4.2. Noul Ierusalim, Noul Canaan, Noul Eden

Curând, curând țara română se va arăta peste popoare și va străluci de slava cuvântului Meu peste pământ, iar voi veți odrăsli ca iarba cu inima din voi, care va tresări atunci de slava bucuriei Mele cu voi. Eu sunt Cel ce făgăduiesc și împlinesc, iar voi veți fi bucuria Mea, și Eu a voastră în muntele Meu cel sfânt, din locul din care curge cuvântul Meu peste pământ. Amin.

Eu nu te-am uitat, o, țară a strălucirii, țara Mea de la sfârșit de timp! M-am născut pe pământ între oameni odată cu nașterea ta, și tu ai numele Meu pe creștetul tău, și tu vei rămâne, că așa te-am numit la sfârșit de timp, și am zis că tot cel ce se va îmbrăca în cămașa de creștin se va numi român.

Eu nu te-am uitat, iubito, și M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moștenire omului cel zidit de mâna Mea, că din tine am luat cu mâna pământ, și din el l-am plămădit pe om. Tu ai fost primul petecuț de uscat care a ieșit din ape la facerea lumii, și l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărțind apele de sus și de jos. Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creștet în sus și ți-am dat pânză albă de botez, pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârșit de timp: Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl.

Tu ești vârful pământului, creștetul pământului, întâia născută din ape la facerea lumii. Tu ești țara Mea de nuntă, căci Tatăl în tine Mi-a așezat masa nunții, și Mi-a gătit mireasă dulce, mireasă din români, țara Mea.

O, iubito, tu ești pământul cel de moștenire al omului cel întâi zidit, căci el își cunoaște trupul și vine să și-l ia înapoi, ca la început, căci Eu aduc cu Mine ziua învierii morților, și fiecare își va lua trupul și va sta înaintea Mea. Și tu vei sta, iubito, în fața Mea, și îmi vei da slava ta cea de la început și Mă vei primi așa cum M-ai primit de Făcător al tău la nașterea ta odată cu nașterea Mea din Fecioară pe pământ.

Pace ție! Eu nu te-am uitat, iubita Mea. Iată-ți cămășuța de botez. Ți-am păstrat-o în Tatăl, și acum iarăși ți-o dau, și te voi numi cea aleasă, cea dulce, că mult te iubesc, fiindcă tu n-ai avut alt dumnezeu în afară de Mine și n-ai robit pe străin, și Eu îți dau plata pentru răbdarea ta și îți dau frumusețea cea dintâi și te fac raiul venirii Mele, iubito. Și cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubita Mea, că nici un neam sub soare nu va avea strălucirea ta.

Eu sunt. Nu te teme. Șoapta Mea curge peste tine și se face râu al vieții peste pământ din mijlocul tău, că a venit vremea iubirii, iubirea dintre Mire și mireasă, țara Mea, iubita Mea. Eu sunt. Soarta ta este în mâna Mea, nu în mâna ta. Eu sunt Stăpânul tău, Mirele tău, și te vor iubi popoarele și neamurile și limbile și împărații pământului pentru slava Mea care strălucește din mijlocul tău luminându-te și slăvindu-te, căci tu ești cea dintâi, iubita Mea cea de la sfârșit de timp și de la început de timp, că Eu vin, și tu vei fi a Mea și vei fi slava Mea și vei fi lumina lumii, precum Eu sunt, iubito. Amin, amin, amin.

Dulce-Mi este limba românească, și am făcut din ea limba lui Dumnezeu la sfârșit de timp, că Eu grăiesc din nou peste pământ în limba poporului român, noul Meu Israel, noul Meu Ierusalim, căci Eu am scris prin profeți în Scripturi, am scris că voi alege din nou Ierusalimul dintre neamurile pământului, fiindcă Israelul cu care am lucrat la început M-a lepădat cu totul acum două mii de ani, și n-am ales din el decât o rămășiță mică de tot, care s-a mântuit prin credință atunci, la venirea Mea din Tatăl Cel ceresc și din mamă Fecioară pe pământ.

E sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, și Eu Mă fac hrană pentru poporul Meu ca să-i dau și ca să petrec cu el cu cei din cer. Amin.

Cu sărbătoare de cuvânt pentru cei din cer și pentru ei să Ne dăm, mamă. Să punem masă dulce și să le dăm și să Ne bucurăm cu ei și să le arătăm ocrotirea Noastră, mamă.

– O, Fiule, o am pe România ca pe un vas cu flori în brațe, și aceasta este misiunea mea cea de la venirea Ta: s-o îngrijesc pe ea, s-o ocrotesc cu toate puterile cerești pe ea, s-o mângâi cu fiii Tăi din ea și s-o cuprind de jur împrejur cu îngerii și cu sfinții ca să facem din ea grădină de rai pentru cei ce cheamă pe Domnul, Sionul cel nou spre care se vor întoarce cei răscumpărați venind cu bucurie, căci scris este: «Vor veni în Sion cu bucurie, și veselia cea veșnică va încununa capul lor, și vor fugi durerea, întristarea și suspinarea și se vor depărta de la ei, căci înaintea lor merge Domnul, și în urma lor tot El, și regi și căpetenii vor amuți, că acum ei văd ceea ce nu li s-a vestit și pricep ceea ce n-au auzit». Amin.

Eu, Fiule Doamne, am mare și multă lucrare pentru țara venirii Tale. Tu ești mângâiat de la poporul Tău din ea, că ea e țarina cu comoară în ea, căci iată marea lucrare a venirii Tale în mijlocul ei, și mulți văd în ea ceea ce nu li s-a vestit și înțeleg ceea ce n-au auzit. Venirea Ta cuvânt în România a făcut-o pe ea întâia între popoare, precum și era dintru început, Doamne. Eu mă rog pentru ea înaintea Tatălui și înaintea Ta, să-i păzești pe fiii Tăi din ea, și pe ea pentru ei și pentru Tine, Fiule Doamne, căci România e masa Ta de nuntă, salonul nunții, că Tu ai vestit prin profeți și ai zis: «Acolo va fi cale curată, și se va chema cale sfântă și nu va trece pe acolo nimeni necurat, că nu va fi acolo cale întinată. Iar pe calea sfântă vor merge și cei fără de minte și nu se vor rătăci, căci pe ea orbii vor vedea, surzii vor auzi, șchiopul va merge drept, și va fi limpede limba gângavilor, căci vor curge izvoare de apă în pustiu, și pâraie în pământ însetat». Amin.

O, Fiule Doamne, rugăciunea mea pentru ea, pentru țara Ta de azi, e rugăciune cum n-a mai fost. Păzește-o pe ea și umple-o de crini și de trandafiri, și pune credința aceasta peste ea că scrie în Scripturi despre o țară nouă, despre un munte din care vor curge legile Tale, cuvintele Tale, spre care se vor îndrepta neamurile pământului. Păzește țara Ta cea nouă, și să înverzească această grădină cu multul, și nici un rău să nu poată spre ea, căci Tu ești în ea Împărat mare, și Mire ești în ea, căci când Tu ai zis prin cuvântul Tău de peste ea: «Iată Mirele! Ieșiți întru întâmpinarea Lui!», au ieșit atunci cei ce au crezut și s-au pregătit pentru Tine și Te-au ascultat așa cum Tu le-ai grăit, și Ți-ai făcut mireasă în țara aceasta a venirii Tale, și Tu ești Regele ei, Fiule. Te rog pentru ea. Și de sus, și de jos, și din părți, și din mijlocul ei, păzește-o pe ea, și toiagul Tău din ea să odrăslească mereu cu multul, că Tu ai în ea popor pe care Te sprijini, și îl numești toiag al Tău pe cel de care Te sprijini cu venirea Ta, cu lucrarea Ta de azi, Fiule Doamne. Eu sunt mamă cerească, și am în brațe țara Ta de azi. Cu mâinile desfăcute peste ea și în tot jurul ei și în mijlocul ei, așa stau mereu, căci cetatea Ta este în paza mea pentru Tine, fiindcă atâta Te iubesc eu, Fiule Doamne.

Deschideți Scripturile, fii ai oamenilor, și citiți în ele despre venirea Mea. Și dacă citiți, nu le ispitiți, nu le răstălmăciți, ci înțelegeți-le. Și dacă nu le înțelegeți, chemați cu lacrimi și cu tânguire pe Duhul Sfânt, ca să vă învețe El despecetluirea tainei Scripturilor venirii Mele. Deschideți Scripturile și nu le închideți, și nu le ascundeți, că în ele este scrisă venirea Mea care trebuie împlinită. Și dacă știți să citiți, veți găsi în ea o țară nouă, un Ierusalim nou, căci Ierusalimul cel de atunci M-a tăiat și M-a dat la pieire, dar Eu M-am ridicat ca un Dumnezeu venit din Tatăl, și iarăși am fost, și am ales din nou Ierusalimul, căci Tatăl îl avea pus deoparte pentru venirea Mea cea de după două mii de ani.

Iată țara strălucirii pe care a văzut-o de departe proorocul Daniel, pământul cel de la început, pământul român din care Eu am luat pământ cu mâna și l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea. Iată noua Mea țară, noul Meu ogor în care am însămânțat sămânța veacului cel nou, veac ceresc pe pământ, Noul Ierusalim. Așa se numește veacul cel nou: Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.

Deschideți Scripturile, voi, fii ai oamenilor, și veți găsi în ele venirea Mea cu veacul cel nou, coborât din cer pe pământ. Și iată venirea Mea, că sunt cuvântând din mijlocul pământului român peste pământ, și merge cuvântul Meu ca fulgerul de la răsărit până la apus, căci venirea Mea așa vine, ca fulgerul, precum scrie în Scripturi.

Cel ce însetează, să vină și să bea din apa Mea, și să fie viu apoi, și să nu mai înseteze apoi, că iată, omul însetează mereu. Bea și însetează iar, căci apa este la Mine, nu la el. Să vină omul la Mine și să bea. Și dacă nu vrea să vină, să nu vină, căci scris este: «Cine este sfânt, să se sfințească încă, și cine este spurcat, să se spurce și mai mult», că venirea Mea vine ca un fur, și cel ce nu-i venit spre ea, nu mai are vreme să vină.

O, fii ai oamenilor, răscumpărați vremea, că zilele sunt grele. Așa vă învață Scriptura. Deschideți Scripturile, voi, fii ai oamenilor, și veți găsi în ele că Eu vin, și veți înțelege de ce vin Eu. Vin, că este scris să vin după cele două mii de ani de la înălțarea Mea la Tatăl. M-am dus la Tatăl ca să vin și să pregătesc de lângă Tatăl locașul venirii Mele. Și am venit, și Mi l-am pregătit, și Mi-l pregătesc, și Mi-l curățesc, și Mi-l slăvesc, ca să vadă toți împărații pământului locașul venirii Mele: pământul român. Acest pământ curând, curând va fi cu totul al Meu, iar cei ce vor fi pe el se vor face sfinții Mei, neam sfânt și împărătesc, popor după chipul și asemănarea Mea, căci așa este în casa Tatălui Meu. Amin.

Să vă așezați înaintea Mea, copii străjeri de la ieslea Mea. Vin la voi cuvânt să ne pregătim de călătorie. Mă duc cu voi să vă vestesc ai Mei și să Mă vestesc pe Mine venind la voi pentru tot omul de pe pământ care dă să asculte glasul venirii Mele după două mii de ani. Voiesc să audă și să știe tot omul că Eu sunt cu veacul cel nou peste voi și curăț cu el pământul și îl fac nou, căci cuvântul este nou, și se așterne pe pământ ca să-l facă nou. Amin. Taina veacului cel nou n-a priceput-o nimeni până acum, fiindcă Eu Însumi trebuia să vin s-o deslușesc. Ca mugurul care se desface, așa Mă desfac Eu cu ea peste pământ, și din mugur fac floare, și din floare fac fruct și îl pun pe masa Mea, iar masa Mea este pământul român. Cu el am început Eu pământul cel de la început, și tot cu el încep pământul cel nou, pământul veacului ce va să fie, că pe el am pus Eu la însămânțat veacul cel nou, rodul cel nou, omul cel nou. Oamenii de pe pământ au schimbat cartea venirii Mele ca să n-o priceapă omul, ca să nu Mă mai aștepte omul. Eu însă scot la iveală taina veacului cel nou, cerul cel nou și pământul cel nou pe care Eu le-am făgăduit omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel de ieri și cel de azi, căci Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt din cer pentru viața omului. Mi-e tare dor de om și dau să-l fac să ardă după Mine și să Mă aștepte, că sunt cu veacul cel nou pe brațe și aștept omul să-Mi deschidă și să vin.

Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, țara venirii Mele cu sfinții, țara întoarcerii Mele după două mii de ani. Numele ei este „țara strălucirii“, nume rostit prin prooroci, și adevărată este proorocia aceasta, căci Eu strălucesc de pe cerul ei peste pământ de la margini la margini. Ea este dimineața Mea. Dis-de-dimineață aleargă cuvântul Meu spre ea, căci scris este în Scripturi: «Eu sunt steaua strălucitoare cea de dimineață», și vin la ea să Mă fac binevestire în ea, și duhul ei și mireasa din ea zic: „Vino!“. Amin, amin, amin.

Iată, vin, și sunt întru venirea Mea peste ea, și Mi-am așezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vestește venind pentru vii și pentru morți, căci împărăția Mea va fi fără de sfârșit, și vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ își pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, și se tem oamenii de ea și nu Mi-o pregătesc, și nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea și vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul și vine și se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de șapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? Iată țara venirii Mele! Ea strălucește pe pământ de șapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu și cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu Îmi însămânțez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este nașterea din nou a lumii, și zic din ea popoarelor: veniți la ieslea cuvântului Meu din România și luați din ea nașterea din nou, nașterea cea de sus, căci cuvântul Meu aceasta zice: «Cine nu se va naște din cer, de sus, acela nu va fi cu împărăția Mea».

Pe vremea când mama Mea Fecioara s-a născut și a trăit pe pământ pentru venirea Mea prin ea, tot așa era omul și atunci. îngerii o slujeau pe ea, și ea, pe îngeri, căci ea avea viață îngerească. Ea era împlinirea proorociilor cele pentru venirea Mea de la Tatăl prin Fecioară. Ea era vestită de Mine în ziua când omul s-a semețit în rai și a căzut prin neascultare. Ea era vestită de Isaia proorocul, care a zis prin Duhul Meu: «Va lua Fecioara în pântece și va naște Fiu, și Se va chema Emanuel». Ea a venit între oameni din mamă stearpă, naștere prin proorocie, ca să Mă nască pe Mine sămânță de Om nou, dar omul cel de pe vremea nașterii mamei Mele nu știa ce este mama Mea, fiindcă era pecetluită lucrarea Mea în ea, ca s-o pot împlini, fiilor, așa cum am lucrat și cu voi, pecetluit între voi, ca să pot ieși din mijlocul vostru și să Mă vestesc Dumnezeu tainic pentru împlinirea pregătirii cărării venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Mi-am împlinit prin ea lucrarea venirii Mele, iar după ridicarea Mea din nou la Tatăl, am venit apoi și am luat-o lângă Mine. Viața ei pe pământ a fost numai un suspin. Rugăciunea ei a fost numai rugăciune de foc prin fiecare rugăciune. Când a venit la cer, a văzut planul Tatălui, a văzut țara Mea de azi, țara cuvântului Meu de la sfârșit, și Mi-a zis: «Fiule, să mă dai păzitoare și ajutătoare pentru cei din țara Ta de venire, iar mai înainte de venirea Ta, să mă lași să stau deasupra ei cu toți îngerii mei, ca s-o apăr, Fiule, ca să nu cadă ca Israel, care a căzut, prin necredință, în însăși plata faptelor sale. Amin». Și am ascultat ca un fiu pe mama sa, și ea este deasupra, acoperind din părți și de sus țara întoarcerii Mele, țara cuvântului Meu din zilele din urmă. Eu însumi vin în ea și o pregătesc prin cuvânt pentru venirea Mea la ea.

O, copilași ai venirii Mele! Suspină mama Mea Fecioara, și așa se roagă Tatălui și Mie, dar omul se roagă bucurându-se și simțindu-se vrednic de darurile Mele. Fiilor, ia auziți voi cum se roagă mama Mea suspinând în rugăciune:

– Coboară-mă, Fiule, în țara venirii Tale și ocrotește-o pentru mine; și să Te aștept în ea ca să vii și s-o ridici deasupra răului care vine cu mânie peste pământ odată cu venirea Ta. Nu da drumul durerii peste pământ pentru curățire, Fiule, până mai întâi nu întărești acest pământ în care îți ai venirea și povața cea pentru venirea Ta. Dă-mi îngeri înzestrați cu arme ocrotitoare. Dă-mi voie să suflu cu Duhul Tău peste România, că ea este cea dintâi și cea de pe urmă. Amin.

– Te dau pe tine, mamă, cu tot ce-Mi ceri să-ți dau. Mergi în taină și dă daruri de umilință și de pocăință și de credință și de sfințenie la cei ce sunt scriși în cartea Mea, ca să creadă și să se așeze veghind înaintea Mea, și mulțime de fecioare te vor asculta și vor ieși îngerește înaintea ta și te vor sluji cu rugăciunile lor suspinânde pentru venirea Mea cu ocrotire pentru România, țara Mea de azi. Amin.

Vin din cer cu sărbătoare de cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, că tu, Românie, ești Betleemul vremii de apoi, căci din tine iese cuvântul Meu spre tămăduirea neamurilor. Eu sunt cuvântul acesta, iar obârșia Mea este dintru început, din zilele veșniciei. «Veselește-te, tu, cea care nu nășteai; dă glas și strigă peste neamuri, că mai mulți sunt fiii celei părăsite decât ai celei cu bărbat», precum este scris. «Lărgește-ți cortul tău și întinde acoperământul sălașului tău, că tu te vei lăți la dreapta și la stânga, și seminția Mea și a ta va lua în stăpânire neamurile și cetățile, căci bărbatul tău este Făcătorul tău; Domnul Savaot și Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel; „Dumnezeul a tot pământul“ Se numește El. Toți copiii tăi vor fi ucenicii Mei, căci vei fi întemeiată pe dreptate. Orice armă care este făcută împotriva ta, nu va putea, și orice limbă care grăiește judecată pentru tine, va fi osândită, că tu vei fi moștenirea slugilor Mele și vei fi dreptatea care vine de la Mine». Acesta este cuvântul Meu, care se naște în tine din Mine, căci tu ești taină nedeslușită până în vremea aceasta. Amin.

O, nu mai plânge! Am pus în țarina ta sămânță de soi, sămânță din cer, ca să te înnoiesc și să fii sămânța Mea semănată pe pământ, și din tine să iasă înnoirea lumii. Cuvântul Meu te naște din nou, te înnoiește, te crește, te hrănește ca să fii și ca să nu mori. Nu plânge sub apăsare. Curând, curând vei fi curată și frumoasă, că tu ești cea care ești, căci am în tine fii, fii cerești, care te iubesc și te desțelenesc și te seamănă și te udă și te încălzesc cu slava cuvântului Meu, care vine cu Mine din cer peste tine, țara Mea de slavă. Voi lua din tine tot trupul stricat, tot bobul sec și voi crește Eu, și din Mine vor ieși fii născuți de sus și vor fi ai tăi, iar tu vei fi a Mea, căci ești a Mea. Cei ce se fățărnicesc în tine vor fi făcuți de ocară și vor păli în vremea strălucirii tale, și tu vei fi țară sfântă, țară cu fii vii vei fi, și vei dăinui înaintea Mea, și te voi numi pământ nou, și voi veni să fiu în tine pururea, și peste tot voi fi din tine și voi scrie peste tine cer nou și pământ nou, tronul lui Dumnezeu peste pământ și peste om. Nu plânge. Eu sunt Făcătorul tău și pot tot ce voiesc și tot ce grăiesc. Tu ești trupul cuvântului Meu la început și la sfârșit, iar sfinții din cer te așteaptă să te ridici cer nou și pământ nou, și pe ele, dreptatea Mea, dreptatea cea pentru sfinți. Cei păcătoși sunt străini de Mine și de tine, și apasă peste tine, și tu suspini, dar slava Mea este cu tine, și vei ieși peste toate înălțimile, așa cum ai ieșit la început din ape, și vei fi întâia, și vei fi țara sfinților Mei și ai tăi, Noul Ierusalim, steagul popoarelor. Toate popoarele ți-au furat avutul și tainele și darurile, dar furul va da înapoi îndoit, și se va încovoia sub suflarea gurii Mele. Fac foc în tine, ca să arunc în el tot ce este necurat. Atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile arzând se vor desface, și pământul și toate lucrurile de pe el vor arde cu totul. Ridică-te și așteaptă și zorește venirea zilei Mele și fă-te cer nou și pământ nou în care locuiește dreptatea. Amin, amin, amin.

Pacea Mea o dau ție! Am în tine popor ales pentru tine, arvună a Duhului Sfânt peste tine, seminție aleasă, preoție împărătească și cerească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestească în lume bunătățile Celui ce cheamă din întuneric la lumina Sa cea minunată pe toți cei ce vor fi. Toți potrivnicii tăi Mă vor preaslăvi pentru tine în ziua când îi voi cerceta, căci pământul și tot ce e pe el va arde cu totul, iar tu vei străluci sub slava Mea, și vei fi. Scoală-te ca să fii! Amin. Cântă cântarea facerii, căci tu ești întâia, întâia născută la sfârșit, precum la început. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cerul și pământul Eu le-am făcut. Eu sunt Cel ce am ales-o pe România să fie întâia, și este, căci Eu sunt Alfa și Omega, și în ea sunt, și o cunosc prin semnul Meu cel ce este peste ea: Alfa și Omega.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu și sunt semnul venirii Mele, căci toate prin cuvânt le-am lucrat. Iar tu, Românie, ești cea dintâi, și ești întâia la sfârșit, și vei fi țara sfinților Mei și ai tăi, Noul Ierusalim, steagul Meu de biruință peste popoare, arvuna Duhului Meu Cel Sfânt peste pământ, tronul pe care stă Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și vin iar din Tatăl și de lângă Tatăl, și cu Tatăl vin, și fac cer nou și pământ nou, le fac cu cuvântul gurii Mele, și grăiesc cu limba cea de la început, limba românului de azi, și judec viii și morții în limba aceasta, limba lui Dumnezeu cea dintâi și cea de pe urmă. Amin. Pământul cel dintâi, și pământul cel de acum, de aici le-am început, iar a treia oară tot așa fac. Să se audă până la toate marginile cerului și ale pământului taina facerii și începutul lucrării ei. Eu am lucrat în chip minunat nașterea poporului român, ca să-l așez apoi pe acest pământ cu care Eu, Domnul, am început pământul întâia oară și a doua oară și a treia oară, după cum și fac lucrarea Mea cea de a treia.

Țara aceasta va fi țara creștinilor care fac voia Tatălui Meu, precum Eu am făcut-o. Țara românilor va fi țară de sfinți și de ucenici, va fi țară de fii ai lui Dumnezeu, care vor trăi la chip și la asemănare cu Dumnezeu, și altfel nu se va mai putea în țara venirii Mele.