Îmi desfac brațele și cuprind strângerea la izvorul Meu de cuvânt pe poporul venit la izvor, la praznicul iubirii lui Dumnezeu între pământ și cer, aici, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă dau pâine de cuvânt celor ce le place din cer și nu de pe pământ să ia și să aibă și să dorească și să iubească.
Binecuvintez Eu și mama Mea Fecioara iubirea de Dumnezeu în pieptul celor ce știu și în al celor ce nu știu ce este și cum este această iubire, ci simt doar bucuria ei înăuntrul lor și vin cu bucurie și vin cu nerăbdare când vin, iar Eu, Domnul, le dau lor, le dau de la Mine înțelepciunea cu care să înțeleagă ce voiesc Eu să fac pentru cei ce dau să vină aici, la izvor, și să ia. Voiesc să-i dau omului chipul Meu, în tot și în toate ale lui chipul Meu să-l învețe de la Mine, de la cuvântul Meu, care curge aici, din gura Mea ca râul, ca dorul care se scurge din Mine ca să-l ia și omul în el și să-l poarte și să-i cunoască arsura cea binefăcătoare de suflet, căci foc am venit să arunc pe pământ și iată, aceasta fac: dau omului dorul Meu să-l poarte și să-l ardă pe dinăuntru și să poată pentru Mine după plăcerea Mea, căci după plăcerea lui e prea pestriță iubirea care dă s-o aibă el pentru Mine, că e amestecată cu iubirea de sine a omului și n-are chip al Meu iubirea omului, n-are, dar vin Eu din cer pe pământ și îl întâmpin pe om și îi dau din Duhul Meu ca să poată ca Mine și nu ca omul, că e mare, mare minune între om și Dumnezeu iubirea cea după chipul Meu între om și Mine.
O, pace vouă! Pace vouă, celor ce ați venit la praznicul iubirii Mele pentru om, la masa Mea de cuvânt! Iar și iar vă dați Mie o clipă aici, unde-Mi dau Eu Duhul pentru voi, ca să faceți și voi asemenea pentru Mine și să învățați de la Mine apoi învierea așa cum Eu v-am arătat s-o învățați! Pace vouă, precum vă dau Eu, nu precum lumea vă dă! O, dacă ați învăța pacea Mea, dacă ați putea ca Mine s-o purtați și s-o iubiți!
Nu vin mulți după Mine și după glasul Meu aici, căci cuvântul Meu își cere apoi chipul Meu în om și nu se îndură omul să se lase pe sine și să ia în el chipul Meu, dorul Meu, durerea Mea cea dulce, care merită totul, că nimic, nimic nu-l poate face frumos pe om ca și ea, căci bucuriile lui îl sleiesc pe om, îl duc departe de chipul Meu cel frumos, după care M-am uitat și l-am zidit pe om la început, când Eu și cu Tatăl l-am făcut pe om după chipul și asemănarea Noastră, dar el n-a voit să se păstreze așa și s-a smuls din Noi și s-a iubit pe sine omul și Ne-a făcut durerea cea mare, durerea pentru care Eu, Fiul Tatălui Savaot, a trebuit să fiu trimis de El și să vin pe pământ acum două mii de ani și să Mă fac Om născut din om și să-Mi pun apoi Ființa pe cruce și cu durere să-Mi vindec durerea Mea cea de la început, după ce l-am zidit pe om și apoi l-am pierdut.
Nu simte omul durerea Mea. Mă doare locul din care omul s-a desprins din Mine când s-a voit mai mult ca Dumnezeu, și iată, așa stă el de atunci și până azi. Când omul vine la Mine ca să se înfățișeze Mie după ce-și sfârșește pașii trupului său, el vede atunci slava din care s-a desprins când s-a rupt din Mine și s-a făcut pe sine dumnezeu peste el și peste pământ. Când vede omul aceasta în clipa aceea, abia atunci își înțelege el neputința sub care s-a supus când și-a ales voia sa, neputința în schimbul slavei și a puterii cea de sus, pe care avea să le aibă prin facerea lui cea de la Mine dacă nu s-ar fi încumetat să calce peste Dumnezeu după ce Dumnezeu l-a zidit pe el.
O, pace vouă, celor ce ați venit la izvorul Meu de cuvânt ca să-Mi știți durerea și s-o luați pe ea din Mine și s-o purtați ca Mine, căci Eu de la om o am și o port! O, bucurați-vă ca Mine și nu ca omul! Bucurați-vă cerește că ați venit să Mă cunoașteți așa cum sunt și să Mă iubiți așa cum sunt, plin de dor după om, iar dorul doare, și tot omul știe că doare dorul! Mi-e dor de om și dorul Mă doare, căci caut după chipul Meu în om și nu-l mai găsesc. Mi-e dor de voi, cei ce veniți la praznicul cuvântului Meu între Mine și om și vă spun vouă cu dor durerea Mea și mare alin găsesc că pot să vă spun, așa cum și omul găsește alin atunci când are cui să-și spună oful său și apăsarea cea de la el. E Domnul bolnav de dor și doare în El rana dorului. Fiți vindecătorii dorului Meu și învățați meșteșugul vindecării Mele, că M-am dat să fiu pus pe cruce din pricina durerii Mele după om și Mi-am făcut așa cale spre inima omului ca să-l înduioșez și ca să înțeleagă rana Mea cea de la el înăuntrul Meu, rană multă și grea cât șapte mii de ani, sarcină pe care am pus-o jos acum două mii de ani când omul fărădelegii M-a pus pe cruce ca să scape de Mine și ca să nu-și strice el bucuria din care ia și cu care s-a învățat în schimbul bucuriei pe care avea s-o aibă prin facerea lui cea de la Dumnezeu, dacă nu L-ar fi smuls pe Dumnezeu din viața lui, din fapta vieții lui.
Eu Domnul, binecuvintez în ziua aceasta de praznic sfânt urechea voastră, inima voastră, ochiul vostru cel pentru Mine, ca să petrecem acum în unire și în iubire ca a Mea în voi. Mama Mea Fecioara vă dă din ea chipul Meu din ea, duhul ei cel una cu Duhul Meu și fericirea ei cea întru Mine, pe care ar fi putut omul să n-o piardă dacă ar fi voit el să rămână în iubirea Mea. Luați din duhul ei și rămâneți în iubirea Mea și a ei, a mamei Mele Fecioara, care are în ziua aceasta sărbătoarea ei de întoarcere acasă, la Tatăl, de unde Noi Ne avem purcederea.
E Duhul Sfânt cu voi! Simțiți-I unduirea! Luați din El iubirea Mea și rămâneți în ea, în iubirea Mea! E greu aceasta ce vă cer, dar Eu vă cer: rămâneți în iubirea Mea, rămâneți cu Mine ca și poporul Meu care este cu Mine prin jertfă de iubire și de ascultare cu iubire! Îi este greu aceasta omului, dar Eu vă cer, că aceasta trebuie să cer de la om, să-l cer înapoi pe om, căci el M-a părăsit pentru sine, și el știe aceasta.
O, mama Mea, e ziua ta de serbare, ziua când te-ai întors acasă, la Tatăl și la Mine, ziua când iarăși M-ai găsit după ce Ne-am despărțit prin crucea Mea cea pentru om purtată, mamă. Hai să Ne dăm celor ce vin să Ne guste bucuria Noastră cu ei la izvor și dorul Nostru după om, rana care doare în Noi de la om, mamă! Duhul tău este în Duhul Meu și tot așa și dorul. Așa să-i hrănim pe cei ce s-au strâns lângă Noi în ziua aceasta de praznic sfânt, praznic pentru tine, mamă. Binecuvintez Eu, Fiul tău și Dumnezeul tău, cuvântul tău de mamă peste cei cu care azi petrecem aici, la izvorul cuvântului lui Dumnezeu peste pământ, o, mama Mea. Amin, amin, amin.
— Da, Fiul meu iubit, întru Care Tatăl a binevoit și pe Care mi L-a dat Fiu să-mi fie! Da, ascult de cuvântul Tău și mă fac cuvânt pe masa de sărbătoare a poporului cuvântului Tău cel de azi. Fericirea mea nimic nu are în ea în afară de Tine, o, Fiul meu iubit, o, fericirea mea, o, frumusețea mea cea de sus, de la Tatăl! Te-am născut pe pământ din fecioria mea, cu care Te-am iubit atât de mult, atât de mult! Te-a dat Tatăl mie să Te port și să Te aduc pe pământ ca să poți să vii după om pe calea aceasta, o, copil frumos, cel mai frumos copil, cel mai frumos Om, dar cine Ți-a putut atunci cunoaște frumusețea? Nu poate omul să cunoască aceasta, căci omul e căzut din Dumnezeu, iar fructul înțelepciunii și al priceperii nu este în el. Înțelepții se încurcă și se împiedică în limba lor și în mintea lor și nu pricep frumusețea Ta, o, Doamne. Numai cei ce iubesc chipul Tău în ei, numai ei știu taina Ta, frumusețea Ta. Cei buni și înțelepți aduc pe Dumnezeu pe pământ și aceștia au înțelepciune prin ascultare, și acesta este semnul celor ce au de la Tine darul înțelepciunii adevărate, care-l naște pe om din Dumnezeu. O, nu cei ce învață carte ca să fie înțelepți, ci acei care învață de la Tine înțelepciunea care face din oameni apostoli și prooroci, aceea este înțelepciunea cea care este mai înainte de a fi fost lumina și prin care lumina s-a arătat și a fost apoi. La început a fost cuvântul lui Dumnezeu, iar înțelepciunea era sfatul lui Dumnezeu, și iat-o acum pe ea în mijlocul poporului Tău lucrând, o, Fiule Doamne! Ca o pasăre care-și trage puii sub aripioare, așa lucrează ea și își face apostoli și prooroci ca să aibă ea și să lucreze și să fie ea pe pământ cu oamenii, că pe pământ nu este înțelepciune și pier suflete din lipsa de înțelepciune de pe pământ.
O, popor al harului de sus, o, copii ai învățăturii din cer peste voi, vine Domnul la voi, vine cerul la voi ca o pasăre care-și adună puișorii sub aripi ca să-i ocrotească și ca să-i crească pentru El și pentru vecii! Vine Domnul la voi! Cuvântul Lui de păsărică hrănitoare vă face să plângeți de bucurie, măi fiilor. Dați această bucurie, dați-o celor ce vin la izvor și fiți împărțitori de har, căci harul cel de sus e mare peste voi. Mulțumesc cu aplecare sfântă iubirii voastre cea pentru Fiul meu și Mântuitorul meu Iisus Hristos. Fiți frumoși! Fiți ai frumuseții Fiului meu și uitați-vă în El, ca să vă așezați mereu chipul cel frumos! O, câtă durere de la om pe Duhul Fiului meu! Omul se vede și se crede frumos și se uită la el mereu și se place pe sine și se împodobește și voiește să placă în jur și să se simtă bine așa și se hrănește așa, dar nu e frumos omul, ci e tare, tare urât la cer, căci cine nu are în el chipul cel frumos al Fiului meu e om urât, e departe, departe de tot de chipul cel frumos pe care Dumnezeu l-a dat omului la început să-l poarte după ce l-a întocmit din pământ și din suflare de viață de la Dumnezeu în el.
Voi, cei care veniți și beți cu sete din izvorul cel de sus al harului prin Fiul meu Iisus Hristos, învățați, o, învățați înțelepciunea iubirii și a frumuseții omului, învățați din râul de cuvânt care se revarsă din Duhul și din gura Fiului meu peste voi! Veniți, veniți și luați și învățați! Învățați să fiți! În vremea mea de pe pământ învățătura cea de sus și înțelepciunea ei s-a născut în mine de micuță prin iubirea mea cea pentru Dumnezeu toată și m-a ținut de mânuță ca o mamă înțelepciunea și m-a zidit pentru ea și a făcut din mine pe Fecioara care a zămislit în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu Savaot, de la Duhul Sfânt sălășluit în mine ca să-L aduc pe pământ pe calea aceasta, și așa s-a împlinit, și am fost eu omul cel frumos al lui Dumnezeu pe pământ în vremea aceea și L-am purtat în inimioară și în pântece apoi pe Cel preafrumos, pe Dumnezeu-Cuvântul, Care a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși.
Nu este altfel frumusețea omului în afară de cea a purtătorilor de Dumnezeu, nu este! Omul se vede și se crede frumos, dar nu este, ci e tare, tare urât înaintea cerului de vreme ce îi lipsește Dumnezeu în el.
O, fii ai oamenilor și voi, fiice ale lor, nu vă mai căutați înfrumusețare pe căi străine de curatul frumuseții, că nu este aceasta frumusețea! Uitați-vă în viața mea, în pașii ei, în duhul ei, în iubirea ei și luați-mă de oglindă ca să vă vedeți chipul și să-l vedeți și pe al meu și să știți apoi să alegeți! Căutați și veți afla și veți avea! Căutați pe Domnul în voi să fie cu Duhul Său, Care știe să ceară și să găsească! Amin.
Iar voi, cei ce vă porniți mereu spre izvorul de cuvânt al Fiului meu Iisus Hristos, aici, unde-Și adapă El turma Lui cea mică, luați și învățați taina omului frumos și dați de știre în lung și în lat taina aceasta, și veți avea plată, căci cel ce primește și nu dă și altuia nu învață să facă și el ceea ce are să dea, să aibă și el ceea ce ar da altuia. Eu vă mulțumesc că mă iubiți venind să petreceți cu mine și cu Domnul și cu poporul Său sărbătoarea mea cu cerul aici! Vă mulțumesc pentru credința care sălășluiește în voi pentru venirea Domnului cuvânt acum pe pământ. Iubiți frumusețea mea și taina ei, pe Fiul meu Iisus Hristos, Ființa inimii mele pe pământ și în cer, că n-am purtat în mine alt duh și alt chip și alt dor, decât pe Dumnezeu, Care S-a făcut Fiul meu. Mă dau vouă oglindă după care să vă înfrumusețați duhul și chipul, dar părăsiți duhul lumii care vă învață să vă stâlciți frumusețea cea dinăuntru și cea din afară, cea plăcută Domnului și cerului Său de sfinți. Fugiți de pedeapsă, căci orice părăsire a voii lui Dumnezeu în voi își va cunoaște în voi pedeapsa, iar eu voiesc să vă cruț și de aceea cu duh de mamă vă povățuiesc așa, căci văd și știu, și vă spun ce știu. O, nu vă fie rușine de lume, că lumea este putregai! Fie-vă rușine de Domnul și de sfinții Lui și de îngerii Lui pentru putregaiul lumii din voi, care intră prin simțuri în voi când voi nu vegheați, căci Domnul este slavă mare! O, îndrăzniți și biruiți-vă pe voi, dar nu pe Domnul din voi pentru fața lumii în voi! Sunt zilele înțelepciunii care coboară din cer la voi în zilele acestea. Alăptați-vă de la pieptul ei ca să nu pierdeți plata aceasta! Cu dor vă povățuiesc, aceasta este iubirea mea. Cereți poporului sfințit să vă povățuiască, fiindcă are de la Dumnezeu. O, pace vouă, din cer pace! Vă număr pașii, dar și iubirea o socotesc cum și câtă vă este. Voiesc să am ce să iau și să arăt cerului că am de la voi să aduc la cer. Amin.
O, Fiule Emanuel, le-am dat din gura mea, iar eu sunt întru Tine, unde m-am sălășluit din ziua când am intrat în veșnicie, în petrecerea cea de sus a sfinților Tăi, cea care este ca în cer. O, mărire Ție și mare iubire să-Ți dea cei ce Te caută ca să Te afle și ca să Te urmeze după chipul pe care Tu îl aștepți să-l aibă cei ce Te urmează pe pământ! Duhul fecioriei, întru toate neîntinat, prin care Dumnezeu sălășluiește în om, acesta este darul meu pentru cei pe care azi i-am hrănit eu după cuvântul Tău, o, Fiul meu Iisus Hristos, Fiul meu iubit! Amin, amin, amin.
— Da, mamă! Eu Mă aplec măreției iubirii tale pentru cei ce vin să învețe iubirea de Dumnezeu, mamă. Tu ești chipul cel frumos al omului iubitor de Dumnezeu, mamă.
Iată mama Mea întru care Tatăl a voit să sălășluiesc Eu, Fiul Său, la venirea Mea acum două mii de ani și să vin între oameni pe pământ! Ascultați de povața ei, voi, cei ce luați ca să învățați iubirea cea pentru Dumnezeu! Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă aplec și vă mulțumesc că Mă iubiți venind să petreceți cu Mine și cu sfinții aici, la vreme de sărbători. Vă mulțumesc pentru credința care sălășluiește în voi pentru venirea Mea cuvânt peste pământ! Voiesc să vă mulțumesc și pentru chipul Meu în voi dacă veți vrea să-l purtați cât mai frumos și să-Mi dați așa iubirea voastră cea pentru Dumnezeu. Vă dau vouă Duhul Meu să vă călăuzească, căci El vă învață să aveți în voi chipul Meu. Vă binecuvintez pașii cei călători mereu spre izvorul Meu de cuvânt și pașii care vă întorc înapoi spre locurile voastre. Vă aștept mereu în prag și vă deschid binecuvântându-vă ori de câte ori vă porniți spre grădinile Mele de azi, pe care Eu, Domnul, le-am întocmit pe vatra neamului român pentru venirea Mea cea de acum ca să-Mi pregătesc un popor frumos din mijlocul acestui neam scris în cer ca să-Mi aleg din el casă de sălășluire la venirea Mea acum, la sfârșit de timp. O, nu uitați, luați și mâncați! Mâncați cuvântul Meu și îndulciți-vă cu el viața și fața! Nu cumva să nu vă uitați în el, nu cumva să-l dați în lături apoi. El își așteaptă în voi rodul său. Nu părăsiți iubirea spre care veniți de bună voie și neîmpinși spre ea. Vă voi îmbrățișa în cuvânt la sfârșit de sărbătoare și îl voi trimite spre voi. Vă înfășor în cuvânt și la sfârșitul zilei de serbare și de învățătură și de iubire între Mine și voi. Pace vouă! Rămâneți în iubirea Mea! Faceți-vă iubire Mie precum poporul Meu de la izvor se face! Rămâneți în iubirea Mea, rămâneți în duhul poporului Meu! Eu, Domnul, v-am adunat și v-am hrănit ca pasărea care-și strigă puii să și-i hrănească, numai să vrea ei să fie pui și să iubească hrana cea din gura Mea pentru ei.
Sunt fericit că pot să vă grăiesc. Credința voastră Îmi dă putere să vă dau. O, schimbați-vă viața după chipul Meu. Pace vouă! Binecuvântare vă dau vouă ca să puteți ceea ce vă cer. Credeți, și veți avea putere și veți putea! Dacă munții cred și se mută, ascultând când ei se supun, voi și mai mult să credeți și să puteți ascultând, și veți avea plată. Amin.
Iar ție, ție, popor de la izvor, îți aduc mulțumire pentru jertfa ta de iubire când Eu îți cer să-Mi așezi masă de sărbătoare ca să cinez cu cei ce vin după Mine ca să învețe să vină. Îți mângâi iubirea cea cu trudă lucrată și te îndemn la lucrare mare pentru ea mereu, mereu, căci iubirea este cea care nu se sfârșește niciodată cu jertfa ei, măi poporul Meu. Ea este cea care se dă dăruindu-se plină de dor, plină de această putere a ei, de plinul ei, care se revarsă neîmpuținându-se și veșnic deșertându-se, căci chipul ei în om așa este: este ca Dumnezeu, fără de sfârșit. Amin.
Voi îmbrățișa în cuvânt la capătul sărbătorii pe cei ce au venit și au luat de la Mine lor și le voi da ca să ia și ca să înfăptuiască peste ei darurile Mele lor. O, Ierusalime, poporul Meu, hrănește-Mi puterea să vin, tată, la tine mereu, și de la tine să Mă împart spre viața celor călăuziți de Tatăl Meu și al tău la staulul cuvântului Meu ca să le dau lor din viața Mea, căci viață am venit să dau și din belșug să dau.
O, poporul Meu, o, sluga Mea pe care Mă sprijin ca să vin, Eu, Domnul Dumnezeul tău, am grijă de tine, iar tu să ai grijă de Mine, măi poporul Meu, căci Tatăl te are scris de proptea pentru Mine ca să vin și ca să-Mi împlinesc lucrarea cea de la El dată, iar tu supune-te și să nu-ți fie greu, căci Eu, Domnul, te port. Eu stau în nori deasupra ta și te cuprind în norul cel tainic al slavei venirii Mele și Mă las cuvânt de deasupra ta peste pământ și fi-va în curând să sălășluiască slava Mea deasupra creștetului tău în chip văzut, și Domnul te va purta în carul Său de biruință, precum este scris, și unii altora ne vom da atunci mângâierea cea de după biruința pentru care am trudit și am așteptat-o trudind. Amin.
Sfârșesc cuvântul Meu la început de sărbătoare și Mă întorc în carte pentru cuvântul cel de sfârșit al sărbătorii cea pentru mama Mea Fecioara. Amin, amin, amin.
***
Petrecerea Mea și a mamei Mele Fecioara și a sfinților Mei cu popor adunat la izvorul Meu de cuvânt, a fost dulce această petrecere, ca și inimioarele celor ce au venit de peste tot la sărbătoarea cea de azi. Cerul se unește cu pământul prin grăirea Mea cea plină de sărbătoare, iar Eu, Domnul și cerul Meu de sfinți și de îngeri, stăm în nor, aici, în cetatea slavei Mele cea de nou Ierusalim și tainic mângâiem și tainic privim cu nesaț toată iubirea cea pentru noi a ta, Ierusalime slujitor lui Dumnezeu pe pământ pentru slava Lui în mijlocul tău când vine la izvor popor cu dor în el pentru părtășia lui cu Mine în sărbători.
O, ce dulce și ce frumoasă cetate Îmi lucrez Eu cu tine pe pământ, măi poporul Meu! Nu ca lumea lucrăm, tată, ci după plăcerea cea de sus lucrăm și înfăptuim, ca să ne putem aciua de lume în sărbătorile Mele cu tine și ca să ne ospătăm unii pe alții cu dragostea din noi, căci Dumnezeu este dragoste, și nu cunoaște lumea și duhul ei dragostea Mea cea fără de prihană în ea, Duhul Meu Cel curat și pururea curat în toate și pentru toate, și așa fel de împărăție voiesc Eu să așez pe pământ în oameni și între oameni, dar atât de greu Îmi este să-l curăț pe om îndeajuns pentru această măreață împărăție, pentru masa Mea de petrecere cu omul pe pământ, om după chipul și asemănarea Mea ca să pot să petrec cu el, ca să semănăm unii cu alții și să nu fie cusur în frumusețea acestei împărății, atât de așteptată de suitele cerești ca să vină pe pământ și ca să se așeze și ca să fie apoi.
De șapte mii de ani doresc împărăția Mea cu omul, dar s-a despărțit de Mine omul de șapte mii de ani. Am trezit acum Duhul Meu cu multul și L-am așezat la lucru mult cu voi, măi fiilor, și vă am pe voi cănuțe în care Eu torn și din care să bea cei ce nu mai au un strop de răcoare să ia de pe undeva, că nimic, nimic nu mai este curat pe nicăieri, și totul este amestecat cu pleavă și cu neghină multă și nu mai este pe pământ hrană curată pe nicăieri, în nici un colțișor sau loc, căci lumea e peste tot, iar duhul ei seacă tot binele lui Dumnezeu, care ar mai da să se împartă oamenilor și să nu moară toți oamenii, dar iată, pe pământ nu mai este vremea vieții, ci numai pentru moarte folosește omul toată vremea sa.
O, cât Mă mângâi în durere că pot să grăiesc pe pământ adevărul cel dureros, care s-a așezat să împărățească peste tot! Duhul proorociei nu-l mai cunoaște omul, că pe nicăieri nu mai încape Duhul lui Dumnezeu între oameni. Nimeni pe pământ nu mai vrea să știe bine că Dumnezeu este mereu astăzi, și altfel El este nelucrător între oameni, și vai oamenilor din pricina duhului proorociei, care lipsește atât de mult din mijlocul lor și n-au lumina cea din cer între ei!
Duhul proorociei este lumina lumii. Acolo unde el nu încape între oameni, totul este întuneric fără de viață, fără de vedere, fără de grai. Eu sunt duhul proorociei, Eu sunt lumina lumii și i-am spus omului să umble în lumină, să fie fiu al zilei i-am spus, căci noaptea nu mai poate să lucreze nimic. Pentru toate își mai face omul vreme, dar ca să se oprească în fața cuvântului Meu, lăsat pe pământ între Mine și om ca să-l învețe bine omul și să-l trăiască așa apoi, o, n-are omul vreme să împlinească el această minune. Ce minuni mai caută el să vadă și să poată prin ele când el nu are vreme să-L citească pe Dumnezeu-Cuvântul, Care a venit și vine din cer să grăiască cu omul? Duhul proorociei mai poate să-l salveze pe om din întunericul în care stă. Grăirea Mea peste pământ și primită ea de om, aceasta este care poate să-L împlinească pe Dumnezeu casnic cu omul, creștet al familiei bisericești, stâlpul de întărire al casei duhovnicești, capul bisericii lui Dumnezeu. O, iată de ce vin Eu și Mă fac cuvânt pe pământ și-Mi întăresc casă tare nu din cărămizi de pământ, ci din fii, din oameni cu credință în ei pentru duhul proorociei, care întocmește pe pământ casa lui Dumnezeu și casnicii Lui! Amin.
Am stat în ziua aceasta de serbare, am stat atât de odihnit aici, Eu și mama Mea Fecioara și toți oaspeții din cer! Unduirea Duhului Sfânt din unii în alții, ce frumoasă a fost! Trebuie însă mai multă grăire, măi fiilor, și aceea să fie grăire asemenea cu a Mea. Așa cum grăiesc Eu între voi, cu ce cuvânt, cu ce duh, cu ce sortare de grăire, cu ce sănătate de cuvânt trecut prin sită și bine curățat de duh de om și de mărunțișuri omenești, așa grăire să se nască pe masa de praznic la sărbătorile Mele cu voi și cu cei ce vin la masa Mea cu voi. Toți fiii cei frumos întocmiți la înțelepciunea duhului proorociei și toți cei ce se dau să fie întocmiți așa, toți să lucreze și să împodobească harul și lucrările lui cele de sus în zilele de serbare cu strângere de popor la izvor.
Voi, fii iubiți, pe care vă am popor al Meu la izvor, voi să nu vă întristați că lucrați zi și noapte pentru slava Mea, ci să fiți credincioși acestei slave și să vă bucurați că slava Mea v-a tocmit să lucrați pentru ea, chiar dacă lucrul jertfei voastre întrece adeseori puterea trupurilor voastre, tată, căreia Duhul Meu îi dă mereu hrană de putere când ea trebuie să poată. O, nu vă veți pierde plata, măi fiilor! Vedeți voi că după trudă vine sărbătoare? Iată, așa este și cu plata. După trudă vine ea.
Voi, fiilor, să aveți grijă mare și multă de sărbătorile Mele cu sfinții între voi, de lucrarea duhovnicească, de cântarea duhovnicească și care trebuie să semene cu a sfinților și cu a îngerilor, nu cu a oamenilor, măi fiilor. O, aveți grijă de toate simbolurile, de toate stările și lucrările cele pentru sărbători, că e hrană de la voi pentru sfinți și pentru cei ce mănâncă la masă cu sfinții în zilele Mele de sărbătoare cu voi, aici, în grădinile întocmite de Mine și de voi pentru slava Mea cu voi. Când eram pe pământ lucram pilde cu Duhul Meu Cel lucrător prin cuvânt și le împărțeam oamenilor prin grai și aveau tâlc adânc și au rămas ele de înțelepciune peste oameni. Privesc la voi în zilele de sărbătoare cum duhul proorociei suflând peste voi vă dă vouă să împărțiți simboluri și pilde pentru sporirea înțelepciunii duhovnicești, pentru întărirea dragostei de mântuire peste cei ce vin la izvor ca să ia și ca să aibă de viață pentru viața lor mereu. O, ce mângâiere am făcut Eu din voi pentru Dumnezeu și pentru sfinții Lui și pentru zilele Mele de serbare cu popor adunat la izvor, măi fiilor!
Și acum grăiesc celor cu care am petrecut în ziua aceasta, venind ei la sărbătoarea cea pentru mama Mea Fecioara și le spun lor așa:
Voi, cei ce aveți credință, bătând cale spre izvorul Meu de cuvânt, căutați, tată, când vă întoarceți la locurile voastre de viețuire, căutați să puneți peste voi din zi în zi mai mult frumusețea cea de sus a omului, chipul Meu peste voi și purtat de voi cu fapta și cu vederea, căci orice dar împărțit de aici vouă, își așteaptă rodirea în voi. Am grăit vouă în ziua aceasta de chipul omului frumos și v-am povățuit să nu vă rușinați de lume cu Mine în voi, cu voia Mea împlinită peste viața voastră și peste felul cum se vede ea, căci voi sunteți datori lui Dumnezeu, nu oamenilor, ci slavei Domnului, care dă să vă înfășoare întru ea și să-i purtați veșmântul, că vine vremea Scripturilor împlinite la vedere, și de care cei fățarnici nu vor avea parte. Frica de Dumnezeu vă poate fi de sprijin, adică frica de pedeapsa care ar fi s-o găsiți pentru neascultare de tot ce vă cere Dumnezeu să puteți și să purtați. O, dacă ați vedea câtă ordine cerească domnește între sfinți și între îngeri în cele ce nu se văd din pricina slavei lor orbitoare! O, dacă ați vedea cât curat, cât frumos stă peste tot și peste toate câte sunt intrate în taina cea acoperită în nor, taina lui Dumnezeu cu cei ce au ajuns cu El întru cele de sus întocmite pentru cei ce sunt ai Domnului pe vecii! Fiți, dar, harnici gospodari pentru cele ale patriei cerești, care vă așteaptă dacă o iubiți cu totul aici, în mijlocul celor văzute ale lui Dumnezeu, căci văzutele lui Dumnezeu și nevăzutele Lui nu au locuri diferite, ci același loc, împreună unele cu altele, și cât de puțini sunt pe pământ care să poarte în ei sfială pentru nevăzutele care-i înconjoară pe ei în locul unde ei viețuiesc! Toate nevăzutele lui Dumnezeu sunt veșmântul cel tainic al celor ce se văd și, iarăși, văzutele toate sunt veșmântul cel de deasupra al nevăzutelor, sunt norul peste cele ce nu se văd și care le acoperă pe ele ca și pe Dumnezeu, căci nu de altceva a făcut Dumnezeu văzutele toate, pe cele ce se văd.
Am petrecut cu voi, o, fiilor călători, și v-am dat apoi însoțitori cerești pe cale dintre cei ce nu se văd cu ochiul trupului, căci Eu atât de slăvită Îmi am împărăția și am suite de slujire, de suire și de coborâre, de mergere pe cale, de ajutorare și de ocrotire tainică, oștiri cerești slujitoare Mie și celor ce Mă iubesc pe pământ și în cer, oștiri care nu-și mai sfârșesc slujirea și sunt pe vecii slujitoare și sunt în fericire că-Mi slujesc. Așa și voi, fiți fericiți că slujiți vouă și Mie după plăcerea Mea și nu după cele ce nu vor mai fi în curând. Vă dau din Duhul Meu, vă hrănesc atât de minunat cu râul Meu de cuvânt. O, împliniți-l pe el, și prin el împliniți-vă pentru Mine! Fiți atenți că vă spun o dorință a Mea acum. Dacă dragostea Mea v-a dat vouă părtășie la bogăția de pe masa Mea de nuntă cu poporul Meu mireasă, dacă Eu v-am deschis ca să veniți și ca să luați și ca să aveți din destul, fiți acum curați în iubire pentru această masă și nu mai luați de pe nicăieri pentru voi, căci binele vi-l doresc când vă învăț așa. O, cum ar fi să coboare o slugă împărătească să petreacă cu oamenii de rând, cu slugile cele de pe margini, când împăratul a așezat-o pe ea la masa cea mai de sus să stea? N-ar fi să-l înșele pe împărat o așa slugă slujitoare lui? De aceea și Eu vă rog pe voi să vă îndestulați cu cele de la masa Mea cea de sus cu poporul Meu mireasă și să nu mai coborâți la altfel de petrecere care s-ar arăta cu fața lui Dumnezeu, căci peste tot dau să se arate numai frânturi și nu hrana întreagă, măi fiilor. E ca și cum ai avea o familie și, bine întocmită fiind ea, te mai duci ca să-ți mai ghicească și altcareva despre soarta ei, despre mersul ei, umblând să aduni pentru ea din cele ce nu sunt ale ei. O, Eu vă hrănesc pe voi din izvorul înțelepciunii Mele, iar voi să primiți, că bine vă povățuiesc Eu, căci hăinuța cu împrumutatul trebuie s-o dai înapoi, dar cea care este dăruită ție este fără de cusur și fără de preț și fără de datorie pentru ea. O, iubiți postul și rugăciunea cea sfântă, iubiți chipul cel frumos al lui Dumnezeu în voi și peste voi înăuntru și pe deasupra, căci sunteți datori învățăturii Mele, care vă învață și care vă dă facere nouă, fiilor! Amin.
Acum, poporul Meu de la izvor, strângem masa, tată, și facem ordine și lucrăm mai departe odihnindu-ne și ne odihnim lucrând, fiilor, că nici cei din cer nu stau nici o clipă, ci lucrează, și Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez. Lucrăm, fiilor, că nu suntem dintre cei fără de rost, fără de lucru, căci Tatăl ne-a tocmit ca lucrători. Tot ceea ce începem trebuie terminat de lucrat, și tot ceea ce lucrăm trebuie să începem în fiecare zi. Binecuvântată să vă fie lucrarea cea de zi și cea de noapte, măi fiilor! Pe toate să le lucrați cu toată tragerea de inimă. Nici plictiseala, nici săturarea, nici lenea, nici nepăsarea de cele ce sunt de făcut, să nu vă lucreze pe voi acestea, că nu sunt acestea de la Dumnezeu. Fiți gata pentru Domnul mereu și nu stați, că nu e frumos să stea omul fără de lucrare, fiilor. Fiți slava Mea și a lucrărilor Mele cu voi, căci Tatăl Meu lucrează și lucrez și Eu, și tot așa și voi, ca Tatăl și ca Fiul în lucrarea Duhului Sfânt Cel lucrător de la Dumnezeu peste Noi și peste voi. Amin.
O, pace vouă, fiilor! Trimiteți cartea aceasta spre cei ce au stat în ziua aceasta de sărbătoare cerească la masă cu Dumnezeu, la masa Mea în grădinile Mele cu voi aici, o, fiilor. Amin, amin, amin.