3.1. Înţelepciunea cerească şi deşertăciunea ştiinţei omului

Omul cel deștept știe să-și chivernisească viața și își face rost de veșnicie duhovnicească. Omul prost nu știe ce este viața. El crede că viața înseamnă numai vremea trupului, și stă nepăsător și își clădește ce vrea el, și apoi termină, că îi moare trupul, și apoi el vede că a fost prost și că s-a înșelat. Ucenicii Mei n-au gândit și nu gândesc așa. Ei, tată, gândesc cu sfințenie și își aleg cerul pe pământ, și Eu îi trec spre cele nemuritoare și veșnic mângâietoare, pentru că plata vieții lor de cer pe pământ acolo îi conduce. Omul prost își alege trupul și pe cele ce se văd cu trupul.

Cel deștept se ridică cu gândul și cu inima la Omul Iubirii. Eu sunt Omul Iubirii. Eu sunt Cel ce dau omului iubire și viață veșnică prin iubire.

Omul care are trupul întinat în poftă trupească, acela miroase urât înaintea cerului, și cerul nu-i dă deșteptăciune unuia ca acela. Gândul unui astfel de om miroase urât, tată, iar duhul omului curat respinge duhul și trupul omului întinat.

Mare lucrare este să fie omul deștept. Omul deștept se numește numai acela care își alege iubirea cerească și care o crește în el cu înțelepciune, așa cum am făcut Eu și urmașii Mei până la voi. Și iarăși zic: ferice de omul prost, adică omul fără iubire de Dumnezeu, care se întoarce ca Maria Magdalena, mironosița Mea cea iubită, mai iubită decât toți și decât toate din vremea aceea. Ea a iubit cu putere păcatul și trupul, dar și mai mare iubire a dat când a venit după Mine ca să Mă iubească pe Mine. Cine Mă iubește pe Mine, acela nu păcătuiește întru nimic. Cine Mă iubește pe Mine, acela nu se mai iubește pe sine, acela nu-și mai iubește faptele trupului, și iubește faptele Duhului lui Iisus Hristos în trupul său.

Măi fiilor, de când a început să se numere timpul? Iată taină vă spun vouă azi, că timpul s-a numărat de om și și-a început numărătoarea după ce omul a fost așezat pe pământ, după ce Eu l-am luat pe om din Eden, după ce omul a luat știință, tată. În Eden era altfel omul, nu era cum este acum, măi fiilor, și e mare taină omul din Eden. De aceea vin mereu și te rog, fiule de azi, să nu mai cauți să știi nimic din cele de pe pământ, din cele de la om, căci omul era altfel în Eden și nu știa ce știe omul de pe pământ. Altfel a fost omul întocmit, nu cum este el acum. Și numai după ce s-a făcut altfel decât era în Eden, numai după aceea a fost să numere omul, și și-a numărat timpul său; ba a numărat și timpul său din Eden, dar după aceea, tată, căci după ce a gustat din cele oprite, omul a știut ce știa Dumnezeu.

Timpul, măi fiilor, s-a numărat începând cu ieșirea omului din rai, și iată, una este legea raiului, și alta este legea omului de pe pământ,

Iată vremea, Israele, iată vremea aceea când oamenii nu mai pot suferi învățătura cea sănătoasă și, precum scrie în prooroci, oamenii aleargă să-și desfăteze auzul grămădindu-și învățători după pofta lor, dar cu lucrarea cuvântului Meu nu e ușor să se lipească lumea și să o creadă, și Eu așa am spus: «De vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, acela va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi, căci învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis, că Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis».

Israele tată, se desface învelișul slavei Mele, și îngerii vor trâmbița capătul tainei lui Dumnezeu.

Suspină firea, Israele, suspină de șapte mii de ani, suspină după nestricăciune, că și ea moare mereu, mai mult decât tine, omule, și plânge mai mult decât tine, plânge după tine și după Mine. Suspină firea, tată, și se roagă suspinând de câte ori o prinde zăpada sub ea. Numai omul nu plânge. O, poporul Meu, ia, tată, pe tine, cămașa nestricăciunii și îmbracă-ți trupul cu ea, că plânge cerul și pământul pe urma ta. Poate că tu nu credeai când Eu îți spuneam mereu că strigă pământul la Mine să-l curăț de tina de pe el. Să crezi, tată, că așa este, că pământul te hrănește pe tine din sânul lui, și laptele lui a slăbit și s-a amestecat cu faptele desfrânării de pe pământ, și plânge pământul care te hrănește, că pământul nu este materie așa cum spune omul veacului acesta. Pământul e ființă vie și mamă vie, care l-a dat pe om și care l-a luat pe om în sânul său până la ziua învierii. Nu este materie pământul, ci este cuvântul Meu pământul, și cuvântul Meu este viață, măi poporul Meu.

Tu să zici ca Dumnezeu, Israele, că omul veacului acesta a omorât adevărul, și iată, Eu vin să mărturisesc acum, și întunericul se supără pe Mine când vede că lumina Mea îl acoperă și îl depărtează de pe pământ.

Un creștin al împărăției Mele nu caută semne și minuni, nu cercetează tainele facerii și nu ispitește pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-a învățat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuni omului. Eu sunt Făcătorul celor văzute și nevăzute, și nu va putea omul cel pământesc să pătrundă cu știința lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul așa ceva, și de aceea omul veacului acesta e mincinos, e prooroc mincinos omul științei veacului acesta.

Pe vremea lui Avraam când a văzut Dumnezeu că oamenii au înălțat un turn ca să se suie în el să cerceteze pe Făcătorul, ce am făcut Eu, Domnul? Am încurcat atunci limbile oamenilor, ca să nu se mai înțeleagă ce spun și ce vor. Am încurcat limbile oamenilor mândri, și tot așa fac și azi cu oamenii, și nu le dau voie să pătrundă tainele cerești. Iată, măi fiilor, că oamenii au primit amestecarea limbilor; a căzut acest blestem pe oamenii care au ispitit tainele Făcătorului.

Omul cu curaj face azi una, mâine alta, până ce-L uită pe Dumnezeu, și apoi nu mai are călăuza în față și se face sieși călăuză. Nu te lua după om, măi poporul Meu, și tu să stai de mână cu cuvântul Meu, care te învață sfințenia și împărăția cea din cer. Omul s-a băgat în pământ să cerceteze, s-a suit în cer să cerceteze, s-a băgat în mare să cerceteze, s-a băgat în om să cerceteze, măi fiilor, și zice omul că știe. O, bietul de el, că e numai trup fără duh, și am să-l rușinez pe omul trufaș, că am să iau soarele de pe cer și am să-l mut în cel credincios, și va lumina din locașul credinței, din fiul credinței, ca să descopăr ce este înțelepciunea. Înțelepciunea este frica de Dumnezeu. Înțelepciunea este în omul care are pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt stă în vas curat, în om curat, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Să nu mai zică omul veacului acesta că ploaia se face de pe pământ spre tăria cerului. Să nu mai asculți la minciunile omului științei firești, că omul acesta nu știe nimic, măi fiule. Eu sunt Cel ce îmbrac norii cu ploaie, și numai dacă vreau Eu, pun ploaie în nori. Eu am spânzurat pământul pe ape, și întăriturile lui nu se vor clătina în veac, pentru că Eu din apă am scos pământul și tăria cerului.

Omul științei veacului acesta nu mai vorbește așa, și din contra, se minte om pe om, și de aceea am spus Eu mereu vouă că școala de azi n-a fost bună. N-a fost, că a mințit împotriva lui Dumnezeu și l-a învățat pe om fără de Dumnezeu.

Ploaia nu se face din știința omului de știință, și se face la porunca Mea. Ea își cunoaște hotarul încă de la facere, căci apa are legile lui Dumnezeu peste ea.

Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup și în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbește azi în limba Duhului Sfânt la cei neștiutori, acela are nevoie să și tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărți, și se va împlini Scriptura aceea despre nașterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înțelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.

Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semețit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, și omul nu are cum să mai deslușească nimic, și se zbate om cu om, om peste om, și nu mai este capăt de ieșire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, și s-o vorbești, fiule, pe pământ, că mare stricăciune s-a lăsat peste pământ de la semeția omului, care a voit să ispitească tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu, care a nădăjduit în cunoștința lui, și scris este: «Cel ce vorbește de la sine, acela își caută slava sa», și omul își dă slavă unul altuia, și omul se bizuie pe om, și iată încurcătură nedescurcată până azi și până mâine,

Măi iubiții Mei copii, pe Avraam l-am scos din încurcătura limbilor de pe pământ, și l-am deosebit, și l-am binecuvântat, și în el am binecuvântat toate neamurile, tată, și de la el am ridicat un popor, și am fost mereu cu acest popor, și din neamurile pământului am avut acest popor, și am stat în mijlocul lui și am vorbit în limba Mea cerească, cea care era peste oameni până la încurcarea limbilor, până la nașterea Babilonului peste limbile cele încâlcite. Căci pe când se vorbea pe pământ numai un grai, oamenii cei de după potop s-au împrăștiat apoi pe toată fața pământului, dar mai întâi au căutat să-și zidească o cetate și un turn în mijlocul ei, cu gândul să ajungă până la cer, și ca să rămână mărturie această lucrare a lor, și apoi să se risipească pe toată fața pământului. Aceasta a fost lucrarea omului, tată, și S-a uitat Domnul la cetatea zidită de fiii oamenilor, de fii ieșiți cu mintea lor dintre ceilalți oameni de pe pământ. Și dacă Dumnezeu a văzut că oamenii nu se vor opri de la gândul lor semeț, a coborât amestecarea limbilor lor și nu s-au mai putut înțelege între ei, și ei n-au mai mers înainte cu turnul lor, și s-a numit Babilon lucrarea aceasta, cetatea aceasta, și Domnul a împrăștiat de acolo pe oameni pe toată fața pământului. Și oamenii au rămas așa, și nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, și așa este și azi, și de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăța pe pământ, și numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cerești.

Este scris că cei ce calcă una din cele ale legii, aceia sunt vinovați, dar azi toate se calcă, toate poruncile cele pentru sfințenie, și cum să învețe oamenii pe oameni, și ca să mai fie bună această limbă când oamenii sunt vinovați față de cele sfinte, tată? Învățătorii care învață și vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învață, și când ei vor spune: „Doamne, am învățat lumea prin piețe și am urmat Ție“, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer și care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta și grăirea ei este fără de sfârșit pe pământ și în cer, și iată, cartea stă deschisă până la sfârșit, până la începutul cel dintâi, care iarăși va să fie întru așezarea celor neclătinate. Eu n-am fost cu învățătura Mea numai până atunci, numai cât a fost scris atunci și până atunci; Eu sunt în lucrare fără de sfârșit, și iată, lucrez și cuvintez din cer peste poporul lui Avraam și Isaac și Iacov, și peste poporul lui Verginica, fiindcă tu ești de la Avraam și de la Isaac și de la Iacov, și ești de la Verginica, măi poporul Meu făgăduit ca să fii și să începi să fii, ca prin tine să vină toate neamurile pământului, să vină la Dumnezeu și la școala Duhului Sfânt, după cum este scris: «Din muntele Sionului va ieși legea, și toate popoarele vor curge într-acolo». Muntele Sionului este tronul lui Dumnezeu, de unde curge această lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele, poporul Meu. Ia, tată, și dă din ea, și cel ce va crede și se va boteza în ea, în apa aceasta a râului vieții, în apa Iordanului cel care curge din tronul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și cel ce se va boteza în vasul acesta ceresc, acela va veni la Mine și va fi primit și va avea înviere și zi de înviere.

iată, toată știința care vine de la om se stinge și se adeverește deșertăciunea ei, căci cerul și pământul sunt făcute de Domnul, și nu poate omul tâlcui taina acestei întocmiri. Omul a ispitit tainele facerii, și a zis omul că le cunoaște, și L-a dat deoparte pe Făcătorul. Da’ de unde, tată! că omul n-a priceput nimic, că nu poate să fie viu omul care ispitește pe Făcătorul. Domnul a zis să fie lumină, și a fost lumină. Lumina s-a numit ziuă, și întunericul s-a numit noapte, și lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. Iată, întâi a fost făcută lumina de ziuă, și după aceea s-a făcut luminătorul zilei, pentru ca să încălzească ziua, pentru ca să însoțească ziua. Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt. Mi-e milă, că omul nu știe că toate s-au făcut prin cuvânt și nu prin timp. Iată, vine pe pământ înțelepciunea cea dintru începutul cel dintâi și va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prințul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt și lasă peste cele învechite cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt.

… Adevărul grăiesc că e gata să se înlocuiască știința pământească cu știința cerească. E gata să se înlocuiască pământul murdar cu pământul curat. E gata căderea și pieirea lui satana, cu tot ce este al lui.

Ia adu-ți tu aminte, ucenicule de acum, de convorbirea Mea cu cel ce M-a ispitit întrebându-Mă: «Doamne, se cuvine să-și lase omul femeia?». Vedeți voi ce a avut el să Mă întrebe? Eu i-am răspuns după cum a fost întrebarea, căci a fost întrebare de la trup și de la fire dacă a întrebat așa ceva. I-am răspuns întrebând legea, că el avea de gând să Mă prindă ca pe un călcător de lege, și i-am zis: «Ce v-a spus Moise?». Și a continuat și el și Eu amintindu-i de orânduiala lui Dumnezeu cea dintru începutul cel curat. El Mi-a zis că «Moise a dat voie de despărțire cu carte de despărțire», iar Eu i-am răspuns arătând învârtoșarea celor pentru care s-a scris această lege, că legea nu este scrisă pentru cei ce lucrează drept, ci pentru cei ce lucrează nelegiuire, căci pentru cei nelegiuiți este lege aparte, adică lege mai îngăduitoare cu nelegiuirea, ca să nu piară omul până la capăt, tată. I-am răspuns celui ispititor, celui trupesc, celui învârtoșat și i-am spus că n-a fost așa de la început, și i-am spus că în vremea învârtoșării inimii omului a venit legea. I-am spus că de la început a fost bărbat și femeie, și vor fi amândoi un trup, precum a fost de la început. Întâi a fost un singur trup, și după aceea s-a făcut încă unul, ca din unul să fie bărbat și femeie întru unirea cea de la început. Și ce ziceți voi că a înțeles cel ispititor? Vă spun Eu ce a înțeles, că a înțeles trupește și nu cerește, fiindcă înțelepciunea care vine de la trup, aceea este lege peste trup, și legea osândește duhul și îl trage la trup și la înțelepciune de trup, și nu M-a putut prinde în cuvânt cel ispititor, că el nici n-a înțeles vorbirea Mea cea dintru început. Dar peste ucenicii Mei, care erau de față, a lucrat înțelepciunea cea dintru început, și ei au înțeles vorbirea Mea în celălalt fel, în felul cel bun dintre cele două feluri de vorbiri peste două feluri de inimi. Ei au înțeles cum a fost lucrarea și așezarea întru început și că Cel ce i-a făcut pe cei doi la început i-a făcut bărbat și femeie, și nu sunt doi, ci sunt unul, uniți întru Domnul, și ceea ce a unit Domnul să nu despartă omul.

Ucenicii au înțeles taina cea dintru început și au spus: «Doamne, dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este omului de folos să se însoare». Iar Eu le-am spus lor că nu toți pricep această taină, ci numai cei cărora le este dat de la Dumnezeu să priceapă, și le-am deslușit lor lucrarea curățeniei de fire și de trup

… De ai ști și numărul de stele, de ai avea deșteptăciune cât de multă, dacă n-ai legătură cu Dumnezeu, degeaba mai trăiești.

Dar iată, acum omul folosește deșteptăciunea și înțelepciunea nu ca Dumnezeu, ci împotriva lui Dumnezeu. Nu e omul mulțumit așa cum l-a făcut Dumnezeu, și se afumă cu țigara și bea până-L înjură și batjocorește pe Dumnezeu cu cuvinte mârșave.

Copilașii Mei, nu vă amăgiți după cei răi, că umblă ca leii spunând că nu e Dumnezeu. Aveți în față Scriptura și nu o veți mai avea, dar rumegați-o, mâncați-o, ca să-i faceți de rușine pe filozofii de astăzi când veți fi chemați. Adevărul e la tine, creștine. Tu ești adevărul, și nu-l pune sub obroc de frica hoților. Tu ești sarea cu care se sărează marea. Tu ești la care Dumnezeu vine și spune aceste cuvinte.

Fericirea nu e făcută din pământ, și e făcută din Duhul Sfânt.

… Copilașii voștri sunt rău învățați de profesorii școlii de azi. Sunt învățați să-L urască pe Dumnezeu. S-a auzit din cer cum un profesor a spus că omul e un simplu animal. Nu este adevărat. Omul este chipul pe care l-a făcut Domnul. Așa să povestiți copiilor voștri.

… Zicea cineva: „Nu cred eu să nu reușească fiica mea. Nu cred eu să nu reușească fiul meu. Sunt foarte deștepți“. Nu știința te ridică la treaptă, ci o singură cruce trainică, și mulți pentru o singură cruce folosesc multă avere.

… Iadul e pustiu. Au ieșit la suprafață ca să nimicească toată zidirea Mea. Au făcut multe scări și multe lucrări ca să nu-L mai recunoască pe Dumnezeu. L-au făcut pe om ca să nu mai aibă faptă plăcută de Dumnezeu și să zămislească prunci științific. Ai să vezi ce nu ți-au văzut ochii, fiule. Ai să vezi copil născut fără duh și are să-ți vorbească și are să te hulească și are să-ți facă multe neplăceri, și de aceea Dumnezeu taie firul între pământ și cer. Duhovnicește, taie suflarea.