4.2. Noul Ierusalim, Noul Canaan, Noul Eden

asta îmi este misiunea, și e misiune pentru învierea cea mare și pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălțimilor de pe pământ, ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o așteaptă, căci strălucirea care o așteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toți proorocii, pentru că România este Canaanul în care va trăi și va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele și peste toate înălțimile, căci în vremea aceasta Domnul alege iarăși Ierusalimul, și Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.

Trebuie să descopere Dumnezeu poarta de intrare în Canaan, și aceasta este lucrarea pe care trebuie să o desăvârșim. Iisus Hristos este ușa, și trebuie să fie înțeleasă această intrare, fiindcă nu se poate sări peste poartă în acest staul al nestricăciunii, adică al veșniciei, că vor intra înțelepții pământului pe ea, dar va trebui să știe aceștia că ușa aceasta și cheia acestei uși este Iisus Hristos, Care a arătat cum se deschide această ușă.

Această rugăciune rostită de Măicuța Mea și prin gurițele voastre, s-a împlinit, ca România să fie scoasă și scuturată de murdăria lui satan și de întunericul ce o copleșise.

Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinși, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor și v-am dat cuvânt să stați cuminți și să întețiți rugăciunea, și iată, am întors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

… Românie, Românie, țara Mea sfântă și iubită! Ce te copleșise! Ce te păcălise!

Fiți atenți, că acum este prag de sfârșit de veac. România va deveni Noul Ierusalim și veți vedea cu ochii că Dumnezeu a fost și este cu voi.

… Preoțimea nu știe că aici se clădește Ierusalimul cel nou. Acum el e ascuns; nu vreau să-l dau pe față. E așa cum ai începe o casă, și cei ce au început lucrul s-au îmbolnăvit, și am făcut rost de alți lucrători și tot îl termin.

… Se duc oamenii să vadă ce e acolo, la Ierusalim, dar Ierusalimul cel nou aici e, tată, și veți vedea minuni. Lumea vede Ierusalimul patimilor Mele, dar Ierusalimul cel nou e aici.

… Măicuța Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost țară sfântă și pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana și pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuței:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

E mare acest cântec și e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuța, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuța Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana își face loc fără să vrei și îl duce și în gurile rele. Toate gurițele să repete la rugăciune acest cântec pentru țara Mea.

… Ocrotim România. Ierusalimul cel vechi este acolo unde au fost patimile Mele cele mai crâncene, iar Ierusalimul cel nou, în curând îl veți vedea unde e dacă vă pregătiți. Ierusalimul cel nou este România. Judecata de apoi este în România.

… Această țară românească se evaporă. De ce? Pentru că această țară e o țară sfântă, e un popor creștin, dar la numărătoare a fost una, și acum e alta.

Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi.

… Și împăratul, și argatul are pe necuratul. Dumnezeu e supărat, și tot cerul e supărat, și Maica Domnului e supărată, pentru că toată țara românească e întinată. Se cade să fie plâns și suspin între creștini.

… Țărăncuță, unde este cânepa și melița? Făceai cămășuță de câlți și costum alb ca zăpada. Și Domnul poartă hăinuță de in, cămășuță de in. Și îngerii poartă tot asemenea. Eu nu vă înfrunt. Fiți desăvârșiți, ca să puteți trăi în vremurile friguroase.

Măcelărie goală va fi în țară. Țara românească, o va curăți Dumnezeu de tot gunoiul său și o va face grădină binecuvântată.

… Veți vedea în țările apropiate cum stau numeroase trupe și așteaptă să intre în țara românească. Nici cât vârful de ac nu va rămâne gunoi în țara românească, și nu vor mai intra străinii, că nu vor putea, și vor zice: „Am pe fratele meu în această țară și vreau să merg la el. Am pe tata și pe mama în această țară și vreau să merg la ei. Am pe fiul meu în această țară și vreau să merg la el“. O, nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat.

Zice Preacurata Maica Mea: „O, Doamne, copilul meu, cum Te mănâncă și omul bun și omul rău, ca lupii, și nu crede, nu crede că ești Dumnezeul ceresc! O, Fiul meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? Înainte de a veni, nu era lucrul acesta care s-a făcut, nu era. Spune-mi și mie, Fiul meu, ce se va întâmpla cu acesta care mănâncă și bea din Sângele Tău și nu vrea să fie îngerașul cerului, nu vrea să intre în armata Ta?

O, creștine, creștine, mult, mult timp am plâns eu pentru tine! O, creștine, mult am stat în genunchi și m-am rugat la Fiul meu să-ți ierte păcatul tău cel greu, că nu-l mai poate ridica nimeni, și nu mai are loc sub soare, atât s-au făcut de mari păcatele voastre. Nu mă adresez la țările străine, pentru că acelea sunt păgâne. Mă adresez țării române, că nu e păgână, ci e o țară română, în care Dumnezeu Își va face planul Său pe care-l are de făcut. Deșteaptă-te, creștine, din somnul cel de moarte!“.

… O, cine va răspunde de acest cămin românesc? Cine va răspunde de această țară? Pe acest pământ erau niște stupi de miere. Românie, cine te știe, Românie? Îți zic ție, Românie, unde e brățara pe care o purtai la mână? Ți-au luat-o țările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinerețea de pomană. Cu câte cruci am sfințit acest pământ! Dar acum nu mai sunt. Ține-te bine, Românie, ține-te bine, că vei rămâne fără lumină. Vei bâjbâi ca omul fără vedere și vei înfometa ca omul fără avere, care nu va avea unde semăna recolta sa, căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta și nu vei mai avea unde pășuna vita ta; nu vei mai avea pomii și grădina ta. Vai de tine, române păcătos și fără de Mine! căci vei fi rob la lume străină, care vine mereu peste tine. Nu ți-ai păstrat lucrul pe care ți l-am dat, și te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă.

… Dacă Preasfânta Fecioară Maria n-ar fi plâns și nu s-ar fi rugat pentru această țară care este în picioarele acestor puhoaie, care puhoaie au călcat orice legământ, o, tată, de mult ar fi fost nimicită! Dar dacă această țară nu se va curăți, să știți că nu va scăpa necurățită și nu va scăpa nespălată.

… Să știți că țara Mea e țara românească. Să pună ea temelie duhovnicească. Vine Domnul să facă în ea credință duhovnicească, unde se vor sădi mii și milioane de trandafiri, mii și milioane de pomi. Duhovnicește grăiesc.

Stâlpilor, se pregătește noul Canaan. Nu e în trup puterea voastră, ci e în duh. Nu vă descurajați că nu puteți, căci puterea este în duh.

O, florile Mele, o poporul Meu, vine Canaanul la tine!

… Pe vatra românească sunt trupurile sfinților, că de mult ar fi fost împărțită România, dar trupurile lor, fiind în vatra României, Maica Mea s-a rugat să vă ocrotesc, că de nu s-ar fi rugat, de mult v-aș fi lăsat în bătaia vânturilor.

… Fericită țara și fericit poporul și fericiți sunt toți nemuritorii care trăiesc prin poporul român, căci se vor bucura cu toții de mila lui Dumnezeu pentru poporul român pe care a vrut bunul Dumnezeu să-l aleagă dintre popoare, poporul cel mai umilit, crunt încercat de vitregia celor puternici, exploatat, amenințat, invadat, torturat, vândut și cumpărat la fiecare război, pildă de asemănare a unui popor primitor în care din aproape fiecare neam i s-a putut alătura și viețui, înfățișând măreție plăcută și fiind făcut ca să fie pildă de contopire universală într-un singur popor, cu o dreaptă și sfântă credință, fiind cel mai ridicat popor din lume, spre a oferi găzduire tuturor popoarelor de pe fața pământului.

… Așa cum a ales Mântuitorul pe iubiții Săi apostoli din Galileea, cea mai de seamă provincie din acea vreme cu cea mai dârză credință care strălucește în adevăr și astăzi, așa a ales poporul român și țara română ca să fie altar de viață pilduitoare, iar poporul român, popor de jertfă mântuitoare, pus în slujba mântuirii tuturor.

… O, copilașii Mei iubiți și trudiți! Vă plac aceste plaiuri? Vă plac acești munți? O, parcă ar fi munții Sionului! O, țărișoară mică, dar frumoasă, țărișoară împilată, Maica Mea te-a ales să fii grădina sa, și de aceea te voi pieptăna de toată mătreața ta. O, Românie, Românie, care ești plină de bogăție, am să te scutur și am să fac curat în tine, pentru că am multe moaște de sfinți în vatra ta.