Azi e zi de învățătură și de creștere a împărăției Mele în cei credincioși, căci Eu, Domnul, sunt învățătorul, iar poporul Meu cel de la gura izvorului Meu de cuvânt este cel ce învață de la Mine. Amin.
Pace ție, poporul Meu! Sunt Domnul și sunt învățătorul tău, fiule, căci vremea în care tu ești e vremea venirii Mele cuvânt pe pământ ca să-Mi întocmesc popor pregătit pentru taina arătării Mele a doua oară de la Tatăl la om. Leg vremea Mea cea de acum două mii de ani cu vremea Mea cea din zilele tale și te așez înaintea Mea ca să te învăț ceea ce poporul Israel n-a putut să învețe atunci din pricina îngâmfării și a invidiei. Venisem la el atunci ca să-l fac blând și smerit cu inima ca și pe Mine, și îl învățam cu iubire, dar el a părăsit învățătura Mea și s-a purtat după învățătura sa. L-am învățat pe el prin faptele Mele și M-am scris cu el pe pământ în mijlocul lui, și au rămas de mărturie lucrările Mele în mijlocul lui. în ziua aceasta de sărbătoare, pomenită azi pentru faptele vieții Mele, aduc aminte despre supunerea Mea cea de atunci, căci eram prunc, dar eram Fiul Treimii dumnezeiești, și M-au dus părinții la templu ca să Mă închine lui Dumnezeu ca pe unul întâi-născut, aducându-se pentru nașterea Mea jertfă de curățire.
O, în ziua aceasta ai de învățat darul credinței sfinte, poporul Meu, căci bătrânul Simeon, căruia prin Duhul i s-a vestit că va vedea pe Unsul Domnului, a fost îndemnat de Duhul să vină la templu chiar atunci când Eu am fost adus ca să fiu închinat lui Dumnezeu. Atunci bătrânul Simeon M-a luat în brațe, M-a binecuvântat și M-a vestit că au văzut ochii lui mântuirea vestită de Domnul în fața noroadelor, lumină spre lumina neamurilor și spre slava poporului Israel.
O, poporul Meu, Eu Mi-am așezat în mijlocul poporului Israel lumina venirii Mele, care era slava lui între popoare, dar necredința lui a fost nepăsarea lui. Am găsit însă în mijlocul lui pe dreptul Simeon și l-am ținut în viață pe acesta ani mulți, ca să Mă primească în brațe după nașterea Mea și să Mă mărturisească el că Eu sunt pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn de tăgadă. O, n-aveam atunci în Israel om drept care să fi crezut și să fi mărturisit venirea Mea în trup, și iată, am găsit credință într-un om bătrân de ani și l-am ținut pe acesta în viață ca să lucrez prin credința lui proorocie spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca să se poată împlini cele vestite despre Mine și despre Israel, și apoi să se găsească oameni să creadă că Eu, Cel luat în brațe de bătrânul Simeon, eram Mesia, trimisul Tatălui.
O, poporul Meu, cât de mult înseamnă la Dumnezeu și la oameni un om credincios, călăuzit de Duhul lui Dumnezeu! O, fiule, ce măreață este taina credinței! Adevăr adevărat am spus Eu, că cel ce nu se leapădă de sine nu poate să vină după Mine, nu poate să aibă credință și credincioșie. O, ce mare taină a vieții este să se dăruiască lui Dumnezeu omul! Atunci Duhul Sfânt îl călăuzește El pe acesta, și Domnul își face lucrarea Sa cu cel credincios pentru cei ce vor crede apoi în lucrările cele adevărate ale lui Dumnezeu. Așa am lucrat Eu, Domnul, și în zilele tale, poporul Meu de azi, și am avut, tată, inimi cu credință în ele și M-am mărit prin ele pe pământ pentru cei credincioși, dar am spus încă de acum două mii de ani, și așa am spus: «Când va veni Fiul Omului, când iarăși va veni, va mai găsi credință pe pământ?».
Voiesc să te deprind cu duioșenia, poporul Meu, căci acest dar e mare frumusețe cerească în inima omului credincios. Ea este căldura credinței sfinte și apoi flacăra ei. Pe ea aș vrea s-o semăn în oamenii care dau să se ridice spre slava lucrării Mele de azi cu tine, poporul Meu. Am dat la mulți darul și duhul duioșeniei după Mine și după tine, poporul Meu, și aceia se strâng cu duioșenie pe lângă izvorul Meu de cuvânt în sărbători și își dau hrană credinței lor și vieții lor cea cu credință. O, roagă-te să capeți această frumusețe, tu și toți cei ce vor căuta să înțeleagă ce înseamnă Dumnezeu pe pământ în oameni și cu oamenii, o, poporul Meu. Amin.
În această zi de duminică te învăț, Israele al neamului român, te învăț încă duhul duioșeniei, și te învăț și fața lui cea dușmană pe el, căci voiesc să te cresc cu lucrarea Duhului Sfânt, fiule. Îți amintesc pilda spusă de Mine despre fiul risipitor și despre fratele lui, care a rămas statornic lângă tatăl cel cu doi fii. O, poporul Meu, nu le plăcea cărturarilor și fariseilor duioșenia Mea pentru cei păcătoși, căci Eu le spuneam lor că oricine dintre ei care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu, căci sarea este bun lucru, dar dacă și ea se strică, cu ce vor mai putea s-o dreagă pe ea? Ea nu-și mai găsește rostul nici în pământ, nici în gunoi, ci este aruncată afară. O, și cine atunci asculta și avea urechi de auzit ca să audă de la Mine? Vameșii și păcătoșii, aceia stăteau în preajma Mea ca să asculte de la Mine, și eram văzut rău de farisei și de cărturari, care cârteau zicând că Eu primesc la Mine pe păcătoși și că stau cu ei la masă. Am vrut atunci să-i deprind cu duhul duioșeniei și le-am spus de cei doi frați, unul rătăcit, iar celălalt ascultător de tatăl său. Cel mai mic dintre ei și-a cerut partea de avere și s-a dus de dorul dezmierdărilor și s-a cheltuit pe sine și tot ce avea, până ce a rămas străin și flămând, și apoi a intrat în pocăință, căutând spre duioșenia tatălui său, care avea să-l salveze pe el de la pierzare. O, dacă fiul cel rătăcit nu s-ar fi întors la tatăl său, nici tatăl său nu s-ar fi întors spre el cu duioșenie, iar din aceasta tu trebuie să înveți lucrare mare, poporul Meu, și înțelepciune adâncă, tată. Omul trebuie să-L facă pe Dumnezeu să iasă în calea lui și să-l primească atunci când vine, atunci când el cade de la pieptul Lui și apoi iarăși vine aplecându-se cu inima spre Tatăl. Dar iată, mare învățătură să ia omul care aude de la Mine, căci păcatul invidiei se judecă din om cu Dumnezeu, și este păcat să facă așa omul. S-a supărat pe tatăl său feciorul lui cel mare când tatăl l-a primit la sine pe fiul cel pribeag de părinți și i-a dat înapoi cinstea de fiu. Tatăl însă a dat să-l învețe și să-l liniștească și i-a spus: «O, fiule, tu pururea ești cu mine, și toate ale mele sunt ale tale. Se cuvenea însă să ne bucurăm că fratele tău a înviat și s-a aflat, căci era mort și era pierdut».
O, nu e bună invidia, căci ea strică lucrarea milei și a duioșeniei și dă în lături puterea pocăinței de la cel ce se hrănește cu acest ucigător păcat. Eu sunt Cel ce judec pe om, și nu trebuie să facă aceasta omul.
O, voi, cei ce sunteți fii iubitori de Dumnezeu pe pământ, nu trebuie să faceți voi socoteala de felul cum lucrez Eu, căci această socoteală o fac Eu. O, feriți-vă de căderi din Dumnezeu, voi, fii iubitori de Dumnezeu! Eu stăteam la masă cu vameșii și cu păcătoșii, iar cei ce cârteau asupra Mea că fac acestea erau dintre farisei și erau dintre cărturari, erau dintre cei ce nu aveau duioșenie și milă așa cum aveam Eu de tot omul zdrobit de slăbiciuni ca să-i dau mila Mea și să-l fac să se scoale și să se facă fiu al lui Dumnezeu. Cel ce nu se bucură de un păcătos care se scoală să se întoarcă la pocăință, acela să vină să învețe ce înseamnă să se facă omul ucenic al lui Hristos, Care a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, iar pe cei drepți să-i învețe pocăința.
Eu, Domnul, sunt plin de milă și de duioșenie pentru omul umilit prin viața lui căzută și întind mâna după el, și te îndemn, poporul Meu, să fii și tu mântuitor ca și Mine, fiule, căci Eu despre aceste fapte te voi întreba când voi veni să văd ce lucrare a lucrat omul pe pământ. Cei ce sunt poporul Meu și cei ce se nasc de acum ca să fie ei apoi, toți să învețe de la Mine că păcatul invidiei are roadele lui, și după roadele lor se vor cunoaște cei ce fac acest păcat, căci aceia au duhul nemulțumirii, al cârtirii, al iubirii de sine, al dreptății de sine, al defăimării aproapelui, al gâlcevii, și au duhul semeției, de la care se naște minciuna.
Te învăț, poporul Meu, să fii ca Mine, blând și smerit cu inima, milos și duios cu cei ce se pocăiesc, și să fii plin de răbdare și de credință ca dreptul Simeon, care nu s-a îndoit că Acela pe Care L-a primit în brațe prunc ca să-L mărturisească n-ar fi fost Mesia, Mântuitorul oamenilor. Iată, așa se crede în Dumnezeu, ca dreptul Simeon. Amin.
O, să fie drept la suflet omul, și așa va avea el călăuză pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care are milă și duioșenie prin lucrarea Sa de peste om. Inima înfrântă și smerită este calea lui Dumnezeu spre om; ea nu cade de pe cale, căci Domnul o sprijinește pe ea. Eu pentru aceasta am venit pe pământ, poporul Meu. Am venit pentru cei blânzi și smeriți cu inima, pentru cei miloși și duioși cu duhul, pentru cei cu inimă de tată și de mamă pentru făptura cea căzută și neajutorată pe pământ, căci omul este căzut pe pământ între tâlhari de suflet. Cu duh milos și duios îmi așez mereu pe pământ cuvântul învierii omului, căci izvorul Meu de cuvânt este râul vieții, și îi dau omului să bea din el dacă el voiește să ia. Eu pentru aceasta M-am făcut cuvânt peste pământ, poporul Meu, și aceasta voiesc să lucrez Eu cu tine înaintea noroadelor. Păstrează-te, tată, în duh de credință ca să poți crede de la Dumnezeu, și apoi păstrează-te fără de păcat, căci păcatul invidiei pe Dumnezeu și pe cei asemenea Lui la milă și la duioșenie, acest păcat i-a căzut pe mulți din bărcuța Mea cea cu fii duioși în ea.
Duioșia să vă fie cerească, fiilor. Ea să fie cerească prin voi, iar voi să fiți cerești prin ea. Prin ea să credeți și să cunoașteți lucrările cele tainice ale lui Dumnezeu, căci așa se crede, fiilor. Prin ea să iubiți pe oameni pentru ei, nu pentru voi, și prin ea să iertați pentru voi, fiilor, căci cel ce iartă pe cel greșit lui, acela pentru el își face bine. Amin.
O, pace vouă, fiilor! M-am umplut de mângâiere și de bucuria cea de la ea că am putut să grăiesc vouă în zi de învățătură. Fiți fără de cârtire, iubitori de Dumnezeu și de frați, și aceasta vă va întări în veghe, fiilor. Cei frumoși la inimă și la cuget, aceia sunt cei ce știu să vegheze, iar Eu vă dau învățătură mereu, mereu, și Mă mângâi, Eu și cei din cer, când grăiesc vouă pe pământ. Nu e multă vorbirea Mea, ci e puțină, fiilor. Cuvântul Meu are în el viață și nu e multă viața, ci trebuie mai multă, și înmulțiți-o în voi de la cuvântul Meu, fiilor. Masa Mea cu voi e statul Meu pe pământ cu omul, e venirea Mea iarăși de la Tatăl la om. Amin.
Pace ție, poporul Meu! Eu sunt Domnul Iisus Hristos, învățătorul tău. Amin, amin, amin.