4.2. Noul Ierusalim, Noul Canaan, Noul Eden

O, fiilor, e zi de sărbătoare între sfinții cerului și au ei serbare pentru sfânta pământului român, cuvioasa Parascheva, și toți cei din cer se bucură de această zi bisericească pe pământul românesc al odihnei acestei sfinte de pe meleagul românilor, iar Eu, Domnul, așez cuvânt de sărbătoare în carte, fiilor, și vin cu cetele de sfinți, că așa este scris să vin, și am patria Mea de venire pe România, că am ales acest pământ la facerea lumii ca să-l am acum al Meu la întoarcerea Mea de la Tatăl, și l-am sortit încă de la început să-Mi lucrez pe el calea venirii Mele la sfârșit de timp, și se bucură sfinții întru venirea Mea, se bucură de darul acesta mare că-i iau cu Mine și vin și lucrez cu ei peste pământ

— Mângâierea, mângâierea, Doamne, aceasta este lucrarea Ta și a sfinților Tăi în preajma celor ce Te iubesc și Te poartă pe pământ între oameni cu venirea Ta cea de azi, cu care-Ți pregătești tainic ziua slavei Tale și a biruinței slăvite asupra lui satana și a omului antichrist, o, și vei fi biruitor, Doamne, iar sfinții Tăi vor birui cu Tine, precum este scris, și iată zi de serbare și de adunare a sfinților Tăi pe meleagul românesc, și toți sfinții se simt români, Doamne, căci Tu ai ales să-Ți lucrezi lucrarea cea de la sfârșit de timp pe pământul român, pe care eu l-am iubit și m-am cerut aici să stau și să-Ți aștept venirea și slava ei cea mare, Doamne, aici, în patria Ta cea de azi, și pe care dintru început ai așezat-o și ai păstrat-o întâia între toate și pentru sfârșit de timp, ca și la început întâia zidită la facerea cerului și a pământului, și slavă Ție pentru această slavă a Ta pe pământul român!

O, și Te rog, Doamne, cu toți sfinții Tăi, pentru lucrarea Ta de acum. O, ai grijă de țara aceasta, și ai grijă cu milă de poporul ei și întoarce-l cu fața și cu mila spre Tine, Doamne, și fă din acest popor apostoli și mărturisitori ai venirii Tale și trezește cu Duhul Sfânt duhul bisericii, duhul turmei, o, și veghează, Doamne, pentru neamul român, că toți sfinții Tăi se simt români, așa cum și Tu ești acum și vorbești pe limba neamului român strigarea Ta de azi, Evanghelia Ta de azi, Doamne, și pe care o așezi alături cu cea de acum două mii de ani, căci Tu ai spus atunci de venirea Ta și de alegerea din nou a Ierusalimului, în locul celui care Te-a alungat atunci, și care și acum Te alungă și nu Te știe de Mesia, dar Tu, iată, ai țară, ai masă, ai lucru mult, Doamne, și slavă Ție în țara română și dă-o pe ea de veste peste tot pământul că aici cu ea ești Tu și aici aștepți biruința cea mare, Doamne, biruința Ta și a sfinților Tăi acum, la sfârșit de timp. Amin.

— O, e mare slava Mea și a sfinților Mei pe pământul român, și totul e păstrat în taină până la ziua descoperirii acestei mari iubiri!

Țara Română, măi fiilor, este de la începutul facerii aleasă lui Dumnezeu, și taine mari sunt păstrate în ea și pentru ea, și așteaptă ele să iasă de sub văl și să fie trăite pe pământ spre întâmpinarea Domnului, că vine Domnul, vine, și cale tot mai sfântă Își gătește El, și prieteni Își face pe cale.

Iar tu, țara Mea, peștoaica Mea, Românie țară, tu să știi de la Mine că Mă doare de la tine. Vine peste tine serbarea cea de o sută de ani a trupului tău întregit, că tu nici n-ai habar că strălucești de sus în jos. Iar Eu Mă adun aici cu sfinții și-Mi mângâi durerea pe care Mi-o faci din lipsa duhului frăției și din neliniștitul duh al dezbinării, care lucrează cu multă minciună între frați, iar minciuna este de la diavol. O, Eu am răbdare pe urma ta și-ți aștept căința și te aștept să biruiești păcatul și despărțirea de Dumnezeu, ca să Mă pot apropia să-ți fac ție bine, și să Mă mângâi tu cu schimbarea la față a ta, și nu uita, Eu aștept. Amin.

azi așezăm zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, cea care a ascultat de Dumnezeu clipă de clipă, și tot așa L-a și iubit, iar Eu am iubit lucrarea pentru care ea s-a născut și a crescut, și am păstrat acest cămin în lumină mare, în petrecere sfântă încă de la nașterea ei, și apoi tot timpul, iar odată cu sosirea ei în cer lângă Mine, sub vederea și uimirea tuturor sfinților cerului Meu, i-am dat slujbă înaltă, i-am dat țara Mea de venire acum, la sfârșit de timp, încă de pe atunci i-am dat-o spre pază, și sub binecuvântarea ei și a Mea s-o vadă duhul rău vrăjmaș pe Dumnezeu, și sub mâini de sus să fie ea ocrotită între neamuri și s-o am cu nume mare la venirea Mea cea de acum, că voi ascunde numele de creștin sub numele de român, căci cetatea Mea de scaun din mijlocul pământului neamului român poartă nume mare, nume de nou Ierusalim, iar Scripturile o numesc pe ea mai înainte de toate cetate cu numele Meu pe ea și i se spune ei „Acolo este Domnul”.

Fiilor, fiilor, e ceata mucenicilor cu Mine la masă la voi, iar mucenicul Dimitrie aduce vouă cuvinte sfinte spre mângâierea voastră și a duhului lui și a sfinților toți, căci așa este mângâierea, și ea se face cuvânt, fiilor.

— O, sunteți plăpânzi în ziua aceasta, dar Domnul vă întărește pe voi la lucrul Său cu voi, iar eu din mijlocul cetei mucenicilor vă aduc pe masă duh de nădejde că Domnul Se desăvârșește mult și tot mai mult pe acest meleag sfințit, și de jur-împrejur, până va cuprinde în slava Sa țara și pământul român, de la care vor lua lumină popoare multe, precum este scris, iar Noi, cei din cer, umblăm cu Domnul oriunde merge El și privim pe hartă, și după ea mergem și desăvârșim împliniri.

Tărie dă-le, Doamne, și mereu să lucrezi la ea, și la credința celor ce se vor mângâia de la slava aceasta a Ta cu ei, căci cuvântul Tău se împlinește negreșit, și toți cei necredincioși vor lăsa sulițele în jos și-și vor înțelege înfrângerea, și biruința Ta apoi, căci Tu ești Mielul, ești Biruitorul, o, Doamne. Amin.

— Da, biruința Mea este prin credința voastră, sfinți iubiți ai Mei, și a celor ce vor crede ca și voi, cei în cer locuitori, și, iarăși, ca și voi, fiilor purtători de Dumnezeu pe pământ, și va crește credința în mulți, și mulți vor înțelege taina Mea cu voi pe vatra neamului român.

În ziua aceasta stăm la masă de cuvânt cu ceata proorocilor. Această ceată însoțește acum pe Ilie proorocul, pe cel sărbătorit acum între sfinți, pe cel ce n-a mâncat și n-a băut patruzeci de zile și patruzeci de nopți de dragul și de dorul întâlnirii lui cu Dumnezeu, și este viu cu trupul și este ca focul, și are lucrare mare și lucrează mult acest sfânt, ca și atunci lucrează mult, și va fi mărturisită lucrarea lui, căci Eu, Domnul, cu sfinții cerului M-am purtat și acum două mii de ani, și tot așa Mă port și azi, dacă sunt din cer venit pe pământ atunci și acum, iar Tatăl Mi-a dat și-Mi dă însoțitori sfinții. Diavolul ține lumea în întuneric, dar lumina cea din cer alungă întunericul, și se face lumină în întuneric, și va vedea omul de pe pământ că este Dumnezeu și că aduce la vedere slava Lui, și pe sfinții Lui în slavă spre mărturie, că mare este frumusețea lumii nevăzute, iar când se vor lăsa descoperite nevăzutele lui Dumnezeu va tresări tot trupul și va fi numai credință, și apoi numai lumină și slavă, de aici peste tot, căci țara română are soarta de la Domnul să facă lumină peste popoare și să mângâie peste tot cu slava Mea noroadele toate, iar această vreme este aici, este aproape, este în cuvântul Meu, care merge peste pământ spre descoperirea lui și a Mea, și se va coborî din cer foc, focul Duhului Sfânt, și se vor înțelepți popoarele și vor lua împlinirile Mele și vor trage spre Mine, căci sunt Mântuitorul Cel de două mii de ani venit din cer pe pământ, și lucrez de atunci și până azi pentru lumină mare peste neamurile pământului, precum este scris, iar proorocul Ilie se va arăta cu slava întoarcerii spre Dumnezeu a multor noroade și va înceta blestemul, și va fi numai Domnul și cei îndreptați ai Săi. Amin.

— O, Doamne, bine ești cuvântat și mult mărturisit de sfinții Tăi martori, Doamne! Scris este că blestemați sunt cei ce leapădă poruncile Tale, cuvintele Tale, iar despre mine este scris să vin să întorc cu fața spre Tine neamurile de pe pământ și să păzesc de blestem pământul și țările de pe el, Doamne. Voiesc să știe toți de pe pământ că lucrul meu este să întorc inima părinților către fii, și a fiilor către părinți, iar părinții sunt sfinții cei de demult și de mai încoace și sunt în cer, iar eu voi arăta pe pământ semne mari ca să-L înțeleagă oamenii pe Dumnezeu prin ele și să se întoarcă cu inima spre părinți, spre sfinți, și să strige spre ei ca să le stea în ajutor, iar fiii să fie ocrotiți de blestem prin păzirea poruncilor Tale, a cuvintelor Tale, Doamne.

Curge din gura Ta râu de cuvânt, și se împarte peste tot, că are cine să-l împartă, are unde să vină, și de unde să se împartă acest dar al Tău peste pământ. O, și avem de întărit peste tot înăuntru și în afară cetatea cuvântului Tău, ca să aibă ea întărituri cerești, Doamne, că-i slava Ta această cetate din acest oraș cu nume de foc, căci cuvântul Tău este foc curățitor de păcate și înnoitor de cer și de pământ, căci scris este să se facă cer nou și pământ nou, și prin cuvânt lucrezi și împlinești așa.

O, fii ai cuvântului lui Dumnezeu și ai cetății Lui de azi pe vatra neamului român, o, fiilor români, mare va fi peste neamuri numele de român! Se luptă diavolul cu toate forțele răului și dă să stârpească de pe pământ numele de creștin al fiilor lui Dumnezeu, dar va rămâne numele de român și va răsuna în trâmbițe cerești acest nume, și se va face român tot omul care va lua din cuvântul lui Dumnezeu de pe această vatră, vatra neamului român, că mulți se vor naște de sus din cuvântul lui Dumnezeu, din cuvântul acesta, căci Iisus Hristos grăiește românește și S-a făcut român, și vor avea nume nou cei ce se vor închina Lui în vremea care vine, iar noi, sfinții Săi, vom împlini lucrările Domnului, precum este scris.

Mi-e dor de toată România și stau cu dorul de ea aici cu voi, dar Mi-e dor de voi, și pentru ea Mi-e dor. Ea e țara venirii Mele acum, e casa în care trag și-Mi aștern cuvântul cărții Mele de azi. E pe mâini dușmane țara Mea de azi, și Eu plâng cu voi de dor de ea și de toți fiii ei români, și vă spun aceasta de atâta timp. O, strigați la Dumnezeu pentru ea, pentru țara Mea de azi strigați voi, cei ce iubiți pe Dumnezeu, și Domnul vă va auzi pe voi.

O, stau deasupra pe nori de slavă și te cuprind cu duhul și cu privirea, țara Mea de azi. Tu ești cea la care Eu vin pe pământ cuvânt în acest timp. Tu ești România Mea și ai în tine țarina cu comoară în ea. Cuvântul Meu de peste tine este comoara ta, o, și cât aș vrea să te îmbogățești cu această lumină și să strălucești prin ea tot mai mult, tot mai tare, și să fii numită după dreptate țara strălucirii, căci este scris în proorocii despre tine, o, țara Mea de azi, numai să fie descoperire de la Mine ca să știi cum să citești Scripturile și cum să le deslușești, că altfel omul se uită la Scripturi ca la o carte pecetluită, sau ca unul care nu știe carte dacă-l întrebi de cele scrise în Scripturi și în prooroci.

O, pace ție, țara strălucirii, țara Mea cea de azi! Sunt cu alai după Mine, călare pe cai albi suntem veniți la tine, din cer veniți suntem. Te pețește Tatăl Savaot pentru Fiul Său Iisus Hristos, căci Și-a ales Tatăl sală de nuntă și masă cerească și popor mireasă din mijlocul tău și curge peste tine râul Meu de cuvânt. Sunt Domnul învierii, Iisus Hristos, și Mă aplec cu salutul învierii Mele și-ți spun ție în zi de praznic de înviere: Hristos a înviat! El este comoara ta, Care Se face cuvânt pe vatra ta de mai bine de șaizeci de ani. Se lucrează taina cerului în tine și se va ivi curând, curând strălucirea ta, și de departe se va vedea ea, căci Eu, Domnul, voi străluci în lumină de pe acest munte de cuvânt și se va vedea slava ta, Domnul Dumnezeul tău strălucind pe vatra ta, și toate popoarele vor întoarce privirea spre tine și te vor slăvi și te vor iubi și te vor mângâia pentru frumusețea ta cea de sus peste tine, că mare iubire îți port. Iar acum te îmbrățișez în cuvântul Meu și-ți dau salutul Sfintelor Paști: Hristos a înviat! O, ridică-te și fă-te una cu Domnul Dumnezeul tău! Amin.

O, pământ român, o, țara Mea cea de azi, Îmi scriu cuvântul cel din vremea aceasta pe vatra ta. Ești țara venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp. Este scris în Scripturi despre tine să fii țara strălucirii, și vei fi, să știi că vei fi, că iată cum strălucește lumina cuvântului Meu din tine peste pământ și peste popoare și cum strălucești tu cu darul Meu de peste tine! Rostesc cuvânt peste îngeri și peste sfinți să te ajute ei să fii curată, iar pentru aceasta trebuie să fii curățată, o, țara Mea de azi. Iată, te doare lucrarea curățirii, dar ce să-ți fac dacă nu asculți de poruncile lui Dumnezeu, care sunt tainele vieții și-ți înviază viața? O, cât aș vrea să te văd că iubești pe Dumnezeu! Să nu-Mi spui că Mă iubești. Cine Mă iubește împlinește poruncile Mele date omului să le lucreze cu ascultare.

Sunt pe munte înalt cu voi în popas, și sunt cu Ioan Botezătorul Meu și zidim la muntele cuvântului, și lumea se va naște din cuvântul Meu și va fi naștere și va fi botez și va fi har și va fi Domnul Stăpân pe pământ ca și în cer, iar omul se va opri și-și va recunoaște Stăpânul, că mult și tot mai mult Mă descopăr, și va fi pământul român țara sfinților și vor birui sfinții Mei, de pe pământ și până în cer, și din cer până pe pământ vor birui, că-i am pe ei întru venirea Mea și împlinim Noi porunca din Scripturi care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi și va fi totul nou», precum este scris.

O, mama Mea Fecioară, avem de grăit neamului român în ziua ta de praznic, căci avem de lucrat aici în zilele acestea voia Domnului. E mult păcat pe pământ peste tot, mamă. E mult păcatul și aici, pe vatra neamului român. Cel mai de căpătâi păcat între păcate este îngâmfarea omului, mamă. De la acest păcat se desparte de Dumnezeu omul și dă să-și facă el voia sa, mamă. O, câtă orânduială sfântă avem de așezat Noi pe acest pământ ales de Tatăl pentru venirea Mea cea de azi cu sfinții și cu îngerii, precum este scris să vin, mamă. O, nu știu oamenii de pe această vatră, nu știu ei voia Domnului cu această țară, dar Noi o știm, mamă, și este scrisă în Scripturi, iar dacă este scrisă trebuie să se împlinească, fiindcă așa este scris. Taina și lucrarea țării strălucirii avem Noi de lucrat și de așezat pe această vatră și aici trebuie să-și afle înfrângerea vrăjmașul Meu antichrist și toate slugile lui, căci așa este scris.

Tainic lucrăm, mamă. Cuvântul lui Dumnezeu este arma cu care se lucrează în zilele acestea împotriva fărădelegii de pe pământ și a celor ce lucrează pentru ea. Cuvântul Meu călătorește din loc în loc peste tot, mamă. Auzit sau neauzit dacă este de oameni, el lucrează lucrarea sa, numai să poată el fi așezat pe pământ când gura Mea îl grăiește din văzduh, din nor de heruvimi ca să ia el ființă în cartea sa, mamă.

Sfinții neamului român sunt cei dintâi între cetele sfinților, așa cum țara română este întâia între popoare înaintea Mea în zilele acestea, iar Eu, Domnul, Eu Însumi mărturisesc aceasta prin venirea Mea cuvânt pe pământ pe vatra neamului român. Amin.

O, nu pot prea mult să vă las fără cuvântul Meu de peste voi. E grea purtarea coborârii Mele, a venirii Mele cuvânt pe pământ, dar e greu fără cuvântul Meu cel rostit, care lucrează prin rostirea lui, că iată, cer vouă să așezați înaintea Mea rugăciune pentru luminarea gândului cel bun al neamului român, că e mare dușmănie și e urâtă bătălie în inimile celor ce se vor mari, pe scaune mari, iar Eu, Domnul, Mă zbat cu toate puterile cerești să am grijă de acest pământ și neam, căci am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui și am de împlinit Scripturile cele de apoi prin lucrarea cuvântului Meu, căci Tatăl Mă așteaptă, ca să se poată așeza apoi masa zilei celei mari, ziua slavei Domnului, căci Dumnezeu a zis pentru sfârșit: «Noi le facem pe toate!», și trebuie să rămână apoi slava Noului Ierusalim, cerul cel nou și pământul cel nou, precum este scris.

— O, amin, amin grăiesc peste neamul român: voi da întărire și putere din cer cârmaciului acestui neam, ostașului Meu, care stă la cârma neamului român veghind cu mare iubire de neam. Îl voi îmbrăca în putere de sus să înfigă ancora și să scoată corabia din primejdie, aruncând spre cer nădejde mare și înfigând salvarea pământului român în Duhul Domnului ca să nu piară, ca să nu se răstoarne corabia în vremea acestei grele furtuni, și apoi să ridice spre cer mersul corăbiei și să lase ancora în mâinile Mele, căci Eu, Domnul, sunt pe catarg și veghez învăluit în curcubeu, iar sfinții Îmi dau slavă și așteaptă biruința Mea cea mare din mijlocul pământului și neamului român, căci Tatăl M-a trimis aici, de unde am lucrat la început, iar acum se unește începutul cu sfârșitul și-Și ridică Domnul pe culmi biruința Sa, iar omul cel îndărătnic să se umilească. Amin.

Grăiesc și spun: pământul și neamul român sunt în planul lui Dumnezeu cel pentru sfârșit de timp și pentru biruința Domnului peste popoare, și toate limbile și noroadele toate vor privi la slava Mea cea de la sfârșit de timp și vor căuta după ea și-Mi vor da slavă, căci vor cunoaște pe Domnul, precum este scris, și se vor sui aici și vor lua învățătura vieții de pe munte înalt, vor lua din râul vieții, căci din el se va adăpa pământul tot și va odrăsli cer nou și pământ nou, și aceasta vestește acum Duhul Adevărului. Amin.

O, pace ție, popor al cuvântului Meu! Ia-Mă și Mă împarte și Mă dă peste tot! Eu sunt Alfa și Omega, iar tu ești sluga Mea de care Mă sprijin. Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce vin la tine, ca să vin. Amin, amin, amin.

— O, când a fost începutul a fost și cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, o, mama Mea, și Eu eram Cuvântul, și iată, s-a așezat iarăși începutul, căci Eu Mă fac cuvânt între cer și pământ și zidesc Ierusalimul, mamă, dar Mă doare de la om și am rane la mâini și la picioare și la frunte și sunt încins peste rană, dar așa lucrez și așa zidesc, căci tămăduire nu este pentru Domnul. Când omul are o suferință se duce fuguța la doctor pentru vindecare, dar suferința Mea nu mai are leac, nu mai are doctor, căci omul ar fi să-Mi fie vindecător. O, dacă Eu M-aș gândi numai o clipă la Mine n-ar mai fi cerul și pământul, ci s-ar clătina de tot și s-ar sfârși cu ele. O, mamă, dacă cei ce Mă poartă azi cuvânt peste pământ s-ar gândi la ei, n-aș mai avea Eu cale pe pământ și nici popas și nici popor primitor de Dumnezeu și veghe peste el și zidire cu el pe pământ. O, greu Mi-a fost și acum două mii de ani să-i fac pe toți cei aleși Mie de Tatăl să se lepede de sine și să-Mi dea Mie viața lor, trupul lor, mersul lor, graiul lor și inima lor ca să Mă zidesc în ea pentru mântuirea multora când Eu le-am cerut lor aceasta și le-am zis: «Eu în voi, și voi în Mine; mergeți în numele Meu și mântuiți oamenii, căci s-a apropiat de ei împărăția cerurilor, și vrednic va fi lucrătorul de plata sa apoi, căci semne și minuni vă vor însoți și veți vesti voi Evanghelia Mea cu voi până la toate marginile și mulți se vor mântui prin ea».

O, neam român, neamul Meu cel de la sfârșit de timp, în tine Mi-am zidit acum și Betleemul și Nazaretul și cuvântul cel pentru a doua Mea venire și toată lucrarea Mea cea pentru sfârșit de timp, și de pe vatra ta veghez și priveghez peste tine și peste popoare prin îngerii Mei și pun sigiliul Meu, al numelui Meu peste actul nașterii tale prin cuvântul Meu cel de sus și nu te vei putea ascunde dinaintea Mea și dinaintea popoarelor cu obârșia ta cea de la Mine, că de la început și până la sfârșit te-am așteptat să fii tu țara Mea cea de azi, în care să vin și să-Mi așez tronul judecății făpturii și împărăția și înnoirea a toate apoi prin cuvânt, ca și la început când la cuvântul Meu s-au zidit cerul și pământul sub privirea lui Dumnezeu și a îngerilor Lui.

O, neam român, n-ai înțeles de ajuns vremea cercetării tale, dar vom da mâna tot mai strâns și vom citi de pe înălțimi cartea iubirii dintre Mine și tine și te vor căuta popoarele îndepărtate de Mine și vor lua de pe vatra ta mana cea ascunsă și vor afla taina salvării și a mântuirii și vor afla legea iubirii și a iertării, căci Eu te-am iubit de la început și până la sfârșit și te-am așteptat aici, la sfârșit de timp, și am slava Mea în tine acum, și cu iubire ca focul Mă scriu pe vatra ta și Mă înființez în cartea Mea cea de azi și este ea tronul judecății făpturii și totul se va naște într-o clipă prin cuvântul Meu, care înnoiește lumea. O, Mi-e dor de tine și voiesc să crezi venirea Mea la tine, că Mi-e dor. Regii și stăpânii te vor a lor, că au aflat taina ta cea de la Mine hărăzită ție, dar Eu te doresc a Mea, și dorul Meu te ține în Mine, și Eu veghez peste tine cu cetele îngerești, țara Mea cea de azi. O, e praznic de naștere în mijlocul tău, și Eu la ieslea Mea de cuvânt grăiesc peste tine și-ți trimit să Mă auzi și să nu mai trăiești tu păgânește, o, țară creștină, căci sărbătorile sfinte tu le petreci păgânește de tot și n-are cine să-ți spună că greșești lui Dumnezeu, iar Eu, Domnul, vin și-ți spun greșeala ta, și-ți mai spun că omul poate fi mai fericit decât își face el fericire pe pământ cu slujirile lui din sărbători. O, țară scumpă a Mea, să te doară de Dumnezeu și să-I alini Lui rana, iar El îți va pregăti sărbători și slavă în sărbători, că nu așa trebuie să sărbătorească omul, ci cu slavă cerească în mijlocul lui, că fără Domnul e pustiu și e iad pe pământ.

Voi, oameni de pe pământ, care știți și care nu știți de taina Fiului meu Iisus Hristos și de țara Lui de venire iarăși de la Tatăl pe pământ între oameni cuvânt! Să știți și să auziți ca să știți că vatra aceasta și patria aceasta a ei este pământul strălucirii Fiului lui Dumnezeu pentru sfârșit de timp, pentru a doua Sa venire de la Tatăl la oameni pe pământ. Nimeni nu poate strivi această taină și lucrarea ei toată, la care Domnul lucrează acum spre descoperirea ei și la care privesc cu nesaț proorocii cei de demult. Sărut tot timpul acest pământ peste tot pe unde mai găsesc pe el locușor curat de sărutat, și binecuvintez cu Domnul ființa lui și înălțimea lui cea cerească și care trece peste înălțimi, precum este scris. Amin.

Înconjoară-i, Doamne, cu sfinții Tăi îngeri, cu ceruri de îngeri! Hotărăște hotarele pentru țara venirii Tale și întărește îngeri la hotare și scoate din aceste hotare puterea cea rea a lucrării lui antichrist, cel ascuns sub numele lui Dumnezeu! Păzește trupul și duhul bisericii neamului român și înnoiește-o prin cuvânt și boteaz-o pe ea în râul cuvântului Tău cel de sus și fă-o mireasă curată, Doamne, căci duhul ei și mireasa ei strigă spre Tine: Vino, Doamne! O, pace Ție în mijlocul poporului Tău din neamul român, Fiul meu Emanuel, născut în peștera din Betleem acum două mii de ani, Dumnezeu adevărat, sălășluit de la Tatăl în pântecele meu cel fecioresc, prin care Te-ai născut Prunc pe pământ ca să fii cu oamenii și să fii! Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt, mamă scumpă a Mea. Am trecut pentru venirea Mea prin pântecele tău cel fecioresc și am luat trup de copil și am crescut atât cât sunt, și sunt Cel ce sunt, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Dulce ți-a fost graiul și mare ți-a fost cuvântul cel de naștere de sus a omului, mamă. Așez puterile cerești toate pentru tot lucrul Meu peste neamul român, și tot omul care se va apleca să se facă după adevăr creștin al lui Iisus Hristos, se va numi român. Amin.

Nimeni nu-l poate face creștin pe om decât Hristos, iar cel potrivnic lui Hristos nu va putea să lucreze aceasta, căci Eu, Domnul, am slujitori sfinți în cer și pe pământ, cu care lucrez în chip sfânt, căci Eu sunt sfânt și cu sfinții lucrez și călătoresc.

Curând, curând se va petrece minune mare și tainic de mare, căci pe pământ trupurile sfinților de peste tot vor purcede aici, în țara Mea de venire cuvânt pe pământ acum, unde Eu Îmi pregătesc cetate pentru cei din cer și masă lor cu cei credincioși Mie în vremea aceasta când nimeni nu mai are iubire de Dumnezeu pe pământ, și vor pluti trupurile sfinților deasupra acestui pământ așa cum plutesc pe ape corăbiile, și vor pluti ei în văzduh ca să coboare la masa Mea, așezată de Mine pe vatra neamului român, căci Tatăl aici Mi-a sortit nunta și masa ei cu sfinții, și în curând această tainică minune va minuna în lung și în lat lumea, și lumea se va mira și nu va înțelege pe cele greu de înțeles de mintea omenească, dar Eu, Domnul, împlinesc cuvânt cu cuvânt Scriptura venirii Mele cu sfinții și nimeni nu înțelege această împlinire, căci omul caută altfel de minuni să vadă și nu va putea el vedea tainele Mele, fiindcă ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din duh, duh este și din cer este, și tot așa se și descoperă, iar Eu cu sfinții vin și-Mi fac împărăție cu ei în mijlocul celor credincioși și masă de nuntă Îmi fac, ca să-Mi adun Mie pe cei ce-Mi vor sluji cu iubirea lor, așa cum sfinții M-au slujit după ce M-au iubit. Amin.

— O, eu Te-am iubit pe pământ, Doamne, și mult Te-am iubit, și iubirea mea cea pentru Tine mi-a sfințit viața și inima și mintea și suflarea și dorul și mersul meu din loc în loc pe pământ, întru nedespărțire de Tine peste tot pe unde am călătorit, și m-ai luat apoi între cei din cer și mi-ai odihnit iubirea mea cea pentru Tine, și mi-ai arătat din cer pe pământ țara venirii Tale cu sfinții în zilele cele de apoi și s-a aprins dorirea mea ca să-Ți stau în întâmpinare aici, în țara nunții Tale, și am călătorit spre ea cu trupul meu cel nestricat, pe care l-am păstrat Ție în toată vremea mea pe pământ, iar Tu l-ai așezat pe el în slava Ta, și iată-mă aici, pe pământul alegerii Tale, așteptând ziua cea mare a slavei sfinților Tăi cu Tine, Doamne, căci precum Ți-ai ales atunci Ierusalimul ca să cobori în el și să-Ți faci lucrarea, așa și acum ai lucrat și Ți-ai ales, și e taină de neînțeles alegerea Ta cea de la sfârșit de timp pentru venirea Ta cu sfinții pe pământ, și un nou Ierusalim Ți-ai întocmit din inimi vii, din pietre vii, iar cele vechi trec cu trosnet și nimeni nu înțelege Scripturile, căci sunt acoperite, Doamne, ca să le poți lucra. O, cât vor plânge românii că n-au priceput taina Ta cea mare de pe vatra lor de atâta vreme cât ai lucrat și încă lucrezi în mijlocul acestui neam! Cartea cuvântului Tău, pusă pe masa Ta de scris în mijlocul acestui pământ ales Ție de Tatăl ca să vii acum, cartea aceasta stă față în față cu cei ce nu se apleacă s-o deschidă ca să-Ți vadă mersul Tău cu poporul cuvântului Tău și taina Ta cu el, și să Te cunoască pe Tine în ea Păstor venit din cer cuvânt ca să ai Tu nume mare pe acest pământ, că vii cu sfinții, după cum este scris, și numele Tău se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și tainică este venirea Ta și măreață, Doamne, iar sfinții Tăi în ea sunt, și văd și mărturisesc. Amin.

Mântuiește, Doamne, pe poporul Tău cel credincios venirii Tale acum pe vatra pământului român, și binecuvintează cu toate puterile și oștirile cerești moștenirea Ta aceasta de pe el, și cu puterea crucii Tale ocrotește-l și păzește-l pe el pentru Tine și cu Tine, căci cu el lucrezi pe pământ tainele Tale și venirea Ta cu ele, o, Doamne! O, înconjoară cu sfinții Tăi și cu îngerii Tăi de jur împrejur hotarele pământului român, și toate puterile cerești să le fie de pază și de slavă, că e țara nunții Tale, pe care-Ți cobori odată cu Tine slava Ierusalimului nou, slava lui cea de sus, ca pe toate să le înnoiești, precum este scris, și să ștergi de lacrimi obrazul celor ce au ascultat și au crezut și au nădăjduit așteptând și lucrând în via Ta, așa cum Tu le-ai spus să lucreze! O, e întuneric pe pământ, căci Tu ești Lumina lumii, dar oamenii și-au ales de lumină întunericul din ei, și întuneric mare e pe tot pământul, precum este scris în Scripturi că va să vină, și iată, a venit, și așa s-a împlinit, dar lumina Ta s-a așezat în mijlocul celor credincioși și este lumină la ei și trag sfinții la lumină, Doamne, și vin ei cu Tine la masa luminii, la masa cuvântului Tău, aici, în mijlocul neamului român.