... Te doare capul sau stomacul sau măseaua și zici că aceasta e o durere. Dar vine durere mai mare, pe care n-ai avut-o niciodată, și va fi fără mângâiere. Fiule, te întâlnești cu mulți care poartă viața pe jumătate, care poartă pălăria pe o parte. Mult Îl vei căuta pe Dumnezeu, și vei fi îndurerat de băutura pe care o bei pe furiș, și vei fi îndurerat de dușmănia pe care o porți pe furiș, și vei fi îndurerat de mâncarea pe care o mănânci pe furiș. Eu îți zic „copilul Meu“, dar tu ești dușmanul Meu. Fiți atenți: celui ce nu-i place să fie cu Mine, multe rele născocește. Și stați cuminți și cu luare-aminte la căderea lor, până ce Domnul îi va îndepărta dintre voi cu puterea Sa.
... Dacă tu nu vrei să asculți aceste porunci, Dumnezeu le ia de la tine și le dă celui ce ascultă. Câți nu au venit în acest loc și au trecut ca și călătorul, au dat bună ziua și au plecat. Unde sunt? Ei spun că știu și ei să lucreze fără să-i conducă Dumnezeu. O, iubite frate, aceste cuvinte le-am vorbit când nu erau munții aceștia ici-colea și nu se vorbea că vor crește munți printre voi. Și iată că Dumnezeu a spus că va veni vremea când vor crește munți și veți zice munților: „Cădeți peste noi și ne ascundeți de fața lui Dumnezeu!“. Uite că munții au venit lângă tine, și aceluia îi vei spune: „Surpă-te peste mine, ca să scap de mânia lui Dumnezeu!“.
... Strigă la Mine să piară dușmanul tău, dar strigă tu, că Eu îl văd. Poate e prieten cu tine. De aceea îți zic: strigă tu. Pentru unii din voi vine mare bucurie, iar pentru unii, mare întristare; fiecare în a sa lucrare. Ascultă, creștine, să ai putere înaltă. Așa se va da de la Dumnezeu și robului Său puterea Fiului Meu, și orice vei porunci, se va împlini, și nu te vei mai lupta cu sabia ori cu pușca, ci cu rugăciunea, cu postul, cu privegherea. Așa vei vâna, căci armele care s-au făcut prin fabrici și uzine, vor rugini, că nu va mai fi timp să întindă pușca să te împuște. Vor umple șanțurile și cărările, cu trupurile lor neputincioase.
Am adus laudă la creștini, și lauda au dat-o la câini. Daniele, crezi? Ce laudă să-ți mai aduc Eu, poporul Meu? că dacă am adus un cuvânt de laudă, ai dat ca racul, mult înapoi. Cum se purtau fiicele lui Nicolae Achim! că nu era în tot poporul Israel așa port. Și iată acum cum poartă rochia mai sus de genunchi, și nu numai acestea. Pe mulți i-am lăudat, și mulți au murit, și i-am lăsat ca să înainteze, nu ca să dea înapoi. Să nu te superi, creștine, că dacă fratele tău greșește, te dojenește și pe tine Domnul, că nu ajuți pe cel căzut să se ridice în sus.
... Sfinții împărați Constantin și Elena au înfipt crucea în pământ și s-au jurat că nu va mai fi luptă. Și acum, sfântul împărat Constantin s-a sculat în picioare și lucrează în avântul său cel nou. Și patriarhul Justinian e ceva, dar el nu știe ce se petrece în România și în slujitorii bisericii lui; nu știe răutatea lor. Șade ca Daniel între lei și nu poate să-i ceară fiicei lui să-i dea o cană cu apă, că nu o lasă. Îi dau ei apă. Dar mult nu va fi și toți vor pieri. Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Și să știți că apropiatu-s-a.
... Ați făcut rochițe și au rămas scurte. Atât cer de la femei: să-și acopere osul genunchiului, că dacă aș cere mai mult, ați face război cu Mine. Cine nu lucrează ca Mine, este împotriva Mea.