1.7. Împlinirea legii prin Hristos

Acum două mii de ani am căutat să-Mi aleg ucenici și i-am dorit pe ei să fie duioși ca și Mine, căci cei duioși sunt dulci, sunt blânzi, sunt calzi cu sufletul și sunt îndurerați cu dulce și nu cu amărăciune, sunt plini de răbdare în suferințe, iar lacrimile lor sunt dulci pentru ei și pentru Dumnezeu și au în ei duhul mângâierii și îl împart pe el.

Mă purtam din loc în loc ca să-i mângâi pe oameni, și ei Mă căutau pentru că Mă știau duios și plin de duhul mângâierii, iar Eu îi mângâiam, îi îmbrățișam și puneam mângâieri peste durerile lor, peste ranele lor. Duioși am căutat să fie și ucenicii Mei și îi învățam, prin purtarea Mea duioasă ca și Duhul Meu. Chiar și când le-am spus lor că întristat de moarte este sufletul Meu pentru că Mi Se pregătea răstignirea și despărțirea Mea de ei, Eu numai duioșenie le-am împărțit lor și atunci, căci mila Mea întrece orice păcat al omului, chiar și cel mai greu păcat dacă este săvârșit din neștiință, căci atunci ucenicii Mei erau încercați de îndoială cu privire la Mine. O, cel mai greu păcat este necredința cu care omul lovește în Duhul lui Dumnezeu, în Cuvântul lui Dumnezeu, care a grăit și grăiește prin prooroci și prin gura Mea pe pământ.

Când Eu Mi-am ales ucenicii pe care am voit să-i aleg să fie cu Mine, i-am trimis apoi pe ei să propovăduiască și să aibă putere să vindece bolile și să scoată afară pe demoni, căci la Mine se grămădea atâta gloată pentru vindecare de beteșuguri încât năvala celor suferinzi făcea pe duhurile rele să Mă strige și să-Mi zică înaintea fariseilor „Fiul lui Dumnezeu”, chiar dacă Eu le certam ca să nu Mă dea pe față înaintea celor ce căutau viața Mea. O, dar ai Mei, auzind că Eu Mi-am ales și Mi-am trimis ucenici pentru vestirea Mea și pentru vindecarea celor neputincioși, au zis că Mi-am ieșit din fire și că trebuie să Mă prindă, și ziceau că am demon, și cu el scot pe demoni din oameni. Eu însă i-am chemat și le-am zis lor că satana pe satana nu-l scoate afară, și nu se dezbină întru sine o împărăție ca să mai dăinuiască ea apoi, ci are sfârșit apoi, și le-am spus lor așa: «Adevărat grăiesc vouă că toate păcatele ierta-se-vor fiilor oamenilor și hulele câte vor huli, dar cine va huli asupra Duhului Sfânt nu are iertare în veac, și de păcat veșnic va fi vinovat». Am spus aceasta mâniindu-Mă pe necredința lor, pe învârtoșarea lor, pe lipsa lor de duhul duioșiei, căci când Eu Mă mânii de la om, pentru necredința și învârtoșarea lui Mă mânii, și nu pentru păcatul firii lui celei căzute în neputințele ei, căci Eu pe cei neputincioși în fel și chip îi vindecam de ei și de neputințele lor, dar pe cei necredincioși în puterea Mea cea dulce, cea plină de Duhul Sfânt, nu puteam să-i vindec, așa cum nici azi nu pot, și îi plâng pe aceștia cu tot cerul Meu de sfinți, și îi plâng.

I-am ales ucenici ai Mei pe cei cu duh duios în ei, căci ei aveau să ierte în numele Meu toate păcatele oamenilor și hulele câte vor huli, și să-i vindece de toate beteșugurile lor pe cei ce se vor apleca să creadă Mie prin propovăduirea lor, dar celor necredincioși ei nu puteau să le facă nici un bine din pricina lipsei din ei a duhului duios, prin care omul se mlădiază la orice strigare, la orice chemare.

M-am arătat după învierea Mea ucenicilor Mei, iar ei aveau duhul duioșeniei în ei și M-au primit înviat, dar ucenicul Toma nu era cu ei la prima Mea arătare după înviere, și s-a umplut de dor în el ca să Mă vadă. La opt zile apoi, când era și el lângă ceilalți ucenici, strânși mănunchi cum stăteau ei atunci, iarăși M-am arătat în mijlocul lor zicându-le duios: «Pace vouă!», și apoi am luat degetul lui Toma și l-am pus în coasta Mea și în mâinile Mele străpunse de cuie și l-am mângâiat pe el și i-am spus să fie credincios, și nu necredincios, și l-am numit fericit, și i-am mai spus că mai fericiți vor fi decât el cei ce nu au văzut și au crezut.

Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Așa mergea din gură în gură vestea și salutul între cei credincioși venirii Mele între oameni, și a învierii Mele apoi dintre cei morți, după ce iudeii dușmănoși și mari cu rangurile pământești M-au dat la moarte pe cruce ca pe un făcător de rele împotriva lui Dumnezeu. Cei ce nu-L iubesc pe Dumnezeu când El Se lasă descoperit, iar ei îl disprețuiesc din pricina iubirii lor de ei înșiși și de rangurile lor, așa lucrează aceștia pe pământ pentru Dumnezeu, ca iudeii care s-au ațâțat unii pe alții în același gând viclean ca să Mă învinuiască și să Mă stârpească dintre ei ca pe un hulitor, ca pe un smintit, dar ei se temeau de Mine, căci erau fricoși, și își ațâțau unii altora duhul ca să poată ei apoi să facă fapta răstignirii Mele, precum era scris de Tatăl să îndur Eu de la om, și apoi să ies biruitor din mormânt, și așa să fie lumea judecată și stăpânitorul ei cel nevăzut de ea, cel plin de duhul potrivnic lui Dumnezeu, duhul cel căzut din cer prin semeția omului trufaș în duhul lui, și prin care îngerii slujitori lui în vremea trufiei lui s-au prăbușit de lângă Dumnezeu odată cu omul, care s-a vrut mai mare ca Dumnezeu la începutul facerii cea de la Dumnezeu pentru om.

O, Eu nu Mi-am pierdut vremea cu lucrarea cuvântului Meu, care de cincizeci de ani curge ca râul din gura Mea peste pământ în mijlocul neamului român, cu greu făcându-Mi vad între oameni în vremi de strâmtorare, dar cel ce vine ca să fie cu Mine și nu vede ca Mine, și vede ca el din pricina semeției duhului lui, dușmană pe sufletul lui, acela nu numai că și-a pierdut vremea cea folositoare lui, ci și-a și agonisit plată cu cei necredincioși, așa cum bietul Iuda și-a aflat, după ce a stat cu Mine pe cale în vremea Mea între oameni pentru ca să Mă scriu pe pământ Mântuitorul omului, și apoi s-a dus, săracul, și Mi-a vândut taina și M-a dat în mâna celor cu rang pământesc ca să Mă judece ca pe un smintit și smintitor de om, zicându-Mi batjocoritor când M-a dat lor: «Bucură-Te, învățătorule!». O, Eu am fost învățătorul, dar n-a luat Iuda din Duhul Meu așa cum au luat ceilalți ucenici ai Mei în vremea aceea, și chiar dacă a luat și el, el s-a gândit mai mult ca toți că Eu voi face semne mari până ce Mă voi așeza împărat mare pe pământ și vor sta lângă Mine cei aleși de Mine, dar s-a făcut de râs săracul Iuda, căci inima lui a rămas din pământ, și s-a stins din el pic cu pic duhul pe care l-a primit de la Mine când l-am ales și pe el între ucenicii Mei ca să-Mi lucreze Mie cale spre oameni și să le fac lor bine, și nu rău să le fac.

O, poporul Meu, bucuria Mea a fost mereu, mereu îndurerată, tată, și așa este și azi. Când l-am strigat pe Lazăr ca să iasă afară din mormânt, după patru zile de mormânt, o mulțime de iudei s-au bucurat, dar din partea celor necredincioși și dușmănoși pe Mine dintre iudei Mi-a venit îndurerare, tată. Venise vremea de la Tatăl rânduită să Mă preaslăvească Tatăl, și M-am dus la praznic în ziua aceasta, ca să împlinesc Scripturile M-am dus, iar mulțimea care a auzit că l-am înviat pe Lazăr a venit să-Mi cânte osana, cu ramuri în mâini au venit și Mi-au cântat, iar Eu ședeam pe mânz de asină, precum era scris să împlinesc, ca împărat al făpturii. Se întristaseră fariseii, se tulburaseră și nu știau cum să se sfătuiască să Mă prindă ca să Mă dea crucii, pe când cei înțelepți Mă căutau ca să Mă vadă, iar Eu le-am spus la ucenici: «Dacă-Mi slujește cineva, să vină după Mine, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu, și Tatăl îl va cinsti pe el, dar acum sufletul Meu este tulburat, o, Părinte. Preamărește-Ți numele Tău, o Tată!». Și Tatăl a zis din cer: «L-am preamărit și iarăși îl voi preamări», și tot norodul care a auzit zicea: «A fost tunet! A vorbit un înger!», iar Eu am răspuns: «Nu s-a făcut pentru Mine glasul acesta, ci pentru voi, căci acum este judecata acestei lumi».

O, poporul Meu, Iuda M-a sărutat fără să Mă iubească. El nu Mă iubea, iar sărutarea lui M-a trădat și M-a dat vânzării, căci cel ce se gândește la sine așa lucrează, și nu se poate lepăda de sine cel ce Mă iubește pe Mine pentru sine, iar Eu nu-Mi pot alege slujitori ca să am, căci omul se iubește pe sine și este ușuratic și este nemulțumit și se încântă cu minciuna care nu-i ține de viață omului. S-a hrănit Iuda cu iubirea de sine, și așa a venit ura între el și Mine, și era nemulțumit mereu, și așa s-a întunecat acest slujitor, căci n-a iubit lumina și n-a lucrat în lumină lucrarea sa. O, iubirea lucrează altfel, fiule. Îți grăiesc ție ca să-ți fac înțelepciune, tată, și să iei de la Mine și să lucrezi după ea, neuitând să te socotești la timp pentru toate ale tale cu Mine. Toate cele din Scripturi sunt pilde, sunt învățătură, tată. Urmează pe cei ce M-au iubit, fiule, căci Iuda Mă ura și s-a supărat când Maria a cheltuit pentru Mine mir de nard adevărat. Nu-i era lui de săraci, ci îi era de răutatea lui pe Mine, pe care pic cu pic și-a agonisit-o, căci s-a bizuit pe mintea și pe simțirea sa, și s-a pierdut pe sine dacă așa a lucrat acest ucenic, căzut din dregătoria sa prin duhul judecății lui asupra Mea și asupra celorlalți ucenici și ucenițe, care slujeau Mie acolo unde Eu eram peste tot.

O, poporul Meu, ferește-te să-ți faci singur socoteala simțămintelor sau a vederii tale, tată. O, caută povățuitor pentru acestea ție. Eu numai ce-Mi spunea Tatăl lucram. Când lucrează omul după mintea sa se pierde omul, tată, și apoi Mă dă la moarte pe Mine pentru sine. O, cât îi învățam și pe ucenici acum două mii de ani și cât cercetam pe cele dinăuntru ale lor și-i învățam pentru ele ca să nu se piardă prin ele! Am spus atunci: «Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este curat», și tot așa îl vezi și pe aproapele tău, curat, și, împărțind gânduri curate celor din jur, tu ești lumină și ești iubire, dar n-a vrut Iuda să ia din povețele Mele, ba, din contra, creștea în el răutatea și judecata asupra Mea și a ucenicilor Mei, căci gândirea la sine îl hrănea pe el, și împărțea ură pentru ea. Toate cuvintele cu care Eu îi învățam pe cei ce le ascultau el le lua și le punea pieziș în el până ce s-a dus de la Mine cu inima lui și s-a dat de partea celor ce voiau să Mă prindă cu ură și să Mă strivească. O, ce durere!

O, poporul Meu, când am venit Eu pe pământ ca să Mă întrupez și să iau trup și chip asemenea omului și să stau printre oameni și să-i ajut cu mila Mea și apoi să Mă arăt Dumnezeu slăvit în mijlocul oamenilor, Eu n-am putut atunci să Mă sprijinesc cu cei de vază între oameni, o, n-am putut, tată, așa cum nici acum n-am putut și nu pot. între cei de vază cu care M-am ajutat a trebuit mai întâi să-i aduc pe ei la mare umilință, la mare cădere ca să-i pot înțelepți să Mă primească și să Mă cunoască și să Mă creadă fără de cădere apoi din credința cea din cer coborâtă peste om. O, vai de omul care își culege de pe pământ și de la om credință în Mine și în tainicele Mele lucrări între oameni! Când am venit la întâia Mea venire acum două mii de ani veneau mulți după Mine ca să creadă și ca să rămână pe calea Mea cea spinoasă între oameni, dar vai, iarăși plecau întru ale lor, se sminteau și plecau, se săturau și vărsau apoi. Se umpleau de dor de mărire crezând că Eu cu puterea Mea voi stăpâni ca un împărat pe pământ, dar când ei înțelegeau că Eu n-am nimic din lumea aceasta cu împărăția Mea se duceau de lângă Mine, bieții de ei, căci ei nu iubeau durerea Mea, nu iubeau durerea, ci iubeau mărirea, și pe ea o așteptau dacă umblau cu Mine, dar Eu am venit pe pământ ca să fiu Cel durut, Fiul durerii, Cel disprețuit, Cel zdrobit, și nu s-au dat Mie cu iubirea lor decât cei păcătoși, cei care n-aveau nimic pe pământ decât o viață slabă și fără de putere, iar Eu la aceștia le-am arătat calea, le-am arătat iubirea și credința și puterea lor prin acestea și le-am dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu între oameni și jertfă de iubire pentru cei ce nu iubesc.

O, ura nu se vindecă acolo unde ea își face loc între om și om, căci Iuda nu și-a mai vindecat ura pe ceilalți ucenici ai Mei. Când ucenicii Mei au auzit pe Iacov și pe Ioan când Mi-au zis: «Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta întru mărirea Ta», au început să se mânie pe aceștia, iar Eu i-am învățat și le-am zis lor așa: «Cei ce se socotesc domnitori peste noroade au asupra lor putere, dar nu astfel trebuie să fie între voi, ci care dintre voi va vrea să fie mare va fi slujitorul vostru, și care va vrea să fie întâiul va fi tuturor slugă, căci Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească și să-Și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți».

Când Eu i-am ales pe cei dintâi ucenici acum două mii de ani când Ioan Botezătorul mărturisea despre Mine, îl ispiteau fariseii, iar el le spunea lor că Eu am fost înaintea lui și că el vine după Mine, și le spunea că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic păcatele lumii. O, cine îl înțelegea pe Ioan? Cei fără de vicleșug îl înțelegeau: Andrei și Petru, Filip și Natanael, cei dintâi ucenici, care mărturiseau din unul în altul că Eu sunt Mesia, iar Eu le spuneam lor să vină după Mine. O, fericiți cei săraci cu duhul, că în aceia nu este vicleșug în credință când Eu Mă descopăr lor și le spun să vină după Mine! Când Filip i-a spus lui Natanael că M-a aflat, așa cum era scris despre Mine de Moise și de profeți că sunt din Nazaret, el a spus: «Poate din Nazaret să iasă ceva bun?», iar Eu am spus când l-am văzut venind spre Mine: «Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleșug», și apoi el a spus: «Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești împăratul lui Israel!».

O, nu mai sunt între oameni pe pământ cei ce Mă cunosc cu adevărat prin Duhul Tatălui Meu, Care este în ceruri. Le-am spus celor dintâi ucenici după ce ei M-au cunoscut cu duhul și cu credința și M-au mărturisit, le-am spus: «Amin, amin grăiesc vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului». O, poporul Meu, nu știam cum să mai întăresc credința ucenicilor Mei cei de atunci, și puteam să fac aceasta numai peste cei ce nu aveau vicleșug în credință, tată, și care nu se sminteau întru Mine, căci aceia nu ispiteau tainele Mele, ci le înțelegeau de taine și le credeau. O, poporul Meu, fericiți sunt cei ce nu greșesc în credință, fericiți cei săraci cu duhul, că în aceia nu este vicleșug în credință! Veneau mulți după Mine în vremea aceea, și tot mulți Mă și părăseau, că nu erau dintre cei fără vicleșug în credință.

Leg vremea Mea cea de acum două mii de ani cu vremea Mea cea din zilele tale și te așez înaintea Mea ca să te învăț ceea ce poporul Israel n-a putut să învețe atunci din pricina îngâmfării și a invidiei. Venisem la el atunci ca să-l fac blând și smerit cu inima ca și pe Mine, și îl învățam cu iubire, dar el a părăsit învățătura Mea și s-a purtat după învățătura sa. L-am învățat pe el prin faptele Mele și M-am scris cu el pe pământ în mijlocul lui, și au rămas de mărturie lucrările Mele în mijlocul lui. în ziua aceasta de sărbătoare, pomenită azi pentru faptele vieții Mele, aduc aminte despre supunerea Mea cea de atunci, căci eram prunc, dar eram Fiul Treimii dumnezeiești, și M-au dus părinții la templu ca să Mă închine lui Dumnezeu ca pe unul întâi-născut, aducându-se pentru nașterea Mea jertfă de curățire.

O, în ziua aceasta ai de învățat darul credinței sfinte, poporul Meu, căci bătrânul Simeon, căruia prin Duhul i s-a vestit că va vedea pe Unsul Domnului, a fost îndemnat de Duhul să vină la templu chiar atunci când Eu am fost adus ca să fiu închinat lui Dumnezeu. Atunci bătrânul Simeon M-a luat în brațe, M-a binecuvântat și M-a vestit că au văzut ochii lui mântuirea vestită de Domnul în fața noroadelor, lumină spre lumina neamurilor și spre slava poporului Israel.

O, poporul Meu, Eu Mi-am așezat în mijlocul poporului Israel lumina venirii Mele, care era slava lui între popoare, dar necredința lui a fost nepăsarea lui. Am găsit însă în mijlocul lui pe dreptul Simeon și l-am ținut în viață pe acesta ani mulți, ca să Mă primească în brațe după nașterea Mea și să Mă mărturisească el că Eu sunt pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn de tăgadă. O, n-aveam atunci în Israel om drept care să fi crezut și să fi mărturisit venirea Mea în trup, și iată, am găsit credință într-un om bătrân de ani și l-am ținut pe acesta în viață ca să lucrez prin credința lui proorocie spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca să se poată împlini cele vestite despre Mine și despre Israel, și apoi să se găsească oameni să creadă că Eu, Cel luat în brațe de bătrânul Simeon, eram Mesia, trimisul Tatălui.

O, poporul Meu, nu le plăcea cărturarilor și fariseilor duioșenia Mea pentru cei păcătoși, căci Eu le spuneam lor că oricine dintre ei care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu, căci sarea este bun lucru, dar dacă și ea se strică, cu ce vor mai putea s-o dreagă pe ea? Ea nu-și mai găsește rostul nici în pământ, nici în gunoi, ci este aruncată afară. O, și cine atunci asculta și avea urechi de auzit ca să audă de la Mine? Vameșii și păcătoșii, aceia stăteau în preajma Mea ca să asculte de la Mine, și eram văzut rău de farisei și de cărturari, care cârteau zicând că Eu primesc la Mine pe păcătoși și că stau cu ei la masă. Am vrut atunci să-i deprind cu duhul duioșeniei și le-am spus de cei doi frați, unul rătăcit, iar celălalt ascultător de tatăl său. Cel mai mic dintre ei și-a cerut partea de avere și s-a dus de dorul dezmierdărilor și s-a cheltuit pe sine și tot ce avea, până ce a rămas străin și flămând, și apoi a intrat în pocăință, căutând spre duioșenia tatălui său, care avea să-l salveze pe el de la pierzare. O, dacă fiul cel rătăcit nu s-ar fi întors la tatăl său, nici tatăl său nu s-ar fi întors spre el cu duioșenie, iar din aceasta tu trebuie să înveți lucrare mare, poporul Meu, și înțelepciune adâncă, tată.

Dau să te umplu de milă pentru rana Mea, căci Eu acum două mii de ani am luat trup ca și omul și Mă doare în trup rana, nu numai în duh. Se supărau cărturarii și fariseii din vremea trupului Meu, se supărau, se înrăiau pe Mine când Mă vedeau că iert păcatele omului și că-l vindec de rău, dar Eu făceam aceasta pentru că omul este rana Mea, și Mă mângâiam când îl auzeam pe om că grăiește cu Mine și că-Mi cere ajutor și vindecare.

M-am zbătut șapte mii de ani să întind mâna și să-l iau iarăși în Mine pe om. Am tot căutat o sămânță de pus la însămânțat ca să fac din nou pe om, și apoi să-l păstrez, ajutat de toate puterile cerești, dar omul se veștejește mereu, mereu sub ochii Mei. M-am luptat cu el să-l aduc la păreri de rău pentru căderea lui din viață. El însă se supăra pe Mine și mai mult și Mă părăsea și mai mult. Nici iubirea, nici dojana nu l-au făcut pe om să se întoarcă spre Mine și să Mă mângâie pentru rana Mea cea de la el. Am venit acum două mii de ani de la Tatăl la om și M-am îmbrăcat în trup, ca să fiu văzut și să-l atrag pe om la Mine și la Tatăl și să fie el iubire ca și Dumnezeu și să-Mi capăt înapoi mângâierea. Omul însă n-a putut să fie iubire, și dacă n-a putut a rămas trup, a rămas așa și atunci când i-am arătat față către față iubirea mai mult decât îi arătasem în rai. I-am spus atunci în rai să nu mănânce din pomul cunoștinței, iar când am venit acum două mii de ani trup între oameni i-am dat omului să mănânce din pomul vieții și să trăiască în veci, dar nici atunci nu M-a putut iubi omul pe vecii, pentru că el a mâncat atunci în rai din pomul cunoașterii, iar cunoașterea era să fie a lui Dumnezeu, Care poate împotriva răului, Care poate pentru bine.

Am venit acum două mii de ani pe pământ pom al vieții și i-am dat omului să mănânce din el, și l-am învățat cum să mănânce din el ca să fie viu ca și pomul din care mănâncă. O, poporul Meu, îmi înțelegi tu, oare, durerea? O, hai să ne mângâiem unul altuia durerea, hai să ne dăm putere pentru durere, căci durerea e grea, și e tainic de grea, căci suferă tainic.

E sărbătoare pentru Mine în ziua aceasta, căci după opt zile de la nașterea Mea din mamă Fecioară am fost dus la templu ca să fiu tăiat împrejur în trup și să primesc numele Iisus, nume pus Mie de înger mai înainte de zămislirea Mea, și dacă M-am dus, Mi-am făcut prin aceasta cunoscut numele Meu și s-a vestit în ziua aceea că M-am întrupat și M-am făcut Om. Fiul Omului M-am făcut pe pământ, și prin supunere și ascultare am trăit înaintea oamenilor, și așa Mi-am făcut nume, și numele Meu era Iisus.

Pe vremea venirii Mele pe pământ prin nașterea Mea din mamă Fecioară am împlinit atunci Scripturile rostite prin proororoci despre venirea lui Mesia și despre împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu omul, și toate împlinirile rămâneau tainice, căci tainic se împlineau pentru cei ce credeau în ele. Cei care nădăjduiau în împliniri pământești pentru împărăția Mea cu omul, aceia n-au înțeles și apoi n-au crezut venirea Mea, iar Eu le spuneam lor că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta și că ea este înăuntrul celor ce o iubesc pe ea în ei, iar pe Mine Stăpân al lor, Stăpân al vieții lor și iubire a lor pe pământ. O, așa este și azi.

Eu sunt Cel ce sunt. Duhul Sfânt Mângâietorul este glasul Meu. Sunt Unul născut din Tatăl Savaot mai înainte de vecii, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și sunt de o ființă cu Tatăl. După cinci mii de ani de la facerea omului M-a trimis Tatăl să Mă nasc pe pământ ca să fiu și Fiul Omului și ca să-l tragă iarăși Tatăl pe om la El, căci omul după ce a fost zidit de Dumnezeu a căzut prin neascultare, a căzut prin păcat și n-a mai avut în el împărăția lui Dumnezeu pentru care era el zidit.

Sunt Fiul Fecioarei mame, întru care M-am însămânțat Eu însumi ca să Mă nasc Om pe pământ, după ce Tatăl a pregătit-o pe ea ca să Mă poarte și ca să Mă nască și ca să Mă crească și ca să Mă îngrijească până ce voi ieși între oameni ca să-L slăvesc pe Tatăl în Mine pe pământ și ca să-l trag pe om la Tatăl după cinci mii de ani de dor al Său după om.

Când am ieșit între oameni, făcându-Mă cunoscut prin semne dumnezeiești, Mi-am ales ucenici mărturisitori dumnezeirii Mele, dar ei, fiind de jos, nu înțelegeau ce înseamnă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și cum că ea nu era din lumea aceasta și pentru ea. O, nu înțelegeau ei de ce am venit Eu de la Tatăl ca să Mă nasc pe pământ Fiu al omului, și pe Mine Mă durea din greu că nu înțelegeau, și-Mi purtam din greu singur durerea aceasta și așteptam cu ea în Mine duhul mângâierii peste ea, și mângâierea nu-Mi venea de pe nicăieri, fiindcă Eu am venit pe pământ Fiu al durerii și nu trăgeau cu Mine oamenii decât ca să iau de pe ei durerile lor, căci aveam putere ca un Dumnezeu să-i vindec de durerile lor cele de la păcatele lor, căci păcatul aduce omului dureri, și omul nu le poate purta. îi vindecam de dureri pe toți cei care veneau să-i vindec. Eu însă rămâneam Fiu al durerii, Fiu al Tatălui Savaot și al mamei Fecioare, Cel neiubit de om, căci omul iubește fericirea pe pământ și după ea plânge de la începutul și până la sfârșitul lui între oameni. O, dacă ar înțelege omul taina împărăției lui Dumnezeu în el ar înțelege și taina fericirii lui, dar iată, este lipsă de înțelepciune, lipsă de învățătură este pe pământ și peste om.

O, dacă ar urma omul după glasul Tău cel de ieri și cel de azi ce mare fericire ar veni pe pământ, Fiule Doamne! O, cum să-l facem pe om să-l deprindem să fie credincios și să asculte de Dumnezeu pe pământ și să afle apoi taina fericirii, Fiule scump? Iată rana Ta, Mieluț jertfitor pentru om! Plângi și suspini între cer și pământ pe urma omului care nu iubește învățătura Ta. Ai plâns cu Tatăl și cu Duhul Sfânt cinci mii de ani după ce l-ai făcut pe om, și apoi Te-ai așezat în mine și Te-ai născut Prunc pe pământ și apoi ai venit și Te-ai arătat Dumnezeu desăvârșit, lăsându-Te pus pe cruce ca să răstignești pe ea păcatele omului, și apoi ai plâns și iarăși ai plâns încă două mii de ani, și iată, plângi și tot plângi după om, plângi fără mângâiere, și iubirea Te doare, Te doare, Fiule Doamne, și omul nu Te mai mângâie pentru ceea ce Ți-a făcut și-Ți face părăsindu-Te pentru o împărăție care cade odată cu el, odată cu cele care trec. O, nici acum două mii de ani nu Te-au înțeles cei în mijlocul cărora Te-ai slăvit cu slava Tatălui în Tine, căci aceștia toți așteptau împărăția Ta pe pământ, în lume, Doamne. Se sminteau până și ucenicii Tăi, căci și ei așteptau să fii mare pe pământ, iar ei să fie lângă Tine, mari, și așteptau altfel împlinirea proorociilor cele despre Tine, dar ele toate se împlineau tainic, precum Tu ești tainic, căci Tu erai împăratul, dar erai tainic și Te luptai să smulgi păcatul din om, ca să-l faci apoi să descopere în el împărăția lui Dumnezeu, pe care n-o cunosc cei ce iubesc păcatul. Cel ce se face creștin nu trebuie să caute fericirea pe calea aceasta, ci trebuie să caute izbăvirea de păcat, vindecarea de păcat să caute cel ce Te caută, o, Doamne.

O, mamă dulce a Mea! O, dulce ți-a fost ție cititul Scripturilor cele despre venirea lui Mesia, Salvatorul omului, mamă! O, cât de mult M-ai așteptat să vin pe pământ, iar tu să-Mi slujești cu dor! Iubirea ta de Dumnezeu M-a dorit și te-a făcut scară slăvită pentru venirea îngerului Meu la tine cu vestea venirii Mele prin nașterea Mea din trupul tău fecioresc, și apoi M-ai primit, și apoi M-ai așezat înaintea oamenilor spre credință sau spre tăgăduire, mamă. Am stat apoi pe pământ și am împlinit toate câte erau scrise să le împlinesc, și apoi M-am așezat iarăși în Tatăl, adică în slava pe care o aveam de la El mai înainte de întemeierea lumii și prin care Tatăl Mă preaslăvește pe pământ, căci Eu sunt Cuvântul Tatălui, și puterea Lui sunt în cer sus, și pe pământ jos, precum este scris.

O, Fiule Emanuel, mergem la cei adunați la izvor și le dăm vindecare și credință, căci lumea aceasta le dă la oameni cădere și necredință, Doamne. în ziua aceasta stăm la masă cu ei, și apoi le vom da iarăși povața, că e mare această sărbătoare de cuvânt peste cei ce se adună în ziua mea de serbare la izvorul cuvântului Tău. Te-am mângâiat cu venirea mea peste cei ce s-au strâns să audă din cer și să ia mângâiere. O, mângâie-i și Tu pe ei, căci Tu ești Mângâietor și ești Mântuitor, o, dulce Fiul meu și Dumnezeul meu. Amin. amin, amin.

– Îi mângâi, mamă, și iarăși îi voi mângâia spre scursul zilei. îi îmbrățișăm în zorii sărbătorii și iarăși îi vom îmbrățișa în cuvânt spre scursul zilei, iar Tatăl va avea mângâiere din lucrul cel așezat înaintea Lui, căci voia Tatălui este sfințirea omului, o, mama Mea dulce la cuvânt ca și iubirea ta pentru om, căci ai fost dulce pentru om, mamă, în toată vremea ta pe pământ, și așa ești și acum din slăvile cerești când îi mângâi pe cei credincioși Mie, mamă. Amin.

O, poporul Meu cel jertfitor, Mă aplec să-ți mulțumesc că ai gătit zi de sărbătoare și popas pentru cei ce vin după Mine și după tine ca să asculte glasul Meu. Fii mulțumit și mulțumitor, tată, că mare lucrare este la Mine să-Mi gătești tu masă ca să cinez Eu cu omul și să-l povățuiesc pe el spre viața fără de moarte pe pământ și să-l fac pe el fiu al sfințeniei, fiu al puterii care biruiește în om lumea. Amin.

Când cei necredincioși au tras spre judecată pe femeia cea păcătoasă pentru ca s-o judece pe ea Fiul meu Iisus, El descoperea cu degetul pe pământ scrise păcatele lor, ale celor ce își pregătiseră pietre ca s-o omoare cu ele pe cea prinsă de ei spre omor, și judecata lor a fost mai mare decât răutatea cu care voiau ei să pedepsească pe cel greșit, și iată, omul nu se poate ascunde în spatele altui om, căci nimeni nu este drept înaintea lui Dumnezeu, ba, din contra, cel ce dă să-l învinuiască pe om nu este altul decât cel mai greșit decât acela.

Cel mai mare dușman din om împotriva Noastră nu este păcatul lui, o, Fiule îndurerat ca și Mine, Tatăl, ci este necredința din el, căci ea îl dezbracă pe om de Dumnezeu. O, Te-am trimis apoi pe pământ acum două mii de ani și nu Ți-a încurcat venirea și lucrarea de facere iarăși a omului, nu Ți-au încurcat-o păcatele omului, ci Ți-a încurcat-o necredința lui, tată, căci cei plini de păcate Te-au cunoscut și Te-au primit în ei și Te-au purtat apoi și Te-au arătat lumii prin smerenia lor, căci mai smerit este un păcătos, străin de Noi prin păcat, decât un drept care se îndreptățește pe sine înaintea lui Dumnezeu prin faptele dreptății lui și ale slujirii lui înaintea Noastră, Fiule scump. Acum două mii de ani i-ai luat pe cei trei dintre ucenicii pe care Ți-i descoperisem ca să-Ți arăți cu ei lucrarea între oameni și Te-ai suit cu ei pe munte înalt și Ți-ai lăsat văzută slava pe care o ai de la Mine mai înainte de întemeierea lumii, căci fața Ta și veșmintele Tale au strălucit ca soarele și s-au făcut albe ca lumina, și Te-ai arătat cu Moise și cu Ilie și ai grăit cu ei înaintea celor cu credincioșie și spuneai despre patima Ta, care avea să urmeze pentru răscumpărarea omului, iar Petru a dat să-Ți spună să rămâi pe munte și să facă trei colibe, Ție și lui Moise și lui Ilie, dar voia Ta a fost să pătimești pentru salvarea omului, și atunci Tu prin nor luminos ai umbrit priveliștea de pe munte, iar Eu, Tatăl, am rostit peste ei din nor și am spus: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit și pe Acesta să-L ascultați». După ce Tu i-ai ridicat de jos, din spaima lor, ei au văzut că numai Tu mai erai cu ei, și le-ai spus lor să nu spună nimănui de slava Ta cu ei până ce Tu nu Te vei ridica prin învierea Ta. O, Fiule scump, îți arătasei lor Scriptura venirii lui Ilie, precum era scris în Scripturi să fie, și ai făcut înțeleasă lucrarea lui Ioan Botezătorul, care vestise în vremea aceea tuturor împărăția cerurilor și pocăința oamenilor spre Dumnezeu, ca să Se milostivească Domnul de ei. O, Fiule scump, tot așa Mi-am slobozit Eu în ziua aceasta de sărbătoare glasul Meu peste cei de azi credincioși lucrării Tale peste pământ și peste om, și tot așa le grăiesc și lor și le spun așa: Cuvântul Acesta este Fiul Meu, întru Care binevoiesc; de El să ascultați! Amin.

Acum două mii de ani când am venit de la Tatăl la cuvântul îngerului, M-am făcut Fiul Omului prin nașterea Mea din Fecioară ca să-l răscumpăr pe omul cel căzut din rai și să-l duc la Tatăl prin răstignirea Mea și prin învierea Mea, lucram atunci prin cuvânt și-i vindecam pe toți cei care Mă căutau pentru neputințele lor, și făceam om viu din om mort și-L slăveam pe Tatăl în Mine, căci Tatăl Meu lucra în Mine, iar Eu întru El, și ridicam păcatul omului numai cu cuvântul, și apoi omul era vindecat de toate neputințele trupului lui, și așa M-am arătat Eu atunci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ca să aibă apoi neamul creștinesc un Dumnezeu dovedit, un tămăduitor, și lucram prin cuvânt, căci e plin de putere cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Când am venit cu trupul văzut pe pământ acum două mii de ani Mi-am făcut o mânuță de popor dintre oameni, o ceată mică de ucenici și Mă purtam cu ei din loc în loc ca să anunț că vine pe pământ împărăția cerurilor, iar când grăiam celor ce se țineau după glasul Meu de Păstor, Eu căutam o ridicătură de pământ, o colină, un delușor ca să-l urc și ca să Mă audă de pe el cei peste care îmi semănam cuvântul, și Mă dădeam lor cu dorul și cu focul inimii, și dădeam să le încălzesc lor inimile pentru cele ce nu se văd, ca să-i trag spre ele, ca să-i deslipesc de cele de pe pământ, care-i țineau pe pământ cu trăirea și cu simțirea, dar greu se fac acestea fapte ale omului care dă să creadă în ele prin vederea lui cea cu ochii duhului și care nu se folosește de ochii trupului lui. Taina lucrării Duhului Sfânt în om este ținută la închisoare din pricina celor ce se văd de ochii trupului, și așa erau și ucenicii Mei cei de atunci, și Eu nu puteam să lucrez cu ei lucrarea Duhului. Dar când M-am așezat în Tatăl după ce M-am înălțat în ochii lor de lângă ei, acoperindu-Mă cetele cele fără de trup ale heruvimilor, le-am dat lor promisiunea cea făcută lor atunci, le-am trimis lor pe Duhul Sfânt și i-am cuprins pe ei în taina aceasta, și au grăit ei apoi în limba aceasta, limba Duhului Sfânt, Care lucrează descoperirea celor ce nu se văd și descoperirea omului, cel care nu se vede în afara lui din pricina învelișului lui.

Pe vremea când Eu eram pe pământ și pregăteam fructul mântuirii omului, salvarea din păcat a omului căzut din Dumnezeu prin păcat, mulți se minunau de măreția semnelor și a minunilor Mele și mulți Mă urmau ca să vadă și ca să creadă și ca să poată cu Mine prin iubire și prin mărturisire apoi, dar tot mulți Mă și părăseau apoi, căci Eu aveam învățătură de viață, cuvânt tare, și eram Cel drept, și lumea nu Mă iubea, pentru că Eu mărturiseam mereu că faptele ei sunt rele și voiam să-l îndrept pe om spre cele bune, iar omul când auzea nu putea purta adevărul cel despre el și venea și pleca, fiindcă păcatul îl slăbea și îl învinuia, iar umilința pentru păcat nu se prindea ușor de om, chiar dacă el Mă vedea pe Mine umilit și disprețuit sub om și mlădios pentru om. O, mulți veneau să fie cu Mine și cu ai Mei, dar mulți Mă și părăseau, și apoi Mă urau și Mă disprețuiau și se mâniau, pentru că Eu voiam să-i curăț de păcatul iubirii de sine și să pun în ei căldură și umilință și aplecare cu duhul, iar când ei vedeau aceasta ce fac Eu pentru înțelepciunea lor cea nouă, o, nu se puteau apleca și plecau spre răceală, iar cei ce se țineau după Mine și vedeau așa, Mă disprețuiau și ei mulți dintre ei, și unii pe alții se întăreau împotriva Mea apoi și se uneau iarăși apoi cu cele de dinainte ale lor. Dar cei ce Mă iubeau cu putere le erau iertate păcatele toate prin iubirea lor de Dumnezeu, iar ei Mă mărturiseau de Dumnezeu al lor, și pe ei mucenici ai Mei mărturisitori curajoși, nefugind ei de cruce și de răbdarea de sub ea, căci iubirea de Dumnezeu îi stăpânea pe ei ca și pe femeia cea păcătoasă, care Mi-a adus miresme ca semn al credinței în Mine și al iubirii ei de Dumnezeu, iubire mare, drept pentru care i-au fost iertate toate păcatele ei, și apoi am zis despre ea că mult a iubit și mult i s-a iertat ei.

Erau prigoniți în toate vremile cei ce Mă iubeau, iar cei ce nu iubeau prigonirea Mă părăseau și cădeau în necredință pentru păcatul părăsirii lor de Dumnezeu.

Eram pe pământ cu ucenicii Mei din loc în loc și lucram lucrări minunate și aflau de peste tot mulțimile, dar preoții și căpeteniile de peste oameni aveau grijă mare să-Mi găsească mereu vină. Mulțimile însă veneau și tot veneau după Mine cu toate durerile lor, și ieșeau durerile din ei și ieșeau duhurile rele din oamenii ținuți de ele, căci și atunci lumea toată zăcea în cel viclean ca și acum, dar preoții și căpeteniile n-au putut să se liniștească și, încet, încet, M-au pedepsit apoi cu moartea și au pus lespede de piatră grea peste mormântul Meu, peste trupul Meu cel dumnezeiesc și n-au știut să gândească, bieții de ei, că plata semeției și a măririi deșarte este dureroasă și rușinoasă apoi.

Să-Mi dai, poporul Meu, iubire, și să-Mi dai credință în tine, ca să Mă pot sprijini pe tine de acum și până în vecii, și ca să te am popor în vecii rod al venirii Mele după două mii de ani de la întâia Mea venire iarăși pe pământ după om. Să ne dăm unul altuia, să-Mi dai iubirea Mea înapoi, și Eu iarăși să ți-o dau. Să ne dăm unul altuia iubirea pe care Eu ți-o dau și care se face cuvânt de duh mângâietor peste ființa ta, căci am spus la ucenici acum două mii de ani: «Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu», și le-am mai spus: «Pacea Mea o dau vouă, nu precum vă dă lumea vă dau Eu», iar Eu eram atunci cu pacea îndurerată după om și după mângâierea de la om, și-Mi era inima plină de Tatăl, Care Mă iubea nemărginit găsindu-Și în Mine asemănarea în suferința Mea cea pentru om, și-Mi era inimioara plină de mama Mea Fecioara, care suferea în Mine atât cât Eu sufeream în ea, căci așa a iubit ea lumea atât cât am iubit-o Eu, și pentru Mine ea s-a născut pe pământ, și a trăit numai pentru Mine apoi, căci tot ceea ce ea simțea și lucra și putea, erau numai pentru Mine acestea, iar dorul Meu cel veșnic era omul, poporul Meu, și era dor ca în Dumnezeu, nu ca în om, iar Eu le-am spus celor ce Mă urmau: «Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu». O, Eu i-am purtat pe ei mereu, mereu spre Tatăl și spre Mine și spre viață fără de moarte în ei și între ei. Eu așa i-am iubit, Eu așa i-am învățat să-Mi fie asemenea Mie, și le arătam lor cum sunt Eu și ce lucrez Eu și cum lucrez, și le-am spus: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele», iar ele erau iubirea cea pentru Mine a omului, și apoi ferirea lor de păcat prin împlinirea iubirii Mele în ei, iubirea lor cea pentru Dumnezeu, poporul Meu, și numai apoi le-am spus: «Iubiți-vă unii pe alții precum Eu v-am iubit».

O, Israele al Meu de azi, o, tată, mare și plin de Dumnezeu cuvânt îți dau ție mereu cei ce iau de la Mine și-ți dau ție! O, poporul Meu, Eu așa lucram cu ucenicii, căci Tatăl vedea ce le trebuie lor în fiecare clipă, căci fiecare clipă naște din ea învățătură din Dumnezeu pentru ea, și uitați-vă voi în Scripturile Mele cele de atunci, că Eu grăiam lor după cum era fiecare clipă a lor înaintea lui Dumnezeu, ca să Mă cunoască ei de Dumnezeu prin adevărul și puterea cuvântului Meu, care-i învăța pe ei să Mă cunoască și să creadă în Mine, după ce vedeau că Eu sunt în ei și cunosc pe ale lor și dau să le povățuiesc pe ele, și asta înseamnă că Eu îi învățam pe ei cu putere și nu cum îi învățau cei ce domneau peste ei ca niște împărați peste supușii lor, și îi învățam pe ei să nu se supere pe Mine dacă-i învăț după cum este statura lor și după cum voiam Eu să fie ea apoi înaintea Mea și înaintea oamenilor, care trebuiau să Mă vadă pe Mine în ei apoi, și nu tot pe ei.

Domnul pentru păcătoși a venit, și îl hulea pe El poporul iudeu că stă cu păcătoșii și cu vameșii și cu desfrânații, fiule. Păi dacă poporul iudeu n-a voit să stea cu El și să-L creadă de la Tatăl venit să-l iubească, El ce avea să facă? S-a aplecat Domnul să vindece omul păcătos și pocăit, învățându-l cum să se curețe, mărturisindu-Se pe Sine Dumnezeu înaintea păcătoșilor ca să-și mărturisească păcătoșii păcatele lor și să se facă fii ai lui Dumnezeu prin această putere dacă poporul ales n-a voit cu darurile Lui, ci numai slavă de-a gata a așteptat Israel de la Dumnezeu, așa cum până azi așteaptă.

O, ce frumos am venit Eu pe pământ ca să fiu Eu împăratul împăraților și Domnul domnilor! Ce tainic a fost această frumusețe, venirea Mea între oameni în mare taină, sub slava cea neînțeleasă de oameni a fi slavă mai presus de slava cea înțeleasă a fi așa! Mama Mea Fecioara era din neam împărătesc, și era cea mai mare de pe pământ după taina lui Dumnezeu, dar cine știe aceasta ca să și slăvească cu slavă această măreție a Fecioarei împărăteasă, mama Mea?! Regii neamurilor domnesc peste ele, iar cei ai lui Dumnezeu domnesc peste făpturi, și făpturile îi slujesc în taină, și iată, împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci, din contra, lumea aceasta este cuprinsă în împărăția lui Dumnezeu, pe care regii neamurilor n-o pricep și n-o văd și n-o slăvesc, precum n-au putut să Mă slăvească pe Mine cei ce au avut prilejul să Mă vadă cât am stat pe pământ descoperit, dar M-au văzut și M-au cunoscut și M-au mărturisit și M-au vestit cei cărora le-a fost dat de la Tatăl să Mă cunoască a fi de la El Stăpân peste făpturi, Stăpân al făpturii, Stăpân tainic, împărățind peste cei credincioși și în ei petrecând și făptuind prin ei, așa cum prin mama Mea Fecioara am împlinit venirea Fiului lui Dumnezeu de la Tatăl pe pământ la oameni, și așa cum și azi Mă împlinesc prin venirea Mea iarăși de la Tatăl la om, înveșmântat în mantia cuvântului și grăind de sub ea, veșmânt pe care omul nu-l înțelege când îl vede scris în carte și așezându-se el așa față în față cu omul.

când satana a stat față în față cu Mine și întreit M-a ispitit, după ce am ieșit la Iordan din apa botezului și când cerurile s-au deschis ca să grăiască peste toți Tatăl că sunt Fiul Lui iubit întru Care El a binevoit pe pământ, M-am întors apoi de la Iordan plin de Tatăl și de Duhul Sfânt și M-a dus Duhul în pustie, și acolo n-am mâncat patruzeci de zile, și apoi am flămânzit. Satana când a văzut că am flămânzit, dădea să Mă aibă la mână și Mi-a zis: «Dacă zici că ești Fiul lui Dumnezeu, rostește peste această piatră să se facă pâine», dar Eu l-am întâmpinat zicându-i lui: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu». Satana M-a dus apoi pe un munte înalt, ca să văd o clipă împărăția lui și Mi-a zis: «Mie mi-a fost dată stăpânirea aceasta, și o dau cui voiesc; închină-Te mie, și toată va fi a Ta». Eu însă, i-am zis lui: «Mergi înapoia Mea, satană, căci scris este: „lui Dumnezeu să te închini și să-L slujești pe El”». Și, iarăși, a treia oară M-a ispitit sus, pe aripa templului, și Mi-a zis satana: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Domnul va porunci îngerilor pentru Tine ca să Te sprijinească, și ei Te vor purta pe mâini ca să nu Te lovești”», dar și Eu a treia oară i-am răspuns lui satana și i-am zis că s-a scris: «Să nu ispitești pe Dumnezeu». Și dacă i-am zis așa, s-a îndepărtat satana, iar Eu M-am dus în Galileea și în Nazaret și peste tot și Mă vesteam cu puterea cuvântului împărăției Mele, de se mirau toți, și Tatăl era întru Mine. O, iată, poporul Meu ce înseamnă Dumnezeu în om! învață, fiule, lucrarea Mea peste tine, căci duhul proorocesc îl cunoaște pe satana că e satana, dar duhul cel omenesc nu-l cunoaște pe el, și îl cade satana pe om în ispită, măi tată.

O, adu-ți aminte, poporul Meu, de cele șase vase de la nunta din Cana, care erau pentru curățirea iudeilor, fiule, și să știi că aceasta a fost pildă și proorocie pentru îndeletnicirea omului cu curățirea sa, căci Eu M-am dus la nunta din Cana și am spus să fie împlinite cu apă toate cele șase vase când nu mai era vin pe masa nunții, și apoi să scoată slugile și să dea nunului, și știau această minune a Mea numai slujitorii care puseseră apa pentru ca să fac Eu din ea vin la nuntă, și aceia erau prietenii mamei Mele, povățuiți de ea spre Dumnezeu, iar nunul i-a spus mirelui nunții: «Orice om pune mai întâi vinul cel bun, iar când se amețesc oaspeții îl pun pe cel mai slab, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum», și mirele a fost slăvit de nuntași. Iată, vasele erau pentru curățire înainte de nuntă pentru vinul cel nou, și aceasta a fost pildă, poporul Meu cel pregătit de Mine pentru masa nunții, căci Eu nu fac cum face omul punând mai întâi vinul cel bun, ci numai după ce omul se curăță pentru nuntă, numai după aceea îi dau Eu lui vinul cel nou, unirea lui cu Mine, și ca să se cunoască rodul, tată, așa cum s-a cunoscut la nunta din Cana, de Mi i-am luat ucenici pe mire și pe mireasă și i-am scăpat pe ei de păcatul nunții și am făcut din ei templul nunții Mele, templul odihnei Mele, poporul Meu. Te îndemn pentru această pildă a nunții, tată, și pentru care Eu M-am dus la nuntă în Cana. Curățește-te, fiule, de tot ce nu-i frumos să faci înaintea Mea și înaintea fratelui tău, și numai apoi să iei din vinul cel nou, din vinul nunții Mele cu tine, pregătit acum, la sfârșit, ca să-l iau nou cu ucenicii Mei cei noi, ca și Paștele cel nou pregătit de ei. Amin.