Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa! Aceasta este zi de Paști, ziua Fiului lui Dumnezeu, întâiul născut din morți, și Cel dintâi întru toate.
Eu sunt, bucurați-vă! Și iarăși zic, bucurați-vă! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucurați-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, și ca să fii tu creștin după adevărul numelui Meu.
De unde vine numele de creștin? Israele, dacă Eu te întreb ce înseamnă numele creștin, tu ce răspuns Îmi dai? Acesta este numele Meu, Israele, și din el vine numele de creștin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viața ta cu numele de creștin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.
O, popor creștin, să te lupți, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca și cu tine, și am multe să-ți cer, și să le văd peste tine, ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creștin, cu nume nou, după numele Meu rostit.
Israele, pace ție! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ție! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte și te întărește întru Mine și de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu și în numele tău, tot cerul rostește odată cu Mine și cu tine salutul Paștelui Meu și al tău: Hristos a înviat! Și tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!“. Adevărat să fie acest răspuns peste ființa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.
Hristos a înviat, creștinii Mei, care purtați întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare și urare și adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, și asemănare de înviere, și bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată. E bine cu Mine și cu slava Mea și cu bucuria Mea. Numai așa fel de bucurie se numește bucurie veșnică. Bucuria acestei sărbători de înviere, nu știe lumea s-o păstreze curată și vie. Nu Mă pot bucura cu lumea, tată. Lumea se strânge la slujba învierii și se bucură în felul ei, se bucură că se strânge buluc, se bucură din obișnuință, dar bucuria lumii acesteia nu este ajunsă până la cer. Mare suspinare este pe îngeri și pe sfinți că n-au și ei loc în biserici și în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, și alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita și micuța Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se folosește de numele lui Iisus Hristos și care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinți și pe îngeri și pe Domnul; se strânge și face fărădelege în biserică și în casa ei și în jurul ei, și blesteamă și înjură și fumează și face desfrânare și destrăbălare, și nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă. Sunt preoți puțini, puțini de tot, și ar trebui să fie mulțime mare de preoți, ca să fie ordine cerească întru biserică cerească. Este câte o cetate mare, și are pus peste ea un preot, și nu poate face nimic așa. Nu așa se cădea să fie ca să se spună pe drept biserică a lui Iisus Hristos.
Măi copii, vă spun și Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, și e mare înșelare pe pământ, și voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neștire peste rătăcire; să dau de știre că una înseamnă cuvântul biserică, și alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos. Cea a lui Hristos înseamnă sfințenie, credință, smerenie, iubire și rugăciune vie, măi creștine, nu rugăciune moartă, nu mândrie, nu sminteală; înseamnă ascultare biserica lui Iisus Hristos. Cel ce calcă ascultarea din biserica lui Hristos, acela iese din biserică, iese prin neascultare lucrată împotriva Duhului Sfânt, Care trebuie să conducă biserica. Preotul trebuie să fie om vrednic, om curat și neobosit în slujire, om ales de iubirea creștinilor, de iubirea lor, care se hrănesc cu Dumnezeu. Așa se cade să fie ales preotul, și se cade să fie cel mai bun, mai bun și mai sfânt decât toată biserica; mai bun, ca să fie pildă bisericii.
Oare, știți voi cum se așezau și cum erau preoții în vremea bisericii de la început? O, ce mult voiesc să știți și să credeți că preotul trebuie să fie curat și să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învățătorul său, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său». Așa și numai așa înseamnă biserică a lui Hristos. E lumea moartă, și nu o pot învia și nu Mă pot strecura s-o trezesc, că preoții ei fac altceva, nu slujesc lui Hristos. Ei au tocmit darul pe bani și nu răsar din cetate, și vin necunoscuți de cetate, și nu se mai știe rânduiala cea din început când apostolii Mei intrau prin cetăți și era ales cel mai vrednic din cetate și era așezat peste cetate, prin descoperire cerească era ales.
Dar unde sunt, tată, cheile împărăției cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăția cerurilor. Dar voi nu vă temeți. E vremea de înșelare și de minciună și de fățărnicie cum n-a mai fost de când e veacul și nu va mai fi, dar voi nu vă temeți, că iată, Eu sunt prin cuvânt cu voi și vă țin treji și vă îndemn la veghe și la atenție și la biserică întru Iisus Hristos. Voi sunteți biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, și le voi cere rodul, și le voi cere oile păstorite și le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoț și înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. Dar voi nu vă temeți în ziua aceea când le voi cere socoteală păstorilor de turme, păstorilor de cetăți, că le voi cere talanții, le voi cere rodul muncii lor și felul rodului.
Iată, tată, Eu vă spun vouă: nu toate muștele fac miere. Miere fac numai albinuțele, și aceasta este pildă și răspuns când toate cele făptuite se vor socoti cu Dumnezeu. Miere fac numai albinuțele, tată, și voi nu vă temeți, căci Stăpânul viei va lucra împlinirea pildei pentru salvarea viei Sale. Iată, am coborât această lucrare între cer și pământ și am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, și acum am ieșit cu acest popor pe care l-am urcat treaptă cu treaptă, încetul cu încetul, până la vremea strâmtorării, dar cei ușori trec prin vremea aceasta și rămân și se înnoiesc pentru vremea cea de după ea.
Te-am ales pe tine, poporule creștin, ca să judec lumea care a ales calea cea largă, și iată, Eu te dau pildă de portiță strâmtă, că tu vei fi portiță de intrare la Mine pentru lumea care va asculta de trăirea ta, de cuvântul tău pe care-l ai de la Mine, tată. Fii credincios, și să nu faci și tu ca ninivitenii, cărora le-am cerut pocăință și sfințenie, ca să-i salvez de la prăpădire, că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor și pieirea lor, dar Eu am profețit prin trimisul Meu, și cetatea s-a pocăit, și Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Și după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeția, și din nou s-au întors de la Dumnezeu, și atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă și întru ascultare. Eu n-am lăsat nelucrată salvarea, dar dacă a fost necredință la om, omul și-a ales singur plata. Așa am făcut și cu Iuda, dar Iuda n-a crezut că este adevărat ce spun Eu din vreme. I-am dat să înțeleagă că el Mă va vinde. Am vestit patima și moartea Mea, ca să-l opresc să facă necredință, dar el nu credea ce spun Eu, ce profețesc Eu, și când a văzut că a fost adevărat, atunci și-a pierdut mințile și și-a luat singur plata necredinței. L-am ajutat din timp, ca să înțeleagă, ca să Mă spăl de sângele lui, căci așa trebuia să fac Eu ca străjer dumnezeiesc. Străjerul care vede sabia venind și nu anunță cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege, dar cel ce vestește apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viața celui ce nu crede vestea străjerului. Dar și ție ți-am vestit, poporul Meu iubit, și câte ți-am vestit! Și dacă tu dai să nu crezi, mai am Eu ce să-ți fac ție dacă vor veni peste tine cele ce sunt vestite că vor veni?
O, Eu am avut mereu străjeri puși de Mine peste tine, poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine, dar tu ai disprețuit pe străjeri când voiam îndreptare ție. Iată, acum am înălțime mare de strajă, și vestesc mereu pe străjeri, și ei stau în fața Mea pentru tine și te vestesc pe tine de la Mine ce să faci și ce să nu faci, ca să fii și să rămâi viu. Și dacă tu nu stai să crezi și să lucrezi după glasul trâmbiței care te vestește întru bucurie, dar și întru veghe, atunci străjerii tăi n-au vină pentru clătinarea și pentru zdrobirea ta, precum nici Eu n-am vină, fiindcă te-am vestit și am trimis străjerii la tine. Fii așa cum cere veghea vremii de acum, fii precaut, măi Israele, și nu te lua după ce este astăzi, că Eu ți-am vestit din vreme ce este astăzi și ce este mâine, dar dacă ești cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, și vei trece cu bine și vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite.
Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfințenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. E ziua învierii, dar de la lume M-am umplut de răni și de cuie și de blestem. Se duc femei la biserică și iau cele sfințite și le folosesc pentru blestem și pentru rătăcire, și își fac rost de lumânări și de tămâie și de floare închinată Mie, și folosesc, zic ele, putere de la Mine ca să facă cu acestea rele; rele pentru oamenii cei rătăciți, și folosesc cele sfințite în slujba duhului rău. O, ce durere pe Mine, Fiul lui Dumnezeu, Care am înviat pentru învierea lumii!
A venit lume multă să fie la biserici, dar ce fărădelege am văzut în biserici și în jurul lor, e de stat pe cruce, tată, nu e de înviat pentru așa lume străină de Dumnezeu. N-are cine s-o învețe, n-are cine s-o oprească, n-are, că lumea se smintește de la cei mari, după cum este scris că peștele se strică de la capul lui, tată. Așa este și această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, și iată, biserica nu este biserica Mea, și nu este decât de stat pe cruce pentru o așa biserică. Nu mai e de înviat, că pe vremea aceea când Eu am înviat, la vestea învierii Mele s-au sculat trupurile sfinților și au ieșit din morminte și au stat în Ierusalim și au fost văzuți înviați, dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele și să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei și să fie vii. Atunci au auzit morții și au ieșit din morminte și au înviat, dar acum nimeni nu mai aude glasul învierii ca să fie viu.
Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-și bate joc de numele Meu, și scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înțelege Scripturile și nu vrea să audă de ele și să le știe și să le creadă. Dar tu să crezi, iubitul Meu popor, și să fie, tată, zi de înviere peste tine și întru tine și în mijlocul tău.
E praznic sfânt, e zi de bucurie și de iubire, și iată, Mă adun cu tine întru învierea Mea, Israele mititel. Sunt cu duhul acestui popor întru lucrare de cuvânt, căci tu, popor iubit, știi cum să serbezi Paștile învierii, iar acum este cel mai iubit Paști din viața ta cu Mine, măi Israele, căci cu adevărat Mă ai pe Mine Cel mai drag. Nu te-ai mai dat, tată, la mâncări și la bucurii de mâncări, și Eu am fost cea mai dulce mâncare pentru tine; Eu, cu viața Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăiești acum nu cu hrană asortată, și nu cu bucate lumești, ci cu bucate cerești, așa cum a fost la începutul Meu cel curat, și te hrănești cu cuvântul Meu, care te face nou, care te împuternicește, ca să poți să fii ca la începutul cel fără de moarte, și tu să stai cu multă bucurie întru așa viață dată ție de Mine, căci viața aceasta Eu ți-am profețit-o din vreme și ți-am promis că te voi duce la ea, și la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îți va trebui să bei apă, tată, și îți voi da apă vie din râul vieții, popor al vieții care vine.
Eu mereu te-am povățuit să nu mai ții la trupul tău, și să ții la trupul cel pentru Duhul Sfânt, căci trupul tău, creștine tată, scris este că este templu al Duhului Sfânt. Și iarăși scris este în Scripturi că voi, creștinii Mei, nu sunteți ai voștri și că trupurile în care stați voi, trebuie să fie sălașe ale lucrării Duhului Sfânt. Chiar dacă ai da să zici că Avraam sau Ilie sau David sau apostolii au mâncat lapte și carne și unt, tu să nu mai zici așa de-acum, și să te gândești bine ce zici și să cercetezi bine ce însemni tu pentru ei, pentru cer și pentru veacul care vine acum pregătindu-se prin tine, Israele al ascultării cea din urmă. Cu tine este altceva. Tu împlinești ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară și când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlinești ce a mai rămas neîmplinit. Nu te sminti cu sfânta Scriptură pe care o ții în față, și fii atent că sfânta Scriptură este Duh Sfânt, nu este carne și fire, chiar dacă în ea se găsesc îndemnuri pentru cei fără de orânduiala sfințeniei, fără de puterea iubirii de Dumnezeu. Este în ea și lege pentru oameni, ca să fie oamenii călăuziți până la starea de sfințenie, dar fiii lui Dumnezeu se ridică deasupra legii, ca să treacă spre starea cea sfântă de la început. Pe vremea apostolilor, vreme despre care au rămas în Scriptură orânduieli și lucrare peste biserică, uitați-vă bine că biserica neascultătoare de pe atunci primea rânduială prin apostoli, după starea bisericii, dar asta nu înseamnă să faci și tu, ascultătorule, ca și cei care nu ascultau, și pentru care se scriau rânduieli prin apostoli. Ce faci tu când citești în carte despre văduvele tinere pe care le-a povățuit Pavel să se mărite? Și de ce a vrut apostolul Pavel să se mărite acestea după moartea bărbaților lor? Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viața cea curată în Hristos, și trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii și nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. Apostolii pricepeau, dar nu puteau îndeajuns să pătrundă cu cele noi peste cele vechi așa, deodată, că era împietrire și nu pricepeau iudeii care veneau spre încreștinare și care erau învățați cu legea. Dar tu, Israele de azi, trebuie să înțelegi că truda Mea e pe sfârșite, și trebuie să am un popor așa cum este cerul sfânt. Așa, și nu te sminti că-ți cer să fii cum este cerul sfânt, cum este Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim, și care a câștigat prin har Ierusalimul cel de sus, după cum a fost rostită făgăduința peste Avraam.
Ascultă, Israele, glasul Meu, ascultă povața Mea, măi Israele, că tu ești ales pentru sfințire, nu ești după trup; ești ales pentru cele ce vor fi mai presus de trup, tată. Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profețite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ți-am spus azi că este cel mai frumos și cel mai sfânt Paști și cea mai sfântă zi de înviere din viața ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele așezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste așezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunși cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toți cei ce au numele rostit de cer prin această profeție, și voi scormoni și în carne și în piatră, și voi zgudui toate casele de creștini care au peste ele mărturia acestei profeții, și voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, și ca să te închini la idolii trupului tău și ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu fața la Mine pe toți cei care au auzit de la Domnul și au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeții.
Îi este dor lui Verginica de poporul cel păstorit de Mine prin ea. Dar ție ți-e dor de trâmbița Mea? Ți-e dor, măi Israele? Îi este dor trâmbiței Mele de tine, și Eu îi dau glas trâmbiței Mele peste tine. Am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica, am profețit peste tine, Israele, că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine dacă te voi avea pentru Mine. Întreabă pe păstorii tăi cei de la Mine, și spuneți la poporul nostru, păstorilor iubiți, spuneți ce am spus Eu când am luat-o cu cerul pe Verginica. Caută, măi păstorule care ai spre păstrare comoara cea de la sfârșit a cuvântului venit de la Mine la Israel; caută și scoate din ea și dă de știre lui Israel, ca să vadă Israel împlinirea cuvintelor profețite.
Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine, Verginico! și adapă-ți turma, tată, și dă-i din vinul cel nou al nunții, din cuvântul cel mai nou al Meu și al tău, ca să se îngrașe poporul tău, să se veselească, tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fiii învierii, peste fiii harului. Amin.
– Facă-se, Doamne, după cuvântul Tău. Amin. Iată glasul Domnului întru duhul meu.
Eu sunt, fiilor. Domnul mi-a spus să fiu acum cu voi. Domnul îmi vede arsura duhului după voi. Hristos a înviat! Pace peste cei mari și peste cei mai mici! Pace peste cei mici și peste cei mari, peste cei ce au venit cu iubire în împrejurimea ieslei cuvântului meu în ziua aceasta de Paști ceresc! E zi de Paști ceresc și dumnezeiesc peste Israel, că voi sunteți poporul Domnului. Mi-e dor de voi, mi-e dor să grăiesc cuvântul meu cu cei ascultători. Mi-e dor și de pașii celor neascultători care, ca și caprele neastâmpărate, dau cu cornițele în hotar și îl pun jos și se duc din staul și fac neascultare și nu vor cu cele ce vin. Mi-e dor de oi, mi-e dor de oile care s-au făcut capre, mi-e dor să le dau naștere nouă și să fie iarăși oi. Dar mi-e dor să glăsuiesc peste cei ce mă iubesc, mi-e dor de voi, copii ai grădinii mele, copii ai ieslei cuvântului. Mi-e dor să cuvintez și eu, și e mult de când nu m-am mai strecurat cu cuvântul meu.
Hristos a înviat! peste ieslea cea nouă, peste voi, cei puși de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.
Hristos a înviat! iubiții mei păstori, care ați rămas cu greul de la acest popor; dar un picuț de greu, și vine ziua de odihnă când vine Domnul văzut în mijlocul acestei lucrări.
Hristos a înviat! iubitul meu popor ascultător și iubitor de cuvântul Domnului și de împlinirea Domnului peste tine.
Și iată, Hristos a înviat! poporule îndoielnic și puțin credincios, fiule al acestei lucrări care te alegi pe tine, și apoi pe Domnul. Și pentru tine rostesc salutul cel adevărat, și îmi pare rău de pașii tăi purtați pe căi străine de această profeție. Iată, cei ce au stat fără putere bună în vremea trupului meu, tot aceia și azi sunt cei fără putere de împlinire și de credință. Dar Se scoală Domnul și va lovi cu toiagul în fiecare poartă pecetluită prin această profeție și va striga: „Ridicați-vă, voi, porților, ca să intre Împăratul slavei, Domnul lui Israel!“, iar porțile care nu se vor ridica, acelea vor fi lovite cu toiagul și se vor zdrobi la lovitura toiagului Domnului, și Domnul va sta descoperit în porți. Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porți ale grădinii cea nouă, ale așezării cea nouă, și cine va intra, va intra, și cine nu va intra, nu va intra. Pentru asta a venit Domnul cu anunțarea pregătirii sfințeniei, că vine ziua când această sfântă grădiniță să fie învăluită și scăldată în mare slavă, în văzută slavă, în lumină mare, măi copii, și atunci această grădiniță va primi pe fiii ei. Măi fiilor, ce voi face eu atunci când îi voi vedea plângând pe fiii acestei profeții, pe cei ce vor fi ținuți de puterea cerului ca să nu treacă prin porți? Ce să fac eu cu cei împietriți și nepăsători, cu cei ce încă păcătuiesc față de această profeție? că iată, s-a ridicat această lucrare între cer și pământ și toate neamurile pământului au auzit de ea și s-au bucurat și au prins nădejde, și va fi să știe lumea care n-a știut până acum și va veni să vadă pe poporul cel scris pe nume în această carte. Eu am venit cu fiii acestei grădini, am trecut prin fiecare cetate și am vestit pe Israel, și apoi S-a apucat Domnul de împlinit cele anunțate.
Voi, cei care ați rămas pentru cele aduse de Domnul, pentru cele ce vor rămâne, voi, fiilor, să stați și iar să stați întru mare sfințenie de trup și de inimă și de hrană și de purtare și de vorbire și de veghe, că vine Domnul, măi copii. Vine Domnul, fiilor, și toată oastea cerească este pregătită să se coboare cu Domnul, să se coboare văzut, și va prinde sub ea toată necredința, toată neascultarea și pe toți fiii ei. Sculați-vă și lucrați, voi, cei ce lucrați.
Păstorii mei, întăriți-vă, și să vă întăriți ucenicii, așa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor și pe toți ucenicii cei lucrători. Fiți cu luare-aminte. Vegheați în straja nopții și a zilei și lucrați lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei. Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru și pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta și să lucreze și pentru cei leneși, pentru cei ce zăbovesc în necredință și în cârtire și în neascultare.
Eu vin și vă îndemn. Mi-e dor de voi la lucru, măi copii. La lucru mi-e dor de voi, pentru că eu la lucru sunt, și îi văd pe cei ce sunt cu mine la lucru. Eu vin și vă îndemn, ca și Domnul vă îndemn: nu vă opriți în sfatul celor răzvrătiți și neascultători în lucrarea aceasta, că dacă ați ști voi de ce vi se cere așa ceva, v-ați scoate și ochii, v-ați tăia și mădularele, numai să ascultați de acest îndemn, căci trebuie mai presus de orice să fie împlinit acest îndemn. Voi nu vă dați seama ce va ieși de la această neascultare dacă nu veți asculta să nu zăboviți în sfatul celor răzvrătiți și judecători ai așezării Domnului peste voi, copii ai cerului. Nu vă mai îngăduiți neascultare, că neascultarea pierde pe fiii ascultării. Folosiți prevederea, și iarăși zic, folosiți prevederea în toată lucrarea voastră cu cerul, că prevederea, măi copii, vă scapă pe voi de toate cele ce pândesc lucrarea Domnului ca s-o vatăme. Prevederea voastră va scula din neascultare și pe cei ce se înfurie acum pe cele cerești, pe cele coborâte din cer. Adunați-vă toți cei buni într-un singur duh, într-o deplină ascultare, că această virtute dacă este lucrată, ea va fi slava bisericii Ierusalimului, măi copii.
Copii așezați la ieslea cuvântului Domnului, vegheați cu nemaiauzită iubire și dreptate peste poporul Domnului, vegheați prin sfatul cel venit cu glasul Domnului. Voi, cei buni și cuminți și iubitori de lucru cu cerul, lucrați peste cei vii, și să fie viu Israel.
Veronica mea cea din vremea aceasta, stai întru dragostea mea, întru dragostea cea mare, și ai grijă cerească de ucenicele cele micuțe, cele tinere. Hrănește-le cu cele din cer și cu înțelepciunea care trebuie să fie și cu lucrarea ascultării, și îți voi da har și Duh Sfânt de la Domnul, că Domnul îmi dă să împart cele cerești peste cei cerești. Înmulțește-ți înțelepciunea și prevederea cea sfântă și pune dragoste de ajunsă peste ucenicele cele tinere, cele mici. Am la voi, în cetatea Valea Voievozilor, lucrători peste poporul meu, lucrători alături de tine și de păstori. Toți cei tocmiți, lucrați întru Duhul Sfânt peste poporul creștin. Folosiți timpul și îndemnul și veghea cea fără pregetare, și vă voi pune la lucru. Mare bucurie se suie la cer de la cetatea din Valea Voievozilor. Eu mă rog pentru această cetate care s-a ridicat spre lucru ceresc, spre lucru de cuvânt peste Israel. Eu voi veni cu Domnul în sfatul vostru și vom orândui lucru peste turma Domnului, care are lucrarea ascultării.
E zi de mare bucurie. Domnul e plin de bucuria voastră, fiilor. Iubiți bucuria cumpătată. Folosiți cumpăna dumnezeiască pentru bucurie. Folosiți-vă de prilejurile de bucurie cu cerul, de bucurie folositoare. Dacă o bucurie cu cerul nu știți s-o folosiți cu folos, nu se lasă rodul ei întru lucrarea ei. Fiți copii ai înțelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înțelepciunii libere, ci ai înțelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învață de patruzeci de ani. Nici un fel de înțelepciune nu va mai vorbi, și va vorbi înțelepciunea cea coborâtă din cer pentru cele ce vor rămâne înaintea Domnului. Iubiți-vă unii pe alții cu folos pentru Domnul, și nu pentru cele ce nu vor mai rămâne. Eu am cărare spre voi, ca să vă învăț, dar cărarea mea spre voi este lucrarea ascultării de la voi. Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul și nu pot singuri, ajutați-i voi, cei ce aveți tâlcul de la Domnul, și zidiți-vă și fiți temelie tare a celor ce se așează acum spre neclătinare și spre vecie.
E zi de înviere. Pace și înviere să rămână azi peste voi, azi, și în vecii vecilor! Amin. E ziua Domnului Iisus Hristos întru amintirea Paștelui nostru. Hristos a înviat, iubitul meu popor! Bucurați-vă, copii ai Domnului, dar întru bucurie plăcută Domnului.
Măi copii, cine vă mai povățuiește pe voi spre viață așa cum vă povățuiește cerul sfânt? Nimeni, măi copii. Stați în brațele cerului, stați întru întâmpinarea Domnului. Mama Gigi vă pomenește pe fiecare pe nume în fața Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, pe fiecare din voi, care v-ați adunat azi pe colina grădinii care străjuiește înaintea glasului Domnului; pe fiecare din voi, după cum este fiecare din voi, căci Domnul iubește mila și iubirea, dar și dreptatea cea după faptele cele întru Domnul. Iată, vă îndemn să fiți pregătiți, să fiți bine pregătiți, că Domnul va alege lucrători din popor, și vor lucra lucrare nouă și cuvânt nou peste mulțimi, peste cei ce vor lua numele Domnului. Sculați-vă să ascultați și să lucrați, că mare este plata celor ce lucrează în vremea aceasta de arătare a împlinirilor cele profețite.
Mama Gigi se oprește din cuvânt și vă pecetluiește cu adevărul cuvintelor sărbătorite întru zi de Paști ceresc.
Hristos a înviat! Pace peste voi, și lucrare de nou Ierusalim de la voi peste cei ce vor lua numele Domnului!
Pace ție, Israele! Pace ție de la Domnul Dumnezeul tău! Amin, amin, amin.
– Verginica a stat în sfat cu Israel. Eu, Domnul, am dat loc cuvântului lui Verginica. Ea este mare între sfinți, ea este lăudată și cinstită de Avraam și Isaac și Iacov și de profeți și de sfinți. Lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod, și rodul rodește. Să se așeze la lucrarea rodului tot trupul lui Israel. Să fie vie și lucrătoare rădăcina și tulpina și ramurile, ca să aibă viață rodul, și să stea pe masa nunții.
Te-am învățat, iubitul Meu popor, te-am trecut prin ape mari, și am spus furtunii să nu te nimicească și să nu se atingă de cei cu semnul acestei profeții. Și iată, te așteaptă tot cerul pe tine, Israele mititel, Israele mezin, și să nu-l mai faci să te aștepte. Nu Mă pune la încercare, tată, că iată, toată știința care vine de la om se stinge și se adeverește deșertăciunea ei, căci cerul și pământul sunt făcute de Domnul, și nu poate omul tâlcui taina acestei întocmiri. Omul a ispitit tainele facerii, și a zis omul că le cunoaște, și L-a dat deoparte pe Făcătorul. Da’ de unde, tată! că omul n-a priceput nimic, că nu poate să fie viu omul care ispitește pe Făcătorul. Domnul a zis să fie lumină, și a fost lumină. Lumina s-a numit ziuă, și întunericul s-a numit noapte, și lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. Iată, întâi a fost făcută lumina de ziuă, și după aceea s-a făcut luminătorul zilei, pentru ca să încălzească ziua, pentru ca să însoțească ziua. Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt. Mi-e milă, că omul nu știe că toate s-au făcut prin cuvânt și nu prin timp. Iată, vine pe pământ înțelepciunea cea dintru începutul cel dintâi și va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prințul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt și lasă peste cele învechite cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt.
Măi Israele, nu te mai lua după oameni, tată. Ia-te după Mine, că Eu sunt Cuvântul Cel Făcător, și lucrez prin cei vii, nu prin cei morți, nu prin cei fără de Domnul. Oamenii au răstignit pe Cuvântul, asta au făcut oamenii. Nu te lua după om, Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani, dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. Iată, cezarul are măsura lui, dar darul Domnului este fără măsură și nu se dobândește prin măsură. Mereu ți-am spus că multe am să-ți spun, și mereu ți-am spus că nu le poți purta. De ce, tată, nu le poți purta? Pentru că tu folosești măsura omenească, nu măsura îngerească, și omul nu poate ști ce nu este de știut de om.
Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a știut nimeni din cer, dară de pe pământ! N-a știut nimeni din cer decât Tatăl și Gavriil arhanghelul, iar de pe pământ n-au știut decât cei ce au avut de știut această taină. Au știut profetul Zaharia și Maica Mea și Iosif, și a știut Elisabeta, și apoi dreptul Simeon, și a știut Duhul Sfânt întru aceștia, și omul cel fără de Domnul zice că știe și înțelege cele ale facerii.
Fii cu Mine, Israele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Făcătorul, și nu voi da nimănui slava Mea. Slava Mea este și a ta, și ți-o voi da ție dacă vei lucra cu smerenie înaintea arătării slavei Mele cea dintru început. Fii cuminte, Israele tată, și ia înțelepciune de la Mine, și ia pe tine haina sfințeniei, că nimănui nu voi da slava Mea, și ți-o voi da ție dacă vei rămâne întru sfințenie, tată. Nu te încânta cu cele ce se vor opri în curând, căci înaintea slavei Mele cea tainică nu va mai fi nimic de vorbit. Voiesc să dau curs râului vieții peste tine, poporul Meu binecuvântat. Voiesc să stai înaintea Mea, Israele, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Amin.
Să fie încă atenție la glasul Domnului, că se desprinde încă și alt cuvânt de binecuvântare și de urare și de îndumnezeire pentru copiii cei ce poartă cuvântul Meu în cele patru vânturi ale cerului și ale pământului, pentru copiii Mei Marian și Victoria, copii aleși de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârșit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, și să mergeți cu dragoste pentru Mine și în numele Meu. Veți merge iar dincolo de România, iar și iar, și vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut și cel văzut, și se va vedea cel nevăzut. Se binecuvintează calea și călătoria voastră peste țări, iar Eu și cu cerul Meu vă voi însoți pe voi; pe voi și planul Meu.
Copiii Mei, Hristos a înviat, tată! Și voi învia din ce în ce mai mult, ca să sfârșesc lucrarea cea de înviere, lucrarea cea de împărăție a cerurilor în fiii care vor fi sălaș al lui Iisus Hristos. Cerul așteaptă chiar și numai după unul care s-ar întoarce, dară după atâta mulțime de popoare care se vor întoarce într-o zi! adică în ziua când Eu voi învălui cu slavă văzută ieslea cuvântului Meu pe care voi îl luați și le dați oamenilor să bea din râul cuvântului vieții.
Binecuvântați să fiți întru ducere și întoarcere, întru intrări și ieșiri, întru ieșiri și intrări, în culcare și în sculare, și întru sfințenie, tată. Mergeți și propovăduiți împărăția Mea. Vă trimit așa cum i-am trimis pe apostolii de atunci și vă spun și vouă, ca și lor vă spun: mergeți, și în căile păgânilor să nu umblați, și pe cele străine de Mine să nu le luați, și Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt. Iată, vă dau tărie de duh, dar să nu dați de la voi duhul temerii de Dumnezeu, măi copii. Rugați-vă înainte de orice lucrare, de orice zi, de orice noapte, rugați-vă dinainte, tată. Folosiți rugăciunea cea vie mai mult decât orice în călătoria voastră cu Mine, că Pavel, apostolul Meu, s-a rugat atât de puternic, de au căzut de pe el și lanțurile cu care era legat, de s-a cutremurat toată închisoarea și s-au spăimântat străjerii. Așa de vie a fost rugăciunea lui. Așa și voi, rugați-vă mai înainte de orice lucrare și de gând și de faptă, ca să se zguduie pământul și închisorile întunericului lumii și să cadă toți solzii de la cei ce nu văd pe Domnul întru minunile Sale. Vestiți ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi, pentru că ea a păstrat portretul împărăției Mele, și va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli, fiilor. Binecuvântate să vă fie gândul și pacea și grăirea unul cu altul, și cu gloatele apoi, căci voi deschide porți largi, dar să stați bine și cu prevedere de cuvânt la porți. Vorbiți așa cum vorbesc Eu, lucrați așa cum lucrez Eu, și Eu Mă voi odihni peste voi și Mă voi scutura peste voi, și vor vedea gloatele că sunteți ai Mei și că sunt cu voi în adevăr.
Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră. Fiți una, dar să înțelegeți ce vă spun. Fiți una cu copiii de la ieslea cuvântului Meu. Fiți una, în orice fiți una, și vom fi toți una și întru Unul Tatăl Dumnezeu Savaot.
Hristos a înviat! Și merge cu voi Hristos Cel înviat, și merge cu voi Verginica. Ea nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi și va gânguri cu voi mereu și va cânta cu voi „Hristos a înviat!“. Iată, am bucuria Mea în mijlocul celor din poporul Meu, iar duhul vostru este cu Noi la lucru, cu Mine și cu fiii cuvântului Meu. Iubiți trăirea pe care v-am dat-o s-o purtați peste voi și stați cuminți în această hăinuță, că nu este hăinuță mai călduroasă și mai moale și mai cu trecere decât aceasta pe care o aveți de la Mine.
Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie. Să nu vă fie greu. E ușor cu Mine, măi copii, cu pacea Mea și cu înțelepciunea Mea. Pace vouă, iubiții Mei copii, zburătorii Mei copilași! Pace și aripi tari! Și stați numai deasupra tuturor, numai deasupra, tată, numai deasupra. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.