5.6. Lucrarea bisericii: slava Noului Ierusalim

Și acum întăresc binecuvântarea peste lucrul cel nou în grădina întâlnirii. M-am aciuat cu tine în acoperământul cel nou, Eu și cu sfinții Mei în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara. Voiesc, poporul Meu, să pot să-ți spun mereu tot ce am Eu de lucrat și de împlinit cu tine. Voiesc să nu te îndoiești că ești popor mic și că nu ai putere. Tu să nu te bizui pe puterea ta pentru împlinirile Mele rostite peste tine. Tu să fii credincios Mie, iar Eu să pot să-ți spun ție tot ce am Eu de lucrat cu tine și de împlinit, că am proorocit peste tine că în jurul grădiniței în care Mă fac cuvânt și slavă a lui, Eu voi așeza cu tine șirag de mărgăritare și Mă voi slăvi în ele, și voi face dulci și cerești și cu podoabe pe ele locurile Mele cu tine, și îți voi întări vlaga pentru cele ce am de lucrat și de împlinit cu tine și prin tine, și vreau să fii ascultător, ca să pot să-ți spun fără strângere de inimă orice lucrare a Mea cu tine, căci tu trebuie să lucrezi mult pentru slava Mea cu tine, care-ți dă ție apoi tot ajutorul pentru viața ta.

Binecuvintez cu multă și sfântă dragoste foișorul cel nou în care am stat azi cu tine în sărbătoare pentru mama Mea Fecioară și unde Eu și cu cerul Meu de sfinți ne-am odihnit și ne-am hrănit cu cuvântul Meu, poporul Meu. Masă a sfinților este cuvântul Meu de peste tine, și au pus sfinții binecuvântarea lor sfântă peste acest foișor, acum, și îi vom numi cu cuvântul ziua de pecetluire a sa și ocrotitori cerești peste el, căci oricărui lucru și fapta cea văzută a sa când Eu lucrez cu tine, îi dau apoi îngeri ocrotitori și nume îi dau. Amin.

O, copii osteniți care Mă aduceți cuvânt pe pământ! Eu v-am spus vouă că dacă cineva dintre oameni vă întreabă de numele vostru, voi să-i spuneți că sunteți cuvântul lui Dumnezeu, căci așa rod este cel ce se naște din cuvântul Meu și așa lucrare slobozesc Eu din el între oameni pe pământ. Am ridicat cu voi cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani și am dat-o oamenilor spre mărturia venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, iar acum voiesc s-o dau și celor ce s-au hrănit din ea în tot acest timp. Vă așez să pregătiți împărțirea cărții și să chemați poporul căruia i-am grăit, și să-i dați cartea, fiilor copii.

Iată, adunăm acum pe cei ce s-au hrănit cu hrana cuvântului Meu. Vestiți-i să vină și să le dăm cartea și să-i învățăm din ea și pentru ea, ca să știe ei cum să lucreze cu ea peste ființa lor, peste noua lor viață, căci cele vechi trec cu trosnet, după cum este scris în Scripturi.

Cuvântul Meu este împărat peste voi când voi îl împliniți întru totul, fiilor, iar voi atunci sunteți fiii împărăției lui între voi. Eu am venit acum două mii de ani să arunc foc pe pământ, și iată, așa am lucrat și la sfârșit, și voiesc să stați în baia acestei iubiri de Duh Sfânt și să se încălzească cerul și pământul la flacăra Mea dintre voi. Un picuț mai avem de trudit la lucrul cel așa de greu al cărții cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, și vom da în părți acest foc care a ars din Dumnezeu în mijlocul Israelului Meu cel nou la sfârșit de timp în mijlocul neamului român, din care Eu, Domnul, Mi-am crescut un popor de ucenici.

Rostesc binecuvântare cu putere în ea, cu putere de Duh Sfânt pentru noi puteri peste cei ce se îngrijesc de ființa cărții cuvântului Meu cel de cincizeci de ani și mai bine, ca apoi Eu să-Mi desfac slava Mea peste pământ și peste inima omului. Cinci mii de ani și mai bine am lucrat prin cei ce M-au slujit pe pământ ca să-l vestesc pe om că vin, și am venit și M-am dat omului de viață. Așa fac și acum, căci cuvântul vieții se face carte și se împarte în lung și în lat vestindu-Mă pe Mine că am binevestit împărăția Mea peste om.

Și iată, binecuvintez cu mare iubire lucrarea vestirii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, la sfârșit de timp, și cartea Mea cu voi se va împărți apoi peste tot spre mărturia lucrării Mele cu voi. Binecuvintez iubirea și truda voastră și vă dau puteri proaspete și vă dau ajutor să dați în toate cele patru unghiuri ale pământului vestirea cărții cuvântului Meu, și apoi vom așeza cartea Mea înaintea oamenilor de pe pământ și vor crede în Dumnezeu neamurile pământului. Amin.

Stropiți cu harul sfințeniei semnul sfintei cruci, fiilor unși, crucea pe care azi o pecetluiți cu numele Meu pentru ca să fie ea de strajă așezată deasupra cetății Târgoviștei, ca să apere prin puterea ei duhul înțelepciunii oamenilor, trupurile curate de păcat, mințile cele care au darul să vadă venirea Mea la voi pentru mântuirea multora și pentru înviere, fiilor. Amin.

Acum, poporul Meu, pentru că tu ești al Meu pe pământ, întăresc peste tine binecuvântare dulce și cu dor peste lucrul tău cel frumos pentru fața cea slăvită și cerească a grădinii întâlnirii, în care Eu vin mereu și măsor cu măsura Mea pe tot fiul poporului Meu stând în sfat cu el prin masa Mea de sfat pe pământ, prin măsura Mea din mijlocul tău. Toate făgăduințele Mele vin și se arată la vedere, și va fi mândră și frumoasă foarte colina Sionului, noul Meu Sion și toate câte îl împodobesc pe el prin orânduiala Mea. Amin.

Mii de îngeri să se apropie de tine, poporul Meu, și să-i apropii și tu, că Eu am profețit în cartea Mea cu tine că îngerii vor lucra cu tine pe pământ, și vor vedea neamurile pământului această minune și lucrul Meu cu tine lucrat, și pe tine luminat de lumina cuvântului Meu. Voiesc să pot cu tine să fiu pe pământ și să fiu Lumina lumii, iar tu să-i arăți lumii că ești fiu al Meu, lumină din Lumină, și să vină sub această viță cei ce cu dor caută și află apoi calea Mea cu tine și statul tău în cer, statul Meu în mijlocul tău, și să dăm lumii lumina mântuirii și vederea cea slăvită a patriei cerești pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Binecuvintez lucrările cele de înfrumusețare sfântă a grădinii întâlnirii, ca să te încredințez, poporul Meu, că în mijlocul tău lucrez prin duhul descoperirii toate cele ce vin de la Mine spre lucrare. Fiți, fiilor, gospodari cu gust bun și blând, cu duh fiesc înaintea Mea, iar mânuțele și trupușoarele voastre să fie ale îngerilor Mei, care pot în voi prin duhul vostru cel blând și smerit ca și al Meu, Cel slujit de îngeri, căci Eu așa i-am învățat pe ai Mei, care cu fiască ascultare lucrează lucrările Domnului ca niște fiișori mici care au tată pe Dumnezeu. Fiți fiuții Mei și fiți drepți cu Dumnezeu, fiilor, ca să pot Eu sta cu voi și să Mă arăt lumii cu lucrul Meu cel drept din voi, cu lucrul Meu din fii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, Eu și cu dulce mama Mea Fecioara prăznuim cuvânt sfânt înaintea ta și grăim în cer și pe pământ și Ne aud sfinții și îngerii și Ne privesc cu fior ceresc, și Ne auzi tu, și te așteptăm să te umpli de înfiorare la vestea tainei în care omul nu voiește să se așeze și să vină spre înțelepciune și să vină spre izvorul cel plin de mângâiere, care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul în mijlocul tău; Domnul, Care risipește sfaturile neamurilor, Care leapădă gândurile popoarelor, Care sfărâmă sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac, și gândurile Lui, din neam în neam.

O, de opt ani îl tot chem și îl tot aștept pe om să vină la izvorul vieții și să se facă fiul Meu prin supunere și prin sfințenie apoi. Am stat opt ani cu tine în fața omului venit la izvor, poporul Meu, și M-am vestit Dumnezeu venit a doua oară în chip tainic cuvânt pe pământ, și l-am chemat pe om și M-am arătat cu tine ca să vadă omul pe poporul cel binecuvântat al Meu. Iar acum zidesc zidire cerească în mijlocul tău și ridic apoi între pământ și cer cartea judecății făpturii, cuvântul Meu cel de cincizeci de ani în mijlocul poporului român, cuvântul care cheamă omul de la moarte la viață, de la vremelnicie la veșnicie, de la păcat la sfințenie, și pe morți la înviere, poporul Meu. Și după ce voi ridica această carte între pământ și cer, voi mai răbda încă un pic de vreme de har, și apoi voi face toate neamurile pământului să se aplece venirii Mele, să vadă scaunul domniei Mele în mijlocul neamului român, în mijlocul tău, poporul Meu, căci cei înțelepți ai lumii n-au avut minte, și se împlinește sub ochii tuturor Scriptura care spune de cei mai mici, de copiii care s-au făcut părtași Trupului și Sângelui Meu, căci am surpat prin moartea și prin învierea Mea și prin iarăși venirea Mea acum, pe diavolul, stăpânul morții, căci frica morții îl ține pe om rob toată viața lui, și omul tot stăpânului morții îi slujește. Și iată, Eu nu de îngerii care au căzut am grijă, ci de seminția lui Avraam, căci dator sunt să Mă asemăn tuturor, ca să fiu milostiv și credincios Arhiereu în cele către Dumnezeu pentru ispășirea păcatelor omului, și să-l pot ajuta pe cel ispitit de diavol, fiind Eu Însumi ispitit de el și biruitor făcându-Mă peste el.

O, poporul Meu, te-am povățuit să trăiești pe pământ ca în sânul lui Avraam, ca în sânul lui Dumnezeu și nu ca pe pământ, poporul Meu. Am făcut din Avraam sân al sfinților, odihnă a sfinților, poporul Meu. Avraam, cel atât de credincios, cel atât de mlădios pentru credința în Dumnezeu, L-a luat în sânul lui pe Dumnezeu Fiul, din mâna lui Melchisedec, preotul lui Dumnezeu, cel care a ieșit înaintea lui Avraam cu pâine și cu vin la porunca lui Dumnezeu. M-a primit pe Mine sub chipul pâinii și al vinului, M-a primit Avraam până să Mă fac Om născut din om, M-a primit cu mult înainte de jertfa Mea de pe cruce prin care am împlinit taina Mielului Cel junghiat pentru păcatele făpturii omenești.

N-a mai fost și nu mai este credință ca a lui Avraam, care s-a unit cu Trupul și Sângele Meu prin mâna preotului lui Dumnezeu și în al cărui sân am făcut împărăția și casa și templul Mielului. Pildă am așezat pe pământ prin credința lui, când Tatăl i-a cerut lui să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pe care i l-a dat înapoi viu, după ce a încercat credința lui ca să facă din Avraam apoi părintele credinței și sân al celor sfinți, al celor ce s-au făcut părtași Sângelui și Trupului Meu. Și iată, Eu, ca un Arhiereu ce sunt prin jertfă pe cruce și prin înviere, nu de îngerii căzuți Mă îngrijesc, ci de seminția lui Avraam de cea din sânul lui Avraam, poporul Meu, căci Avraam prin credința lui mântuiește pe cei adormiți întru nădejdea învierii, și pe cei de până la el adormiți, și pe cei de după el credincioși lui Dumnezeu și sfinți și înviați și care se numesc seminția lui Avraam cel credincios, care I-a dat lui Dumnezeu pe fiul său și iarăși l-a primit înapoi.

Eu, poporul Meu, în om Îmi am odihna, în sânul lui Avraam Îmi am locul Meu și locul celor credincioși și sfinți, care așteaptă în sânul lui Avraam biruința Mea cea de la sfârșit de timp pentru toți sfinții Celui Preaînalt, căci Tatăl Meu a făcut în Avraam odihna Mea, iar Eu am fost de Tatăl făgăduit lui când Tatăl i-a spus: «Ție și urmașului tău voi da făgăduințele Mele», căci Avraam Mie Mi-a născut fii prin credința lui în Mine, Cel ce eram în sânul lui, prin Melchisedec, care M-a dat lui Avraam din care au ieșit Isaac și Iacov apoi, binecuvântați de Mine pentru ca să Mă numesc Eu Dumnezeul lor, al lui Avraam, Isaac și Iacov. Amin.

O, cine a mai fost și cine mai este pe pământ credincios ca Avraam, care M-a cunoscut pe pământ ca și în cer? O, cum de poate sta ca pe pământ cel ce aude de la Mine taina aceasta a odihnei sfinților care așteaptă în sânul lui Avraam pe Fiul lui Dumnezeu, Care iarăși vine și Se face cuvânt pe pământ, Păstor tainic, Care păstorește neamurile cu toiag de fier, fie că acestea cunosc sau nu cunosc taina Păstorului Cel tainic, Care Se odihnește cu sfinții Săi în sânul lui Avraam?

E sărbătoare cu iubire în ea, cu Duhul Meu Cel plin de umilință în ea, căci Eu cu mare umilință am sfințit pe pământ în zilele Mele cu voi locul și chivotul Sfintei Sfintelor din zilele acestea pe pământ. E sărbătoarea zilei și a anului șapte mii cinci sute de la facerea lumii când Eu, Stăpânul a toată firea, am împlinit Scriptura coborârii tainei de nou Ierusalim pe pământul român, așa cum mulți sfinți au proorocit de la Duhul Sfânt pentru zilele venirii Mele cu nașterea din nou a toată firea la sfârșit de timp.

Tot cerul care Mă ține deasupra, tot cerul de sfinți și de îngeri și de puteri cerești se închină și Mă închină Tatălui pentru biruința Mea peste pământ acum, la sfârșit de timp. Se apleacă Tatăl și vă sărută ca pe copii odată cu această sărbătoare pomenită azi, și aduce lângă voi sărbătoarea și ziua aceea când l-a avut aici pe cel ce a mărturisit lucrarea cuvântului Meu și chivotul ei cel sfânt, pe arhiereul Ioan-Irineu, care și-a aplecat capul înaintea Mea ca să împlinească această Scriptură de nou Ierusalim pe pământul român, și apoi iarăși și-a aplecat capul înaintea celor ce l-au apăsat pe el pentru că a împlinit cuvântul Meu cu duh de credință și cu ascultare ca un fiu-copil iubitor de Dumnezeu. Îl aduc aici cu duhul și vi-l dau spre vedere cu ziua cea de atunci, și apoi îl sărut ca pe un copil, ca și pe voi, și apoi îl întăresc în răbdarea pe care o are, căci răbdarea este darul celor sfinți până la sfârșit, și ea nu este a tuturor. Amin, amin, amin.

Îmi amintesc de Verginica, Îmi amintesc cum Eu M-am dat ei pâine și vin prin arhiereii Mei cei trei, Vasile, Grigorie și Ioan în anul 1955, după ce am pregătit-o ca să trâmbițez prin ea mai înainte de venirea Mea cu sfinții, și apoi cu învierea morților, și apoi cu slava cea de după acestea.

Mă las cu binecuvântare înnoită peste ieslea cuvântului Meu și cu lucrarea cea cerească a celor trei arhierei cerești binecuvântăm mersul înainte al mântuirii prin lucrarea cuvântului venirii Mele, iar Eu, Domnul, dau glas sfinților, fiindcă Eu cu sfinții vin, după cum este scris: «Oștirile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veșminte de vison alb, curat». Amin, amin, amin.

– Binecuvântăm din dreapta Ta cuvânt arhieresc, Doamne Cuvinte, și înnoim puterea întreitului jertfelnic de nou Ierusalim pe pământ, căci așa ai binevoit Tu, ca să arzi pe acest foc păcatele făpturii și să suni învierea, Doamne, că Tu ești Cel de al șaptelea înger Care sună, și apoi toate sfârșitu-s-au. Amin.

Binecuvântare de foc de Duh Sfânt înnoim prin cuvânt peste cele trei jertfelnice de foc ale Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pământul cel nou, din mijlocul căruia Domnul rostește cuvântul râului vieții ca să curgă peste pământ și să se spele în el cei mântuiți, cei ce se lasă de păcate ca să se nască de sus pentru viața veacului ce va să fie după învierea morților. Amin.

O, fii ai Ierusalimului, cine știe pe pământ de ce a lăsat Domnul Trupul și Sângele Lui prin taina preoției care preface pe Domnul în pâine și vin, care preface pâinea și vinul în Domnul Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat și înălțat la Tatăl și iarăși venit? Domnul pentru ucenici a lăsat această taină a unirii cu El, dar pe pământ nu se înțelege ce a făcut Domnul când S-a așezat cu ucenicii Lui ca să lase pe pământ Paștele Lui, și apoi să aștepte iarăși înnoirea lui, Paștele cel nou întru împărăția Tatălui Lui, și tot cu ucenicii Lui și nu altfel.

Cine pe pământ mai înțelege ce înseamnă ucenic al Domnului Iisus Hristos? El a spus: «Cine nu lasă pentru Mine tată și mamă și frați și surori și tot ce are și pe el însuși, nu poate să fie ucenicul Meu. Cel ce nu se leapădă de sine nu poate să fie ucenicul Meu». O, nu mai este înțeleasă această taină și s-a stricat împlinirea ei, căci oamenii au făcut negoț cu Domnul pentru numele lor și și-au făcut nume și au înșelat toate neamurile pământului, precum este scris despre lucrarea lui antichrist și pe care oamenii nu o înțeleg din Scripturi, fiindcă Scripturile sunt deslușite pe pământ numai de Duhul Sfânt, Care lucrează prin biserică sfântă, sobornicească și apostolească și care are în mijlocul ei duhul proorociei și Trupul și Sângele Domnului, în chip nou, adică pentru om nou, curățit de păcat pentru ca să se facă ucenic al lui Hristos. Amin.

Trupul și Sângele Domnului, sfânta Împărtășanie, trebuie luată numai de ucenici, ca să se împlinească Scriptura pe care a spus-o Domnul: «Eu în voi, și voi în Mine». Dar unde această Scriptură nu se vede împlinită așa cum este ea spusă, atunci în zadar lucrează omul în numele acestei taine, că acolo nu sunt ucenici așa cum a lucrat Domnul, și sunt oameni supuși păcatului, nelepădați de sine și care fac negoț vânzând și cumpărând în numele Domnului și pecetluind prin aceasta lucrarea lui antichrist care vine înaintea Domnului.

«Eu în ei, și ei în Mine, Tată, ca să știe lumea că Tu M-ai trimis». Așa S-a rugat Fiul Tatălui pentru ucenicii la care El lăsase Trupul și Sângele Lui, și apoi S-a dus să-Și împlinească jertfirea și să înfăptuiască taina Paștelui, taina Mielului junghiat pentru păcatele făpturii. Așa să fie în lucrarea Paștelui cel nou în grădinița cuvântului, în care Domnul lucrează întreit pentru învierea făpturii. Lucrare de ucenici să se vadă peste pământ, iar noi, cei trei arhierei care avem ungere de la Tatăl și pe care am lăsat-o peste această lucrare de cuvânt și cu care lucrăm acum, la sfârșit de timp, întru venirea cuvântului, binecuvântăm întreitul jertfelnic al Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele făpturii, iar Domnul să vadă, și să Se vadă peste pământ din mijlocul Sfintei Sfintelor Sale de la sfârșit de timp, să Se vadă cu lucrare de ucenici, ca să știe lumea că Tatăl L-a trimis, și că El este, și că al Lui este acest cuvânt, și venirea Lui este. Amin, amin, amin.

O, copii care străjuiți în calea venirii Mele, sunați peste pământ vestea cuvântului Meu și dați de știre că duhul pocăinței și duhul proorociei stau alături cu duhul rugăciunii, căci dacă Domnul grăiește, cine nu va prooroci, cine nu va rosti cuvânt?

Eu, cât am stat pe pământ, orice lucrare am lucrat-o prin cuvânt rostit, ca s-o înfăptuiesc apoi. Am cerut mai întâi prin rugăciune la Tatăl și prin mulțumire la Tatăl, și apoi am lucrat, căci cei care cer, trebuie să fie mulțumitori, fiindcă nu este frumos să ceri ca să primești, și să nu mulțumești apoi pentru cele ce vei primi.

Biserica, e taină mare acest cuvânt. E înfricoșătoare lucrarea cuvântului, căci aceasta înseamnă biserică, iar biserica are ca lucrare rugăciunea, fiilor. Nu la număr trebuie să se adune cei ce se adună bisericește, ci la rugăciune trebuie să se adune ca să fie, căci altfel nu sunt în biserică cei ce se adună ca să simtă greul pentru care ei cer de la Dumnezeu. Să nu se laude omul care primește de la Mine după ce se roagă, ci să fie mulțumitor și până primește și după ce primește, că altfel omul este fariseu și se folosește de Dumnezeu pentru sine, nu pentru Mine.

Această minune despre care nu s-a mai auzit, această venire a Mea cu biserica Mea pe care am vestit-o încă de pe vremea cinei Mele cu ucenicii Mei că nu voi mai mânca din Paștele Meu cu ei până ce nu va veni împărăția Mea pe pământ, acest dor al Meu a venit, i-a venit vremea cea proorocită de Mine atunci, și iată cuvântul Meu care se face trup, biserică cu trupul și cu cuvântul Meu în ea, împărăția cerurilor întreagă în om, și nu o vede omul cel de lângă ea, cel de lângă omul în care Eu Mă las în el cu ea în chip întreg.

Am ieșit călăuză înaintea ta, omule fără de cărare. O, nu are cine să-ți mai arate calea cea sfântă, nu are cine să te mai curețe de păcate, că nu mai sunt sfinți pe pământ care să aibă trecere la Dumnezeu pentru viața ta, pentru iertarea ta. Vreau să-ți rostesc iertarea păcatelor tale prin pocăința ta și vreau să te iert prin ruga și prin stăruința și jertfa cea de fiecare zi, aduse pentru tot neamul omenesc aici, în locul cel ales de Mine munte al Domnului, muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia legile vieții și cărarea, precum proorocii au vestit prin Scripturi lucrarea Mea de azi, cuvântul Meu și venirea Mea călăuză peste pământ. Amin.

Laudă pe Domnul, poporule român! Ai în mijlocul tău țarina cu comoară în ea. Vinde înțelepciunea ta și ia-o pe a Mea, că am pus-o în mijlocul tău ca să fac din pământul tău salvarea și cerul cel nou și pământul cel nou acum, la facerea din nou a lumii, și fericit este cel ce citește și înțelege Scripturile venirii Mele și cele pentru înnoirea lumii. Amin.

O, poporul Meu Ierusalim cel din români, tu să te uiți bine în cuvântul Meu de peste tine, și așa să crești cu orice cuvânt, și așa să crezi, că Eu am o așa de mare lucrare de lucrat prin tine de se minunează sfinții și îngerii. Iar porțile Mele din mijlocul tău să fie deschise și ziua și noaptea pentru intrarea Mea cuvânt la tine, că multe noroade va fi să hrănesc, fiindcă voi trimite mare foamete pe pământ ca să pot să-i întorc la Mine pe cei aleși ai Mei și să-Mi zărească ei izvorul, și să-i adăp apoi din el. Tu să te așezi în genunchi și să te rogi Tatălui și Mie pentru toate împlinirile rostite de Mine, și acesta să-ți fie lucrul tău, iar biserica ta va fi întâia, va fi mireasa Mea, după voia Mea, iar lumina ei va lumina neamurile, și apoi «nici un neam nu va mai ridica sabia sa împotriva altui neam», precum este scris. Amin.

Iar voi, copii ai Ierusalimului Meu cel sfânt de pe pământ, să știți că toate neamurile de pe pământ vor vedea curând, curând țara strălucirii când Eu o voi arăta cu degetul, cu slava Mea cea cerească de peste ea.

Să știi, Ierusalime român, că vine curând, curând slava întoarcerii Mele în pământul țării tale, iar tu atunci vei fi copilul cel purtat pe brațe când toți vor veni și vor lua din mâna ta mângâierea Mea, duhul mângâierii Mele pentru cei ce așteaptă cu prelung suspin venirea Mea, slava Mea cu care vin și îi mângâi pe cei ce Mă așteaptă cu ea. Amin, amin, amin.

Curând, curând vor curge mulțimi după mulțimi aici, la râul cuvântului vieții, la Iordanul vieții, și vor bea din apa lui, căci va seca apa de pe pământ, va seca cu totul, ca să se vadă minunea cuvântului Meu din mijlocul tău, Ierusalime român, popor botezat mereu din cer cu apa râului vieții, cu cuvântul care îi face pe fiii care iubesc taina cea de fii ai lui Dumnezeu pe pământ, și din mijlocul cărora Eu cuvintez și adeveresc împărăția cerurilor arătând-o la tot omul care voiește să audă și să vadă și să creadă taina împărăției cerurilor pe pământ, Dumnezeu cu omul cuvânt, căci Eu am spus despre duhul și adevărul pe care îl vor primi adevărații închinători ai lui Dumnezeu. Amin.

O, fii ai oamenilor, în zadar vă uitați spre locul în care Eu am fost răstignit de poporul cel de atunci. În zadar vă duceți acolo ca să vă lăudați că ați fost; în zadar, o, fii ai oamenilor,

În duh de Bobotează rostesc de deasupra, Eu, Fiul Tatălui Savaot, Cel născut din Fecioară și Cel botezat în Iordan de Ioan, și zic prin fiii cuvântului Meu din vremea aceasta: Se binecuvintează și se sfințește apa cea de Bobotează a fântânilor grădinilor Mele de nou Ierusalim, cu puterea, cu venirea și cu lucrarea Duhului Sfânt, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, cu toate puterile cerești, cu toată slava cea văzută și nevăzută a Treimii Dumnezeiești, și se împarte spre iertarea păcatelor celor ce se pocăiesc pentru împărăția cerurilor care vine, și iat-o cum a venit,

O, dacă Eu n-aș fi pus deoparte ieslea coborârii cuvântului Meu, n-ar mai fi ieslea Mea, și Eu n-aș mai avea unde să Mă așez ca să ies cuvânt din ea peste pământ. Moise s-a suit singur pe munte, și Eu am grăit cu el din rug pe muntele sfânt, iar ucenicul lui a stat la poale în munte. Iată, am scris pe piatră „ieslea Mea“ ca să știe omul că e a Mea și nu a lui. Ar fi venit omul așa cum este el și Mi-ar fi strivit puii din cuib, și Eu n-aș mai fi avut cuib și nici pui în cuib ca să vin să-i hrănesc cu cele din cer și să le rodesc prin ei și să le dau peste pământ sămânță de însămânțat.

În zilele acestea tot omul de pe pământ ar trebui să vină la Iordanul vieții, la apa cuvântului Meu care curge din cer peste grădina lui, ca să se facă botez cu Duhul Sfânt peste tot omul de pe pământ. Și iată, Eu sunt Cel ce trimit cuvântul Meu pământului ca să tânjească după el popoarele și să zică: «Să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne învețe căile Sale și să mergem pe ele». Scris este în prooroci: «În zilele cele de apoi muntele templului Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munților, și piscul lui va fi ridicat peste culmi, și spre ele vor veni noroadele, căci pe el va fi Domnul, Care va judeca popoarele și va împărți dreptate la neamuri tari, până la margini. Domnul va face din cei șchiopi o rămășiță, și din cei trudiți un neam tare, și Eu voi împărăți peste ei în numele Sionului în veci». Amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Mă fac praznic cu sfinții în mijlocul tău, poporul Meu. Mă fac Ierusalim din cer coborât pe pământ la tine, căci scris este: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru Mirele ei; și am auzit glas din Tron, un glas puternic care zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va sălășlui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Însuși Dumnezeu va fi cu ei și va șterge orice lacrimă din ochii lor, și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici durere, căci cele dintâi au trecut. Amin».

Eu sunt piatra cea din capul unghiului și am poruncit să se arate piatră albă în mijlocul României, piatră care Mă vestește pe Mine întru venirea Mea cuvânt peste pământ. Și această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unșii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile și picioarele Mele cu care Eu grăiesc și lucrez și umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l știe nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou. Amin. Primitorul primește cuvântul Meu, și apoi îl știe, iar Eu, Domnul, scriu pe el numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Tu, Israele român, porți numele Meu și te numești cu nume nou de nou Israel și te numești cu numele cetății Mele, iar cetatea Mea se numește Ierusalim, căci Eu sunt Ierusalimul cel nou, Omul Cel nou, cu Duh dătător de viață, cort al sfinților din cer și de pe pământ. Iată Noul Ierusalim. El se coboară din cer, de la Dumnezeu, plin de sfinți, cetate a sfinților, cortul lui Dumnezeu, cort al sfinților Mei. Amin. Iar sfinții au pe ei scris numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt al Meu este măsura care măsoară pe cei sfinți, pe cei credincioși Mie, căci vin cu sfinții, și vin la sfinți, și măsura Mea este cuvântul. Amin.

Mă fac cuvânt de bunăvestire a împărăției Mele pe pământ, și cu această măsură măsor împărăția cerurilor în om. Cine nu are înăuntrul său împărăția cerurilor, nu are cu ce măsura Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, care este scris în Scripturi pentru venirea Mea cea de a doua pe pământ cu oamenii. Oamenii care nu știu să-I dea lui Dumnezeu împărăție și moștenire în ei, aceia nu primesc cuvântul împărăției cerurilor și mângâierea acestui cuvânt, căci cuvântul Meu este duhul mângâierii, cel promis prin Scripturi credincioșilor Mei.

De-ar curge pe tot pământul daruri de la Dumnezeu, toate și peste tot sunt în parte luate și date. Dar la voi, fii ai Noului Israel, Eu sunt măsura cea întreagă. Pic cu pic v-o dau vouă și Mă întregesc la voi întru desfacerea Scripturilor venirii Mele a doua oară pe pământ cu oamenii. Iar când voi fi cu plinul tot deșertat peste pământ prin voi, cei care Mă primiți cuvânt din cer, atunci sfârșitu-s-au toate câte sunt scrise în Scripturi pentru ca să se împlinească iotă cu iotă, și apoi vin văzut pentru începutul veșniciei văzute. Și nu vor mai fi în ziua aceea nici peșteri, nici stânci ca să se ascundă în ele cei ce vor da atunci să se ascundă de fața venirii Mele, de fața zilei Mele, zi cu bucurie pentru cei ce Mă așteaptă, și zi cu mânie pentru toți necredincioșii.

Eu Însumi păstoresc, și păstorii de pe pământ nu cunosc tainele Scripturilor.

Eu sunt sfințenia grădiniței cuvântului Meu și nimeni nu i-o poate desființa, și nimeni n-o poate ridica de pe ea. Arhiereul Meu a sfințit cu cuvântul lui pentru că așa am cerut Eu. Nu el a sfințit, ci Eu am sfințit prin el, și ceea ce am făcut Eu, el nu poate strica, dar el este sub stăpânire și nu are voia lui și este împins, și el rabdă, și răbdarea lui va câștiga mulțime de suflete pentru împărăția Mea cea curată și fără de pată.