiut de ce te cântă, iubito. Duhurile Mele suflau dis-de-dimineaţă peste tine şi îţi trezeau cântecul de iubire, şi cântai, o, cetate iubită, cântai cântecul tău de iubire, şi erai frumoasă şi cântai.

Au trecut peste tine nori şi ceaţă şi îţi schimbau frumuseţea, şi râsul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta. Duhul Meu, ca un bucium Se trezea dis-de-dimineaţă şi suna cu jale şi ridicam din tine pe vitejii Mei şi le încingeam mijlocul şi te eliberam de sub povară, şi, apoi, din nou zâmbeai, iubito, că de la naştere te-am iubit şi te-am sortit să fii a Mea.

Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape de tot. Şi te-ai zbătut în sângele tău şaptezeci de ani (1921-1991, n.r.) şi s-a făcut zăpada roşie de sângele tău. Şi am trecut pe lângă tine, şi erai goală, iubita Mea, şi Mi-am dezbrăcat veşmântul şi te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinereţea ta, când erai frumoasă şi albă. O, că te-au robit străinii şi te-au necinstit, că ţi-au făcut lege şi te-au silit să te tai împrejur, dar Domnul îi va smeri, şi ei ţi se vor închina la picioare, ca să ştie că te-am iubit, iubito, că ai fost sărmană şi ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Şi acum, iată, te trezesc din somn, să curăţ murdăria de pe tine şi să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te şi vino spre mărire, că asta îţi este menirea de la Dumnezeu.

O, România Mea, ţi se apropie ziua schimbării la faţă şi vin să Mă sălăşluiesc întru tine, că tu eşti scaunul măririi Mele, tu eşti Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine şi vei străluci ca soarele, o, cetate a strălucirilor, şi toate popoarele vor veni să te vadă, că porţile tale vor fi deschise zi şi noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea. Voi aşeza pe înălţimile tale sunet de trâmbiţă şi glas de serbare, iar feciorii tăi îţi vor cânta cântecul tău de iubire, şi atunci, pământul tău îţi va da înapoi pe morţii de sub el, căci ei vor învia, şi tu te vei schimba într-o clipă la trâmbiţa Mea. Şi vei fi regină, iubito, că Domnul este Regele iubirii, şi este Regele tău.

Iată, vin cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, ca să Mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruinţa şi gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire şi te vei numi Ierusalimul cel nou, că Eu îţi dau nume nou, iubito, cetate iubită. Trezeşte-ţi urechea, ca să-Mi auzi glasul, că tu vei fi tronul Meu, şi în tine se va auzi cântecul Meu de slavă: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, Cel Care a fost, şi este, şi va fi!». Iar pe cei ce au călcat peste tine, le voi descoperi păcatul şi îi voi ruşina şi îi voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăinţă, şi dacă ne vor auzi glasul şi ne vor deschide, vom intra, iubito, şi vom cina cu ei, şi ei cu noi.

Şi voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea şi binecuvântarea şi puterea (regele Mihai, n.r.) şi îl voi chema din Egipt, căci cei ce l-au înstrăinat şi au vrut viaţa lui nu vor mai fi atunci, că Eu voi întinde mâna şi voi lua din tine hrana, şi te vei duce apoi la fiul cel vândut şi alungat, şi el va plânge şi te va îmbrăţişa şi te va iubi, şi va veni cu toată bogăţia Samariei şi îţi va sluji ţie, că el este de la Mine, şi cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac? Şi tu te vei numi atunci «cea cu bărbat», căci acesta va birui şi va fi mare prin puterea Mea, şi sabia Mea va fi necruţătoare ca să-i gătesc venirea. Şi va veni, iubito, şi se va auzi atunci din nou cântecul tău de iubire, şi se va auzi glasul de bucurie al celor junghiaţi, care au mărturisit despre vremea Mea şi despre mărirea ta, căci vin să te peţesc.

Şi în ziua aceea Mă voi răzbuna pe împăraţi şi pe domni, pe bogaţi şi pe puternici, pe robi şi pe slobozi, că te voi scormoni cu făclii aprinse, cetate iubită, şi ochiul Meu va căuta prin peşteri şi prin stânci pe cei ascunşi de faţa mâniei Mele. Dar în ziua aceea voi însemna pe frunte cu numele Meu şi cu numele tău toată seminţia ta care a păzit răbdarea Mea şi şi-a spălat veşmântul, şi fiii tăi vor fi preoţi ai Celui ce şade pe tron şi vor sluji zi şi noapte înaintea Mea şi Îmi vor aduce miros de tămâie, miros de iubire, iubito, şi nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămânzi, că le voi dărui izvoarele vieţii şi îşi vor spăla în ele de lacrimi obrajii, şi cine îşi va spăla viaţa în ele, se va adăuga ţie, cetate iubită.

O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, căci îngerii Mei vor dezlănţui chin şi durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu. Şi voi slobozi glas de tunet, precum este scris, şi se va vesti din nou pe pământ taina lui Dumnezeu, pentru toate popoarele şi limbile şi peste puternicii pământului şi voi striga: «O, de câte ori am voit să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit, şi te-ai desfrânat departe de Mine şi ai zăcut în necunoştinţă şi n-ai voit adevărul Meu şi n-ai iubit viaţa, că ţi-ai încheiat zapis cu pieirea, ca să fii vrednic de pieire. Şi acum, iată, te pustiesc, şi vărs mânie peste popoare, şi nu Mă vei mai întâlni până nu se va auzi din nou: „Binecuvântat este Cel ce iarăşi vine întru numele Domnului“». Şi tu, România Mea, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Valaam, fiindcă tu eşti binecuvântată şi mare cu Mine, iubito, că Domnul va împărăţi şi va răsplăti pe robii Săi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Domnul. Şi se va cânta în tine cântare nouă, şi nimic necurat nu va mai intra în tine.

O, România Mea iubită, ieşi din Babilon, fugi de desfrânare şi sfinţeşte-te cu Mine, ca să nu guşti din pedeapsa Babilonului, că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul, cetatea cea înveşmântată în vison şi în aur, şi se vor veseli apostolii şi proorocii, că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sângele lor, căci îngerul bisericilor va suna şi va împrăştia cuvântul lui Dumnezeu, şi vremurile se vor aşeza la loc, şi se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, iar celor de pe tronuri li se va da putere să facă judecată şi să răscumpere sângele celor tăiaţi pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul Babilonului, şi lacrima şi moartea vor pieri, şi cerul şi pământul se vor face noi, căci cele vechi trec cu trosnet.

Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou, iar tu, cetate iubită, vei fi învăluită de slavă şi vor veni la tine cei scrişi în cartea Mea, şi va izvorî din tine râu de viaţă, şi voi aşeza în mijlocul tău pomul vieţii. Fericiţi acei ce-şi spală haina vieţii ca să intre la Dumnezeu. Fericiţi acei ce ascultă Duhurilor lui Dumnezeu. Iarba şi floarea se veştejesc, dar Cuvântul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sunt Cel ce dă nădejde. Eu sunt Cel ce grăiesc.

Suflă Domnul duh de trezire peste înţelepţii pământului: iubiţi frica de Dumnezeu, iubiţi credinţa în Dumnezeu, dar iubiţi dragostea de Dumnezeu. Să se coboare dragostea Mea şi înţelepciunea Mea peste înţelepţii acestui veac şi să nu se mai poticnească nimeni. Înţelepciunea de Dumnezeu este frica de Dumnezeu. Aceasta este începutul înţelepciunii, şi cel ce nu o are pe aceasta, acela nu este înţelept.

Iubiţi căile Mele, înţelepţilor, că Se coboară Dumnezeu peste cei slabi ca să facă de ruşine pe cei tari, că a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înţelepţii pământului şi le-a descoperit pe ele pruncilor lui Israel. Scuturaţi jugul robiei, căci cine este rob păcatului, acela nu are înţelepciune, acela schimbă minciuna cu adevărul şi umple de duhul minciunii pe cel aproape mort, căci minciuna seamănă moarte şi rătăcire de la calea adevărului. Căutaţi-Mă cu inima smerită şi cugetaţi cu dreptate despre Mine, căci Duhul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte cu fărădelegea şi Se dă deoparte din faţa ispitei. Îndreptaţi spinarea voastră şi luaţi jugul Meu, că jugul Meu este uşor şi sarcina Mea este bună. Cel ce nu este ca Mine, nu este cu Mine, şi iată, vine ceaţa peste popoare, vine să prindă pe cei fără de lege.

Iubiţi dreptatea, iubiţi calea Domnului şi mergeţi pe ea, căci cuvântul înţelepciunii este viaţă; şi, în sfârşit, iubiţi, iubiţi viaţa. Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, şi cine umblă pe căile Mele, este viu. Cel ce cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu. Cel ce-şi iubeşte viaţa, acela şi-o va pierde. Întăriţi-vă inimile, înţelepţilor, întăriţi-vă genunchii, gătiţi cărări drepte, că vine împărăţia slavei, şi Dumnezeul cerurilor voieşte să vă dea vouă împărăţia. Iubiţi smerenia, o, înţelepţi ai pământului, că Dumnezeu nu Se lasă descoperit şi nu pătrunde în sufletul viclean. Curăţiţi-vă şi albiţi-vă, că iată, vin cu plata Mea. Fugiţi din faţa morţii şi împăcaţi-vă cu Dumnezeu, că vine Domnul să Se odihnească întru ale Sale, vine să-Şi anunţe împărăţia.

România Mea, fiii tăi umblă pe căi deşarte, înţelepţii tăi dorm şi se poticnesc, dreptul piere şi nimeni nu ia aminte, şi Domnul este străin la tine. Învăţătorii legii se poticnesc pe timp de zi şi nu au putere să împartă viaţă de la Mine. De la mic până la mare iubesc calea pierzării şi nimeni nu Mă mai are pe Mine. Iată, vin cu văpaie, vin să scot răul din tine. Vin să te curăţesc şi să te înnoiesc, vin să fac pământul tău nou, vin să fac ceruri noi şi pământ nou. Vin la tine, România Mea, că Domnul întru tine binevoieşte şi Se măreşte. Iată, sun din trâmbiţă. Ridică-te, iubito, scutură ţărâna de pe tine! Spală-te, România Mea, că Domnul Se uneşte cu tine. Iată, vin să-ţi despecetluiesc izvoarele, vin să-ţi descopăr fântânile, vin să-ţi deschid porţile, căci cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubito.

O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele şi să adun rămăşiţa şi să-Mi pasc turma. Nu trebuia păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit şi s-a rătăcit şi nimeni nu o mai caută, căci păstorii Mei n-au purtat grijă de ea şi s-au păscut pe ei înşişi, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei, şi ei nu le vor mai sfâşia şi nu le vor mai înjunghia. Vin să le port de grijă şi să le cercetez, aşa cum cercetează păstorul turma când este în mijlocul ei; vin să le hrănesc şi să le adăp, vin să fac dreptate şi să judec între oaie şi oaie. Vin să limpezesc apele şi să-Mi scot turma la păşune bună, şi, nu te teme, turmă mică, un ceas mai este, şi te voi păstori după dreptate şi te voi înmulţi şi voi aşeza peste tine păstori care te vor păstori cu dreptate, şi tu vei prăsi şi te vei înmulţi, şi voi ridica un neam mare, un neam ales, o preoţie sfântă, şi voi revărsa duhul mângâierii şi al măririi peste fiii ascultării.

România Mea, Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, şi din tine va răsuna peste popoare cântare nouă, cântare de pace peste popoare, iubito, şi imn de slavă veşnică. Bucură-te, Ierusalime nou, bucură-te, România Mea! că iată, vine Domnul la tine. Lărgeşte-ţi cortul şi vezi, că vin la tine fiii tăi. Toţi cei ce te-au urât te vor numi cetatea Domnului, că din părăsită şi asuprită ce erai, voi face din tine mândria veacurilor. Eu, Domnul, am hotărât aceasta.

Hai, popor iubit, bucură-te şi te ridică, cetatea iubirii Mele! Cântă-ţi cântecul tău de iubire, să audă popoarele şi să se înveselească. Pune-ţi rochiţă de sărbătoare şi salbă de nuntă, că Domnul vine la tine.

Scoală-te, iubito, şi lasă-Mă să-ţi aud glasul. Aprinde candela şi ieşi în prag, iubita Mea, şi veghează, iubito, că vin curând. Amin, amin, amin.


***

... O, Românie, Românie, cum te păcălise satan, de mergeai pe drumul întunericului, tu, ţară sfântă şi iubită de Dumnezeu! Nici nu ştii câte bisericuţe ai pierdut de când te-ai unit cu satan. Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan şi am să-l fac curat şi vrednic.

Românie, Românie, te întreabă Dumnezeu, de ce plângi? Ce te-a cuprins? Tată, tată, te-au cuprins durerile lui Dumnezeu. O, Românie, de ce nu ţi-ai dat seama că tu ai fost ţară sfântă şi iubită de Dumnezeu? Sângele de român e scump şi preţuit de Dumnezeu. O, Românie, Românie, de ce, tată, de ce te-ai lăsat înşelată de această tiranie? De ce ai stat să te tăvălească în aşa murdărie? Dumnezeu este Părintele tău, şi tu de ce te-ai lăsat condusă pe drumul întunericului, de nu voiai să-ţi mai arunci privirea spre Mine? Mai era un pas şi cădeai în râpa fără fund. Dar iată, Dumnezeu a sărit ca ars de durere şi Şi-a întins mâna Sa puternică şi a dat de râpa fără fund răul şi vrăjmăşia cea din tine.


***

... Şi voi aduce Noul Ierusalim şi Noul Canaan, şi toţi vor trăi viaţă fericită sub conducere dumnezeiască. Veţi vedea mari minuni, veţi vedea îngeri şi feţe cereşti dând slavă Preasfintei Treimi, împreună cu cei curaţi de pe pământ.


***

Voi umple de slavă văzută acest pământ românesc, acest Canaan peste care am lucrat cu cuvântul celor şapte tunete care au vorbit în vremea aceasta.


***

Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească.


***

iată vremea aceea când omul trebuie să intre înapoi în grădina Edenului, de unde a căzut, în starea cea îngerească, în starea cea fără de păcat, în starea cea de duh şi de har. Priveghează şi aşează bine ce a mai rămas de aşezat. Ţine ce ai până voi veni, căci sunt aproape, sunt la uşi. Am venit cu ultimele aşezări. N-am venit la început cu toate odată. Am venit pic cu pic ca să aşez la loc cele ruinate şi să aşez împărăţia Mea pe pământ nou şi să fac om nou şi să-l aşez înapoi în grădina Edenului. Am venit cu ultimele vestiri. E vremea să închid în închisorile cele veşnice pe duhul cel rău, care M-a scos pe Mine din om. E vremea să aduc în starea cea dintâi făptura Mea, ca să fie aşa cum sunt Eu, să fie ca Mine, ca să poată fi cu Mine.


***

Eu sunt, şi sunt prin cuvânt. Iată, aşa lucrez în vremea aceasta, şi cuvântul Meu este izvorul care curge din tronul Sfintei Treimi în zilele acestea. Cuvântul Meu este râul vieţii despre care este scris în Cartea Adevărului, şi voi merge până la toate marginile, căci Îmi voi croi cursuri vii, şi va curge acest râu peste toate noroadele, pentru toată făptura, şi se vor împlini toate Scripturile cu această începătură nouă, căci va fi nouă şi vie făptura Mea, va fi biserică veşnică inima făpturii Mele, va fi cer nou şi va fi pământ nou, căci făptura Mea va fi templu curat şi neîntinat şi sfânt pentru toţi vecii. România va fi Edenul cel nou, cel desăvârşit, şi iată, lucrez să întorc făptura Mea în această grădină a fericirii.


***

... Românie, Românie, ţară iubită de Dumnezeu! Eşti iubită, şi de aceea am pus-o pe Măicuţa Mea ocrotitoarea ta, dar eşti plină de lume rea, care a trăit o viaţă fără Dumnezeu, şi în curând voi începe curăţirea şi voi rade pământul de tot gunoiul lui satan, să rămână pământul curat, moştenit de cei curaţi.


***

Pace peste România Mea şi înălţare spre Mine ca să pot veni la ea, după cum am făgăduit, căci în ziua când Eu M-am înălţat lângă Tatăl, am văzut planul în mâna Tatălui Nostru şi am văzut naşterea unui popor şi slava pe care i-a dat-o Tatăl la naştere, căci de la naştere a fost uns acest popor, şi de atunci şi până acum cerul îi lucrează slava.

Duhul potrivnic n-a mai avut tihnă şi s-a sculat ca să prigonească acest popor, şi România a fost în toată vremea sub crucea ei, dar ungerea cea dintru început i-a păstrat sănătoasă sămânţa, şi a ajuns Sfânta Treime cu România, şi vine vremea să-i fie plătită răbdarea de sub cruce.


***

O, Mă uit peste înţelepţii României şi Mă doare, şi voi să-i strig şi să le spun de Mine, şi ca să fie ca Mine şi nu ca ei, căci am cerul în braţe şi voiesc să-l aşez întru ai Mei şi să lucrăm minuni şi slavă despre care nu s-a mai pomenit.

O, dacă tu, România Mea, dacă ai şti tu să Mă primeşti ca pe bunul tău, te-aş slăvi fără să mai guşti plata necredinţei şi a netrezirii. Dar iată, trec pe deasupra ta şi strig ca să te ridic şi ca să ştii cum să-ţi fie statul şi umblatul, şi ca să înveţi să deosebeşti dreapta de stânga ta şi să te îmbrăţişezi cu Creatorul tău, Care vine ca un Mire la tine, şi ca să vii în dragostea dintâi şi întru sărbătoare la masă cu Mine. Căci voi întinde masă cerească în mijlocul tău, şi va veni ca să te vadă mulţime însetată de Dumnezeu, dar legea ta va fi cerească, şi va fi legea sfinţeniei peste tine, şi Eden curat în tine, şi Duh Sfânt lucrător şi împărţitor de la Mine prin tine, prin cei ce vor voi cu Mine şi ca Mine, dar scoală-te şi te înalţă şi caută spre Mine şi dă de la tine necredinţa.

O, iubiţii grădinii Mele, fericiţi sunt cei ce cred acestei lucrări dumnezeieşti care este născută în România, iar cei ce nu cred, vor fi luaţi cu spaimă ca să vină spre cele lucrate de Dumnezeu în ea.


***

Am vestit-o pe România prin proorocii cei mari, prin care Tatăl Meu Îmi pregătea venirea în lume. Am vestit de un popor nou, de un lucru nou, de o ţară a strălucirilor, care va fi piatră de tocmeală între neamurile pământului şi care va lua cununa biruinţei la plinirea răbdării ei. Am coborât această lucrare pe pământ şi sunt prin ea în mijlocul României şi stă cerul deasupra României lucrând şi binecuvântând din această grădină în care Mi-am aşternut văzut ieslea cuvântului Meu.


***

Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi şi vei înflori şi vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numeşte locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.


***

Din nor în nor cobor cuvântul Meu până la ieslea cuvântului, până deasupra grădinii cuvântului.


***

Pace ţie, România Mea! Pace ţie, românule, poporul Meu cel născut odată cu Mine ca să-Mi fii mireasă Mie la venirea Mea! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani după ce Israel M-a dat la moarte pe cruce. Şi dacă Israel s-a lepădat de Cel ce a venit de la Tatăl, iată ce Mi-a dat Tatăl după ce am înviat. Mi-a dat un Israel nou, un neam nou pe care Tatăl l-a făcut neam cu Mine, şi de atunci te am Eu de la Tatăl, Israele român, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales. Tatăl Meu te-a ales la naşterea Mea, că ştia Tatăl că Israel, poporul cel ales, Mă va lepăda şi Mă va răstigni pe cruce, iar după învierea Mea Mi-a dat Tatăl un dar nou, un popor nou, născut din cuvântul Meu, din Evanghelia Mea cea nouă.

Hristos a înviat, Israele român! Am în mijlocul tău o grădiniţă plină de iubire, şi peste care Eu cobor ploaia cuvântului Meu de la sfârşit. Românule, românule, să nu fii necredincios. Să crezi, fiule, că Eu cuvintez de patruzeci de ani din cer peste România. Românie, am în mijlocul tău un popor mititel, luat din tine, şi se numeşte poporul cuvântului lui Dumnezeu, şi acest popor a auzit din cer cuvântul Meu şi a scris cuvântul Meu pe pământ, şi cuvântul mărturiseşte ca şi acum două mii de ani, ca şi acum şapte mii de ani. Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cereşti, Care Se numeşte Dumnezeu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Israele român, România Mea, ai auzit, tată, despre o mulţime de dumnezei, căci te-au împresurat duşmanii şi au venit la tine în haină de oaie şi îţi dau târcoale ca să te scoată de la Mine, şi păstorii tăi dorm, iubito. Dar nu te mai pleca la şoapte străine, că Eu îţi spun ţie să nu ai alt dumnezeu afară de Mine. Eu sunt Dumnezeu nu numai pentru că îţi spun, ci pentru că M-am arătat că sunt Dumnezeu. Dumnezeii care se vestesc acum nu s-au arătat ca Mine, nu s-au coborât din cer ca Mine, nu s-au înălţat ca Mine şi nu sunt ca Mine, din cer.

O, Românie, ortodoxia Mea, tu ai păstrat portretul Meu, portretul împărăţiei lui Dumnezeu, şi nimeni nu l-a mai păstrat ca tine după ce Eu am înviat ca un Dumnezeu. Tu te-ai născut din Mine, Israele român, Israele nou, şi tu eşti Ierusalimul venirii Mele, precum cel de atunci a fost Ierusalimul pătimirii Mele, Ierusalimul durerilor Mele. Pe tine te-am ales să fii Ierusalimul gloriei Mele, şi iată, spre sfârşitul aşteptării Mele Eu Mi-am ridicat din tine o mireasă şi am pus pe ea straie noi şi am suflat peste ea duh de om nou, după chipul şi după asemănarea Mea, precum am lucrat la început, şi Mi-am gătit în tine sărbătoare şi nuntă cerească şi masă cerească de nuntă, şi vreau să-Mi fii nuntaşă, Românie, popor ales de Dumnezeu.

De patruzeci de ani stau ascuns cu Duhul Meu şi cu glasul cuvântului Meu în mijlocul unui popor mititel, luat din tine, Românie; un popor martor, precum martori Mi-au fost la început Avraam, Isaac şi Iacov, şi Moise şi Ilie şi profeţii, şi mai apoi apostolii şi ucenicii, martori şi ai învierii şi ai înălţării Mele la Tatăl. Şi iată acum ucenicii întoarcerii Mele întru cuvânt rostit din cer peste tine, Românie blagoslovită de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt! Nimic nu lucrez fără să nu fi vestit prin Scripturi. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, din veac şi până în veac. Eu sunt Cel viu. Eu sunt Dumnezeul Cel răstignit şi Cel înviat. Eu sunt Cel ce am spus că voi fi cu ai Mei până la sfârşitul veacului, dar acum sunt şi cuvintez întru început nou, şi nimeni nu înţelege numele Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi nimeni nu înţelege numele Meu.

O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, aşa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, ţară română. Aş voi să vin să-ţi spun ce înseamnă ţară română, dar vreau şi tu să vii. Eu vin, dar vino şi tu, iubito, şi să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu şi care s-a numit părintele credinţei. Trec cu cuvântul Meu prin tine şi iar îţi zic: scoală-te! Ascultă şoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, şi ia apă cerească din râul vieţii şi spală-ţi urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori! Ia apă din acest râu al vieţii cea fără de moarte şi spală-ţi şi ochii, ca să-ţi cadă solzii de pe ei şi să Mă vezi, şi spală-ţi şi faţa, şi spală-ţi şi trupul, şi ia pe tine veşmântul cel frumos de român şi scoală-te înaintea Mea, că Eu te vestesc că vin spre tine şi tu Mă vei vedea că vin, dar învaţă-te să Mă vezi cu ochi cereşti, şi nu mai fi pământ, şi să fii pământ şi cer, aşa cum Eu te-am lucrat la început. Eu sunt Creatorul tău. La început am făcut cerul şi pământul, şi la sfârşit te-am făcut pe tine, Israele român, ca să te pregătesc să stai cu cer nou şi cu pământ nou înaintea Mea la venirea Mea. Vreau să aşez peste tine cer nou şi pământ nou, lucrate prin cuvânt. La început a fost Cuvântul. Eu am fost Cuvântul la început, şi tot Eu sunt şi acum, la acest sfârşit. La începutul sfârşitului Eu M-am născut din Fecioara mama Mea, ca să fiu Om şi ca să-l fac Dumnezeu pe om, şi te-am întocmit pe tine popor şi te-am numit român, fiule. Şi iată, precum din Israel Mi-am ridicat o mână de ucenici şi am făcut din ei sare pe pământ, aşa şi din tine, popor român, Mi-am întocmit martori ucenici care poartă cuvântul Meu cel venit pe nori, ca să am martori şi acum, la întoarcerea Mea pe nori, că am făgăduit că Mă întorc. Şi iată-Mă prin cuvânt peste tine, fiule român, şi vreau să te scoli ca şi apostolii Mei de atunci şi să fii tu fiu de samarinean, românule, poporul Meu. Ia cuvântul Meu şi uită-te în el, ca să Mă vezi şi ca să Mă cunoşti că sunt venit prin cuvânt, căci îţi dau cartea Mea din vremea aceasta. Iată, Eu stau şi bat la uşa ta, popor iubit de Dumnezeu. M-am dus în casa Tatălui Meu cu cuvântul Meu, dar nu M-au cunoscut străjerii casei, n-au deschis cuvântului Meu. Iată, Eu stau la uşă şi bat, şi nimeni nu răspunde Celui ce strigă. Am venit la tine, Românie, aşa cum am venit la Avraam când i-am vestit nimicirea Sodomei şi a Gomorei, şi n-am nimicit nimic până n-am vestit mai întâi. Nimic nu lucrez până nu vestesc cuvânt mai întâi, aşa cum am lucrat prin prooroci în toate vremurile.

Vino spre Dumnezeu, România Mea! Vino, tată, şi nu sta în necredinţă, că ai în tine popor ca în Sodoma. Vino şi ascultă-Mi glasul, că am în tine fii care cred ca Avraam, care sunt făgăduiţi să fie. Vino spre trezire, că omul fără Dumnezeu n-are ochi şi urechi ca să Mă audă. Vino, biserica Mea, să-Mi auzi glasul, şi fă-te pildă de înviere peste omul cel fără de veghere. Veghează şi sună din trâmbiţă şi vesteşte turma română să-şi iubească pe Dumnezeul ei Cel adevărat. Scoală-ţi păstorii, România Mea, şi pune-i de veghe peste tine, că au intrat în vatra ta dumnezei mincinoşi. Vatra ta e sfântă, vatra ta e vatra Mea. Scutură şi mătură vatra Mea din tine, că vin cu masă cerească la tine, fiule român, şi îţi dau să mănânci cuvânt din cer.

Iată cartea cuvântului Meu, că am vorbit din cer în mijlocul tău, Israele român. Am venit prin cuvânt să te povăţuiesc spre împărăţia cerurilor, să-ţi amintesc povaţă caldă şi proaspătă din cer. Ia pe tine împărăţia Mea, ia în tine împărăţia Mea, ca să ştii că vin, şi vei vedea că vin. Dacă acum nu crezi, îţi voi mai spune iar că vin, îţi voi spune când voi veni. O, n-aş voi să fii gol când voi veni. Să nu arunci, fiule, povaţa Mea, căci străbat cu ea văzduhul şi vin. De patruzeci de ani vin cu povaţa Mea pe drum ascuns, pe cărăruţă dosită, ca să nu prindă duşmanii cerului pe cei hrăniţi din cer. Am venit mereu în şoaptă, şi mereu M-am pitit cu cuvântul Meu în mijlocul tău, dar acum strig tare. Deşteaptă-te, creştine, deşteaptă-te, române, şi roagă-te Domnului Dumnezeului tău, căci tu, Românie, ai coroană binecuvântată pe fruntea ta. Îngenunchează, poporul Meu iubit, şi roagă-te aşa cum se roagă Maica Mea Fecioară. De la începutul tău, ţară română, şi până la sfârşitul răutăţii se roagă Maica Mea Fecioară pentru ţara română, şi strigă:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!“.

România are coroană de la Dumnezeu, şi este regină România.

O, Românie, voiesc să-ţi dau înapoi rodul binecuvântării pe care l-ai înstrăinat de tine. Ascultă glasul Meu, glasul Domnului Dumnezeului tău. Eu grăiesc din nori deasupra ta. Eu am munte binecuvântat, munte de taină cerească în mijlocul tău. Ia cartea şi mănânc-o şi te adapă din râul vieţii, care curge din tronul Meu peste tine, căci tu, Românie, trebuie să prooroceşti la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la împăraţi vestea împărăţiei cerurilor, vestea de cer nou şi de pământ nou peste tine, ţară aleasă de Tatăl Meu, vestea de înnoire a omului, vestea de om nou, născut din cer. Amin.

Vino întru trăire sfântă, ţară creştină, şi pliveşte-te de spini şi de ciulini, şi să fie ogorul tău grâu curat şi verde şi frumos, care să stea la copt sub lumina cuvântului Meu, că vreau să fac în tine pâine nouă, şi cine va mânca din ea, să se facă fiu al învierii. Scoală-te şi vino, că vreau să-ţi dau cămaşă de înviere şi viaţă fără de moarte, după cuvântul tău, căci tu ai spus despre o ţară a tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, şi iată, Eu vin la tine să-ţi dau viaţă înviată, căci toate trec, dar cuvintele Mele nu trec, şi vin spre împlinire. Apleacă-te, fiule român, şi spală-te în râul acesta, în cuvântul vieţii. Şi dacă nu vei face aşa, Eu te voi mustra ca să vii spre pocăinţă, căci Eu te iubesc. Eu iubesc pe cei ce Mi i-a dat Tatăl, dar vino în dragostea Mea, Israele român, că nu vreau, tată, să plângi la vederea slavei Mele. Vreau să te învăţ cu slava Mea şi să stai în aşteptarea Mea, că vin curând, curând. Amin.


***

Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt, şi grăiesc peste pământ. Grăiesc în mijlocul tău, Românie, ţara Mea. Tu eşti ţara Mea, căci M-am întors, şi în tine M-am întors, şi în tine cuvintez cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Românie, am venit să-ţi pun salbă, tată. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine, darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine şi l-am plămădit din cuvântul Meu, şi am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului Meu, şi grăiesc peste el şi spun: pace ţie, ţara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău strigă la Mine pentru tine. Moşii şi strămoşii tăi cei sfinţi, aceia sunt cerul tău care este la Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se aşterne pe masă de praznic. Vino, tată, la praznicul cerului! Vino şi mănâncă! Vino şi te naşte din Dumnezeu! Vino şi spală-ţi rochiţa în râul vieţii, şi spală-ţi şi cămăşuţa, tată, şi caută-ţi cămăşuţa dacă n-o mai ai, că fără cămăşuţă ţi se vede goliciunea prin rochiţă. Am venit la tine cu straie cereşti, din apă şi din duh. Vreau să fac din tine apă şi duh, cristelniţă de botez, în care să se boteze toţi cei ce vor lua calea învierii şi a vieţii veşnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea s-a făcut cunună pe creştetul tău, s-a împletit şi s-a făcut cunună de slavă peste tine. Crucea Mea să fie năframa ta de pace între Mine şi tine. Dă-Mi solie de pace între Mine şi tine, Românie, ţara Mea dată Mie de Tatăl. Înalţă-te înaintea popoarelor, tu, ţară a întoarcerii Mele, căci pământul cel de acum trece la înnoit, şi se face cer nou şi pământ nou pe el, precum a fost pământul cel dintâi. Amin.

Vino, Românie, să fii poporul Meu ales între neamurile pământului! Vino, tată, că poporul cel ales la început M-a pus pe cruce şi M-a lepădat, şi Eu te-am îmbrăţişat pe tine, că te-am găsit sub cruce şi te-am luat sub mantia Mea când am trecut pe lângă tine şi te-am văzut sub cruce. Vino să-ţi dau plata, să-ţi dau inelul cel de piatră scumpă! Dă-Mi mâna să-ţi pun inelul, căci pe această piatră scumpă este scris numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Vino spre zi de nuntă, ţara Mea, mireasa Mea, că asta este soarta ta! Vino, că Eu vin! Ascultă ruga Mea şi fii comoara Mea, şi fii cărarea Mea, că vin, şi M-am vestit că vin, ca să nu vin pe neştire când vin.

Duhurile Domnului se odihnesc deasupra ta. Duhurile sfinţilor sunt ca stelele deasupra ta. Duhurile îngerilor stau coroană peste tine. Duhul Sfânt Îşi are tron şi cuvânt în tine.

Pace ţie, ţara Mea, pământ al praznicului Domnului, căci unde este stârvul, acolo se adună vulturii. Amin, amin, amin.

Binecuvântat să fie poporul Meu din tine, Românie, ţară a întoarcerii Mele, că mare taină este poporul Meu din tine. Poporul cuvântului Meu este ramură verde, este pom plin de roadă lângă izvorul vieţii, şi ramurile lui trec peste zid, şi Eu, Domnul, revărs peste el binecuvântările cerului, binecuvântările pământului, binecuvântările strămoşilor, binecuvântările înălţimilor cele veşnice. Aşa binecuvântări am pus pe creştetul celui ales din tine, ţara Mea.

O, popor luat din români, să fii binecuvântat înaintea neamului român şi să binecuvintezi înaintea Mea pe România şi să fii cuvântul Meu peste ea, şi ca un voievod să fii unul prin fiii şi fetele tale, poporul Meu cel din români. Aşa am luat şi din Israel un mănunchi de popor care a umblat cu Mine. Aşa am lucrat şi din români şi Mi-am luat popor, şi îl numesc începătură de veac nou, şi ca pe un voievod îl port înaintea Mea, şi îl numesc uns pe poporul cuvântului Meu, şi îl numesc miruitor de ungere nouă, de veac nou. Aşa îl numeşte Domnul pe cel ales, pe cel pus la plămadă ca să crească din el popor al întoarcerii Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii. Amin, amin, amin.


***

Am praznic de cuvânt în tine, Românie, şi voiesc să fac din tine oază de scăpare pentru cei aleşi care vor rămâne ca să fie, căci «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii», precum este scris în Scripturi. Ia de la Mine înţelepciune, ţară Românie, că nu e bună înţelepciunea veacului acesta. Ea nu dă omului viaţă. Ea Mă scoate pe Mine din om, şi omul zice că este el, omul înţelept zice că este el, iar Eu, Cel ce sunt, nu mai sunt în om.


***

Azi e zi mare, azi e praznic împărătesc, şi praznicul zilei de azi vine din părinţi, vine din strămoşi, şi serbez pe româneşte în tine zi de Bobotează, pe strămoşeşte serbez cu tine, ţara Mea, ţara strălucirilor, căci aşa ai fost vestită de proorocii care te-au vestit de la Duhul Sfânt ca să fii. Tu eşti ţara strălucirii despre care a vestit Daniel, proorocul Meu, căci ţara Mea Israel nu M-a primit când am venit de la Tatăl; s-a temut că vin să domnesc peste ea şi nu M-a primit, şi plata ei a fost cu cei necredincioşi. Dar prin tine, ţara Mea, luată dintre neamurile pământului ca să fii Ierusalim nou, Israel nou, voi răscumpăra şi pe Israel, că el e poporul Meu ales, şi cele făgăduite nu se iau de peste cel ales al Meu. Pe tine te-am născut din credinţa ta în Mine, şi se bucură strămoşii tăi că tu eşti vie printre mulţi morţi, şi eşti. Şi cum să nu fii, şi cum să nu înviezi tu, cea care eşti, dacă Tatăl te-a ales să fii ţara strălucirilor? Din cea părăsită a făcut Tatăl Meu cea strălucită, că iată cine este strălucirea ta! Eu sunt ziua care luminează peste tine. Eu sunt în tine soare care străluceşte de şapte ori, şi tu străluceşti cu Mine şi eşti.


***

Fiilor unşi, s-au scurs cei patru sute nouăzeci de ani, s-au scurs şaptezeci de săptămâni de ani de când s-a pus legătură peste România şi peste biserica din ea, căci am avut aici arhiereu după chipul şi asemănarea Mea, care a anatemizat fărădelegea pe care a văzut-o făcându-se, şi apoi el a plecat la Mine după ce a fost alungat de pe scaunul bisericii. Scris este: «Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema». O, fărădelegea a dat peste marginile ei, iar arhiereul Nifon a rostit cuvânt împotriva ei, şi a rămas legătura aceasta. Şi acum Eu vin să rostesc trezire peste ţara Mea şi s-o scot de sub vina aceasta.

Fiilor unşi, Eu voiesc prin voi să lucrez, că în voi binevoiesc şi vă iubesc, că şi voi Mă iubiţi împlinind poruncile Mele, căci scris este: «Cel ce păzeşte poruncile Mele, acela este cel ce Mă iubeşte». în numele Meu, ridicaţi mâinile spre Tatăl şi rostiţi odată cu Mine, Arhiereul cerului:

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se rupe şi se dezleagă cele legate peste România ca să fie dezlegate şi în cer şi pe pământ. Amin.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se binecuvintează ţara română cu binecuvântările cerului, cu binecuvântările văzduhului, cu binecuvântările pământului cel ales de Dumnezeu, cu binecuvântările înălţimilor cele veşnice, cu binecuvântările sânurilor cerului. Amin. Eu sunt Cel ce sunt, şi binecuvintez prin cuvânt venit cu norii:

Se binecuvintează ţara română, cu darul credinţei sfinte, şi prin credinţă să se umple de darurile Mele cele veşnice, că vin cu veacul cel nou, cel fără de sfârşit, vin cu cerul şi cu pământul cel nou peste cele vechi, iar fărădelegea să fie aruncată în foc, şi omul să se ridice spre cele binecuvântate ale darurilor cereşti. Eu sunt Cel ce împac pe Tatăl cu omul. Eu sunt Cel ce împac pe omul cel credincios cu Tatăl. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.


***

Eu sunt venit cu norii şi cu sfinţii şi am cu Mine pe arhiereul Meu, pe patriarhul Nifon, a toată lumea. Eu sunt în el, şi el este în Mine, şi din Mine rosteşte cuvânt din cuvânt peste tine, ţara Mea:

– O, Doamne, Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac şi Iacov! O, Doamne, Dumnezeul celor vii din neamul român! Eu, român sunt trecut în cer, căci aici am avut ultima chemare, şi Tu m-ai chemat să mă fac român şi să fiu numit sfânt de neamul român şi de toată lumea cea credincioasă.

O, Doamne, Arhiereule, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri! Au trecut peste România şaptezeci de săptămâni de ani până ce s-a împlinit numărul anilor, iar spre sfârşitul acestor ani Tu ai făcut în România popor plăcut Ţie, şi Te-ai făcut cuvânt peste el.

Ai intrat cu praznic de florii în cetatea de scaun a României, Doamne, şi cu Tine sunt şi eu între zecile de mii de sfinţi cu care vii. Binecuvinteaz-o pe România şi împlineşte cu ea cer nou şi pământ nou şi cuvânt nou şi Paşti nou, că ai popor nou în ea. Fiii cuvântului Tău s-au rugat Ţie aşa cum s-a rugat proorocul Daniel pentru Ierusalim. Binecuvintez şi eu, în numele Tău, pe fiii cuvântului Tău, ca să ştie neamul român că ei sunt trimişii Tăi pentru România. Ajut-o pe România şi dă-i darul credinţei sfinte, şi prin credinţă să facă voia Ta şi să împlinească Scripturile Tale cele de apoi, Doamne, că Tu în ea Te împlineşti cu venirea Ta, căci vii venind, şi te faci cuvânt peste ea şi străluceşti prin cuvânt, şi ea străluceşte sub lumina cuvântului Tău, şi cele profeţite pentru ea vin peste ea.

O, ţară a Domnului, scoală-te şi primeşte slava lui Dumnezeu! Ţie îţi zic: scoală-te şi înviază, că am venit cu Domnul la tine şi mă ating de creştetul tău şi îţi rostesc binecuvântare şi dezleg de peste tine pe cele legate ca să fie dezlegate şi în cer. S-a auzit la cer rugăciunea fiilor din grădina cuvântului Domnului, şi vin cu Domnul şi împlinesc binecuvântare peste tine.

Iar Tu, Doamne, slăveşte-Te în poporul Tău iubit întru care ai binevoit. Amin.


***

Eu sunt Cel ce sunt. Vin cu norii la tine, ţara Mea de nuntă, «Vin cu sfinţii, vin pe cal alb, şi oşti din cer vin după Mine călare pe cai albi, şi din gura Mea iese cuvânt, şi pe coapsele Mele şi pe haina Mea am nume scris: „împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor”», precum scrie în Scripturi să vin.


***

Am pus pe fiii cuvântului Meu să mijlocească pentru tine, pentru învierea ta, o, ţară Românie, ţara Mea de nuntă, ţară a strălucirii cea proorocită de proorocul Daniel. Vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, vin să închei cu tine act de împăcare cu Mine. Vin din Tatăl, şi am iesle în tine şi Mă nasc cuvânt şi te hrănesc cu tainele Mele cele ascunse, că tu ai fost cea de sub cruce, dar Eu de la naşterea Mea te-am iubit şi te-am ridicat şi te-am ales de ţară a Mea şi te-am născut din Mine, din numele Meu te-am născut şi ţi-am dat numele Meu şi te-am numit creştină, după numele Meu, prin cel trimis la tine cu cămăşuţă de botez, cu apă şi cu Duhul Sfânt, şi te-am numit român, popor al ţării Mele. Şi am vegheat peste tine la bucurie şi la durere şi te-am păzit ca să fii şi ca să te am, căci Tatăl te-a dat Mie odată cu naşterea Mea născându-te din Mine. Povestea ta e frumoasă în cer, şi iată ce fac: vin cuvânt pe pământul tău şi îţi scriu taina ta, şi Mă fac carte în tine şi îţi scriu povestea Mea cu tine şi te vestesc a Mea, ca să audă toate noroadele de pe pământ că tu eşti împlinirea Mea întru venirea Mea.

Dar ai peste tine un nod, o, ţara Mea, şi vin să-l iau de peste tine. Ca în Ierusalim intru, pe cal alb intru şi Mă fac cuvânt peste tine, şi prin cuvântul Meu lucrez şi îţi rup legătura de peste tine. Tu, pentru fărădelegile tale ai fost pusă sub lege, căci cel ce păcătuieşte, este pedepsit de lege. Şaptezeci de săptămâni de ani sunt peste tine de când am pus peste tine legătură pentru fărădelegea ta, căci scris este: «Dacă unul din cetate păcătuieşte, toată cetatea suferă fărădelegea». Iar după patru sute nouă zeci de ani, căci asta înseamnă cele scrise în cartea lui Daniel despre cele şaptezeci de săptămâni, am venit la tine şi am rostit peste tine să dezleg nodul cel pus peste tine de atâta timp, şi auzind nu ai auzit, dar Eu am lucrat şi am dezlegat nodul tău. Şi acum vin şi te vestesc ce am făcut Eu pentru tine, ţara Mea, iubita Mea cea de sub cruce. Am zidit o piatră nouă, o vie nouă, o mlădiţă nouă. O pietricică albă ţi-am dat în dar, şi pe ea am scris cu mâna Mea: «Cuvântul lui Dumnezeu», şi nimeni nu înţelege ce scrie pe ea, «nimeni decât primitorul», precum scrie în Scripturi; nimeni decât poporul cuvântului Meu, în mijlocul căruia M-am făcut carte pentru tine, ţara Mea, ca să te binecuvintez şi să te ridic pic cu pic din ţărână, după cum este scris că «pe mulţi îi voi scula din ţărâna pământului: pe unii, spre viaţă veşnică şi pe unii spre judecată veşnică».

Am născut din cuvântul Meu un popor în tine, şi din tine Mi-am ales mireasă, ţara Mea. Mi-am făcut în tine biserică curată, biserică pe voia Mea, nu pe voia omului, că rău Mă apasă fărădelegea din biserică, şi Eu aveam trebuinţă de biserică cu mădulare întregi şi sfinte, cu trup curat, care se cheamă biserică a Mea. Mi-am ridicat în tine popor curat, biserică vie, ca să am cu ce lucra dezlegare peste tine. Şi acum vin în mijlocul mulţimii din tine şi Mă vestesc în mijlocul poporului cuvântului Meu, şi te vestesc pe tine că am venit să te ridic. Scoală-te, îţi zic ţie! Amin, amin, amin.


***

Şi îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că voi fi un prunc mic şi Mă voi naşte pe pământ şi voi fi sămânţă semănată pe ogoare şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel, şi Eu nu I-am spus nimic lui Tatăl, nimic decât atât: «Tată, facă-se voia Ta».

Şi îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că va alege din nou Ierusalimul. îmi amintesc când Mi-a spus de tine, ţara Mea de nuntă. Când a lepădat Tatăl pe Israel cel ce M-a răstignit, în ziua aceea te-a ales Tatăl pe tine şi te-a dat Mie să-Mi fii ţară de nuntă, şi Mi-a promis Tatăl mireasă din tine, ţară cu Mire şi mireasă.


***

Fiilor, fiilor, este scris în Scripturi că în vremea în care trăiţi voi, vine cuvântul Meu peste pământ. Să se întrebe cei mari de pe pământ, aşa cum se întrebau cei din vremea naşterii Mele şi ziceau: «Unde este să Se nască Hristos? Ce este scris în Scripturi şi în prooroci?». Iar arhiereii şi cărturarii răspundeau de Betleemul Iudeii, din care va ieşi Povăţuitorul lui Israel, şi de bine ce au aflat s-au sculat împotriva planului lui Dumnezeu ca şi azi, fiilor, căci ţara strălucirilor despre care a scris Daniel proorocul este ţara română, şi în mijlocul ei curge din cer izvorul cuvântului Meu despre care scrie în prooroci,


***

O, fiilor români, n-am găsit între neamurile pământului un neam mai plăcut Mie ca şi neamul român, căci Tatăl Meu Mi-a dat iubire mare pentru acest pământ ales de El dintru început. Taina lui e veşnică şi acest pământ stă înaintea Tatălui Meu, căci a fost primul petec de uscat care s-a ivit din apă când s-a întocmit cerul şi pământul la cuvântul Meu; a fost prima palmă de uscat care a ieşit din apele potopului după ce potopul a trecut; şi va fi pământul salvării, că el este taina Tatălui Meu, şi Tatăl Meu îl numeşte masă a cuvântului, şi iarăşi se vor face toate prin cuvânt şi vor fi noi. Amin.

O, fiilor români care străjuiţi peste România, ţara voastră a fost mereu sub cruce, dar ea a răbdat până la sfârşit şi n-a ridicat toiagul ei împotriva nici unui neam de pe pământ. Pe nimeni n-a asuprit, nimănui nu i-a luat. Ba a dat din trupul ei supunându-se ca şi Mine, şi Tatăl Meu a iubit-o cu iubire fără margini şi a aşteptat vremea slavei ei între popoare. Cuvântul Meu din ea e slava ei, şi el se va face faptă a slavei şi trup al slavei, căci Eu voi fi mereu cuvânt în ea, iar tronul cuvântului Meu va străluci din mijlocul ei, şi din tronul Meu va curge râul şi apa vieţii peste pământ şi va uda tot pământul aşa cum din Eden ieşea un râu care uda raiul, şi de acolo se împărţea în patru braţe peste pământ. Scris este: «Cine va răbda până la sfârşit, se va mântui», şi Tatăl Meu o are pe România ţară a răbdării şi a iertării, şi este scris de ea în Scriptura proorocului Daniel, şi se numeşte ţara strălucirii şi a biruinţei, ţara Domnului. Amin.


***

Ţara aceasta va fi ţara creştinilor care fac voia Tatălui Meu, precum Eu am făcut-o. Ţara românilor va fi ţară de sfinţi şi de ucenici, va fi ţară de fii ai lui Dumnezeu, care vor trăi la chip şi la asemănare cu Dumnezeu, şi altfel nu se va mai putea în ţara venirii Mele.


***

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi vin iar din Tatăl şi de lângă Tatăl, şi cu Tatăl vin, şi fac cer nou şi pământ nou, le fac cu cuvântul gurii Mele, şi grăiesc cu limba cea de la început, limba românului de azi, şi judec viii şi morţii în limba aceasta, limba lui Dumnezeu cea dintâi şi cea de pe urmă. Amin. Pământul cel dintâi, şi pământul cel de acum, de aici le-am început, iar a treia oară tot aşa fac. Să se audă până la toate marginile cerului şi ale pământului taina facerii şi începutul lucrării ei. Eu am lucrat în chip minunat naşterea poporului român, ca să-l aşez apoi pe acest pământ cu care Eu, Domnul, am început pământul întâia oară şi a doua oară şi a treia oară, după cum şi fac lucrarea Mea cea de a treia.


***

O, nu mai plânge! Am pus în ţarina ta sămânţă de soi, sămânţă din cer, ca să te înnoiesc şi să fii sămânţa Mea semănată pe pământ, şi din tine să iasă înnoirea lumii. Cuvântul Meu te naşte din nou, te înnoieşte, te creşte, te hrăneşte ca să fii şi ca să nu mori. Nu plânge sub apăsare. Curând, curând vei fi curată şi frumoasă, că tu eşti cea care eşti, căci am în tine fii, fii cereşti, care te iubesc şi te desţelenesc şi te seamănă şi te udă şi te încălzesc cu slava cuvântului Meu, care vine cu Mine din cer peste tine, ţara Mea de slavă. Voi lua din tine tot trupul stricat, tot bobul sec şi voi creşte Eu, şi din Mine vor ieşi fii născuţi de sus şi vor fi ai tăi, iar tu vei fi a Mea, căci eşti a Mea. Cei ce se făţărnicesc în tine vor fi făcuţi de ocară şi vor păli în vremea strălucirii tale, şi tu vei fi ţară sfântă, ţară cu fii vii vei fi, şi vei dăinui înaintea Mea, şi te voi numi pământ nou, şi voi veni să fiu în tine pururea, şi peste tot voi fi din tine şi voi scrie peste tine cer nou şi pământ nou, tronul lui Dumnezeu peste pământ şi peste om. Nu plânge. Eu sunt Făcătorul tău şi pot tot ce voiesc şi tot ce grăiesc. Tu eşti trupul cuvântului Meu la început şi la sfârşit, iar sfinţii din cer te aşteaptă să te ridici cer nou şi pământ nou, şi pe ele, dreptatea Mea, dreptatea cea pentru sfinţi. Cei păcătoşi sunt străini de Mine şi de tine, şi apasă peste tine, şi tu suspini, dar slava Mea este cu tine, şi vei ieşi peste toate înălţimile, aşa cum ai ieşit la început din ape, şi vei fi întâia, şi vei fi ţara sfinţilor Mei şi ai tăi, Noul Ierusalim, steagul popoarelor. Toate popoarele ţi-au furat avutul şi tainele şi darurile, dar furul va da înapoi îndoit, şi se va încovoia sub suflarea gurii Mele. Fac foc în tine, ca să arunc în el tot ce este necurat. Atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile arzând se vor desface, şi pământul şi toate lucrurile de pe el vor arde cu totul. Ridică-te şi aşteaptă şi zoreşte venirea zilei Mele şi fă-te cer nou şi pământ nou în care locuieşte dreptatea. Amin, amin, amin.

Pacea Mea o dau ţie! Am în tine popor ales pentru tine, arvună a Duhului Sfânt peste tine, seminţie aleasă, preoţie împărătească şi cerească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestească în lume bunătăţile Celui ce cheamă din întuneric la lumina Sa cea minunată pe toţi cei ce vor fi. Toţi potrivnicii tăi Mă vor preaslăvi pentru tine în ziua când îi voi cerceta, căci pământul şi tot ce e pe el va arde cu totul, iar tu vei străluci sub slava Mea, şi vei fi. Scoală-te ca să fii! Amin. Cântă cântarea facerii, căci tu eşti întâia, întâia născută la sfârşit, precum la început. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cerul şi pământul Eu le-am făcut. Eu sunt Cel ce am ales-o pe România să fie întâia, şi este, căci Eu sunt Alfa şi Omega, şi în ea sunt, şi o cunosc prin semnul Meu cel ce este peste ea: Alfa şi Omega.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt semnul venirii Mele, căci toate prin cuvânt le-am lucrat. Iar tu, Românie, eşti cea dintâi, şi eşti întâia la sfârşit, şi vei fi ţara sfinţilor Mei şi ai tăi, Noul Ierusalim, steagul Meu de biruinţă peste popoare, arvuna Duhului Meu Cel Sfânt peste pământ, tronul pe care stă Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.


***

Vin din cer cu sărbătoare de cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, că tu, Românie, eşti Betleemul vremii de apoi, căci din tine iese cuvântul Meu spre tămăduirea neamurilor. Eu sunt cuvântul acesta, iar obârşia Mea este dintru început, din zilele veşniciei. «Veseleşte-te, tu, cea care nu năşteai; dă glas şi strigă peste neamuri, că mai mulţi sunt fiii celei părăsite decât ai celei cu bărbat», precum este scris. «Lărgeşte-ţi cortul tău şi întinde acoperământul sălaşului tău, că tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga, şi seminţia Mea şi a ta va lua în stăpânire neamurile şi cetăţile, căci bărbatul tău este Făcătorul tău; Domnul Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel; „Dumnezeul a tot pământul“ Se numeşte El. Toţi copiii tăi vor fi ucenicii Mei, căci vei fi întemeiată pe dreptate. Orice armă care este făcută împotriva ta, nu va putea, şi orice limbă care grăieşte judecată pentru tine, va fi osândită, că tu vei fi moştenirea slugilor Mele şi vei fi dreptatea care vine de la Mine». Acesta este cuvântul Meu, care se naşte în tine din Mine, căci tu eşti taină nedesluşită până în vremea aceasta. Amin.


***

Pe vremea când mama Mea Fecioara s-a născut şi a trăit pe pământ pentru venirea Mea prin ea, tot aşa era omul şi atunci. îngerii o slujeau pe ea, şi ea, pe îngeri, căci ea avea viaţă îngerească. Ea era împlinirea proorociilor cele pentru venirea Mea de la Tatăl prin Fecioară. Ea era vestită de Mine în ziua când omul s-a semeţit în rai şi a căzut prin neascultare. Ea era vestită de Isaia proorocul, care a zis prin Duhul Meu: «Va lua Fecioara în pântece şi va naşte Fiu, şi Se va chema Emanuel». Ea a venit între oameni din mamă stearpă, naştere prin proorocie, ca să Mă nască pe Mine sămânţă de Om nou, dar omul cel de pe vremea naşterii mamei Mele nu ştia ce este mama Mea, fiindcă era pecetluită lucrarea Mea în ea, ca s-o pot împlini, fiilor, aşa cum am lucrat şi cu voi, pecetluit între voi, ca să pot ieşi din mijlocul vostru şi să Mă vestesc Dumnezeu tainic pentru împlinirea pregătirii cărării venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Mi-am împlinit prin ea lucrarea venirii Mele, iar după ridicarea Mea din nou la Tatăl, am venit apoi şi am luat-o lângă Mine. Viaţa ei pe pământ a fost numai un suspin. Rugăciunea ei a fost numai rugăciune de foc prin fiecare rugăciune. Când a venit la cer, a văzut planul Tatălui, a văzut ţara Mea de azi, ţara cuvântului Meu de la sfârşit, şi Mi-a zis: «Fiule, să mă dai păzitoare şi ajutătoare pentru cei din ţara Ta de venire, iar mai înainte de venirea Ta, să mă laşi să stau deasupra ei cu toţi îngerii mei, ca s-o apăr, Fiule, ca să nu cadă ca Israel, care a căzut, prin necredinţă, în însăşi plata faptelor sale. Amin». Şi am ascultat ca un fiu pe mama sa, şi ea este deasupra, acoperind din părţi şi de sus ţara întoarcerii Mele, ţara cuvântului Meu din zilele din urmă. Eu însumi vin în ea şi o pregătesc prin cuvânt pentru venirea Mea la ea.

O, copilaşi ai venirii Mele! Suspină mama Mea Fecioara, şi aşa se roagă Tatălui şi Mie, dar omul se roagă bucurându-se şi simţindu-se vrednic de darurile Mele. Fiilor, ia auziţi voi cum se roagă mama Mea suspinând în rugăciune:

– Coboară-mă, Fiule, în ţara venirii Tale şi ocroteşte-o pentru mine; şi să Te aştept în ea ca să vii şi s-o ridici deasupra răului care vine cu mânie peste pământ odată cu venirea Ta. Nu da drumul durerii peste pământ pentru curăţire, Fiule, până mai întâi nu întăreşti acest pământ în care îţi ai venirea şi povaţa cea pentru venirea Ta. Dă-mi îngeri înzestraţi cu arme ocrotitoare. Dă-mi voie să suflu cu Duhul Tău peste România, că ea este cea dintâi şi cea de pe urmă. Amin.

– Te dau pe tine, mamă, cu tot ce-Mi ceri să-ţi dau. Mergi în taină şi dă daruri de umilinţă şi de pocăinţă şi de credinţă şi de sfinţenie la cei ce sunt scrişi în cartea Mea, ca să creadă şi să se aşeze veghind înaintea Mea, şi mulţime de fecioare te vor asculta şi vor ieşi îngereşte înaintea ta şi te vor sluji cu rugăciunile lor suspinânde pentru venirea Mea cu ocrotire pentru România, ţara Mea de azi. Amin.


***

Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, ţara venirii Mele cu sfinţii, ţara întoarcerii Mele după două mii de ani. Numele ei este „ţara strălucirii“, nume rostit prin prooroci, şi adevărată este proorocia aceasta, căci Eu strălucesc de pe cerul ei peste pământ de la margini la margini. Ea este dimineaţa Mea. Dis-de-dimineaţă aleargă cuvântul Meu spre ea, căci scris este în Scripturi: «Eu sunt steaua strălucitoare cea de dimineaţă», şi vin la ea să Mă fac binevestire în ea, şi duhul ei şi mireasa din ea zic: „Vino!“. Amin, amin, amin.

Iată, vin, şi sunt întru venirea Mea peste ea, şi Mi-am aşezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vesteşte venind pentru vii şi pentru morţi, căci împărăţia Mea va fi fără de sfârşit, şi vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ îşi pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, şi se tem oamenii de ea şi nu Mi-o pregătesc, şi nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea şi vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul şi vine şi se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de şapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? Iată ţara venirii Mele! Ea străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu şi cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu Îmi însămânţez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este naşterea din nou a lumii, şi zic din ea popoarelor: veniţi la ieslea cuvântului Meu din România şi luaţi din ea naşterea din nou, naşterea cea de sus, căci cuvântul Meu aceasta zice: «Cine nu se va naşte din cer, de sus, acela nu va fi cu împărăţia Mea».


***

Să vă aşezaţi înaintea Mea, copii străjeri de la ieslea Mea. Vin la voi cuvânt să ne pregătim de călătorie. Mă duc cu voi să vă vestesc ai Mei şi să Mă vestesc pe Mine venind la voi pentru tot omul de pe pământ care dă să asculte glasul venirii Mele după două mii de ani. Voiesc să audă şi să ştie tot omul că Eu sunt cu veacul cel nou peste voi şi curăţ cu el pământul şi îl fac nou, căci cuvântul este nou, şi se aşterne pe pământ ca să-l facă nou. Amin. Taina veacului cel nou n-a priceput-o nimeni până acum, fiindcă Eu Însumi trebuia să vin s-o desluşesc. Ca mugurul care se desface, aşa Mă desfac Eu cu ea peste pământ, şi din mugur fac floare, şi din floare fac fruct şi îl pun pe masa Mea, iar masa Mea este pământul român. Cu el am început Eu pământul cel de la început, şi tot cu el încep pământul cel nou, pământul veacului ce va să fie, că pe el am pus Eu la însămânţat veacul cel nou, rodul cel nou, omul cel nou. Oamenii de pe pământ au schimbat cartea venirii Mele ca să n-o priceapă omul, ca să nu Mă mai aştepte omul. Eu însă scot la iveală taina veacului cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou pe care Eu le-am făgăduit omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel de ieri şi cel de azi, căci Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt din cer pentru viaţa omului. Mi-e tare dor de om şi dau să-l fac să ardă după Mine şi să Mă aştepte, că sunt cu veacul cel nou pe braţe şi aştept omul să-Mi deschidă şi să vin.


***

Deschideţi Scripturile, fii ai oamenilor, şi citiţi în ele despre venirea Mea. Şi dacă citiţi, nu le ispitiţi, nu le răstălmăciţi, ci înţelegeţi-le. Şi dacă nu le înţelegeţi, chemaţi cu lacrimi şi cu tânguire pe Duhul Sfânt, ca să vă înveţe El despecetluirea tainei Scripturilor venirii Mele. Deschideţi Scripturile şi nu le închideţi, şi nu le ascundeţi, că în ele este scrisă venirea Mea care trebuie împlinită. Şi dacă ştiţi să citiţi, veţi găsi în ea o ţară nouă, un Ierusalim nou, căci Ierusalimul cel de atunci M-a tăiat şi M-a dat la pieire, dar Eu M-am ridicat ca un Dumnezeu venit din Tatăl, şi iarăşi am fost, şi am ales din nou Ierusalimul, căci Tatăl îl avea pus deoparte pentru venirea Mea cea de după două mii de ani.

Iată ţara strălucirii pe care a văzut-o de departe proorocul Daniel, pământul cel de la început, pământul român din care Eu am luat pământ cu mâna şi l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea. Iată noua Mea ţară, noul Meu ogor în care am însămânţat sămânţa veacului cel nou, veac ceresc pe pământ, Noul Ierusalim. Aşa se numeşte veacul cel nou: Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.

Deschideţi Scripturile, voi, fii ai oamenilor, şi veţi găsi în ele venirea Mea cu veacul cel nou, coborât din cer pe pământ. Şi iată venirea Mea, că sunt cuvântând din mijlocul pământului român peste pământ, şi merge cuvântul Meu ca fulgerul de la răsărit până la apus, căci venirea Mea aşa vine, ca fulgerul, precum scrie în Scripturi.

Cel ce însetează, să vină şi să bea din apa Mea, şi să fie viu apoi, şi să nu mai înseteze apoi, că iată, omul însetează mereu. Bea şi însetează iar, căci apa este la Mine, nu la el. Să vină omul la Mine şi să bea. Şi dacă nu vrea să vină, să nu vină, căci scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, şi cine este spurcat, să se spurce şi mai mult», că venirea Mea vine ca un fur, şi cel ce nu-i venit spre ea, nu mai are vreme să vină.

O, fii ai oamenilor, răscumpăraţi vremea, că zilele sunt grele. Aşa vă învaţă Scriptura. Deschideţi Scripturile, voi, fii ai oamenilor, şi veţi găsi în ele că Eu vin, şi veţi înţelege de ce vin Eu. Vin, că este scris să vin după cele două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl. M-am dus la Tatăl ca să vin şi să pregătesc de lângă Tatăl locaşul venirii Mele. Şi am venit, şi Mi l-am pregătit, şi Mi-l pregătesc, şi Mi-l curăţesc, şi Mi-l slăvesc, ca să vadă toţi împăraţii pământului locaşul venirii Mele: pământul român. Acest pământ curând, curând va fi cu totul al Meu, iar cei ce vor fi pe el se vor face sfinţii Mei, neam sfânt şi împărătesc, popor după chipul şi asemănarea Mea, căci aşa este în casa Tatălui Meu. Amin.


***

E sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, şi Eu Mă fac hrană pentru poporul Meu ca să-i dau şi ca să petrec cu el cu cei din cer. Amin.


***

Cu sărbătoare de cuvânt pentru cei din cer şi pentru ei să Ne dăm, mamă. Să punem masă dulce şi să le dăm şi să Ne bucurăm cu ei şi să le arătăm ocrotirea Noastră, mamă.

– O, Fiule, o am pe România ca pe un vas cu flori în braţe, şi aceasta este misiunea mea cea de la venirea Ta: s-o îngrijesc pe ea, s-o ocrotesc cu toate puterile cereşti pe ea, s-o mângâi cu fiii Tăi din ea şi s-o cuprind de jur împrejur cu îngerii şi cu sfinţii ca să facem din ea grădină de rai pentru cei ce cheamă pe Domnul, Sionul cel nou spre care se vor întoarce cei răscumpăraţi venind cu bucurie, căci scris este: «Vor veni în Sion cu bucurie, şi veselia cea veşnică va încununa capul lor, şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea şi se vor depărta de la ei, căci înaintea lor merge Domnul, şi în urma lor tot El, şi regi şi căpetenii vor amuţi, că acum ei văd ceea ce nu li s-a vestit şi pricep ceea ce n-au auzit». Amin.

Eu, Fiule Doamne, am mare şi multă lucrare pentru ţara venirii Tale. Tu eşti mângâiat de la poporul Tău din ea, că ea e ţarina cu comoară în ea, căci iată marea lucrare a venirii Tale în mijlocul ei, şi mulţi văd în ea ceea ce nu li s-a vestit şi înţeleg ceea ce n-au auzit. Venirea Ta cuvânt în România a făcut-o pe ea întâia între popoare, precum şi era dintru început, Doamne. Eu mă rog pentru ea înaintea Tatălui şi înaintea Ta, să-i păzeşti pe fiii Tăi din ea, şi pe ea pentru ei şi pentru Tine, Fiule Doamne, căci România e masa Ta de nuntă, salonul nunţii, că Tu ai vestit prin profeţi şi ai zis: «Acolo va fi cale curată, şi se va chema cale sfântă şi nu va trece pe acolo nimeni necurat, că nu va fi acolo cale întinată. Iar pe calea sfântă vor merge şi cei fără de minte şi nu se vor rătăci, căci pe ea orbii vor vedea, surzii vor auzi, şchiopul va merge drept, şi va fi limpede limba gângavilor, căci vor curge izvoare de apă în pustiu, şi pâraie în pământ însetat». Amin.

O, Fiule Doamne, rugăciunea mea pentru ea, pentru ţara Ta de azi, e rugăciune cum n-a mai fost. Păzeşte-o pe ea şi umple-o de crini şi de trandafiri, şi pune credinţa aceasta peste ea că scrie în Scripturi despre o ţară nouă, despre un munte din care vor curge legile Tale, cuvintele Tale, spre care se vor îndrepta neamurile pământului. Păzeşte ţara Ta cea nouă, şi să înverzească această grădină cu multul, şi nici un rău să nu poată spre ea, căci Tu eşti în ea Împărat mare, şi Mire eşti în ea, căci când Tu ai zis prin cuvântul Tău de peste ea: «Iată Mirele! Ieşiţi întru întâmpinarea Lui!», au ieşit atunci cei ce au crezut şi s-au pregătit pentru Tine şi Te-au ascultat aşa cum Tu le-ai grăit, şi Ţi-ai făcut mireasă în ţara aceasta a venirii Tale, şi Tu eşti Regele ei, Fiule. Te rog pentru ea. Şi de sus, şi de jos, şi din părţi, şi din mijlocul ei, păzeşte-o pe ea, şi toiagul Tău din ea să odrăslească mereu cu multul, că Tu ai în ea popor pe care Te sprijini, şi îl numeşti toiag al Tău pe cel de care Te sprijini cu venirea Ta, cu lucrarea Ta de azi, Fiule Doamne. Eu sunt mamă cerească, şi am în braţe ţara Ta de azi. Cu mâinile desfăcute peste ea şi în tot jurul ei şi în mijlocul ei, aşa stau mereu, căci cetatea Ta este în paza mea pentru Tine, fiindcă atâta Te iubesc eu, Fiule Doamne.


***

Dulce-Mi este limba românească, şi am făcut din ea limba lui Dumnezeu la sfârşit de timp, că Eu grăiesc din nou peste pământ în limba poporului român, noul Meu Israel, noul Meu Ierusalim, căci Eu am scris prin profeţi în Scripturi, am scris că voi alege din nou Ierusalimul dintre neamurile pământului, fiindcă Israelul cu care am lucrat la început M-a lepădat cu totul acum două mii de ani, şi n-am ales din el decât o rămăşiţă mică de tot, care s-a mântuit prin credinţă atunci, la venirea Mea din Tatăl Cel ceresc şi din mamă Fecioară pe pământ.


***

Eu nu te-am uitat, o, ţară a strălucirii, ţara Mea de la sfârşit de timp! M-am născut pe pământ între oameni odată cu naşterea ta, şi tu ai numele Meu pe creştetul tău, şi tu vei rămâne, că aşa te-am numit la sfârşit de timp, şi am zis că tot cel ce se va îmbrăca în cămaşa de creştin se va numi român.

Eu nu te-am uitat, iubito, şi M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moştenire omului cel zidit de mâna Mea, că din tine am luat cu mâna pământ, şi din el l-am plămădit pe om. Tu ai fost primul petecuţ de uscat care a ieşit din ape la facerea lumii, şi l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărţind apele de sus şi de jos. Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creştet în sus şi ţi-am dat pânză albă de botez, pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârşit de timp: Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl.

Tu eşti vârful pământului, creştetul pământului, întâia născută din ape la facerea lumii. Tu eşti ţara Mea de nuntă, căci Tatăl în tine Mi-a aşezat masa nunţii, şi Mi-a gătit mireasă dulce, mireasă din români, ţara Mea.

O, iubito, tu eşti pământul cel de moştenire al omului cel întâi zidit, căci el îşi cunoaşte trupul şi vine să şi-l ia înapoi, ca la început, căci Eu aduc cu Mine ziua învierii morţilor, şi fiecare îşi va lua trupul şi va sta înaintea Mea. Şi tu vei sta, iubito, în faţa Mea, şi îmi vei da slava ta cea de la început şi Mă vei primi aşa cum M-ai primit de Făcător al tău la naşterea ta odată cu naşterea Mea din Fecioară pe pământ.

Pace ţie! Eu nu te-am uitat, iubita Mea. Iată-ţi cămăşuţa de botez. Ţi-am păstrat-o în Tatăl, şi acum iarăşi ţi-o dau, şi te voi numi cea aleasă, cea dulce, că mult te iubesc, fiindcă tu n-ai avut alt dumnezeu în afară de Mine şi n-ai robit pe străin, şi Eu îţi dau plata pentru răbdarea ta şi îţi dau frumuseţea cea dintâi şi te fac raiul venirii Mele, iubito. Şi cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubita Mea, că nici un neam sub soare nu va avea strălucirea ta.

Eu sunt. Nu te teme. Şoapta Mea curge peste tine şi se face râu al vieţii peste pământ din mijlocul tău, că a venit vremea iubirii, iubirea dintre Mire şi mireasă, ţara Mea, iubita Mea. Eu sunt. Soarta ta este în mâna Mea, nu în mâna ta. Eu sunt Stăpânul tău, Mirele tău, şi te vor iubi popoarele şi neamurile şi limbile şi împăraţii pământului pentru slava Mea care străluceşte din mijlocul tău luminându-te şi slăvindu-te, căci tu eşti cea dintâi, iubita Mea cea de la sfârşit de timp şi de la început de timp, că Eu vin, şi tu vei fi a Mea şi vei fi slava Mea şi vei fi lumina lumii, precum Eu sunt, iubito. Amin, amin, amin.


***

Curând, curând ţara română se va arăta peste popoare şi va străluci de slava cuvântului Meu peste pământ, iar voi veţi odrăsli ca iarba cu inima din voi, care va tresări atunci de slava bucuriei Mele cu voi. Eu sunt Cel ce făgăduiesc şi împlinesc, iar voi veţi fi bucuria Mea, şi Eu a voastră în muntele Meu cel sfânt, din locul din care curge cuvântul Meu peste pământ. Amin.


***

Mi-e duhul duios după tine, poporul Meu de azi, popor luat din români ca să fii popor al cuvântului lui Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi sunt Domnul Dumnezeul tău şi grăiesc peste pământul român de mai bine de cincizeci de ani ca să-Mi fac pe el un popor din neamul român şi să Mă slăvesc din mijlocul lui cu taina întoarcerii Mele iarăşi de la Tatăl la om şi să Mă vestesc cu ţara strălucirii, despre care scrie în Scripturi. Taina ei a fost şi este pământul neamului român, iar acum am descoperit-o pe ea celor credincioşi cuvântului Meu din vremea aceasta, şi în mijlocul cărora Eu M-am descoperit cu numele Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.


***

Grăiesc cu tine înaintea celor ce s-au strâns la serbarea ta lângă locul izvorului Meu de cuvânt. Taina ţarinii cu comoară în ea, aceasta este taina alegerii acestui pământ pentru ca să vin, pământul neamului român, mamă, şi voieşte Tatăl să-l anunţe pe el patrie cerească, patria venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cu vestea împărăţiei cerurilor, cu slava cuvântului Meu, care umple cerul şi pământul, numai inima omului n-o umple el, căci omului nu-i este dor de Dumnezeu pe pământ, mamă.


***

Să se înţelepţească din cer, de la Duhul lui Dumnezeu neamul român, şi să nu poată el să facă voia sa, ci să facă voia Mea pe pământ, ca să fie Dumnezeu tatăl lui, iar el să fie neamul lui Dumnezeu pe pământ între oameni, că mare este taina acestui neam, şi va fi acest pământ pământul celor sfinţi, pământ binecuvântat la sfârşit, patrie cerească va fi el înaintea Mea. Amin.


***

M-am aciuat pe vatra neamului român, şi din ţara lui străluceşte cuvântul Meu întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om, iar din pricina strălucirii Duhului Sfânt Mângâietorul în mijlocul acestui neam, ţara lui se numeşte prin Scripturi ţara strălucirii, pe care au văzut-o de departe proorocii, ţara Duhului Sfânt, Care trâmbiţează peste pământ vestea venirii Fiului lui Dumnezeu cu noua împărăţie. Amin.


***

Noi, toate oştirile îngereşti vă înaripăm duhurile ca să veniţi să beţi din cupa iubirii lui Iisus Hristos pentru voi, cei ce credeţi Lui şi venirii Lui iarăşi de la Tatăl la om. Suntem de strajă pentru soarta neamului român dimpreună cu sfinţii toţi pe tot pământul român acum, când sorţii iar se bat pentru cel ce va fi să stea pe mai departe cârmaci al corăbiei Domnului, căci ţara română are scris pe catargul ei ţara Noului Ierusalim, trăire vestită în Scripturi să fie pe pământ cu oamenii şi să şteargă lacrimile de pe obrajii lor, pentru credinţa lor în făgăduinţele Domnului. Credeţi întru Unul Dumnezeu şi întru unul neamestecat izvor al Său de azi pe vatra neamului român!


***

Te vor binecuvânta toate neamurile pentru numele Meu de peste tine şi pentru râul cuvântului Meu din tine, o, neam român, şi vor veni popoare şi limbi şi vor lua din slava Mea din tine, precum este scris despre muntele spre care neamurile vor veni să se adape cu lumina Mea. Apleacă-te să-L slăveşti pe Domnul, Care-Şi are sălaş în mijlocul tău cu duhul mărturiei, cu duhul proorociei, fiu român, căci lucrarea cuvântului Meu de peste tine este coroană cerească pe fruntea ta, şi se vor închina ţie popoarele, pentru că tu eşti ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp. Amin.

O, sus credinţa în Dumnezeul Cel adevărat, sus mărturisirea credinţei, fii români! Nu vă ruşinaţi cu Dumnezeu, căci El vă dovedeşte pe voi ai Lui pe pământ între neamuri! Fiţi mândri de numele vostru cel nou, de numele Meu de peste voi, căci ţara română are nume nou: Noul Ierusalim! Râul cuvântului Meu, râul vieţii o adapă pe ea, şi Eu am în ea sădire nouă, şi rodire nouă am. Amin.

Pace ţie acum, popor român, căci ai trecut prin zile de cumpănă, tată! Să se ruşineze cei din mijlocul tău care n-au credincioşie cu inimă cerească, cu inimă curată ca şi cârmaciul cel întărit iarăşi acum de Mine pentru tine! Fii credincioasă, ţara Mea de azi! Duhul şi faţa credincioşiei te va dovedi că eşti aşa! O, mulţi sunt trădători din mijlocul tău, şi aceia vor fi ruşinaţi dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Amin.

Voiesc peste neamul român inimă curată, gând sfânt şi mult duh de umilinţă, prin care el va dobândi înţelepciunea cea de sus, căci Eu, Domnul Dumnezeu, sunt al celor smeriţi cu inima şi le dau lor din harul Meu. Amin, amin, amin.


***

Rugăciunea mea înaintea Ta pentru oameni este spre trezirea lor, iar cea pentru România Ta cea de mâine, rugăciunea mea este să împlineşti în ea multa strălucirea Ta în văzul tututor popoarelor de pe pământ şi s-o faci pe ea să strălucească de slava Ta şi să vadă neamurile pământului alegerea Ta şi ţara venirii Tale acum, la sfârşit de timp, cu îngerii şi cu sfinţii, o, Doamne, şi dă-i poporului cuvântului Tău torţă luminătoare departe şi fă-i lui cale mărturisirii şi să se audă peste pământ de taina Ta şi de lucrarea Ta de cuvânt şi să vină mulţi spre izvorul Tău şi să învieze ei, să învieze, aşa cum eu am înviat din păcat, spre bucuria Ta şi a mea, o, Doamne! Amin.

– Eu, Doamnul, împlinesc rugăciunile sfinţilor Mei şi dorurile lor sfinte şi voi întări duhul mărturisirii peste pământ şi Mă voi vesti cu slava cuvântului Meu cel de azi peste un popor în mijlocul neamului român. Amin.


***

mare va fi între neamuri numele de român când Tu Te vei slăvi în curând cu neamul Tău creştin, din neamul român cules şi pus la însămânţat. Toată taina Ta cu acest pământ ales va fi văzută şi cunoscută în lung şi în lat, şi îngerii o vor sluji pe ea înaintea neamurilor. Când nu va mai fi pe pământ lumină şi casă de luminat lumea şi calea, când toţi oamenii vor da să uite numele Tău şi numele de creştin, atunci Tu în mare taină vei merge pe acelaşi drum al iubirii de Dumnezeu dintre oameni şi vei fi biruitor cu numele cel nou al celor ce Te vor urma fără de abatere de pe cale, şi va fi numele fiilor lui Dumnezeu numele de român, căci diavolul cel rău va să şteargă de pe pământ numele de creştin. Şi Te rog, Fiule Doamne, să nu mai plecăm de aici, noi, cei din cer, că e de vegheat şi de apărat acest pământ şi acest neam şi această nouă începătură şi semănătură.


***

Voi, cei care veniţi şi vă adăpaţi din izvorul Meu de cuvânt, daţi-Mă oamenilor! Faceţi-vă peste fiii neamului român vestitori ai venirii Mele şi spuneţi-le şi lor că am venit să-i vindec de necredinţă şi de înstrăinare de Dumnezeu! Luaţi foc din foc şi aprindeţi cu el inimile multora din aproape în aproape, şi veţi lua plată, fiilor credincioşi! Cereţi la Mine să vă fac puternici în faptă şi în cuvânt, şi daţi cerului ajutor de pe pământ ca să ridicăm neamul român la rang ceresc între neamurile pământului, căci înţelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu a fost pusă sub obroc de către cei ce s-au găsit să stăpânească duhul omului, şi nu mai sunt păstori ca să caute la oi şi ca să nu se facă ele capre dacă nu sunt păstori pentru oi.


***

neamurile Mă vor vedea bine cu taina Mea cea lucrătoare acum şi cu mersul spre desăvârşirea şi spre descoperirea ei, ca să se umple pământul de înţelepciunea lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ, căci aşa este scris şi aşa fi-va să fie, şi voi da de ştire curând, curând împlinirea proorociilor sfinţilor Mei care au vestit slava Mea cea de azi peste neamul român, venirea Mea în mijlocul lui cu naşterea cuvântului Meu pe vatra lui, şi cu care Eu curând, curând neamurile toate le voi păstori şi le voi îmbia spre păşunea Mea, spre cuvântul Meu, care luminează lumea. Amin.


***

Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei, care au grăit în Duhul Sfânt şi au aşezat pe pământ descoperirea lor, căci după şapte mii cinci sute de ani de la facerea lumii Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, am început să sun din trâmbiţa Mea şi să cobor strigarea Mea aproape de urechea omului ca să înţeleagă el că a venit vremea Fiului lui Dumnezeu, a glasului Lui auzit de om şi mai ales de cei din morminte, după cum Eu am cuvântat că va veni această vreme peste vii şi peste morţi ca să pregătesc prin cuvânt vremea învierii, că nu poate să treacă şi să nu se împlinească tot cuvântul Meu aşa cum a fost el grăit.


***

slava Mea este cuvântul şi este iubirea lui, măi tată, că se împlinesc proorociile sfinţilor Mei, care au văzut de departe lucrarea Mea în mijlocul neamului român acum, la sfârşit de timp, şi au dat-o de ştire că va fi, dar ca şi pe vremea naşterii Mele dorm toţi într-ale lor şi n-au credinţă şi n-au pricepere pentru tainele lui Dumnezeu, care vin şi se lucrează pe pământ sub vălul umilinţei, departe de vederea şi de înţelegerea omului necredincios şi care ale sale dintru ale sale ia, şi tot aşa şi rumegă apoi.


***

O, sunteţi cei mai scumpi între români. Copii de aur sunteţi în mijlocul acestui neam, şi se mângâie în cer neamul român cel între sfinţi sălăşluit, se bucură de aşa mlădiţe, şi nădejdea lor e mare când văd ei acum pământul român ridicat de Fiul lui Dumnezeu la nume de nou Ierusalim, ţara venirii Domnului cu Ierusalimul cel de sus, cu a doua Lui venire cuvânt peste pământ cu sfinţii şi cu îngerii, precum era şi la început în rai cuvântul Său peste om.

Îmbărbătare vă dau! Oastea sfinţilor se poartă cu voi între pământ şi cer cu mare stăruinţă pentru biruinţa Domnului acum, când El vine şi aşează cu cuvântul Său împliniri de Scripturi pe pământ prin voi, şi nu mai e nici un om deştept între oameni ca să vadă şi să vă vadă pe voi şi să mărturisească împlinirea proorociilor venirii Domnului în ţara Lui cea de la sfârşit de timp, şi pe care au văzut-o sfinţii şi au vestit-o aşa, ba şi celor fără de viaţă sfântă le-a descoperit Dumnezeu taina pământului român la sfârşit de timp.


***

O, aş sta de vorbă cu mulţi fraţi, că mult am voit aceasta peste mulţi când am putut să voiesc. Le-aş spune multora din poporul acestui cuvânt înţelesuri tainice, pe care ei n-au voit să le pătrundă cu Domnul, ci singuri au voit, şi au greşit şi greşesc, şi prea mult greşesc. Le spun însă celor ce stau şi se uită din lături la mersul Domnului şi al cuvântului Său pe mai departe, şi le spun să nu uite că în lucrarea mea de apostol înaintea Domnului eu am lăsat scris poporului epistole adeveritoare cu amănuntul pentru înţelesul cel de sus al tainelor care se împlinesc acum prin cuvântul Domnului şi prin faptă, căci lucrarea de nou Ierusalim, pe care tot o aşteaptă cei ce s-au îndărătnicit prin păcatul îngâmfării, iat-o pe ea împlinindu-se şi tot depănând pe acest caier împliniri, pe care numai cei ce vor să se păstreze orbi nu dau să vadă şi să înţeleagă, căci nestatornicia cea de la nemulţumire i-a făcut pe ei să piardă şi să tot piardă câştigul, pe care n-au ştiut să şi-l agonisească, şi pentru care le trebuia credinţă sfântă până la sfârşit, căci tainele lui Dumnezeu sunt taine, nu sunt din pământ sau din piatră sau din lemn sau din fier, ci sunt din duh şi din Dumnezeu luate şi înţelese şi văzute, numai să fi voit să desluşească acest popor simbolurile toate, care ascund sub ele pe Domnul împlinitor pe pământ în acest cuvânt şi prin acest popor credincios al bisericii de nou Ierusalim, căci prin credinţa celor credincioşi Lui lucrează Domnul faptă împlinită. Mi-a dat Domnul să înţeleg şi să văd şi să mărturisesc, după ce prin grele încercări am trecut din partea celor necredincioşi şi răzvrătiţi şi nestatornici în iubire în vremea acestei lucrări.


***

Curând, curând se va petrece minune mare şi tainic de mare, căci pe pământ trupurile sfinţilor de peste tot vor purcede aici, în ţara Mea de venire cuvânt pe pământ acum, unde Eu Îmi pregătesc cetate pentru cei din cer şi masă lor cu cei credincioşi Mie în vremea aceasta când nimeni nu mai are iubire de Dumnezeu pe pământ, şi vor pluti trupurile sfinţilor deasupra acestui pământ aşa cum plutesc pe ape corăbiile, şi vor pluti ei în văzduh ca să coboare la masa Mea, aşezată de Mine pe vatra neamului român, căci Tatăl aici Mi-a sortit nunta şi masa ei cu sfinţii, şi în curând această tainică minune va minuna în lung şi în lat lumea, şi lumea se va mira şi nu va înţelege pe cele greu de înţeles de mintea omenească, dar Eu, Domnul, împlinesc cuvânt cu cuvânt Scriptura venirii Mele cu sfinţii şi nimeni nu înţelege această împlinire, căci omul caută altfel de minuni să vadă şi nu va putea el vedea tainele Mele, fiindcă ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din duh, duh este şi din cer este, şi tot aşa se şi descoperă, iar Eu cu sfinţii vin şi-Mi fac împărăţie cu ei în mijlocul celor credincioşi şi masă de nuntă Îmi fac, ca să-Mi adun Mie pe cei ce-Mi vor sluji cu iubirea lor, aşa cum sfinţii M-au slujit după ce M-au iubit. Amin.

— O, eu Te-am iubit pe pământ, Doamne, şi mult Te-am iubit, şi iubirea mea cea pentru Tine mi-a sfinţit viaţa şi inima şi mintea şi suflarea şi dorul şi mersul meu din loc în loc pe pământ, întru nedespărţire de Tine peste tot pe unde am călătorit, şi m-ai luat apoi între cei din cer şi mi-ai odihnit iubirea mea cea pentru Tine, şi mi-ai arătat din cer pe pământ ţara venirii Tale cu sfinţii în zilele cele de apoi şi s-a aprins dorirea mea ca să-Ţi stau în întâmpinare aici, în ţara nunţii Tale, şi am călătorit spre ea cu trupul meu cel nestricat, pe care l-am păstrat Ţie în toată vremea mea pe pământ, iar Tu l-ai aşezat pe el în slava Ta, şi iată-mă aici, pe pământul alegerii Tale, aşteptând ziua cea mare a slavei sfinţilor Tăi cu Tine, Doamne, căci precum Ţi-ai ales atunci Ierusalimul ca să cobori în el şi să-Ţi faci lucrarea, aşa şi acum ai lucrat şi Ţi-ai ales, şi e taină de neînţeles alegerea Ta cea de la sfârşit de timp pentru venirea Ta cu sfinţii pe pământ, şi un nou Ierusalim Ţi-ai întocmit din inimi vii, din pietre vii, iar cele vechi trec cu trosnet şi nimeni nu înţelege Scripturile, căci sunt acoperite, Doamne, ca să le poţi lucra. O, cât vor plânge românii că n-au priceput taina Ta cea mare de pe vatra lor de atâta vreme cât ai lucrat şi încă lucrezi în mijlocul acestui neam! Cartea cuvântului Tău, pusă pe masa Ta de scris în mijlocul acestui pământ ales Ţie de Tatăl ca să vii acum, cartea aceasta stă faţă în faţă cu cei ce nu se apleacă s-o deschidă ca să-Ţi vadă mersul Tău cu poporul cuvântului Tău şi taina Ta cu el, şi să Te cunoască pe Tine în ea Păstor venit din cer cuvânt ca să ai Tu nume mare pe acest pământ, că vii cu sfinţii, după cum este scris, şi numele Tău se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi tainică este venirea Ta şi măreaţă, Doamne, iar sfinţii Tăi în ea sunt, şi văd şi mărturisesc. Amin.


***

Mântuieşte, Doamne, pe poporul Tău cel credincios venirii Tale acum pe vatra pământului român, şi binecuvintează cu toate puterile şi oştirile cereşti moştenirea Ta aceasta de pe el, şi cu puterea crucii Tale ocroteşte-l şi păzeşte-l pe el pentru Tine şi cu Tine, căci cu el lucrezi pe pământ tainele Tale şi venirea Ta cu ele, o, Doamne! O, înconjoară cu sfinţii Tăi şi cu îngerii Tăi de jur împrejur hotarele pământului român, şi toate puterile cereşti să le fie de pază şi de slavă, că e ţara nunţii Tale, pe care-Ţi cobori odată cu Tine slava Ierusalimului nou, slava lui cea de sus, ca pe toate să le înnoieşti, precum este scris, şi să ştergi de lacrimi obrazul celor ce au ascultat şi au crezut şi au nădăjduit aşteptând şi lucrând în via Ta, aşa cum Tu le-ai spus să lucreze! O, e întuneric pe pământ, căci Tu eşti Lumina lumii, dar oamenii şi-au ales de lumină întunericul din ei, şi întuneric mare e pe tot pământul, precum este scris în Scripturi că va să vină, şi iată, a venit, şi aşa s-a împlinit, dar lumina Ta s-a aşezat în mijlocul celor credincioşi şi este lumină la ei şi trag sfinţii la lumină, Doamne, şi vin ei cu Tine la masa luminii, la masa cuvântului Tău, aici, în mijlocul neamului român.


***

Voi, oameni de pe pământ, care ştiţi şi care nu ştiţi de taina Fiului meu Iisus Hristos şi de ţara Lui de venire iarăşi de la Tatăl pe pământ între oameni cuvânt! Să ştiţi şi să auziţi ca să ştiţi că vatra aceasta şi patria aceasta a ei este pământul strălucirii Fiului lui Dumnezeu pentru sfârşit de timp, pentru a doua Sa venire de la Tatăl la oameni pe pământ. Nimeni nu poate strivi această taină şi lucrarea ei toată, la care Domnul lucrează acum spre descoperirea ei şi la care privesc cu nesaţ proorocii cei de demult. Sărut tot timpul acest pământ peste tot pe unde mai găsesc pe el locuşor curat de sărutat, şi binecuvintez cu Domnul fiinţa lui şi înălţimea lui cea cerească şi care trece peste înălţimi, precum este scris. Amin.


***

Înconjoară-i, Doamne, cu sfinţii Tăi îngeri, cu ceruri de îngeri! Hotărăşte hotarele pentru ţara venirii Tale şi întăreşte îngeri la hotare şi scoate din aceste hotare puterea cea rea a lucrării lui antichrist, cel ascuns sub numele lui Dumnezeu! Păzeşte trupul şi duhul bisericii neamului român şi înnoieşte-o prin cuvânt şi boteaz-o pe ea în râul cuvântului Tău cel de sus şi fă-o mireasă curată, Doamne, căci duhul ei şi mireasa ei strigă spre Tine: Vino, Doamne! O, pace Ţie în mijlocul poporului Tău din neamul român, Fiul meu Emanuel, născut în peştera din Betleem acum două mii de ani, Dumnezeu adevărat, sălăşluit de la Tatăl în pântecele meu cel fecioresc, prin care Te-ai născut Prunc pe pământ ca să fii cu oamenii şi să fii! Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt, mamă scumpă a Mea. Am trecut pentru venirea Mea prin pântecele tău cel fecioresc şi am luat trup de copil şi am crescut atât cât sunt, şi sunt Cel ce sunt, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Dulce ţi-a fost graiul şi mare ţi-a fost cuvântul cel de naştere de sus a omului, mamă. Aşez puterile cereşti toate pentru tot lucrul Meu peste neamul român, şi tot omul care se va apleca să se facă după adevăr creştin al lui Iisus Hristos, se va numi român. Amin.

Nimeni nu-l poate face creştin pe om decât Hristos, iar cel potrivnic lui Hristos nu va putea să lucreze aceasta, căci Eu, Domnul, am slujitori sfinţi în cer şi pe pământ, cu care lucrez în chip sfânt, căci Eu sunt sfânt şi cu sfinţii lucrez şi călătoresc.


***

— O, când a fost începutul a fost şi cuvântul, şi Dumnezeu era Cuvântul, o, mama Mea, şi Eu eram Cuvântul, şi iată, s-a aşezat iarăşi începutul, căci Eu Mă fac cuvânt între cer şi pământ şi zidesc Ierusalimul, mamă, dar Mă doare de la om şi am rane la mâini şi la picioare şi la frunte şi sunt încins peste rană, dar aşa lucrez şi aşa zidesc, căci tămăduire nu este pentru Domnul. Când omul are o suferinţă se duce fuguţa la doctor pentru vindecare, dar suferinţa Mea nu mai are leac, nu mai are doctor, căci omul ar fi să-Mi fie vindecător. O, dacă Eu M-aş gândi numai o clipă la Mine n-ar mai fi cerul şi pământul, ci s-ar clătina de tot şi s-ar sfârşi cu ele. O, mamă, dacă cei ce Mă poartă azi cuvânt peste pământ s-ar gândi la ei, n-aş mai avea Eu cale pe pământ şi nici popas şi nici popor primitor de Dumnezeu şi veghe peste el şi zidire cu el pe pământ. O, greu Mi-a fost şi acum două mii de ani să-i fac pe toţi cei aleşi Mie de Tatăl să se lepede de sine şi să-Mi dea Mie viaţa lor, trupul lor, mersul lor, graiul lor şi inima lor ca să Mă zidesc în ea pentru mântuirea multora când Eu le-am cerut lor aceasta şi le-am zis: «Eu în voi, şi voi în Mine; mergeţi în numele Meu şi mântuiţi oamenii, căci s-a apropiat de ei împărăţia cerurilor, şi vrednic va fi lucrătorul de plata sa apoi, căci semne şi minuni vă vor însoţi şi veţi vesti voi Evanghelia Mea cu voi până la toate marginile şi mulţi se vor mântui prin ea».

O, neam român, neamul Meu cel de la sfârşit de timp, în tine Mi-am zidit acum şi Betleemul şi Nazaretul şi cuvântul cel pentru a doua Mea venire şi toată lucrarea Mea cea pentru sfârşit de timp, şi de pe vatra ta veghez şi priveghez peste tine şi peste popoare prin îngerii Mei şi pun sigiliul Meu, al numelui Meu peste actul naşterii tale prin cuvântul Meu cel de sus şi nu te vei putea ascunde dinaintea Mea şi dinaintea popoarelor cu obârşia ta cea de la Mine, că de la început şi până la sfârşit te-am aşteptat să fii tu ţara Mea cea de azi, în care să vin şi să-Mi aşez tronul judecăţii făpturii şi împărăţia şi înnoirea a toate apoi prin cuvânt, ca şi la început când la cuvântul Meu s-au zidit cerul şi pământul sub privirea lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui.

O, neam român, n-ai înţeles de ajuns vremea cercetării tale, dar vom da mâna tot mai strâns şi vom citi de pe înălţimi cartea iubirii dintre Mine şi tine şi te vor căuta popoarele îndepărtate de Mine şi vor lua de pe vatra ta mana cea ascunsă şi vor afla taina salvării şi a mântuirii şi vor afla legea iubirii şi a iertării, căci Eu te-am iubit de la început şi până la sfârşit şi te-am aşteptat aici, la sfârşit de timp, şi am slava Mea în tine acum, şi cu iubire ca focul Mă scriu pe vatra ta şi Mă înfiinţez în cartea Mea cea de azi şi este ea tronul judecăţii făpturii şi totul se va naşte într-o clipă prin cuvântul Meu, care înnoieşte lumea. O, Mi-e dor de tine şi voiesc să crezi venirea Mea la tine, că Mi-e dor. Regii şi stăpânii te vor a lor, că au aflat taina ta cea de la Mine hărăzită ţie, dar Eu te doresc a Mea, şi dorul Meu te ţine în Mine, şi Eu veghez peste tine cu cetele îngereşti, ţara Mea cea de azi. O, e praznic de naştere în mijlocul tău, şi Eu la ieslea Mea de cuvânt grăiesc peste tine şi-ţi trimit să Mă auzi şi să nu mai trăieşti tu păgâneşte, o, ţară creştină, căci sărbătorile sfinte tu le petreci păgâneşte de tot şi n-are cine să-ţi spună că greşeşti lui Dumnezeu, iar Eu, Domnul, vin şi-ţi spun greşeala ta, şi-ţi mai spun că omul poate fi mai fericit decât îşi face el fericire pe pământ cu slujirile lui din sărbători. O, ţară scumpă a Mea, să te doară de Dumnezeu şi să-I alini Lui rana, iar El îţi va pregăti sărbători şi slavă în sărbători, că nu aşa trebuie să sărbătorească omul, ci cu slavă cerească în mijlocul lui, că fără Domnul e pustiu şi e iad pe pământ.


***

— O, amin, amin grăiesc peste neamul român: voi da întărire şi putere din cer cârmaciului acestui neam, ostaşului Meu, care stă la cârma neamului român veghind cu mare iubire de neam. Îl voi îmbrăca în putere de sus să înfigă ancora şi să scoată corabia din primejdie, aruncând spre cer nădejde mare şi înfigând salvarea pământului român în Duhul Domnului ca să nu piară, ca să nu se răstoarne corabia în vremea acestei grele furtuni, şi apoi să ridice spre cer mersul corăbiei şi să lase ancora în mâinile Mele, căci Eu, Domnul, sunt pe catarg şi veghez învăluit în curcubeu, iar sfinţii Îmi dau slavă şi aşteaptă biruinţa Mea cea mare din mijlocul pământului şi neamului român, căci Tatăl M-a trimis aici, de unde am lucrat la început, iar acum se uneşte începutul cu sfârşitul şi-Şi ridică Domnul pe culmi biruinţa Sa, iar omul cel îndărătnic să se umilească. Amin.

Grăiesc şi spun: pământul şi neamul român sunt în planul lui Dumnezeu cel pentru sfârşit de timp şi pentru biruinţa Domnului peste popoare, şi toate limbile şi noroadele toate vor privi la slava Mea cea de la sfârşit de timp şi vor căuta după ea şi-Mi vor da slavă, căci vor cunoaşte pe Domnul, precum este scris, şi se vor sui aici şi vor lua învăţătura vieţii de pe munte înalt, vor lua din râul vieţii, căci din el se va adăpa pământul tot şi va odrăsli cer nou şi pământ nou, şi aceasta vesteşte acum Duhul Adevărului. Amin.

O, pace ție, popor al cuvântului Meu! Ia-Mă și Mă împarte și Mă dă peste tot! Eu sunt Alfa şi Omega, iar tu eşti sluga Mea de care Mă sprijin. Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce vin la tine, ca să vin. Amin, amin, amin.


***

O, nu pot prea mult să vă las fără cuvântul Meu de peste voi. E grea purtarea coborârii Mele, a venirii Mele cuvânt pe pământ, dar e greu fără cuvântul Meu cel rostit, care lucrează prin rostirea lui, că iată, cer vouă să aşezaţi înaintea Mea rugăciune pentru luminarea gândului cel bun al neamului român, că e mare duşmănie şi e urâtă bătălie în inimile celor ce se vor mari, pe scaune mari, iar Eu, Domnul, Mă zbat cu toate puterile cereşti să am grijă de acest pământ şi neam, căci am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui şi am de împlinit Scripturile cele de apoi prin lucrarea cuvântului Meu, căci Tatăl Mă aşteaptă, ca să se poată aşeza apoi masa zilei celei mari, ziua slavei Domnului, căci Dumnezeu a zis pentru sfârşit: «Noi le facem pe toate!», şi trebuie să rămână apoi slava Noului Ierusalim, cerul cel nou şi pământul cel nou, precum este scris.


***

Sfinţii neamului român sunt cei dintâi între cetele sfinţilor, aşa cum ţara română este întâia între popoare înaintea Mea în zilele acestea, iar Eu, Domnul, Eu Însumi mărturisesc aceasta prin venirea Mea cuvânt pe pământ pe vatra neamului român. Amin.


***

O, mama Mea Fecioară, avem de grăit neamului român în ziua ta de praznic, căci avem de lucrat aici în zilele acestea voia Domnului. E mult păcat pe pământ peste tot, mamă. E mult păcatul şi aici, pe vatra neamului român. Cel mai de căpătâi păcat între păcate este îngâmfarea omului, mamă. De la acest păcat se desparte de Dumnezeu omul şi dă să-şi facă el voia sa, mamă. O, câtă orânduială sfântă avem de aşezat Noi pe acest pământ ales de Tatăl pentru venirea Mea cea de azi cu sfinţii şi cu îngerii, precum este scris să vin, mamă. O, nu ştiu oamenii de pe această vatră, nu ştiu ei voia Domnului cu această ţară, dar Noi o ştim, mamă, şi este scrisă în Scripturi, iar dacă este scrisă trebuie să se împlinească, fiindcă aşa este scris. Taina şi lucrarea ţării strălucirii avem Noi de lucrat şi de aşezat pe această vatră şi aici trebuie să-şi afle înfrângerea vrăjmaşul Meu antichrist şi toate slugile lui, căci aşa este scris.

Tainic lucrăm, mamă. Cuvântul lui Dumnezeu este arma cu care se lucrează în zilele acestea împotriva fărădelegii de pe pământ şi a celor ce lucrează pentru ea. Cuvântul Meu călătoreşte din loc în loc peste tot, mamă. Auzit sau neauzit dacă este de oameni, el lucrează lucrarea sa, numai să poată el fi aşezat pe pământ când gura Mea îl grăieşte din văzduh, din nor de heruvimi ca să ia el fiinţă în cartea sa, mamă.


***

Sunt pe munte înalt cu voi în popas, și sunt cu Ioan Botezătorul Meu și zidim la muntele cuvântului, și lumea se va naște din cuvântul Meu și va fi naștere și va fi botez și va fi har și va fi Domnul Stăpân pe pământ ca și în cer, iar omul se va opri și-și va recunoaște Stăpânul, că mult și tot mai mult Mă descopăr, și va fi pământul român țara sfinților și vor birui sfinții Mei, de pe pământ și până în cer, și din cer până pe pământ vor birui, că-i am pe ei întru venirea Mea și împlinim Noi porunca din Scripturi care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi și va fi totul nou», precum este scris.


***

O, pământ român, o, țara Mea cea de azi, Îmi scriu cuvântul cel din vremea aceasta pe vatra ta. Ești țara venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp. Este scris în Scripturi despre tine să fii țara strălucirii, și vei fi, să știi că vei fi, că iată cum strălucește lumina cuvântului Meu din tine peste pământ și peste popoare și cum strălucești tu cu darul Meu de peste tine! Rostesc cuvânt peste îngeri și peste sfinți să te ajute ei să fii curată, iar pentru aceasta trebuie să fii curățată, o, țara Mea de azi. Iată, te doare lucrarea curățirii, dar ce să-ți fac dacă nu asculți de poruncile lui Dumnezeu, care sunt tainele vieții și-ți înviază viața? O, cât aș vrea să te văd că iubești pe Dumnezeu! Să nu-Mi spui că Mă iubești. Cine Mă iubește împlinește poruncile Mele date omului să le lucreze cu ascultare.


***

O, stau deasupra pe nori de slavă și te cuprind cu duhul și cu privirea, țara Mea de azi. Tu ești cea la care Eu vin pe pământ cuvânt în acest timp. Tu ești România Mea și ai în tine țarina cu comoară în ea. Cuvântul Meu de peste tine este comoara ta, o, și cât aș vrea să te îmbogățești cu această lumină și să strălucești prin ea tot mai mult, tot mai tare, și să fii numită după dreptate țara strălucirii, căci este scris în proorocii despre tine, o, țara Mea de azi, numai să fie descoperire de la Mine ca să știi cum să citești Scripturile și cum să le deslușești, că altfel omul se uită la Scripturi ca la o carte pecetluită, sau ca unul care nu știe carte dacă-l întrebi de cele scrise în Scripturi și în prooroci.

O, pace ție, țara strălucirii, țara Mea cea de azi! Sunt cu alai după Mine, călare pe cai albi suntem veniți la tine, din cer veniți suntem. Te pețește Tatăl Savaot pentru Fiul Său Iisus Hristos, căci Și-a ales Tatăl sală de nuntă și masă cerească și popor mireasă din mijlocul tău și curge peste tine râul Meu de cuvânt. Sunt Domnul învierii, Iisus Hristos, și Mă aplec cu salutul învierii Mele și-ți spun ție în zi de praznic de înviere: Hristos a înviat! El este comoara ta, Care Se face cuvânt pe vatra ta de mai bine de șaizeci de ani. Se lucrează taina cerului în tine și se va ivi curând, curând strălucirea ta, și de departe se va vedea ea, căci Eu, Domnul, voi străluci în lumină de pe acest munte de cuvânt și se va vedea slava ta, Domnul Dumnezeul tău strălucind pe vatra ta, și toate popoarele vor întoarce privirea spre tine și te vor slăvi și te vor iubi și te vor mângâia pentru frumusețea ta cea de sus peste tine, că mare iubire îți port. Iar acum te îmbrățișez în cuvântul Meu și-ți dau salutul Sfintelor Paști: Hristos a înviat! O, ridică-te și fă-te una cu Domnul Dumnezeul tău! Amin.


***

Mi-e dor de toată Romānia și stau cu dorul de ea aici cu voi, dar Mi-e dor de voi, și pentru ea Mi-e dor. Ea e țara venirii Mele acum, e casa īn care trag și-Mi aștern cuvāntul cărții Mele de azi. E pe māini dușmane țara Mea de azi, și Eu plāng cu voi de dor de ea și de toți fiii ei romāni, și vă spun aceasta de atāta timp. O, strigați la Dumnezeu pentru ea, pentru țara Mea de azi strigați voi, cei ce iubiți pe Dumnezeu, și Domnul vă va auzi pe voi.


***

În ziua aceasta stăm la masă de cuvânt cu ceata proorocilor. Această ceată însoțește acum pe Ilie proorocul, pe cel sărbătorit acum între sfinți, pe cel ce n-a mâncat și n-a băut patruzeci de zile și patruzeci de nopți de dragul și de dorul întâlnirii lui cu Dumnezeu, și este viu cu trupul și este ca focul, și are lucrare mare și lucrează mult acest sfânt, ca și atunci lucrează mult, și va fi mărturisită lucrarea lui, căci Eu, Domnul, cu sfinții cerului M-am purtat și acum două mii de ani, și tot așa Mă port și azi, dacă sunt din cer venit pe pământ atunci și acum, iar Tatăl Mi-a dat și-Mi dă însoțitori sfinții. Diavolul ține lumea în întuneric, dar lumina cea din cer alungă întunericul, și se face lumină în întuneric, și va vedea omul de pe pământ că este Dumnezeu și că aduce la vedere slava Lui, și pe sfinții Lui în slavă spre mărturie, că mare este frumusețea lumii nevăzute, iar când se vor lăsa descoperite nevăzutele lui Dumnezeu va tresări tot trupul și va fi numai credință, și apoi numai lumină și slavă, de aici peste tot, căci țara română are soarta de la Domnul să facă lumină peste popoare și să mângâie peste tot cu slava Mea noroadele toate, iar această vreme este aici, este aproape, este în cuvântul Meu, care merge peste pământ spre descoperirea lui și a Mea, și se va coborî din cer foc, focul Duhului Sfânt, și se vor înțelepți popoarele și vor lua împlinirile Mele și vor trage spre Mine, căci sunt Mântuitorul Cel de două mii de ani venit din cer pe pământ, și lucrez de atunci și până azi pentru lumină mare peste neamurile pământului, precum este scris, iar proorocul Ilie se va arăta cu slava întoarcerii spre Dumnezeu a multor noroade și va înceta blestemul, și va fi numai Domnul și cei îndreptați ai Săi. Amin.

— O, Doamne, bine ești cuvântat și mult mărturisit de sfinții Tăi martori, Doamne! Scris este că blestemați sunt cei ce leapădă poruncile Tale, cuvintele Tale, iar despre mine este scris să vin să întorc cu fața spre Tine neamurile de pe pământ și să păzesc de blestem pământul și țările de pe el, Doamne. Voiesc să știe toți de pe pământ că lucrul meu este să întorc inima părinților către fii, și a fiilor către părinți, iar părinții sunt sfinții cei de demult și de mai încoace și sunt în cer, iar eu voi arăta pe pământ semne mari ca să-L înțeleagă oamenii pe Dumnezeu prin ele și să se întoarcă cu inima spre părinți, spre sfinți, și să strige spre ei ca să le stea în ajutor, iar fiii să fie ocrotiți de blestem prin păzirea poruncilor Tale, a cuvintelor Tale, Doamne.

Curge din gura Ta râu de cuvânt, și se împarte peste tot, că are cine să-l împartă, are unde să vină, și de unde să se împartă acest dar al Tău peste pământ. O, și avem de întărit peste tot înăuntru și în afară cetatea cuvântului Tău, ca să aibă ea întărituri cerești, Doamne, că-i slava Ta această cetate din acest oraș cu nume de foc, căci cuvântul Tău este foc curățitor de păcate și înnoitor de cer și de pământ, căci scris este să se facă cer nou și pământ nou, și prin cuvânt lucrezi și împlinești așa.

O, fii ai cuvântului lui Dumnezeu și ai cetății Lui de azi pe vatra neamului român, o, fiilor români, mare va fi peste neamuri numele de român! Se luptă diavolul cu toate forțele răului și dă să stârpească de pe pământ numele de creștin al fiilor lui Dumnezeu, dar va rămâne numele de român și va răsuna în trâmbițe cerești acest nume, și se va face român tot omul care va lua din cuvântul lui Dumnezeu de pe această vatră, vatra neamului român, că mulți se vor naște de sus din cuvântul lui Dumnezeu, din cuvântul acesta, căci Iisus Hristos grăiește românește și S-a făcut român, și vor avea nume nou cei ce se vor închina Lui în vremea care vine, iar noi, sfinții Săi, vom împlini lucrările Domnului, precum este scris.


***

Fiilor, fiilor, e ceata mucenicilor cu Mine la masă la voi, iar mucenicul Dimitrie aduce vouă cuvinte sfinte spre māngāierea voastră și a duhului lui și a sfinților toți, căci așa este māngāierea, și ea se face cuvānt, fiilor.

— O, sunteți plăpānzi īn ziua aceasta, dar Domnul vă īntărește pe voi la lucrul Său cu voi, iar eu din mijlocul cetei mucenicilor vă aduc pe masă duh de nădejde că Domnul Se desăvārșește mult și tot mai mult pe acest meleag sfințit, și de jur-īmprejur, pānă va cuprinde īn slava Sa țara și pămāntul romān, de la care vor lua lumină popoare multe, precum este scris, iar Noi, cei din cer, umblăm cu Domnul oriunde merge El și privim pe hartă, și după ea mergem și desăvārșim īmpliniri.

Tărie dă-le, Doamne, și mereu să lucrezi la ea, și la credința celor ce se vor māngāia de la slava aceasta a Ta cu ei, căci cuvāntul Tău se īmplinește negreșit, și toți cei necredincioși vor lăsa sulițele īn jos și-și vor īnțelege īnfrāngerea, și biruința Ta apoi, căci Tu ești Mielul, ești Biruitorul, o, Doamne. Amin.

— Da, biruința Mea este prin credința voastră, sfinți iubiți ai Mei, și a celor ce vor crede ca și voi, cei īn cer locuitori, și, iarăși, ca și voi, fiilor purtători de Dumnezeu pe pămānt, și va crește credința īn mulți, și mulți vor īnțelege taina Mea cu voi pe vatra neamului romān.


***

azi așezăm zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, cea care a ascultat de Dumnezeu clipă de clipă, și tot așa L-a și iubit, iar Eu am iubit lucrarea pentru care ea s-a născut și a crescut, și am păstrat acest cămin în lumină mare, în petrecere sfântă încă de la nașterea ei, și apoi tot timpul, iar odată cu sosirea ei în cer lângă Mine, sub vederea și uimirea tuturor sfinților cerului Meu, i-am dat slujbă înaltă, i-am dat țara Mea de venire acum, la sfârșit de timp, încă de pe atunci i-am dat-o spre pază, și sub binecuvântarea ei și a Mea s-o vadă duhul rău vrăjmaș pe Dumnezeu, și sub mâini de sus să fie ea ocrotită între neamuri și s-o am cu nume mare la venirea Mea cea de acum, că voi ascunde numele de creștin sub numele de român, căci cetatea Mea de scaun din mijlocul pământului neamului român poartă nume mare, nume de nou Ierusalim, iar Scripturile o numesc pe ea mai înainte de toate cetate cu numele Meu pe ea și i se spune ei „Acolo este Domnul”.


***

Iar tu, țara Mea, peștoaica Mea, Românie țară, tu să știi de la Mine că Mă doare de la tine. Vine peste tine serbarea cea de o sută de ani a trupului tău întregit, că tu nici n-ai habar că strălucești de sus în jos. Iar Eu Mă adun aici cu sfinții și-Mi mângâi durerea pe care Mi-o faci din lipsa duhului frăției și din neliniștitul duh al dezbinării, care lucrează cu multă minciună între frați, iar minciuna este de la diavol. O, Eu am răbdare pe urma ta și-ți aștept căința și te aștept să biruiești păcatul și despărțirea de Dumnezeu, ca să Mă pot apropia să-ți fac ție bine, și să Mă mângâi tu cu schimbarea la față a ta, și nu uita, Eu aștept. Amin.


***

Țara Română, măi fiilor, este de la începutul facerii aleasă lui Dumnezeu, și taine mari sunt păstrate în ea și pentru ea, și așteaptă ele să iasă de sub văl și să fie trăite pe pământ spre întâmpinarea Domnului, că vine Domnul, vine, și cale tot mai sfântă Își gătește El, și prieteni Își face pe cale.


***