5.6. Lucrarea bisericii: slava Noului Ierusalim

E zi de duminică, o, fiilor, și povața Mea este peste voi. O, sculați-vă bine ca să lucrați voi lucrarea Mea, că rostesc peste voi acum binecuvântare mare pentru încă zece ani de carte de cuvânt al Meu, și pe care trebuie acum s-o ridicăm pe mâini în sus, spre Tatăl, și apoi s-o împărțim, fiilor. La patruzeci de ani după punerea temeliei cuvântului Meu pe vatra neamului român prin trâmbița Mea Verginica am ridicat sus prima carte, în care am așezat mult cuvânt al gurii Mele, cules în vreme spre a rămâne el scris și spre a mărturisi peste timp că Domnul a grăit și grăiește peste pământ și că are un staul zidit de El, un popor la care trage cu cuvântul Său când El cuvintează din cer pe pământ, și așa în anul 1995, după patruzeci de ani de cuvânt pe pământul român am ridicat în sus spre Tatăl prima carte, mult cuvânt din multa Mea grăire de patruzeci de ani. Au mai trecut apoi zece ani și iarăși, fiilor, am scos cu voi mai mult cuvânt din această fântână vie și am zidit cu el carte mare și am ridicat-o pe mâini sus spre Tatăl, căci am scos mult din râul Meu de cuvânt și l-am dat de știre peste pământ, iar acum, dacă au trecut iarăși încă zece ani, ridicăm încă o carte și scriem în ea de acolo de unde am rămas cu scrisul și până azi, fiilor, iar cărțile cuvântului Meu lucrează peste pământ, căci merge cuvântul, merge pe calea pe care merge omul și se întâlnește cu omul, și nimeni nu va putea spune că n-a știut, că nu știe de Domnul, Care grăiește din cer pe pământ în mijlocul neamului român, iar proorocul Daniel a spus încă din vremea sa despre cartea aceasta a cuvântului Meu că mulți o vor cerceta amănunțit și va crește știința în mintea și în inima omului, și mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula la auzul cărții cuvântului Meu și vor auzi ei glasul Fiului lui Dumnezeu, precum este scris, iar poporul cel credincios va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în această carte.

Dar acum grăiți voi, o, ucenici iubiți ai Mei. Eu sunt cu voi în toate locurile și zilele, până la sfârșitul timpului, așa v-am spus, și suntem la masă de cuvânt aici, pe colina slavei Domnului în mijlocul neamului român, și prin care trece râul cuvântului Meu și se împarte el peste pământ. Tronul judecății făpturii este venirea Mea cea de azi cuvânt peste pământ, iar cuvântul ieșit din tron este purtat din margini în margini și lucrează el cu Duhul Sfânt și cu foc, precum este scris despre Dumnezeu-Cuvântul, Care are lopata în mână să-Și curețe aria și să-Și culeagă grâul în hambar, iar pleava s-o dea soartei ei ca să ardă în foc.

Sobor de sfinți ucenici avem la masă cu noi și cu Domnul. Una sfântă sobornicească și apostolească biserică, aceasta este biserica lui Hristos. Ea seamănă cu Domnul ei. Umblă Domnul cu ea între cer și pământ așa cum a umblat acum două mii de ani. Toți oamenii se roagă la sfinții cerului, la cei de pe pământ ridicați la cer, și aceste rugăciuni către sfinți mărturisesc că ei sunt cei vii, îmbrăcați în puterea de a fi veșnici, și veșnic ajutători celor ce îi iau pe ei în ajutorul lor. Biserica sfinților, biserica lui Hristos. Ea merge din loc în loc cu Domnul ei și este peste tot deodată și se poartă în văzduh cu toată slava lucrării ei, care lucrează veșnic, care-L slăvește veșnic pe Cel veșnic, pe Stăpânul Care a răscumpărat-o pe ea cu trupul și sângele Lui când a venit după ea pe pământ între oameni.

O, din zi în zi mai mult să deslușim oamenilor, Doamne, lucrarea bisericii Tale de nou Ierusalim în cer și pe pământ, căci toate se zidesc din nou, toate se fac noi, căci Tu ai zis: «Noi le facem pe toate». O, noi Te rugăm să le spui oamenilor de pe pământ ceea ce ai Tu de lucrat ca în cer pe pământ și să așezi apoi laolaltă la masă pe cei din cer și pe cei de pe pământ și să vină ziua împlinirii, Doamne, ziua nunții, când toate se vor încununa, toate vor primi coroană de nuntă, toate, toți și toate, Doamne, că iată cuvântul Tău cât de mult este, o, cât de mult, cât spală el calea Ta! Cu Duhul Sfânt și cu foc, așa lucrezi, și toți văd și înțeleg. Oamenii vin și trec, iar Tu curățești și speli și pregătești de nuntă și chemi neamurile pământului, și nu va rămâne pe pământ colțișor neînsemnat cu cuvântul Tău cel de azi, și cu care strigi pământul tot să-Ți răspundă și să se ridice când Te vede venind.

Luați din masa Mea, din masa lui Hristos, luați de pe ea și hrăniți-vă cu hrana de pe ea, voi, cei de pe pământ care purtați trup! O, luați și nu pregetați să luați! Va veni o zi când vi se va cere răspuns dacă ați luat ceea ce Domnul a așezat ca să fie împărțit de la El peste tot pământul. O, luați și creșteți pe cele din cer în voi, căci toate cele vechi trec cu trosnet și vine timpul bisericii lui Hristos, care va coborî cu toată slava ei cea de sus, slava Noului Ierusalim, slavă despre care scrie în Scripturi, și nu zadarnic s-a scris despre ea.

O, ce mare este acest loc, ce măreț acest meleag, această colină peste care Tu ai așezat slava cuvântului Tău, Doamne, tronul Tău, din care izvorăște cuvântul vieții, precum este scris în Scripturi despre această priveliște cerească, și din care numai jumătate se vede, numai partea cea văzută a acestui tainic munte de slavă, numai așternutul slavei Tale, munte de aur ceresc, nu pământesc, și pe ale cărui piscuri tainice locuiesc cei din cer, cei nevăzuți de mărginirea vederii trupești a omului, dar deslușite de Tine toate aceste nevăzute ale Tale. O, cei din cer locuiesc aici cu inima și cu duhul, dar cei ce n-au păstrat scumpătatea acestui munte de taină n-au prețuit, ba au căutat să se simtă mai bine în alte locuri și s-au dus, și au greșit prin aceasta, dar din pricina amețelii pe care o beau acum nu-i pătrunde pe ei puterea greșelii lor, căci ei și-o micșorează fiindcă și-au pierdut umilința și stau căzuți din această frumusețe cerească pe care o poate omul avea: duhul umilinței, care-l înfrumusețează pe om.

Să se ducă vestea în lung și în lat peste pământ ca și în cer că Eu, Domnul, vin pe pământ cuvânt și că am un popor mititel cules din români și căruia îi grăiesc cuvântul Meu și că el îl dă de veste de la margini la margini și că mulți se întreabă: Ce va să fie aceasta? O, aceasta este ceea ce s-a spus prin prooroci că în zilele din urmă turna-va Domnul din Duhul Său și va veni pe pământ duhul proorociei peste tot trupul, și minuni va face sus în cer și jos pe pământ și atunci oricine va chema numele Domnului se va mântui, și iată cuvântul Meu, glasul Duhului Sfânt, iar Tatăl Savaot Mă are de-a dreapta Sa și Se slăvește în Mine, în Dumnezeu Cuvântul, Fiul Său iubit, Întru Care Tatăl a binevoit și binevoiește. Amin.

Mi-ai pregătit serbare, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt. Te-ai ostenit, fiule mic, și iarăși ai așezat masă oștirilor din cer. Am venit! Iată-Mă! Îmi desfac brațele și amândouă mâinile le deschid și le ridic și binecuvintez serbarea cea de azi și strângerea cu dor la izvor, iar din gura Mea curge râul vieții, cuvântul Duhului Sfânt ca să vă adape pe voi, cei ce însetați după Mine, căci voi ați aflat și știți de venirea Mea aici, pe colina cea aleasă de la facerea lumii ca să-Mi fie Mie și sfinților Mei popas acum ca să stau la masă cu omul, cu tot omul care aude de venirea Mea cuvânt pe pământ și de locul Meu cel pregătit, în care-Mi scriu cuvântul și dorul Meu cel după om, dor mult și mare, care ustură și plânge, care strigă și tânjește și așteaptă după om.

O, de ce l-aș fi făcut Eu pe om cu mâna Mea după ce am făcut cerul și pământul? L-am făcut de dor, l-am făcut ca să stau față în față cu el și să fie el iubirea Mea. Iată, Eu nu sunt iubirea omului, și de aceea Mi-am pregătit acest loc pe pământ ca să vin și să-Mi las în el suspinul și dorul și tânjirea Mea după om și ca să audă omul cum Îmi plânge Duhul și glasul și să se întrebe mulți: ce va să fie aceasta? O, tot așa se întrebau mulți acum două mii de ani când a sosit ziua Cincizecimii și când peste ucenicii Mei adunați laolaltă a venit din cer fără de veste vuiet ca de vijelie care merge și a umplut încăperea lor și li s-au arătat limbi de foc împărțite și deasupra fiecăruia s-a oprit câte una și s-au umplut ei de Duhul Sfânt și au început să grăiască precum Duhul le dădea. Erau atunci la Ierusalim oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer, iar când s-a răspândit grăirea Duhului toți se uimeau, căci fiecare îi auzea pe ucenicii Mei grăind în limba lui și se mirau toți știindu-i pe aceștia galileeni născuți, și toți se mirau și nu se dumireau și ziceau unul altuia: «Ce va să fie aceasta?».

Binecuvintez în zi de serbare de Duh Sfânt pământul român și neamul român, pe tot românul care iubește venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ. Binecuvintez colina Mea de aici, și lucrarea Mea de peste ea și pe poporul cuvântului Meu, a cărui credință este calea venirii Mele de azi. Binecuvintez Eu, Domnul, creștinii de peste tot, care s-au adunat aici, acum, sub cortul alb al întâlnirii Mele cu ei în zile de serbări cerești, serbările Domnului și ale sfinților Lui.

O, nu ca pe pământ serbăm Noi și cu voi aici când Ne adunăm de sus și de jos, fiilor plini de dor. Aici se face voia Domnului precum în cer așa și pe pământ. Aici nu se mai face și voia duhului lumii. Aici este Domnul Împărat și petrece cu ai Săi din cer și de pe pământ.

O, nimic nou nu vă aduc, decât bucuria că pot să fiu cu voi iar și iar, că puteți să veniți și să ne împărțim dorul, că-L putem bucura pe Tatăl la masa Duhului Sfânt împreună, fiilor. O, mulți ar fi să creadă că Dumnezeu este mereu astăzi în cer și pe pământ cu lucrarea Sa, că iată, de șaizeci de ani glasul Meu se lasă peste pământ aici, în mijlocul neamului român, și este scrisă această istorie și s-a făcut ea carte scrisă și-i hrănește pe cei care iau din ea spre hrană, că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci mai ales cu cele ieșite din gura Mea și scrise pe pământ în carte.

Te fericesc cu multul, popor credincios cuvântului adus de gura Domnului pe masa ta pe pământ. Te înconjoară sfinții și îngerii din pricina credinței tale prin care Domnul poate să vină cuvânt pe pământ. Zadarnic cred mulți că mai mult decât aici este Dumnezeu lucrător în zilele acestea pe pământ, dar fiecăruia îi este dat cât să creadă și cât nu, fiindcă acest munte de cuvânt este numai unul, precum numai Unul este Domnul, Care cu însăși gura Sa a vestit de pe atunci că acest cuvânt va veni și va fi auzit de cei din morminte, fiindcă pregătește Domnul Evanghelia învierii morților, și de aceea a așezat Domnul pe pământ venirea Lui cea de azi cu acest râu de cuvânt, scris în Scripturi atât de deslușit că va fi acesta râu al vieții și că va curge peste pământ din tronul lui Dumnezeu și va adăpa noroade când nu va mai fi nimic pe pământ decât om îndurerat și zdrobit de înseși păcatele lui, și când Domnul Se va arăta la toți cei care L-au împuns cu atâtea păcate și că El le va întinde mâna cu milă, căci Acesta este Dumnezeu, și este Cel ce mântuiește și Cel ce dă viață celor ce au pierdut-o prin păcat, și n-au știut ce le aduce păcatul.

Te fericesc cu multul și cu sfinții toți, popor binecuvântat pentru purtarea sarcinii venirii Domnului acum pe pământ cuvânt. O, pace ție din partea ucenicilor Lui! Vom fi cu voi peste opt zile, când Domnul va petrece aici cu voi, și cu cei ce vin la izvor întâlnirea care va fi! Domnul cu ucenicii și cu ucenițele mironosițe, Domnul cu voi și cu noi aici, și va fi mângâierea Duhului Sfânt plutind în văzduh în ziua aceea, iar cerul și pământul vor tresălta, și unul altuia își vor sluji în duh de sărbătoare sfântă, sărbătoare de înviere. Amin.

O, slavă Ție, Doamne înviat! Tu ești toate. Ne doare de cei ce nu Te iubesc, ne doare, iar durerea noastră pentru ei va fi scump răsplătită și va aduce multă înviere, pe Domnul, Răscumpărătorul celor atât de pierduți, din pricină că n-au gustat ei iubirea. Amin.

— O, ucenicul Meu, măreț cu iubirea și cu dorul, nu gustă mulți iubirea, pentru că îi înșeală dulceața păcatului, dar când aceștia Mă vor afla Mă vor iubi măcar atât cât au iubit păcatul, dar iubirea îi va crește și îi va ridica frumos și va fugi departe păcatul, căci numai cei ce nu iubesc pe Domnul cu dor și cu rană, numai aceia cad spre păcat, numai aceia sunt atrași spre despărțire de Domnul pe pământ prin păcat.

O, binecuvântată să fie călătoria celor ce se strâng la izvor peste opt zile, aici, cu dorul în ei. Aștept cu Duhul plin de dor întâlnirea care vine între cei ce vor fi aici din cer, și cei ce se vor strânge, și ne va fi nouă zi de bucurie, zi de praznic de înviere cu voi și cu ucenițele mironosițe, care atât de mult M-au iubit, chiar dacă am fost atât de îndurerat, atât de chinuit, atât de părăsit, iar apoi am înviat și am zis tuturor celor duruți: «Bucurați-vă! Pace vouă!».

O, popor de la izvor, vom spune cu toții: „Hristos a înviat!“ și vom face alin celor ce ne iubesc venind la petrecere cerească, la întâlnirea Mea cu ei aici, și cu cei din cer, fiilor. Ca în Betania vom fi, și vom pune masă, căci și atunci la fel lucram, o, fiilor, la fel ca și cu voi puneam pe masă, de jos și de sus hrană, iar Eu Mă împărțeam lor și le împărțeam puteri sfinte, și aveam și atunci popor credincios ca și acum, și iată, iarăși pot și iarăși am, și nu mai este nicăieri să am ce am aici cu voi, să pot ca aici, să vin ca aici, iar cei ce se smintesc, nu știu altceva să facă, dar măsura Mea între voi este bună pentru că Eu sunt cu voi, pentru că voi nu sunteți aici singuri, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, păstrează-te în cer cu statul tău înaintea Mea, poporul Meu, că pe pământ nu e de stat, și e de sfințit pământul cu cuvântul Meu cel mult, și Mă bucur când te văd cum faci pentru Mine și pentru tine frumos și tot mai frumos peste tot pe locurile Mele cu tine și cum împodobești tu pentru slava Mea cu tine tot mai slăvit pământul pe care ți l-am dat să-l faci sfânt pentru Domnul tău și pentru tine cu El pe pământ acum, la sfârșit de timp.

Iată, binecuvintez de sus și de jos toată dăruirea ta, toată dragostea ta, și cu dragostea toată să le lucrezi pe toate înaintea Mea, pentru slava Mea să le lucrezi, căci tu, fiule, ești poporul care așteaptă pe Domnul, care-L primește pe El, și-I dai stat cu tine Domnului și sărbătoare și casă cu tine pe pământ, căci Eu vin cu sfinții la tine, iar tu Îmi dai sălaș Mie și lor în mijlocul tău.

Taina raiului am așezat-o Eu între Mine și poporul cuvântului Meu. Nici în rai n-am putut grăi cu omul atât de mult cât grăiesc acum oamenilor, trecând cu glasul cuvântului Meu prin văzduhul grădiniței Mele de cuvânt, așa cum treceam spre Moise pe munte când îi dădeam lui grăirea Mea, iar el o așeza pe ea peste Israel.

Intru la tine, poporul Meu, așa cum intram în Betania la cei trei frați, care Mă iubeau, și intru la tine cuvânt biruitor, intru ca un Împărat, așa cum am intrat în Ierusalim pe mânzul cel tânăr. Așa intru Eu la tine călare pe cal alb, pe îngerul Meu cel purtător de biruință pentru cuvântul Meu peste pământ, și te învăluiesc mereu în taina venirii Mele la tine, și Mă învăluie ea pe Mine în ea, și taină dulce pentru cei din cer este slava Mea cu care vin la tine cuvânt, vin și binecuvintez intrarea Mea la tine și intrarea sfinților Mei cu Mine, și Mi-e calea binecuvântată de Tatăl și de tot cerul de sfinți și de îngeri, și îți împărtășesc Eu ție din slava Mea cea nevăzută a venirii Mele la tine cuvânt pe pământ, și cuvântul Meu are viață întru el, iar viața este lumina oamenilor, și lumina luminează întunericul, care n-o cuprinde pe ea.

O, Mi-e tare drag și dor să-ți împărtășesc măreția slavei Mele cu tine și multa ei lucrare, poporul Meu! Sunt pe pământ uzine mari, care prelucrează și fac fel de fel de lucrări fără să stea ziua sau noaptea din lucrul facerii lor, și lucrează fără încetare și fac. O, așa este slava Mea cea lucrătoare și mult lucrătoare în cer, și între cer și pământ, și pe pământ și pentru pământ lucrând ea și nestând din lucru. E plin de cuvântul Meu cerul tot și toată lucrarea lui cea pentru Dumnezeu și pentru oameni, și totul lucrează după cuvântul Meu. Așa voiesc Eu să fac să fie și pe pământ, dar pe pământ este locuitor neamul omenesc, care nu are iubire de Dumnezeu, iar cel ce nu iubește nu ascultă, nu poate să asculte.

cuvântul Meu îi învață cu putere pe oameni, nu cum îi învață pe ei fariseii și cărturarii lor, preoții și arhiereii lor, și se va ține după Mine norod mare în zilele ce vin, căci pe nicăieri nu va mai găsi omul intrarea la Domnul, căci toate ușile spre Mine se închid de mâna omului antichrist și a slujitorilor lui, căci antichrist a păcălit cu fața lui vopsită tot neamul omenesc, dar acestui înșelător îi voi smulge Eu masca și va fi văzut și va fi descoperit, și vor curge spre izvorul Meu atunci cei ce vor fi izbăviți, și vor găsi mângâierea lor.

O, păstrează-te în sfiala cea sfântă, ca să trăiești cu Mine și cu toți sfinții amintirea Mea cea de atunci, viața Mea și durerea ei cea din săptămâna patimilor Mele, și ne vom întâlni apoi cu slava învierii Mele și vom cânta „Hristos a înviat!” și ne vom aminti învierea și vom pătrunde tot mai adânc în ea, în taina învierii. Ca și cei trei copii din Betania cu casa lor, așa slujești tu azi Domnului tău pentru mântuirea multora din cei ce vor crede venirea Mea la tine, o, popor slujitor, și mulți se vor uni cu tine în zilele ce vin pentru taina Mea cea din mijlocul tău, taina învierii omului, iar Eu te pregătesc pe tine mult pentru această întâlnire a Mea cu mulți, care Mă vor urma spre izvorul Meu de cuvânt, aici, unde Eu am pășune multă pentru cei ce vor veni să-i păstoresc, să-i înviez mai întâi, și apoi să-i păstoresc pe ei. Amin, amin, amin.

O, fiilor, sfinții Mei vin cu Mine la voi și sunt în slava Mea și văd ca Dumnezeu și văd slava Mea cea de aici cu voi și se sfiesc sfinții de măreția slavei Mele cerești cu voi, că mare este slava Mea lângă voi și vederea ei, iar voi sunteți cei mici din ea, din slava Mea. Vă hrănesc iubirea mereu, mereu și dau după măsura omenească să vă deschid ochii pic cu pic, măcar cu cuvântul să vă dau și să vă spun din slava Mea cu voi.

O, e mare slava Mea la voi, fiilor. Vă țin cuprinși în ea ca să vă pot păstra, căci dacă n-ați fi îngrădiți în ea, duhul rău n-ar sta cuminte și s-ar băga să umble la cele de la Dumnezeu cu voi, și de aceea nu-i las lui liber hotarul, iar cheia este la Mine, precum este scris.

Petrecerea Mea și a mamei Mele Fecioara și a sfinților Mei cu popor adunat la izvorul Meu de cuvânt, a fost dulce această petrecere, ca și inimioarele celor ce au venit de peste tot la sărbătoarea cea de azi. Cerul se unește cu pământul prin grăirea Mea cea plină de sărbătoare, iar Eu, Domnul și cerul Meu de sfinți și de îngeri, stăm în nor, aici, în cetatea slavei Mele cea de nou Ierusalim și tainic mângâiem și tainic privim cu nesaț toată iubirea cea pentru noi a ta, Ierusalime slujitor lui Dumnezeu pe pământ pentru slava Lui în mijlocul tău când vine la izvor popor cu dor în el pentru părtășia lui cu Mine în sărbători.

O, ce dulce și ce frumoasă cetate Îmi lucrez Eu cu tine pe pământ, măi poporul Meu! Nu ca lumea lucrăm, tată, ci după plăcerea cea de sus lucrăm și înfăptuim, ca să ne putem aciua de lume în sărbătorile Mele cu tine și ca să ne ospătăm unii pe alții cu dragostea din noi, căci Dumnezeu este dragoste, și nu cunoaște lumea și duhul ei dragostea Mea cea fără de prihană în ea, Duhul Meu Cel curat și pururea curat în toate și pentru toate, și așa fel de împărăție voiesc Eu să așez pe pământ în oameni și între oameni, dar atât de greu Îmi este să-l curăț pe om îndeajuns pentru această măreață împărăție, pentru masa Mea de petrecere cu omul pe pământ, om după chipul și asemănarea Mea ca să pot să petrec cu el, ca să semănăm unii cu alții și să nu fie cusur în frumusețea acestei împărății, atât de așteptată de suitele cerești ca să vină pe pământ și ca să se așeze și ca să fie apoi.

De șapte mii de ani doresc împărăția Mea cu omul, dar s-a despărțit de Mine omul de șapte mii de ani. Am trezit acum Duhul Meu cu multul și L-am așezat la lucru mult cu voi, măi fiilor, și vă am pe voi cănuțe în care Eu torn și din care să bea cei ce nu mai au un strop de răcoare să ia de pe undeva, că nimic, nimic nu mai este curat pe nicăieri, și totul este amestecat cu pleavă și cu neghină multă și nu mai este pe pământ hrană curată pe nicăieri, în nici un colțișor sau loc, căci lumea e peste tot, iar duhul ei seacă tot binele lui Dumnezeu, care ar mai da să se împartă oamenilor și să nu moară toți oamenii, dar iată, pe pământ nu mai este vremea vieții, ci numai pentru moarte folosește omul toată vremea sa.

Acum, poporul Meu de la izvor, strângem masa, tată, și facem ordine și lucrăm mai departe odihnindu-ne și ne odihnim lucrând, fiilor, că nici cei din cer nu stau nici o clipă, ci lucrează, și Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez. Lucrăm, fiilor, că nu suntem dintre cei fără de rost, fără de lucru, căci Tatăl ne-a tocmit ca lucrători. Tot ceea ce începem trebuie terminat de lucrat, și tot ceea ce lucrăm trebuie să începem în fiecare zi. Binecuvântată să vă fie lucrarea cea de zi și cea de noapte, măi fiilor! Pe toate să le lucrați cu toată tragerea de inimă. Nici plictiseala, nici săturarea, nici lenea, nici nepăsarea de cele ce sunt de făcut, să nu vă lucreze pe voi acestea, că nu sunt acestea de la Dumnezeu. Fiți gata pentru Domnul mereu și nu stați, că nu e frumos să stea omul fără de lucrare, fiilor. Fiți slava Mea și a lucrărilor Mele cu voi, căci Tatăl Meu lucrează și lucrez și Eu, și tot așa și voi, ca Tatăl și ca Fiul în lucrarea Duhului Sfânt Cel lucrător de la Dumnezeu peste Noi și peste voi. Amin.

Îți dau acum binecuvântare pentru zi de vestire a lucrării Mele cu tine în mijlocul oamenilor, poporul Meu. Ți-am făcut cale, tată, ca să ieși între oameni cu crucea învierii, fiule. Lumii îi place de două mii de ani crucea cu Mine răstignit pe ea în piroane de fier, dar cu tine crucea e plină de flori, tată, și multă mângâiere Îmi aduci cu lucrarea aceasta a ta. Văd îngerii aceasta și se minunează și văd ei Evanghelia Mea cu tine și stau în uimire și cântă slavei Mele cu tine îngerașii cerului, poporul Meu. O, binecuvântat să fie lucrul mâinilor tale, cu care Eu ies cu tine între oameni ca să mărturisească el lucrarea aceasta, lucrarea Mea cu tine, fiule! Se mângâie duhul din om când vede crucea cu flori pe ea. Se mângâie omul de la lucrarea Mea cu tine, că n-are omul nădejde și n-are mângâiere dacă n-are nădejde. Ies cu tine cu lucrare de nou Ierusalim în mijlocul oamenilor, ieșim cu stâlpări, cu flori pe cruci și îi întâmpinăm pe oameni cu mângâiere, că Mi-e tare milă de ei și nu știu ei aceasta.

Grăiesc cu Tine mai înainte de praznicul răstignirii și al învierii Tale prin cruce, Fiule scump. Vine pomenirea răstignirii Tale, tată, și începe de mâine amintirea săptămânii patimilor Tale amare, Fiule scump. Ieșim cu flori pe cruci în mijlocul oamenilor și stăm așa cu ei până la ziua învierii și presărăm în oameni mireasma iubirii Tale pentru cei păcătoși ca să vină ei la umilință și la pocăință, tată. Avem fii mărturisitori și vestitori peste oameni ai cuvântului Tău cel de azi, care-și are rădăcina în Noi, Fiule scump. Se cutremură facerea toată la glasul Tău de azi, dar omul doarme în necredință și dai să-l scoli la glasul Tău, doar, doar va auzi și-Ți va deschide ca să cunoască el cine bate.

O, mergi, poporul Meu, mergi cu taina Mea cu tine și vestește-o oamenilor, ca să vadă oamenii Duhul Meu lucrător prin tine pe pământ! Du vestirea Mea din mijlocul tău la oameni, tată, iar Eu, Domnul, îi voi mângâia pe ei în taină mare prin lucrarea Mea cu tine, prin tainica Mea plămadă, pe care o lucrez Eu prin tine pentru înnoirea lumii, pentru lumea cea nouă, cea care va să fie, cea care va rămâne, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, binecuvântată să fie lucrarea mânuțelor voastre cu care lucrați lucruri sfinte ca să stați cu ele înaintea oamenilor apoi și să grăiască ele cu oamenii în taină și să ia oamenii din duhul vostru cu Mine, din viața voastră cu Mine, cu care trăiți Mie pe pământ! Lucrați sub binecuvântare mereu tot lucrul pentru cele sfinte și pentru cei sfinți, cărora le dați chip pe pământ prin lucrul mânuțelor voastre, fiecare cât puneți la el, ca să fie cuvântul tot împlinit, căci orice lucru al mânuțelor voastre se face un cuvânt împlinit. Vă voi da armonie și pace multă în lucru și vă voi învăța să lucrați așa și să vă hrăniți așa în vremea lucrului pe care-l săvârșiți. O, vă aduc mulțumire mare că umpleți de flori semnul sfintei cruci, semn făcut de mânuțele voastre din lemn sau din lut și apoi împodobit cu flori și cu îngeri și cu chipuri sfinte, fiilor, și nu cu răstignirea Mea pe cruce. O, mângâiați pe Domnul și pe sfinți cu duhul din voi și dintre voi și binecuvântați să fiți pentru tot lucrul cel frumos și sfânt, iar Eu voi veghea cu voi și pentru voi și vom atinge la inimă oamenii, și toate ale voastre cu Mine vor cuvânta în taină înaintea oamenilor și toate vor fi spre biruința Mea cea de la sfârșit de timp în mijlocul oamenilor, în mijlocul neamului român și apoi peste neamuri, spre duh de înviere prin cruce, prin iubire de Dumnezeu în oameni, iubire ca a voastră, fiilor micuți! Amin.

O, unde să mai fie un loc mai frumos, un pământ mai frumos și mai slăvit de cer și mai împodobit cu cele nevăzute ale lui Dumnezeu, ca și aici aceste grădini pe care Eu, Domnul, Îmi pasc turma cea credincioasă, aici, unde Eu, Domnul, cobor cu norii și grăiesc cu multul cuvântul Meu deasupra celor cu darul credinței în ei?

O, popor al grădinilor Mele de azi, hrănește-ți, tată, credința și inimioara cu nevăzutele lui Dumnezeu, și care împodobesc atât de strălucit grădinile Mele de azi cu tine, locurile pe care tu trăiești azi viața pe care ți-am dat-o s-o ai, după ce te-am luat de pe pământ dintre oameni și te-am așezat în binecuvântarea Mea.

Dar acum a rânduit Domnul să smerească tot muntele înalt și stâncile cele veșnice și văile să le umple și să fie pământul neted, ca să umble poporul cel credincios fără teamă întru slava lui Dumnezeu, și va face umbră poporului Meu pădurile și tot pomul bine mirositor la porunca lui Dumnezeu, fiindcă va povățui Domnul pe poporul Său cu veselie și cu bucurie întru lumina slavei Sale, cu mila Sa și cu dreptatea Sa, precum este scris. Amin.

Iată, am în mijlocul oamenilor așternutul Meu, pe care Eu, Domnul, stau și cuvintez în mijlocul unui popor de ucenici și locuiesc cu ei, și este proorocie în Scripturi despre această taină a Mea acum pe pământ. «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni și va sălășlui cu ei și va fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Lui și Însuși Dumnezeu va fi cu ei», așa este descoperirea cea din Scripturi despre cetatea cea tainică a Noului Ierusalim, care vine cu Domnul pe pământ în taină mare și care nu se suie la mintea omului cu vederea scurtă. Eu însă sunt Cel tainic și lucrez cu putere și stau în calea ispitei și veghez cu cei din cer peste pământ ca să-i păzesc pe cei ce se fac fii ai lui Dumnezeu, cărora le-am dat putere să creadă și să fie și să nu piară ca și cei necredincioși.

Suntem în lucru sfânt pentru zidirea și înfrumusețarea colinei din deal, pe care Eu, Domnul, așez prin mânuțele voastre și ale celor mai mici ai poporului Meu mărgăritarele proorocite să fie pentru împodobirea salbei grădiniței cuvântului Meu, al cărei duh suspină îndelung, ca și Duhul Meu, dar răbdarea Mea îi va da ei bucuria sortită ei, căci Eu lucrez și nu stau, și îngerii și sfinții sunt cununa ei.

Așez proaspătă binecuvântare pentru tot lucrul colinei din deal și al așezămintelor ei și peste fiii cei mici, pe care-i doresc ascultători, aplecați și plini de nădejde în Mine, căci Eu sunt Cel ce pot, și pot prin cei ascultători și blânzi, care-și dovedesc credința și faptele ei și curăția inimii lor.

e vreme bună sub cort, e vremea Mea cu voi, fiilor, și cu poporul venit de peste tot și adunat lângă Mine și lângă voi la praznic de Rusalii, praznicul bisericii Mele de nou Ierusalim, care sunteți voi, și al colinei Mele de azi, Sionul Meu de azi, muntele Meu cu voi, înălțime cerească între oameni pe pământ, așa cum Eu M-am zidit cu voi în mijlocul oamenilor, căci scris este: «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni, și va sălășlui Domnul cu ei și le va fi lor Dumnezeu». Amin.

Cartea Mea cea de azi primește acum în ea petrecerea Mea în zi de praznic de Rusalii cu poporul cel adunat la izvor, căci Eu M-am alinat cu el, Mi-am uns ranele cu tot ce a fost pus înaintea cerului spre slava sărbătorii de azi, spre mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul lui Dumnezeu. Tatăl Meu Savaot S-a mângâiat în Mine, iar Eu în El M-am mângâiat cu slava Duhului Sfânt, prin care S-a slăvit Dumnezeu sub cort cu poporul cel strâns în jurul bucuriei și al mângâierii, care au izvorât în ziua aceasta sfântă din inimile toate, căci au stat buchet toate într-o trăire sfântă, toate într-un duh și într-o iubire, toate încălzite sub simțământul sfânt al îndrăgostirii de Dumnezeu. Amin.

Am stat înfășurat în taină în mijlocul sărbătorii. I-am cuprins în mângâiere pe cei tari, ca și pe cei neputincioși cu sufletul și cu iubirea, căci lucrarea Mea cu tine e mare, poporul Meu, e mare, tată, și e tainică, și Eu sunt Cel nevăzut, din pricina cetelor îngerești care Mă înconjoară din părți, iar îngerii sunt fără de trup, așa cum Eu am spus în ziua aceasta despre slava Mea, care stă tainic în mijlocul tainei Mele cu poporul Meu cel de azi.

O, ce-ar fi, oare, dacă taina Mea cu tine, poporul Meu, s-ar lăsa descoperită prin semne și minuni în ochii multora spre judecata celor necredincioși? Ar fi ca și acum două mii de ani, când lumea și stăpânitorul ei au fost judecați prin tot ceea ce am lucrat Eu pe pământ atunci, văzut și nevăzut. Ar fi să fie judecați toți cei care au văzut și au auzit de voi, toți cei nepăsători, toți cei necredincioși, toți cei defăimători, care nu găsesc alt fel de răzbunare pe Mine și pe tine, poporul Meu, și nu știu ei că spre ei înșiși trimit răzbunarea pe care o lucrează ei din duh de prostie, duhul celor nestatornici, și care nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că se iubesc pe ei, deșertând ei în părți veninul inimii și al limbii lor răzbunătoare. Eu însă te păstrez în taina Mea ca să te ocrotesc, poporul Meu, fiindcă Eu trebuie să ajung cu tine până la capătul mersului Meu cel din vremea aceasta pe pământ.

Iar vouă, celor ce puneți cerului masă cu cei de pe pământ doritori de Dumnezeu, vă dăm din noi plinul Domnului și vă vestim că va fi să lărgiți așternutul Domnului de la voi și să deschideți încă și mai larg pentru cei ce înviază din păcat și vin să ia în ei duhul îndrăgostirii de Dumnezeu ca și voi. Fiți primitori de oaspeți! Fiți pentru Domnul așa, pentru rodul Lui care se ridică spre El, căci casa Lui sunteți voi! Amin, amin zicem vouă, nu vă temeți că sunteți mici și neputincioși! Lăsați să poată Domnul! Voi doar stați casă a Sa, han al Său pentru cei ce se opresc ca să bea și, bând, să afle ei apoi gustul nedespărțirii de Dumnezeu. Amin.

Mai înainte de zori Îmi trezesc străjerii și-Mi cobor în cartea Mea cea de azi cuvântul praznicului Înălțării Mele la cer și dau binecuvântare aparte pentru fiii poporului Meu, căci Eu, Domnul, ies cu ei pentru duhul mărturisirii. Amin.

Mergem, fiilor, în mijlocul neamului român, mergem cu pâine și cu sare și tainic îl chemăm la praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, praznic mare, și cu care de mai bine de cincizeci de ani prăznuiesc pe vatra acestui neam, și la care mereu, mereu chem neamul român să bea din râul Meu de cuvânt, să bea și să dorească după Mine, căci Eu, Domnul, doresc după el cu mare dor, că vreau să fac din el slava lui Dumnezeu pe pământ între oameni și vreau să Mă vestesc în lung și în lat cu țara Mea de venire acum, la sfârșit de timp, pentru încununarea lucrării cea de șapte mii de ani a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt pe pământ cu omul, după ce Dumnezeu a făcut cerul și pământul și pe om.

La patruzeci de zile după învierea Mea acum două mii de ani M-am strâns cu ucenicii și cu toți cei care au rămas credincioși venirii Mele de atunci, și grăindu-le lor despre cele ce am pătimit, precum era scris, le-am poruncit lor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe Duhul Sfânt, Care îi va îmbrăca întru putere ca să fie ei apoi martorii Mei până la marginile pământului, și pe când le grăiam, M-am ridicat la cer și ne-am despărțit și un nor M-a luat din ochii lor și M-a dus la Tatăl, și au văzut ei lângă ei doi bărbați, îmbrăcați în haine albe, grăind lor: «Bărbați galileeni, așa cum L-ați văzut pe Iisus înălțându-Se de la voi la cer, așa va și veni».

O, așa v-am făcut Eu și pe voi în vremea aceasta a Mea cu voi martorii Mei din zilele acestea și adesea am ieșit cu voi spre mărturia Mea și v-am făcut împărțitorii cuvântului Meu, căci Eu pun cuvântul Meu înaintea neamurilor de la margini la margini și-Mi trezesc și-Mi voi trezi pe cei ce vor avea parte cu Mine în ziua slavei Mele, când Eu voi ridica peste toate înălțimile mărturia Mea cu voi, cuvântul venirii Mele celei de acum, fiilor. Vă dau în ziua aceasta binecuvântare dulce și vă fac dulci pentru cei ce vor privi la voi, căci voi mergeți din partea Mea în ziua aceasta înaintea neamului român cu pâine și cu sare, fiilor, și e mare taină ceea ce fac Eu cu voi în ziua aceasta. Fiți binecuvântați, și împărțiți înțelepciunea cea de sus peste cei de pe pământ, care vor privi la voi! O, fiilor, fericiți sunt cei ce vă iubesc pe voi și fericiți vor fi cei ce vor rămâne în această iubire până la sfârșit, căci Eu, Domnul, le dau dar aparte celor ce vă iubesc pe voi și le dau darul credinței, și le dau darul înțelegerii și stârnesc în ei dorul de Dumnezeu la întâlnirea lor cu voi, că voi sunteți fiii lui Dumnezeu pe pământ, așa cum lucrarea cuvântului Meu v-a făcut, și apoi iubirea voastră, fiilor.

O, mergem, fiilor, cu pâine și cu sare și cu Duhul Meu și punem masă de praznic înaintea neamului român și ne întoarcem apoi în carte pentru tot cuvântul zilei. Fiți frumoși, fiți cerești, fiți credincioși făgăduințelor Mele, ca să se împlinească ele toate, toate, fiilor. Zi mărturisitoare se face ziua Mea cu voi în ziua aceasta. Dau să-Mi croiesc drum mai larg în sufletul acestui neam, iar voi sunteți martorii Mei și voi răvăși cu voi inima neamului român, la care Tatăl Meu Savaot M-a trimis acum.

Pace vouă, fiilor! Zi de înălțare spre cele din cer în mijlocul lui, așa să fie ziua aceasta pentru neamul român! Trimit îngerii și sfinții să împlinească așa, iar voi de pe pământ fiți cu credință, fiilor, căci prin credință am lucrat în toată vremea, prin fiii credinței, prin cei credincioși făgăduințelor Mele am împlinit Eu pe pământ toate câte s-au făcut spre mărturia Mea, toate câte Tatăl Meu Mi-a dat și Îmi dă să împlinesc pe pământ. Amin, amin, amin.

Acum, fiilor veghetori în calea cuvântului Meu când el vine, deschidem iarăși cartea și așezăm în ea cuvânt de mulțumire înaintea Tatălui pentru grija Lui cea mare, pentru tainica Lui lucrare pe care o pune înaintea oamenilor, spre împlinirile care va să vină din cer pentru împăcarea cu Tatăl a neamului român, în mijlocul căruia am pe poporul cuvântului Meu și de unde Eu Îmi împart în cele patru laturi râul de cuvânt care curge din gura Mea acum, la sfârșit de timp, a doua Mea venire de la Tatăl pe pământ, învăluit în cuvânt, așa precum lucrez acum, Dumnezeu tainic, ca să pot să fiu cu omul aproape, ca să pot lucra pentru om de aproape, ca să pot să grăiesc cu el cuvântul Meu, așa cum a fost și în rai lucrarea Mea cu omul. O, trebuie credință pentru aceasta, credință nu ca a omului așezat de Mine în rai după ce l-am zidit, ci trebuie ascultare cu credință, iar voi ați mers cu Mine pentru duhul mărturisirii în ziua aceasta, fiilor, și va privi la voi neamul român înăuntru și în afara hotarelor lui, căci mulți sunt pribegi, mulți își cheltuiesc viața departe de vatra lor cea din părinți, dar dintre ei sunt mulți mărturisitori pentru acest neam, așa cum au fost și în vremea strâmtorării cea pentru mărturisire când ei plângeau pe cei ce sufereau în hotarele lor aici, iar acum ei luptă încă pentru lucrarea cea bună, pentru fața cea curată a multora care au suferit pentru neamul Meu de azi, pentru credința și viața cea de sus a neamului român, așa cum și voi ați lucrat cu Mine în zilele acestea, dar lucrarea Mea cu voi e mare, tată, nu e ca a omului, că e din cer lucrarea Mea cu voi, e din Tatăl, căci Eu nu grăiesc de la Mine Însumi în mijlocul vostru, ci numai de la Tatăl, Care M-a trimis, așa cum și Eu vă trimit pe voi. Amin.

O, poporul Meu, cobor în grădinița cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, și pentru durerea Mea și a ta, și dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinții înaintea ta, iar tu Ne ești martor și Ne ești mângâiere în rane, fiule. Curând, curând voi coborî semne cerești peste această grădiniță și Mă voi mângâia de dureri înaintea celor ce au ales să se despartă de Mine mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer și pământ pentru om. Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând, căci rău Mă rănesc acum cei ce se despart de Mine pentru nemulțumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-și loruși nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreț și cu duh de defăimare asupra celor rămași cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăși de la Tatăl la om.

O, poporul Meu, stau deasupra grădiniței cuvântului Meu din zilele acestea, și am venit cu oștirile de sfinți și de îngeri, așa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă așezată pe pământ pentru sfinți înaintea Mea pe pământ și în cer. Oștirile lor stau frumos așezate, ca și oștirile îngerești, și umplu văzduhul grădiniței Mele, și umplu colina așezământului Meu în jur, și mângâiem cu Duhul Sfânt și întărim tăria hotarelor noii Mele împărății, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu și cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinții în Duhul lui Dumnezeu, așa cum este grăirea cea proorocească de șapte mii de ani pe pământ. în suitele de sfinți stă plină de durere ca și Mine, ca și Tatăl, ca și sfinții, stă trâmbița Mea Verginica, și din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinților s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, și toți sfinții o sorteau pe ea în ziua aceea cu daruri cerești, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbița Mea.

O, poporul Meu, tainele cele cerești se pricep cu inima, nu cu mintea, și tot așa sunt și purtate de cei purtători de Dumnezeu și de tainele Lui între pământ și cer. în ziua aceasta de serbare a sfinților, Eu, Domnul, le dau lor glas peste tine, iar trâmbița Mea le este lor găzduire în mijlocul tău, căci hotarele noii Mele împărății au numele ei, nume din cer au ele, și tot așa au și temelia, căci la temelia acestui așezământ și a acestui popor stă ea și numele ei cel ceresc, trâmbița lui Dumnezeu, din care cu mare jale am sunat Eu pe pământ vreme de douăzeci și cinci de ani, și poporul cel adunat la glasul Meu se năștea și murea, căci ca să trăiască fără să moară cel ce vine după Mine, aceasta înseamnă să stea până la sfârșit cu Mine și în bărcuța Mea cea atât de bătută de furtuni până la țărmul biruinței Mele și a ei, până la Tatăl, și la plata cea de la El, popor cu nume sfânt.

O, voi, copii duruți sub crucea venirii Fiului meu, vă rog, copii duruți, prindeți puteri din puterile cerești, care stau pe lângă voi ca să vi se dăruiască și ca să puteți voi pentru venirea Domnului cuvânt peste pământ. Vă rog cu duioșie, întăriți-vă duhul duios și sprijiniți-i pe cei ce vin ca să se facă fii ai lui Dumnezeu prin iubirea lor de Dumnezeu și prin dor, căci vine vremea să vină mulți ca să le dați putere și credință în dar de la Dumnezeu, prin cuvântul Său care vine la voi, și ca să le dați duhul statorniciei, căci Domnul își va înmulți lucrarea Sa pentru cei aleși ai Săi de pe pământ și le va da lor înfierea și viața și vor avea aceștia viață vie, neclătinată în ei, iar viața aceasta va fi credința lor până la sfârșit și netăgăduirea cuvântului care vine la voi ca să fie el înviere peste mulți. îngerii lui Dumnezeu vă sunt slujitori în toate suferințele voastre cu Domnul, iar voi sprijiniți pe poporul Domnului și dați-i mereu viață vie ca să aibă pentru zilele ce vin, căci aproape este Domnul, și ziua Lui vine, și va fi ea a doua zi a voastră, odihna lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu, împărăția Lui cea promisă. Amin.

O, e mare putere această putere a Mea, prin care de două mii de ani Mă dau, prin cei sfinți și plăcuți Mie, jertfă de împăcare pentru ca să mijlocesc la Tatăl pentru om, dar azi am îmbrăcat cu putere mare așezarea Mea cea nouă și am numit-o pe ea izbăvitoare pentru făptura cea de până acum, căci Eu, Domnul, voiesc prin rânduiala Mea de azi să-i împac pe toți cu Tatăl, și așa voiesc Eu acum și pentru acest suflețel, pe care-l port acum pe altarul Meu de jertfă înaintea Mea. Căci iată, tată, sfinții părinți au lăsat scrisă descoperire de la Mine pentru puterea jertfei Mele cea fără de sânge și care izbăvește suflete din iad, căci a fost un frate între frați mulți, care, venind spre sfârșitul lui prin suferință, a spus starețului lui că el se duce dintre frați și a spus că are trei galbeni, pe care i-a tăinuit de frați, iar când starețul a aflat aceasta s-a îndurerat adânc pentru mântuirea sufletului fratelui lacom, și, fiind duhovnicesc, s-a gândit cum să aducă pe acesta la pocăință înainte de despărțirea lui de trup, și a pus la cale să-l aducă pe el la mâhnire mare, și așa să plece acesta din trup, și să-l îngroape apoi în gunoi. Apoi a adunat pe ceilalți frați spre duhul învățăturii adânci pentru mântuirea lor și, fiind ei sub ascultarea lui, le-a spus lor că dacă vor fi chemați de cel ce suferea spre moarte între ei, ei să nu se ducă lângă el, căci trebuie adus spre pocăință acel frate, iar ei aduși spre mare înțelepțire, iar când au fost chemați la căpătâiul celui bolnav, starețul i-a spus lui că nu vin frații fiindcă se scârbesc de el pentru galbenii tăinuiți și că pentru aceasta va fi îngropat în gunoi. Așa a făcut starețul cînd s-a despărțit de trup cel bolnav, și a fost pus în gunoi după cum a hotărât, iar după treizeci de zile li s-a făcut la toți milă de el și s-au sfătuit să aducă pe jertfelnic mijlocire pentru el ca să fie iertat, și li s-a descoperit lor apoi despre cel plecat, și a fost întrebat de ei cel plecat cum o duce acolo, iar el le-a răspuns lor: „Am dus-o rău până acum, dar după ce m-am împărtășit cu trupul lui Hristos la treizeci de zile pomenite pentru sufletul meu, m-am mutat la lumină și sunt în pace și sunt mângâiat și scăpat de la rău, căci s-au adus rugăciunile cele pentru mine din partea fraților și a părinților”.

Vin pe pământ cu slava Mea și cu toți sfinții îngeri, care slujesc slavei Mele, iar slava Mea este cuvântul întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om. Puțin, puțin, și mărirea Mea, care luminează pământul binecuvântării Mele din mijlocul neamului român, va atrage neamurile ca să umble întru lumina cetății Mele de nou Ierusalim, iar împărații pământului îmi vor mări venirea aceasta a Mea și vor păzi cetatea Mea și slava ei și se vor încălzi sub făclia ei, căci făclia ei sunt Eu, Mielul Tatălui, și sunt Calea, Adevărul și Viața, și așa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. Amin.

Eu, Domnul, sunt calea omului spre Dumnezeu. Mă strecor cuvânt spre oameni pe pământ, și va fi curând, curând să umble neamurile întru lumina cetății cuvântului Meu cea din mijlocul neamului român, și se vor încălzi sub făclia ei împărații pământului, căci făclia ei sunt Eu, Mielul și Cuvântul Tatălui, și așa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. O, veniți spre izvorul râului vieții, izvor limpede, o, fii ai oamenilor! Veniți, fiilor, și faceți-vă fii ai lui Dumnezeu pe pământ, căci Domnul este Stăpân în cer și pe pământ, și pe al Lui pământ locuiți voi! Veniți, veniți, fiilor, și cunoașteți pe Domnul! Amin.