Eu bat în taină la poarta cuvântului Meu și găsesc trezie și Mă las cu mângâierea Mea ca să-Mi întăresc portița. E zi de serbare în poporul Meu, și Mă voi lăsa cu cuvânt peste Israel. E zi de veghe și de lucru peste poporul Meu.
Iar tu, puiule scump, copilă plăpândă, ia, tată, de la Mine mângâiere, că Eu mereu îți țes veșmânt de mângâiere, dar se ivesc de peste tot rozători, și nu-ți mai ține de cald veșmântul cel de mângâiere. O, ție îți este frig, și nu mai știe nimeni ce frig îți este ție, dar Eu știu mereu, mereu, și Mă zbat să-ți încălzesc puterea sufletului tău, că nu mai are cine, și rău Mă doare durerea ta și lacrima ta și căutarea ta după mângâiere. Ți-a slăbit puterea, tată, și am slăbit și Eu în tine, că nimeni n-a căutat să învețe bine cărarea Mea spre voi. Cărarea nebătută de mers abia se mai zărește de cărare, dar Eu nu pot să nu merg pe ea. Eu merg așa cum pot, dar merg. Dis-de-dimineață vin cu duhul mângâierii, cu zi de serbare, cu Ilie, proorocul Meu, și pun mâna Mea cerească pe creștetul copilului care este de la Mine dat ție, și voiesc să-i dau în taină cuvânt de bucurie și duh de bucurie.
O, copile scump, Eu, tată, te-am făcut scump prin naștere din cer, și te-am cuprins cu dragoste mare, fiule, și te-am învățat cărarea, și te-am așezat pe ea, și am pus în această copilă duh de dragoste, că dacă nu puneam, ea nu avea. Eu am pus, ca să-ți dau ție dragoste, și să te cuprind în ea și să te fac dragoste, copile scump, și am zis să fii copil, și așa ești trecut pe masa Mea. Te-am prins în brațe ca pe un copil mic, ca să stai copil mereu și să cauți mereu după Mine. Copilul când se face mare se desprinde de mama și de tata, dar pe tine te-am numit copil ca să nu te mai desprinzi de Mine și de dragostea Mea, ca să te am, tată. O, și te-am dat mângâiere acestei copile a Mea, și din iubire v-am dat putere ca să-Mi stați în lucrul Meu. Ce minunat e lucrul Meu, tată! Tu trebuie să înțelegi pe ce stă lucrul Meu din voi. V-am strâns în brațul Meu, o mânuță de inimi, și v-am dat lucru la masa Mea, și tu să fii credincios, tată, în cele ce am făcut Eu, că iată, încep să simt greul în lucru. Vin în zi de serbare și te ating pe creștet, și te atinge Ilie proorocul și te împuternicește cu duhul râvnei lui de Dumnezeu, și te învață iubirea. Vin spre tine, copile scump, vin în taină să-ți întăresc credința și iubirea. Te-am așezat să stai ca o iubire vie în viță și să vă dau de pildă la venirea Mea. O, nu te răci, nu sta altfel în viță, că nu am putere în viță fără hrana ei. Iubirea își are soții ei. E mare taină acest cuvânt, și nu cu oricine se încearcă iubirea. Iubirea își are soții ei, fiule. Ea e din cer, ea e sfântă, ea e copil. Iubirea e copil, fiule scump. Copilul e fără de vină când se naște din cer și când rămâne veșnic copil în iubire. O, nu fărâmița iubirea, ai grijă de ea, tată, să fie întreagă, că Eu ți-am spus că fără iubirea ta trage din greu carul în care-Mi port lucrarea Mea de azi. Eu vin și te alin, copile scump, și te serbez azi, că ești copilul Meu și ai numele proorocului Meu care-Mi gătește calea ca să vin a doua oară. Vin și îți aduc din nou darul iubirii și te întregesc în iubire, ca să lucrezi cu ea, ca să simți cu ea, ca să Mă mângâi tu pe Mine cu ea, cu iubirea ta de copil. Ți-am spus, tată, nu demult că n-am avut în poporul Meu pildă de copil. Nimeni n-a voit să fie copil. Toți cei pe care i-am avut în lucru s-au făcut mari, și cel mare știe să facă rele, fiule. Cel mare știe să întineze iubirea, dar copilul o ține curată, copilul are iubire de copil. Ține trează iubirea, copile scump, iubirea pe care am pus-o Eu în tine, și pune-o să crească, tată, și hrănește-Mă cu ea, că nu mai am putere în voi fără iubirea din voi. Eu te cuprind cu dumnezeirea Mea și îți dau din sânul Meu iubire. Ia, tată, ca să ai și ca să-Mi dai Mie. Ai grijă, copile scump, de lacrima care plânge pentru tine și după tine, că am slăbit în lucrul Meu. Tu erai odată flacără de iubire și Îmi pregăteam din ea lucrul Meu de azi, planul Meu de azi și de mâine și de veci, fiule. Tu ești o mlădiță răsădită de Mine. Stai în dragoste, copile scump, și mângâie-Mi lacrima care curge lângă tine, și dă-Mi putere, tată, ca să pot lucra lucrarea Mea peste pământ și să vă dau plata iubirii.
Sărutul Meu Mi-l las peste tine. Sărutul Meu cel sfânt să-ți aprindă flacăra iubirii. Eu te serbez și te mângâi cu Duhul Meu Cel Sfânt, și voi lucra cuvânt în zi de serbare peste Israel. Rămâi în iubire, și cu iubire să stai înaintea Mea. Rămâi în viță, copile al iubirii, că tu din iubire ești născut, din cer și din iubire, copile scump. În taină te cuprind, în binecuvântare te înfășor. Stai treaz, că așa voiesc să stai. Amin.
Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și sunt în cuvânt. Amin. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine. Amin. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.
Este scris în Scripturi taina veacurilor care s-au scurs de la venirea Mea cea văzută între oameni, de la nașterea Mea între oameni. Este scris în Scripturi că voi veni și Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Este scris în Scripturi că voi avea un popor care va sta înaintea Mea la cea de a doua venire a Mea.
Pace ție, poporul Meu chemat la pregătirea Mea pentru venirea Mea cea de acum! Pace ție, fiule Israele, căci poporul Meu se numește Israel, așa se numește de la Avraam și până în veci. Pace ție, poporul Meu, și stai sub cortul pregătirii, fiule Israele, și stai bine, copile scump, căci cununițele de mireasă nu se deosebesc între ele. Pace ție, mireasa Mea, poporul Meu mireasă! Mireasa are veșminte albe, și de aceea te-am născut din cer și din cuvânt, poporule, mireasa Mea, ca să fii mireasă curată înaintea venirii Mele.
Cobor cuvânt. Mă fac cuvânt în grădină, Mă fac praznic de serbare și de hrană pe masa Mea cu Israel și nuntesc cu zi de serbare și cu oaspeți cerești la serbare. Este scris că voi trimite pe Ilie proorocul mai înainte de venirea Mea cea de a doua ca să întoarcă pe fii spre părinți, și pe părinți spre fii, ca să cruț pe omul care se întoarce cu fața la Dumnezeu. Proorocul Ilie se uită cu Mine la tine, poporul Meu de azi, și se scutură peste tine cu duhul râvnei lui de Dumnezeu. El nimic n-a avut pe pământ, nimic, decât dragoste mare și râvnă mare pentru Mine și pentru împărăția Mea în om, în Israel, care era poporul Meu. Jertfa lui de preot ceresc pe pământ a avut mare putere, că mare este taina de preot al lui Dumnezeu. Jertfa lui adusă Mie ce a fost, măi Israele? Jertfa lui care a ars înaintea Mea a fost rugăciunea lui, care a coborât foc din cer ca ardere de tot. Pe altarul lui a ars rugăciunea lui, ardere de tot, și rugăciunea lui s-a făcut foc care a ars pe altarul lui, care a mistuit tot ce era pus înaintea Mea, ca semn al împlinirii rugăciunii lui și al credinței în Dumnezeul Cel adevărat.
O, poporul Meu, să nu te temi de proorocii mincinoși de azi, să nu te temi. Proorocul Ilie este peste tine și lucrează râvnă în tine, lucrează mai mult decât a lucrat atunci peste Israel. Râvna lui a avut putere mare, iar credința lui a biruit pe proorocii mincinoși. Era Ilie singurul prooroc al lui Dumnezeu. Erau mulți prooroci în jurul lui, erau patru sute și peste patru sute și încă patru sute, și el era singur prooroc înaintea Mea și în numele Meu în Israel, și a biruit împărați și prooroci, și mare a fost lucrarea Mea în el, dar mare a fost puterea rugăciunii lui. Nu vițelul care a fost pus peste altarul lui, ci rugăciunea lui a fost arderea de tot înaintea Mea. Vițel a avut și altarul proorocilor mincinoși, dar Eu nu voiesc arderile de tot, ci voiesc duh de credință, duh de rugăciune, duh de lucrare a omului cu Mine, Domnul Cel adevărat dintre dumnezei. De aceea am spus lui Israel: «Să nu ai, Israele, alți dumnezei afară de Mine». Așa spun și azi, și te hrănesc, poporul Meu, cu adevăr din Mine, ca să fii tu adevărul Meu între oameni, căci oamenii, fiule, au o mulțime de dumnezei, dar tu să lucrezi, tată, cu duhul și puterea lui Ilie, să lucrezi și iar să lucrezi, ca să știe tot omul că nu este Dumnezeu afară de Mine. Te îndemn mereu la duh de rugăciune. Mereu vin și te îndemn să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, ca să rodească rugăciunea ta, fiule din Israel, să rodească așa cum a rodit rugăciunea lui Ilie, care a coborât foc din cer, ca semn al Dumnezeului Cel adevărat.
O, poporul Meu, sunt în serbare cu tine și cinstim pe proorocul Ilie și rugăciunea lui. Oamenii erau urâți de tot înaintea Mea, și Ilie proorocul a voit să-i întoarcă cu fața spre Mine, ca să le dau frumusețe feței oamenilor. Mă strecor adeseori printre voi, copiii Mei, și Mă las cu tainele cuvântului Meu, cu pildele vieții, fiilor, căci am cărare prin mijlocul lui Israel. Omul e urât de tot înaintea Mea, și nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât. Tot omul se uită în oglindă, dar se uită să se vadă cât e de frumos, ca să se vadă cum poate fi frumos, dar nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea. Se uită în oglindă omul, ca să se vadă cum îi stă cu dumnezeii lui, cu plăcerile lui, cu împărăția lui, și omul nu-I mai slujește Dumnezeului Cel adevărat. Numai dumnezei mincinoși peste tot, numai minciună peste om, și proorocul Ilie merge pe pământ și dărâmă mereu altarele lui Baal, și Baal cu fiii lui ridică alte altare, și fumul de pe altarele lor înăbușe pe cei din cer și pe cei de pe pământ care sunt din cer, și nimeni nu se mai uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea.
Israele, copil frumos, să fii, tată, frumos, că de aceea îți spun copil frumos, ca să fii frumos înaintea Mea. Eu sunt pilda Omului Cel nou, venit din cer pe pământ, ca să se uite la Mine tot omul care vrea să fie din cer, care vrea să fie frumos și curat ca cerul. Eu sunt oglinda ta, Israele, copil frumos, copil înfrumusețat cu darurile Duhului Sfânt, venite la tine cu Mine. Să nu te uiți, copile frumos, să nu te uiți nici cu gândul, nici cu privirea la dumnezeii cei vopsiți. Să nu te uiți, că îți strici frumusețea dacă te uiți, îți strici privirea și vederea ei dacă te uiți, îți strici firea dumnezeiască pe care o am Eu mereu peste tine, o strici dacă te uiți la vremea cea vopsită de azi. Tu să fii copil curat, copil primenit de Duhul Sfânt, și să stai în Duhul Sfânt, că nimeni nu mai stă în Duhul Sfânt înaintea Mea.
O, poporul Meu, o, fiule scump, Mă uit mereu în tine, Mă uit cu mulți ochi și văd dumnezeii străini cum năvălesc ca să te abată de la Duhul Sfânt al curățeniei, dar tu ai armă tare și cerească, și să n-o lași din mână de când te scoli și până te culci, și de când te culci și până iar te scoli din așternutul trupului tău. Vremea e vopsită și îți face cu ochiul de peste tot, și dă năvală de peste tot și își arată păcatele ei, dar tu să fii copilul Meu, copilul Tatălui Meu, și să strigi la El mereu, că iată ce te învăț Eu pe tine, ca să ia și omul cel fără de cărare, să ia învățătură de curățenie și de sfințenie, căci cu luptă se menține sfințenia, cu curățenia se face curățenie.
Fiule scump, când vezi că vremea de azi dă să te abată de la cele sfinte, când ea dă să-ți murdărească simțurile cu privirile ei păcătoase, cu cântecele ei de vrajă, cu marfa ei cea otrăvită, o, fiule, când păcatul trage spre tine să te facă să guști din mizeria lui, din gustul lui cel stricător de sfințenie, tu să te scoli atunci și să zici:
Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău, și să fie voia Ta și împărăția Ta pe pământ ca și în cer, Tată. Și ne dă pâinea Ta cea spre viață, și ne dă iertare, și ne ajută să fim și noi iertători, și nu ne lăsa să alunecăm în ispită, și fii izbăvitorul nostru, Tată, și ne scapă de cursa celui rău și de fața lui și de lucrarea lui cea pierzătoare de suflet și de trup. O, Tată, curățește-ne simțurile și pune îngeri tari în porțile simțurilor noastre, că vremea e năvălitoare, Tată, și caută la porțile simțurilor noastre. O, Tată, fă-ne să fim copii, ca să ne dai împărăția cerurilor. Fă-ne să fim curați, ca să avem Duh Sfânt, să Te avem pe Tine, și să se teamă de locul Tău din noi tot duhul cel stricător de om, care a făcut omul urât înaintea Ta. Și ne dă nouă hăinuța harului, ca să fim neam sfânt înaintea Ta. Amin.
Fiule, fiule, așa să faci când ai de biruit răul care vine spre tine, spre inima ta, spre gândul tău; să te ridici cu îndrăzneală și să zici rugăciunea Tatăl nostru până ce răul slăbește și se duce dinaintea ta. Așa să faci, ca să nu intre răul în tine, să nu intre prin nici o portiță, fiule scump. Nu te gândi să nu-L amesteci pe Dumnezeu în răul care vine spre tine, ci ia-L pe Domnul cu îndrăzneală și zi cu limba și cu inima până ce Tatăl Se face biruitor răului care vine să te mânjească pe tine. Te învăț pe tine, fiule din Israel, ca să știe și omul care se luptă să se scoale spre Mine și nu poate în fața biruinței răului. Ia-L pe Tatăl în tine și nu lua răul în tine, nu-l lăsa să intre. Stai în brațul Tatălui tău, Israele, poporul Meu, fiul Meu de azi. Să rămână păcatul mort la ușa ta, și tu să stai viu înaintea Mea. Așa să facă tot omul care caută cu Dumnezeu și cu mântuirea de la Dumnezeu. Vorbesc cu tine, poporul Meu, ca să știe și omul cel fără de cărare că duhul cel lucrător al proorocului Ilie strigă să se întoarcă omul spre Dumnezeu și să se facă fiu al lui Dumnezeu prin credință și prin stăruință.
M-am lăsat în grădină, Mă fac cuvânt în grădină, ca să ia Israel hrană caldă și să se mângâie cu Duhul Sfânt, Care curge peste grădină. Azi e zi de sfat ceresc, de lucrare a sfatului lui Israel. Am rostit cuvânt să se adune cei peste zeci, cei peste cincizeci, cei peste sute, ca să privesc cu ei peste mersul lui Israel și ca să îngrijim cărarea lui Israel, să vedem bine dacă este vreun spin de smuls din semănătură, vreo greșeală de îndreptat, vreo veghe de întărit mai mult, vreo nepotrivire de pus pe potriva lucrului Meu de azi, vreo ascultare de întărit și de împlinit, căci duhul și puterea lui Ilie proorocul se desăvârșește cu pace și cu orânduială peste Israel.
Fiilor din grădină, mergem în mijlocul lui Israel. Eu voi fi în sfatul lui Israel și vom lucra lumină, ca să se vadă tot mai bine calea, iar poporul Meu să se împuternicească în duhul rugăciunii cea cu rod viu, așa cum a fost rugăciunea lui Ilie, proorocul Meu. Vom sta în sfat ceresc, ca să învețe străjerii poporului Meu, și să ia apoi oile învățătură de la străjeri.
E toată lumea sub povara păcatului, și Eu cobor din cer ajutor și strigare și cărare pentru omul care vrea să găsească și el cărarea. Păcatul cel mort prinde viață peste tot. Păcatul cel viu ține în viața lui mulțime de suflete, și n-are cine să-l învețe pe om. Omul bisericii s-a ascuns de cuvântul Meu care curge din tronul Meu peste pământ. Scormone omul bisericii, scormone cu făcliile lui ca să vadă dacă cineva din biserica lui se ridică să stea în taina cea de azi a bisericii cea vie, care vine cu cuvântul Meu peste lume. Ca și iudeii de demult care căutau pe cei ce credeau în taină în Hristos, așa și azi, omul bisericii scormone în casa lui să dea afară pe cei ce se îndreaptă spre lucrarea de nou Ierusalim peste biserică. Omul bisericii nu vrea să se îndrepte spre lucrare de om nou, de om edenic. Omul bisericii din lume slujește la tot felul de dumnezei, și nu se ridică spre sfințenie în biserică. A dat de la el calea cea adevărată și a rămas fariseu omul bisericii, și nu se scoală spre pocăință. Eu strig mereu la el, dar el nu se scoală, că nu mai poate; nu poate, că se teme de sfințenie; nu poate, că n-are frică de Dumnezeu. Stă nepăsător omul bisericii, trăiește ca lumea și mai urât ca lumea, că se mai și ascunde sub haină sfințită, și omul nu mai știe pe unde este calea.
Venirea Mea în cuvânt, lucrarea Mea de pregătire i-a prins pe toți nepregătiți, aidoma ca în vremea lui Noe, și nici azi nu crede nimeni pe Noe, ca și atunci. Dar Eu am venit și am lăsat loc și vreme pentru har, ca și atunci, aidoma ca pe vremea lui Noe. E vremea harului, dar omul bisericii din lume face fum, ca să nu se vadă Dumnezeu în lucrarea cea de nou Ierusalim, ieșită din mijlocul bisericii, ieșită ca un foc care să mistuie tot ce este uscat și stricat, și să-și facă loc cele vii și veșnic vii înaintea Mea. Omul cu viață păcătoasă nu iubește cuvântul Meu și viața care vine din el, și de aceea omul bisericii de azi nu se poate ridica să se facă plăcut Mie, să aducă pocăință înaintea Mea.
Poporul Meu, tu să înveți de la Mine și pe omul bisericii care te caută pe tine, că iată, vine pe furiș și te caută, că iudeului îi e frică de iudeu, și se ascunde iudeul care caută după Hristos Cuvântul. Învață, tată, pe omul bisericii care caută scăpare de la Mine prin tine, că mai e puțină vreme, și le voi da la aceștia putere de mărturisire a cuvântului Meu cel venit din cer pentru pregătirea cărării pe care Eu vin, căci timpul e pe sfârșite.
Tu, poporul Meu, în rugăciune să nu slăbești, în sfințenie să nu te pripești, că mare va fi biruința Mea prin rugăciunea și prin sfințenia ta. Tu, poporul Meu, să te întărești în credința venirii Fiului lui Dumnezeu, după cum Eu am cuvântat prin Scripturi, și vor cădea sub acest munte mulțime de noroade care vor veni și vor căuta să se acopere cu acoperământul acestui munte, căci lucrarea de nou Ierusalim a cuvântului Meu va prinde sub ea pe tot iudeul și pe tot elinul și pe tot neamul care va căuta mântuire prin sfințenie și prin iubire de sfințenie. Tu ești mic, poporul Meu, dar puterea lucrării Mele e mare, fiule, e munte înalt lucrarea Mea cu tine, e legea sfințeniei spre care va curge mulțime de noroade ca să învețe legile sfințeniei și viață de veac nou între cer și pământ, fiindcă Eu vin să dobor pe cel din urmă vrăjmaș, ca să poată vedea omul calea, fiilor. Biserica nu va mai fi o minciună, și va fi biserică sfântă, cu slujitori sfinți și curați și plăcuți Mie, iar turma se va deprinde să asculte glasul păstorului, așa cum tu, poporul Meu, asculți glasul Meu și păzești cuvântul Meu întru legile sfințeniei. Eu Mă voi arăta cu slava Mea, și omul bisericii nu va mai minți pe Dumnezeu. Eu Mă întorc ca să împlinesc Scripturile, și omul bisericii nu crede în Scripturi și nu Mă primește.
O, poporul Meu cel mic, n-am ce face cu cei mari. Omul mare stă în duhul lui. Omul mare face rele, dar cel mic stă ca pruncul, stă cum cere Domnul, căci Eu sunt Cel ce am grăit: «Dacă nu veți fi ca pruncii, nu veți fi cu împărăția cerurilor».
Omul vrea carne, nu vrea cerul. Omul zice că Ilie proorocul a mâncat carne și s-a dus la cer. Dar tu, omule care spui așa, tu nu știi de unde a mâncat și ce fel de carne a mâncat Ilie prin corbii Mei. Omul se rătăcește cu Scripturile în mână și nu caută în ele mântuirea, nu caută să se uite bine în oglindă. Eu vreau să-i dau omului înapoi viața, și omul nu caută spre Mine, dar am ieșit Eu spre el, și să stai, poporul Meu, să stai bine în lucrul tău cu Mine, că am, tată, de împlinit cu tine cele din urmă Scripturi. Israele, Israele, să crezi, fiule, în Scripturi, că nimic străin n-am adăugat azi ție prin învățătura Mea cea proaspătă, nimic în afară de cele scrise în Scripturi.
Israele, să stai în lucrare de om nou, să stai cu Mine în tine și să nu te lași prins de grijile tale cele pentru viață. Am Eu grijă, fiule, numai tu să nu Mă superi, tată. Să Mă asculți, poporul Meu, și să stai curat la masa Mea, curat și neamestecat, că mereu te-am învățat să te deosebești cu Mine, fiule din Israel, dar nu pentru două, trei zile, ci până la venirea Mea. Îi este dor cerului să facă popas pe pământ, căci toți sfinții sunt vii și dornici să vină cu Mine, că Eu vin cu zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi.
Grăiesc vouă, fiilor străjeri peste Israel. Vegheați cu veghe sfântă, să nu stea poporul Meu în voile lui. Nu așa se stă cu Mine, și să stea poporul Meu cu Mine în voile Mele și nu altfel. Fiilor străjeri, adunați-vă mereu în sfat ceresc și cercetați mersul lui Israel și stați bine peste Israel în numele Meu, și stați cerește peste poporul Meu. Eu așa am spus: «Pe cel pe care voi nu-l cunoașteți nici Eu nu-l cunosc». Cine se ascunde în el, acela nu este cu voi, acela nu este cu Mine. Cine se ascunde, acela are ce ascunde, acela nu este curat și nu iubește pe Dumnezeu. Aveți grijă de mersul poporului Meu. Aveți grijă cum împărțiți viața cuvântului Meu la cei ce vin spre cuvântul Meu. Aveți grijă mare cu cei ce au plecat și care dau să vină iar, că aceia nu sunt curați. Aveți grijă, tată, că se încearcă spărturi în zid. Cel ce a plecat, să stea la locul lui. Dacă vedeți că dă să vină înapoi, să-i spuneți să stea la locul lui întru pocăință, că Eu de lucru nu-i dau nimic unuia ca acela, ci să stea la locul lui întru pocăință până la venirea Mea și să nu forțeze intrarea lui în poporul Meu.
O, fiilor străjeri, voiesc să fiți una cu toții în lucru și să fiți bine atenți cu cei ce încearcă să facă spărturi pentru intrat. Mă uit bine și văd locuri șubrede pe unde dau să intre înăuntru cei ce au întinat numele lucrării Mele. Aceia dacă vor să se scoale spre pocăință, să stea liniștiți întru pocăință, așa să le spuneți. Eu cu unii ca aceia nu Mă pot sprijini întru nimic. Voi fiți atenți, voi fiți veghetori pentru turma cea care stă cu Mine în ascultare și în sfințenie de duh și de trup. Stați în mare orânduială, stați bine, fiilor, ca atunci când Stăpânul este așteptat să Se întoarcă. Amin.
E zi de serbare cerească în Israel. E zi de sfat pentru veghea cea bună peste poporul Meu. O, Israele, să te lași, fiule, sub veghe, să iubești veghea peste tine, căci cel ce nu are veghetor lângă el, acela este încercat de orice fel de vrăjmaș cu față ascunsă. Israele fiule, să stai în lumină, copile Israele. Să nu lucrezi, tată, la întuneric, că Eu descopăr în sfatul lui Israel mersul poporului Meu și pun străjerii la veghe mare peste tine, Israele. Iubește lumina, copile scump, și stai sub razele ei, căci Domnul Dumnezeul tău este lumina ta. Eu, Domnul, luminez prin întuneric, și cu tine vreau să merg și să fac din întuneric lumină, popor al luminii Mele. Amin, amin, amin.