Poporul Meu, poporul Meu, să stai mereu pe calea iubirii Mele cu tine. Să stai mereu, mereu pe calea venirii Mele la tine, că tu ești calea Mea de la cer la pământ. Și dacă nu te-aș avea pe tine cale a Mea, pe ce drum aș mai veni Eu întru venirea cea de acum? Poporul Meu, tu ești semnul Meu cel de dinaintea venirii Mele, fiindcă Eu am făcut din tine semn pe pământ, și altceva tu nu ești decât semnul Meu, chipul Meu cel de dinaintea venirii Mele cuvânt și chip. Poporul Meu, tu ești chipul Meu. Ce este acest cuvânt? O, tu Mă porți pe Mine în tine, tu Mă arăți pe Mine oamenilor, tu dai celor ce vor să ia, ca și tine, chipul Meu. Ce este chipul Meu? Chipul Meu este viața Mea în om, în cugetul și în inima și în sufletul și în trupul și în fapta omului. Chipul Meu în om este iubirea omului, iubirea lui de Dumnezeu. Amin. Poporul Meu, tu ești cel ce ai înțeles taina chipului Meu, și de aceea trăiești în ea și ești cuprins în ea, iar cel ce este cuprins în ea, nu mai are nevoie de credință în Mine, că acela este om împlinit întru Mine și trăiește în Mine și este fiu al lui Dumnezeu, fiind fiu al învierii. Amin.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Mă fac praznic cu sfinții în mijlocul tău, poporul Meu. Mă fac Ierusalim din cer coborât pe pământ la tine, căci scris este: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru Mirele ei; și am auzit glas din Tron, un glas puternic care zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va sălășlui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Însuși Dumnezeu va fi cu ei și va șterge orice lacrimă din ochii lor, și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici durere, căci cele dintâi au trecut. Amin». Cobor la tine cu mireasa Mea cea gătită pentru Mine. Ea s-a gătit pe pământ pentru Mine și a venit la cer, la Mirele ei, gătită mireasă, și este mireasă cu Mire în cer, și coboară cu Mine pe pământ. Iar Eu sunt cortul ei, și cobor cu ea în Mine, și sunt cu tine și sălășluiesc cu tine, și ești poporul Meu, căci scris este: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va sălășlui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Însuși Dumnezeu va fi cu ei». Amin. Cobor la tine cu mireasa Mea, cu sfinții cobor, căci ei sunt mireasa Mea cea din cer, cea din Mine, că ea trăiește în Mine, după cum este scris: «Dumnezeu nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El». Amin.
Vin cu mireasa Mea cea din cer la mireasa Mea cea de pe pământ. Vin la tine, poporule Ierusalime de pe pământul român, și lucrez ca la început, căci încep cu începutul, fiindcă pământul român a fost începutul pământului, și tot așa lucrez și la sfârșit, întru facerea cerului cel nou și a pământului cel nou, care vor fi pentru cei drepți. Am în venirea Mea sărbătoare cerească de sfinți, că la tine și cu tine sărbătorește cerul, poporul Meu. La tine nu e ca pe pământ sărbătoare, ca în bisericile de pe pământ sărbătoare. În bisericile de pe pământ e numai pământ, numai trup, numai ca omul, nu și ca Dumnezeu sărbătoare. Nu pot sărbători cu sfinții Mei în bisericile de pe pământ, căci sfinții Mei au iubit pe pământ cerul, dar oamenii din bisericile de pe pământ iubesc pământul, nu iubesc cerul; nu iubesc chipul Meu în ei, iar Eu Îmi găsesc plăcerea în cei smeriți și blânzi cu inima, ca și Mine, căci «omul, în cinste fiind, n-a priceput, și s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor», și nu s-a asemănat cu Mine, după cum este scris despre omul care nu este blând și smerit cu inima, ci își alege cinstea cea de pe pământ.
Poporul Meu, la tine nu e ca pe pământ sărbătoare de sfinți. La tine e cerul în sărbătoare cu tine și cu sfinții lui. Sărbătoresc și oamenii pe sfinți, dar ca pe pământ, nu ca la tine și ca la Mine cu tine, poporul Meu. Tu ești un popor cuminte și știi de la Mine ce trebuie să facă și să fie creștinul în sărbători de sfinți. Tu ești poporul cel învățat de Dumnezeu, după cum este scris: «Și vor fi învățați de Dumnezeu». Tu ești proorocie împlinită, că Eu vin din cer la tine și te învăț și împlinesc cu tine Scripturile, că pe pământ nu mai găsesc om care să vrea să se dea Mie ca să împlinesc cu el Scripturile Mele, Scripturile venirii Mele, Scripturile învierii morților, Scripturile cerului nou și ale pământului nou, Scripturile veșniciei, poporul Meu.
Am spus ție, Ierusalime al venirii Mele, că voi veni la tine și îți voi desface Scriptura poporului Meu cel nou, care are de la Mine nume nou, nume de român, căci acesta este numele cel nou al poporului lui Dumnezeu. Iată, dau inimă nouă celor ce cred venirea Mea în cuvânt peste pământ, că am spus ție, Israele român, să te faci pe pământ pildă a împărăției cerurilor, ca să învețe oamenii de la tine taina învierii, taina fiilor lui Dumnezeu, care sunt fiii învierii, taina chipului Meu în om.
Am spus ție, Israele român, că tu ești adevăratul popor român, că tu ești poporul creștin al românilor. Nimeni nu este creștin decât cel ce iubește chipul Meu în el. Chipul Meu este viața Mea în om, este voia Mea în omul în care Eu Îmi găsesc plăcerea. Am spus ție, Israele român, că tu ești România cea adevărată dintre pământ și cer, și din tine se va naște toată România și tot poporul care voiește să fie popor român, căci numele de român este numele cel nou al poporului ales de Dumnezeu, și despre care scrie Scriptura: «Le voi da un nume nou și o inimă nouă».
Iată, îți despecetluiesc ție, Israele român, Scriptura care spune așa: «Celui ce biruiește îi voi da din mana cea ascunsă, și îi voi da lui o pietricică albă, și pe pietricică, scris un nume nou pe care nimeni nu poate să-l știe decât primitorul, și voi scrie pe el numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, și numele Meu cel nou». Amin. Iar cel ce nu va crede în această Scriptură pe care Eu azi o despecetluiesc ca să fie știută și crezută, aceluia îi va rămâne de mărturie împotriva lui necredința lui în cuvântul acestei Scripturi desfăcută pentru tot pământul. Amin.
Sunt cu sfinții, martori veniți din cer pentru desfacerea acestei Scripturi. Sunt cu mucenicul Gheorghe, purtătorul de biruință, care a însoțit pe voievozii români în lupta cea de biruință pentru salvarea neamului român, neamul cel ales de Dumnezeu la sfârșit, căci scris este: «Celui ce biruiește îi voi da din mana cea ascunsă, și îi voi da o pietricică albă și inimă nouă și nume nou, de nou Ierusalim, și numele Meu cel nou», numele de român. Amin. Dar de ce acest nume? Iată de ce: poporul român din România este poporul care a biruit pentru Mine. El a fost ca și Mine lovit și răstignit; el, și pământul de sub el. Duhul rău cel potrivnic Mie știe de taina acestui pământ al începutului pământului, știe de la omul cel întâi zidit, știe locul unde am zidit Eu pe omul cel zidit de Mine, știe de la omul cel zidit de Mine. De atunci și până azi potrivnicul Meu lovește în acest pământ și în cel ce este pe el, că acest pământ și tot ce e pe el este al Meu mai mult decât orice loc de pe pământ. Omul de pe acest pământ, omul cel adevărat, M-a voit pe Mine, M-a avut pe Mine cu el în acest pământ, și potrivnicul M-a văzut aici cu lucrul Meu mereu în om, și mereu M-a lovit pe Mine și pe omul Meu din acest pământ. Omul pământului Meu n-a voit răul nimănui de pe pământ, n-a făcut rău nimănui, că Eu am fost suflând mereu cu duhul voii Mele peste neamul român cel credincios Mie. De peste tot furul venea să-l biruiască pe român ca să-i ia pământul de sub el, ca să biruiască neamul român, dar neamul român a biruit cu Mine, și nu fără Mine. Eu am fost pecetea lui, și această pecete a lucrat peste el ca un scut, fiindcă neamul acesta s-a născut sub pecetea Mea pe care am pus-o pe el mai înainte de nașterea lui prin apostolul Meu cel întâi chemat, Andrei, ucenicul lui Ioan Botezătorul, cel dintâi venit sub pecetea apostoliei, ucenic cu duh de prooroc, căci scris este în Scripturi: «Cel ce crede în prooroci, plată de prooroc va avea, și lucrare de prooroc va lucra». Acest apostol prooroc a biruit pentru nașterea de sus a poporului român, și apoi poporul român a biruit pe potrivnicul Meu și al lui, căci a stat sub pecetea Mea. Și de ce spun Eu că a biruit? Dacă n-ar fi biruit întru Mine, Eu nu te-aș fi avut azi pe tine creștin, Israele român, popor al cuvântului Meu, căci tu ești din părinții tăi fiu al voievozilor credincioși lui Hristos în neamul român.
Mucenicul Gheorghe, purtător de biruință, cum l-au numit creștinii din vremea lui, a luptat pentru neamul român, că el, din cer, de lângă Mine, vede pe cine am Eu popor de la Tatăl pentru venirea Mea a doua oară pe pământ. El a ajutat pe voievozii români să fie purtători de biruință ca și el. El a lovit cu sabia cea nefăcută de mână omenească pe potrivnicul neamului român, și este purtător de biruință acest neam, căci voievozii lui au avut pe Dumnezeu cu ei și în ei și M-au dat din neam în neam pe Mine ca să Mă aibă neamul român până la venirea Mea, și Mă are prin părinții lui, și este biruitor prin Hristos. Amin. Iar Scriptura spune: «Celui ce biruiește, Eu, Domnul, îi voi da din mana cea ascunsă și îi voi da lui o pietricică albă și inimă nouă și nume nou, de nou Ierusalim, și numele Meu cel nou». Numele Meu cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu. Numele Meu cel nou este cu neamul român, cu Israelul român, cu poporul cuvântului Meu, care este în români și din români. Și dacă poporul cuvântului lui Dumnezeu este român, iată și numele Cuvântului lui Dumnezeu, Care grăiește românește peste pământ și Își cheamă pe românește turma Sa sub acoperământul venirii Lui a doua oară pe pământ cu oamenii. Amin.
Cuvântul Meu face inimă nouă în român și în tot omul care se lasă nou cu inima la glasul Meu cel românesc, glasul Israelului cel nou al Meu, iar mana cea ascunsă este izvorul acesta care curge în dar în mijlocul neamului român, este învățătura cea înnoită a împărăției cerurilor pe pământ cu oamenii. Mana cea ascunsă este taina Scripturilor nedesfăcute până acum, ascunse până acum pentru mintea omenească. Mana cea ascunsă este pentru cei ce biruiesc pentru Mine și pentru venirea Mea, pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele a doua oară pe pământ, iar celui ce biruiește, celui ce are peste el mana cea ascunsă, îi urmează darul pietricelei albe, și pe ea, scris un nume nou pe care nimeni nu poate să-l știe decât primitorul.
Eu sunt piatra cea din capul unghiului și am poruncit să se arate piatră albă în mijlocul României, piatră care Mă vestește pe Mine întru venirea Mea cuvânt peste pământ. Și această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unșii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile și picioarele Mele cu care Eu grăiesc și lucrez și umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l știe nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou. Amin. Primitorul primește cuvântul Meu, și apoi îl știe, iar Eu, Domnul, scriu pe el numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
Tu, Israele român, porți numele Meu și te numești cu nume nou de nou Israel și te numești cu numele cetății Mele, iar cetatea Mea se numește Ierusalim, căci Eu sunt Ierusalimul cel nou, Omul Cel nou, cu Duh dătător de viață, cort al sfinților din cer și de pe pământ. Iată Noul Ierusalim. El se coboară din cer, de la Dumnezeu, plin de sfinți, cetate a sfinților, cortul lui Dumnezeu, cort al sfinților Mei. Amin. Iar sfinții au pe ei scris numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt al Meu este măsura care măsoară pe cei sfinți, pe cei credincioși Mie, căci vin cu sfinții, și vin la sfinți, și măsura Mea este cuvântul. Amin.
Mă fac cuvânt de bunăvestire a împărăției Mele pe pământ, și cu această măsură măsor împărăția cerurilor în om. Cine nu are înăuntrul său împărăția cerurilor, nu are cu ce măsura Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, care este scris în Scripturi pentru venirea Mea cea de a doua pe pământ cu oamenii. Oamenii care nu știu să-I dea lui Dumnezeu împărăție și moștenire în ei, aceia nu primesc cuvântul împărăției cerurilor și mângâierea acestui cuvânt, căci cuvântul Meu este duhul mângâierii, cel promis prin Scripturi credincioșilor Mei.
De-ar curge pe tot pământul daruri de la Dumnezeu, toate și peste tot sunt în parte luate și date. Dar la voi, fii ai Noului Israel, Eu sunt măsura cea întreagă. Pic cu pic v-o dau vouă și Mă întregesc la voi întru desfacerea Scripturilor venirii Mele a doua oară pe pământ cu oamenii. Iar când voi fi cu plinul tot deșertat peste pământ prin voi, cei care Mă primiți cuvânt din cer, atunci sfârșitu-s-au toate câte sunt scrise în Scripturi pentru ca să se împlinească iotă cu iotă, și apoi vin văzut pentru începutul veșniciei văzute. Și nu vor mai fi în ziua aceea nici peșteri, nici stânci ca să se ascundă în ele cei ce vor da atunci să se ascundă de fața venirii Mele, de fața zilei Mele, zi cu bucurie pentru cei ce Mă așteaptă, și zi cu mânie pentru toți necredincioșii. Atunci proorocul mincinos și fiara cea din ascuns, antichrist, care se ascunde în Dumnezeu, zice el, balaurul cel cu șapte capete și zece coarne cu care a înșelat toată lumea, nu va mai găsi pentru el loc în cer, și va sta pe nisipul mării, precum este scris despre casa care se zidește pe nisip, căci biserica Mea este zidită pe temelie de piatră, iar piatra ei, sunt Eu, Hristosul Tatălui, cu viața Mea în fiii bisericii Mele.
Israele, Israele român, Ierusalime nou care ești nou prin numele Meu cel nou! Tu să ții minte că ți-a spus Dumnezeu: «Cel ce vine înaintea Mea, este fur și tâlhar pentru oi», pentru oile Mele, nu pentru ale lui, căci oile lui nu sunt oi, precum nici el nu este păstor, ci este lup sub piele de păstor.
Dar tu, Românie, ai în mijlocul tău pe poporul Meu, care-ți dă de la Mine ca să știi și să cunoști vremea iubirii tale, că a venit vremea ta cu Mine, și Eu, Domnul, ți-o vestesc, amin, fiindcă așa I-am spus Tatălui: «Te slăvesc pe Tine, Părinte Doamne, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și le-ai descoperit pruncilor, Părinte al cerului și al pământului, căci așa a fost binevoirea înaintea Ta. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul, și cel căruia va voi Fiul să-i descopere». Tatăl Meu a ascuns taina venirii Mele, a ascuns-o de poporul Israel care-și zicea înțelept din pricina cuvântului lui Dumnezeu pentru el, și a descoperit-o neamului român, care s-a născut prin moartea și prin învierea Mea creștin pe pământ, căci Eu, Fiul Tatălui, am voit ca neamul român să-L cunoască pe Tatăl precum Eu Îl cunosc, căci Eu nu grăiesc de la Mine Însumi, ci toate câte Îmi dă Tatăl, acelea le grăiesc, și din Tatăl sunt ele.
Tot pământul din margini în margini să-și ațintească auzul la cuvântul Meu, care grăiește din cer și spune taina neamului român, neam născut creștin, singurul popor de pe pământ care-și are începutul în Hristos, unicul popor care a avut din scutece credința cea dreaptă în mijlocul neamurilor fără Dumnezeu pe pământ, popor cu act de naștere din Hristos, popor născut după duh din apostolii Mei pe care Eu i-am așezat începătură nouă pe pământ, căci scris este: «Nu fiii cei după trup moștenesc făgăduințele, ci fiii cei după duh, ale cărora sunt făgăduințele».
Ia aminte, pământule, și voi, cei ce-l locuiți, luați aminte, căci celui ce a biruit biruind i-am dat din mana cea ascunsă și i-am dat pietricica albă, și nume nou, scris pe ea, și pe care numai primitorul îl știe, numai cel ce are scris pe el numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu și cu Dumnezeu, și numele Meu cel nou. Amin. Biruitor pentru neamul Meu român, Eu sunt, iar biruitor pentru Mine este neamul român, că el a păstrat ca nimeni altul între neamurile pământului chipul împărăției cerurilor în pântecele lui, și iată, am fii din el, fii care au în ei chipul Meu, viața Mea cea vie în ei.
E sărbătoare de sfinți, coborâtă cu Mine în grădina cuvântului Meu, că la tine, poporul Meu, stă cerul în sărbătoare și își găsește plăcerea în tine. Tu ești semnul Meu cel de dinaintea venirii Mele. Tu ești chipul Meu cel de dinaintea arătării Mele. Tu Mă arăți pe Mine oamenilor. Tu dai celor ce vor să ia în ei, ca și tine, chipul Meu. Poporul Meu, tu ești cel ce ai înțeles taina chipului Meu în om și trăiești în ea și ești cuprins în ea, că ai fost credincios venirii Mele și ți-am dat pietricica cea albă pe care Eu am scris numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, și am scris peste tine numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu și cu Dumnezeu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Nu știu oamenii bisericii lumii, nu știu nici oamenii bisericii din România, nu știu aceștia să înțeleagă cuvântul Meu cel din Scripturi pentru vremea venirii Mele a doua oară pe pământ. Ei au scris cu mâna lor în Scripturi vreme lungă până la venirea Mea, și lumea a fost înșelată de înșiși învățătorii care stau peste ea în numele Meu.
Iată, vin Eu. Vin și învăț neamul omenesc să știe de la Tatăl citirea Scripturilor venirii Mele cu cer nou și cu pământ nou pentru cei drepți. Iată, vin Eu, și fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul Meu și îl împlinesc pe el. Nu știu oamenii bisericii ce înseamnă nou Ierusalim, nu știu ce înseamnă om vechi și om nou, și rătăcesc, că nu cunosc tainele Mele cele din Scripturi. Iată, vin Eu Învățător din cer pe pământ, iar tu, Israele român, Ierusalime nou, nume nou pentru poporul Domnului, tu să stai mereu pe calea iubirii Mele cu tine, pe calea venirii Mele la tine, ca să ia oamenii din râul cuvântului Meu, râul vieții, care curge din Mine peste pământ ca să adăp din el neamul omenesc.
Tu, Israele român, ești adevăratul popor român. Tu ești România cea adevărată între cer și pământ, și din tine va lua naștere tot neamul Meu cel nou, căci numele de român este numele cel nou al poporului cel ales din nou, că scris este în Scripturi pentru cei credincioși și sfinți: «Le voi da un nume nou, și vor fi poporul Meu cel nou, și voi umbla cu ei, și Eu Însumi voi fi cu ei și îi voi paște pe ei și le voi da din mana cea ascunsă, și vor fi fii ai învierii». Amin, amin, amin.