3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

Amin, amin zic vouă, celor ce căutați după Dumnezeu așa cum știți voi pe cărări lăturalnice, care nu duc nicăieri, opriți-vă și ascultați! De două mii de ani aștept pocăința celor căzuți din dreapta credință, o, și trebuie umilință multă pentru cei căzuți în robia păcatului și a despărțirii de Dumnezeu, și trebuie cap întors spre cer pentru cei greșiți și pribegi în Babilonul cel de peste tot, căci pilda proorocului Daniel grăiește deslușit când el a mărturisit în robia Babilonului păcatele lui și ale strămoșilor lui, umilindu-se pentru el și pentru ei ca să atragă mila lui Dumnezeu peste cei rămași sub pedeapsă și robie după vremi de neascultare de Dumnezeu.

O, nu mai vin spre cer rugăciuni de așa fel, nu mai vin. Nu se mai vede îndreptare prin pocăință ca în vremea primilor creștini când era umilință și căință și când vorbeau ei despre greșelile lor când se întâlneau pentru cercetare. La fel și sfinții, își arătau greșelile lor în rugăciuni spre cer și se rugau pentru iertarea lor și a celor de dinaintea lor, dar azi mai vorbesc așa creștinii? Mai au ei grijă să se vindece unii pe alții de greșeli? O, nu mai au niciun rod întâlnirile frățești și bisericești, și nu folosesc dacă nu se urmărește vindecarea de greșelile care îi despart pe ei de Dumnezeu.

Voi, fii creștini ai turmei ortodoxe, nimic să nu vă fie mai mult în îndeletnicirile voastre ca și strângerea frățească pentru curățirea și iertarea greșelilor pe care ca niște oameni le săvârșiți în zilele voastre pe pământ cu lucrul, cu cuvântul și cu mintea mai ales, în care voi vă pitiți cu cele rău lucrate de voi înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie duh de rugăciune între tine și Dumnezeu, iubite creștin, o, și nu te mulțumi că-ți faci pravila creștinească dacă n-ai duh de rugăciune statornică pentru neclătinare, pentru legătura duhului tău cu Duhul Meu, că numai așa diavolul cel dușman nu poate asupra vieții tale, căci este dat de gol.

O, nu asculta de la diavol. Ascultă numai de la Dumnezeu, Care te păstorește spre sfințenie, căci diavolul dă târcoale să te prindă în neascultare și să te arunce în necredință față de cuvântul Meu de Păstor, căci vin din cer și te păstoresc, fiule creștin. Vă învață rugăciunile sfinților cât se umileau, cât de păcătoși se credeau și cât cereau mila Mea pentru ei, fiilor.
O, iubiți privegherea și rugați-vă mereu, voi, fii creștini păstoriți de cuvântul Meu cel din vremea Mea cu voi! Iubiți doar somnul cel de la Dumnezeu, nu cel de la voi, o, fiilor.

Zadarnic vă treziți dimineața și vă culcați târziu dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiților, așa este scris, iar ce este mai mult este de la diavol, este de la trup, și vă ține departe de Dumnezeu și de sfinții Lui. De aceea privegheați și rugați-vă, și numai așa ispita se depărtează și vă păziți de ea, numai să credeți ceea ce vă spun Eu vouă.

Și acum, iată, iarăși vin după tine, omule, căci tu nu te întorci spre Mine ca să scapi din mâna lui satana care te-a scos din rai ca să faci voia lui, o, și Mi-e dor să-l biruiesc pe satana și să te smulg de la el, precum scrie în Scripturi să vin și să împlinesc venirea Mea și cer nou și pământ nou și Ierusalim nou și om nou pentru aceste toate taine mari ale facerii și ale veșniciei care așteaptă venirea ei pe pământ la oameni odată cu slava venirii zilei Domnului, precum este scris, iar tu, omule, o, nu dai să te întorci și să întâmpini cu credință aceste mari împliniri, cu care Eu biruiesc pe satana ca să nu mai găsească loc pentru el, și iată, trebuia să vină Domnul, omule, și trebuia să aducă cu El aceste împliniri rostite demult că vor veni și se vor așeza pe pământ între oameni.

Iată, mintea celor ce M-au părăsit și s-au dus în lume nu Mă mai găsește în acest cuvânt, și de aceea caută peste tot și dau tot timpul cu bobii și sunt neliniștiți să facă ei placul lui satana, care îi flutură de pe un drum pe altul și le înfundă toate cărările pe care dau să umble și să caute puteri și proptele pentru necredința lor, o, dar cum puteți voi să uitați atâta de ușor că istoria cea scrisă a cuvântului Meu vă are cuprinsă în ea cu toți anii petrecuți lângă Mine și mărturisește vremea voastră pe cale cu Mine și cu poporul cuvântului Meu. Iar dacă vreți să dau să deschid la vedere această istorie, ea vă arată mărturisitori ai cuvântului Meu, o, și aceasta este cea mai grea judecată a voastră față în față cu rătăcirea în care stați acum printre morții lumii, printre vrăjitori și ghicitori, printre antichriști îmbrăcați cu veșminte sfinte ca să pară și să fie știuți păstori ai oilor Mele, când ei au ștampila pe frunte și pe acte în regulă ca antichriști, ca trădători, ca prigonitori ai Mei, ca hoți de suflete, arătându-se îngrijitori de turme, dar faptele lor le știți voi? O, nu le știți, dar le știu Eu, și nu pot să iau din mâinile lor nimic pentru Mine, căci sunt mincinoși și vă mint și pe voi ca și pe mulți ca voi, și sunt antichriști cu voi lângă ei, căci acest cuvânt este Iisus Hristos, pe Care voi dați să-L scoateți mincinos ca și cei de acum două mii de ani, și care au rămas rușinați, căci Hristosul Cel răstignit de ei a înviat față în față cu antichriștii de atunci, care spuneau că nu sunt Eu, așa cum spuneți și voi acum despre cuvântul Meu care grăiește de șaptezeci de ani pe vreme de întuneric și de prigoană și n-a tăcut și nu tace, ci taie minciuna și se supără antichrist și scoate și el arme când Eu nu tac, și iată, v-ați făcut slujbașii lui împotriva Mea, voi, care ați fost cuprinși în iubirea acestui cuvânt

O, fiilor rătăciți și rătăcitori, ați omorât în voi iubirea cea pentru Mine, și din care vă plămădisem și pe voi când ați bătut să intrați și voi la masa mângâierii Mele. V-ați vândut mintea răului din ea, vă credeți deștepți când umblați după oameni care fac minuni, bieții de voi, o, și uitați că minunile sunt pentru cei necredincioși, nu pentru cei credincioși, căci scris este cuvântul Meu care vă spune: «Cel ce-și câștigă viața, acela și-o va pierde, iar cel care o pierde pentru numele Meu, acela o va câștiga».

Iar și iar dau să povățuiesc pe cei fugiți de la Mine și le spun lor: Fiți cuminți dacă ați fugit! Vine vremea să mărturisească ea însăși timpul vostru de lângă Mine, de lângă acest cuvânt de dor al Meu după om. Sunt Mielul lui Dumnezeu și sunt Cel ce biruiește. Să nu credeți că loviți pe cei care v-au fost cândva frați de credință și de iubire sfântă. Lupta voastră este împotriva Mea și dați în Mine, în Mielul lui Dumnezeu, căci Eu sunt acest cuvânt. Iar pe cei care îi citiți și îi știți sfinți ai bisericii lui Hristos, lăsați-i în pace întru odihna lor, nu mai faceți din ei arme cu care să loviți în cuvântul Meu citind din cuvintele lor ca să defăimați adevărul cuvântului Meu. Iată, v-ați pierdut credința, și odată cu ea și iubirea și mintea și frica de Dumnezeu, o, și ați slăbit de tot lucrarea îngerului, care ar fi să vă facă ocrotire, dar în jurul vostru stau lanț numai duhuri străine de Dumnezeu și numai îngâmfarea care vă hrănește cu rătăcirea ei, iar spinii pe care dați să-i înfigeți pe fruntea Mea vor fi martori pentru Mine între Mine și voi, o, și de aceea vă îndemn cu milă: Fiți cuminți! Ați căzut mai rău decât fiul risipitor care pleacă și cheltuie bogăția tatălui său, căci voi loviți în Mine, fiilor neveghetori pentru voi.

Grăiesc mult, și tot mai mult dau să mângâi mult și dau să-l învăț pe om să-Mi dea în el înviere și să semene cu Mine apoi în cuvânt și în faptă, după șapte mii de ani și mai bine de la despărțirea lui de Mine și de dragostea Mea cea dintâi, cea de la început pentru el. Sunt plin de dor și de nerăbdare după dragostea Mea cea dintâi, și pe cât de mare Îmi este nerăbdarea, la fel de mare Îmi este răbdarea, căci sunt Dumnezeul dragostei, cuvântul dragostei sunt.

Mi-am arătat dorul și suspinul Meu după tine acum două mii de ani, omule, pribeagule de cer cu pașii tăi pe pământ. Am venit atunci după tine ca să Mă fac cunoscut de Făcător și Dumnezeu al tău. Tu însă iarăși te-ai ascuns de Mine și ai jucat bine și ai spus că nu sunt Eu. Umilința ta cea de la păcat te-a rușinat atunci, și te-ai ascuns cu ea și ai lucrat pe față neumilința și ai spus că nu sunt Eu, și ai rămas de partea păcatului.

Am venit în zadar după tine, căci tu ai spus că nu am venit. De șapte mii de ani neascultarea ta te dă în mâna diavolului, care stă la pândă pe urma ta și te pârăște înaintea Mea și te crede al lui. Cea mai mică neascultare te trage de lângă Mine de partea lui, și aceasta înseamnă statul tău în neascultare de șapte mii de ani, iar tu ar fi să înțelegi și să vezi bine viclenia dușmanului tău și să știi al cui ești, căci el știe că ești al lui, iar Eu că ești al Meu căci Eu te-am zidit, și de aceea cu nerăbdare și cu dor umblu pe urma ta de atâta timp, și tu încă nu dai să știi al cui ești.

— Vin după om, de aceea vin pe pământ, și stau învăluit în cuvânt.

Vin după tine, omule care cauți, și nu găsești dacă nu ai înăuntrul tău ceea ce cauți. O, nu te teme. Am venit să-ți dau înțelepciune din cer ca să știi, că altfel nimic nu vei ști vreodată. Am venit să te iert. Am venit iarăși de la Tatăl ca să-ți dau iarăși iertare și înviere. Mi-e dor de tine, de aceea am venit. Nu ca să te cert pentru păcatele tale, nu de aceea am venit. Am venit să-ți spun de iubire și să-ți spun să Mă iubești cum te iubesc Eu, și să te faci sfânt cum sunt Eu, și ca să poți cu Mine. Voiesc să fii harnic ca să-ți pot da har. O, ai grijă, timpul trece, ai grijă! Te aștept să-Mi deschizi ca să intru și să nu mai plec, iar tu ai nevoie de Dumnezeu.

În duh de Bobotează te cuprind. Învață umilința Mea, că n-ai de unde să înveți de pe pământ, iar Eu vin din cer și vin cu înnoirea, care este scrisă să se ivescă și să-și arate frumusețea ei toată, și toate pentru tine, omule, pentru că Mi-e dor de Mine cu tine.

O, nu se poate cu jumătatea slujire, omule! Nici la doi stăpâni de pe pământ nu te poți împărți cu slujirea fără să-i dezamăgești, și trebuie să alegi pe unul din ei. Tot așa este și când dai să crezi că poți sluji și lui Dumnezeu și lui satana. O, acești doi stăpâni sunt vrăjmași între ei. Puteai tu să slujești împărțit?

Iată, mintea omului nu mai are loc în ea pentru Dumnezeu, căci nu stă Domnul cu amestecătură și pleacă și rămâne omul să slujească vrăjmașului lui Dumnezeu și al său.

O, nu mai poți cu Dumnezeu, omule. Te păcălește duhul lumii clipă de clipă și nu mai ești liber de sub acest duh, care stă la cârma minții tale și te trage la stânga, iar lumea este vrăjmașa lui Dumnezeu și a omului și poftește după om, după mintea lui, după trupul lui, după ochii lui, după duhul lui, după timpul lui, iar omul nu ascultă de strigarea Mea după el și nu poate să scape de stăpânul pe care-l slujește împotriva vieții lui cea de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Merge satana la pas cu omul de dimineața și până seara și îi conduce mersul și mintea. O, așa s-au pierdut atâția fii și fiice, toți înșelați de satana în urma strigării Mele cu cuvântul cel de șaptezeci de ani, și iată, se descoperă pic cu pic împlinirile cuvântului Meu și ies din taină, o, și nu este cine să se aleagă cu totul de partea venirii Mele cu slavă văzută, căci omul este împărțit, iar mintea lui nu are alegere, nu are pe Domnul de povață și de putere ca să poată de partea izbăvirii lui față de cele ce vin să încerce pe cei de pe pământ.

Omule, Mă auzi? Călătoresc odată cu călătoria ta, odată cu mersul tău. O, ce bine Mi-ar fi fost Mie cu tine și ce bine ți-ar fi fost ție cu Mine dacă nu te-ai fi ridicat, dacă n-ai fi căutat să ai dorințe! Ai de la Dumnezeu tot ce-ți trebuie ca să-L urmezi ca un ucenic și ca să-L iubești pe Cel ce te iubește și-ți poartă de grijă. Tu însă nu poți fără dorințe ca să ți le împlinești apoi. O, vezi tu ce rău îți faci cu duhul nemulțumirii tale? Iată, nemulțumirea este păcatul care te-a despărțit de casa ta cea dintâi când te-ai ridicat spre dorințe și ai pierdut raiul. Dorințele sunt duhul trufiei, și acest păcat nu are nimic în Mine și te ține departe de Făcătorul tău, de voia Sa.

Toată facerea este mulțumită și cere de la Mine cu rugăciune pentru ea, iar rugăciunea este înțelepciunea iubirii care se supune. O, caută și tu prin rugăciune, caută, omule, ca să ajungi și tu să înțelegi și să cauți ceea ce îți ajută umilința, adică pe Hristos în tine, pe Cel ce-ți dă viață ca să ai, și este Domnul plin de umilința iubirii.

Iubirea înseamnă Duhul Sfânt și insuflarea Lui, darul prin care lucrează Dumnezeu între oameni. Păsările și animalele și toate ființele cu suflet viu au acest dar, și prin el își conduc pașii și bucuriile și greutățile care le încearcă iubirea și mersul spre locul odihnei lor, spre Făcătorul lor. Omul însă își folosește mintea, o, și nu poate insuflarea Duhului Sfânt să treacă în față și să-l călăuzească pe om, căci Duhul Sfânt Își găsește sălaș și lucrare doar în cel ce se leapădă de sine pentru Dumnezeu sau pentru aproapele său, cu care lucrează Dumnezeu pentru el. Când însă omul ia din sine îndemn, când el se desparte de Dumnezeu pentru voia sa însăși, el nu mai este călăuzit de insuflarea Duhului Sfânt, de vreme ce nu poate de partea Duhului Sfânt.

A fost multă aplecare din partea Mea cu omul care nu poate altfel, dar lipsa rodului a hrănit lipsa de dragoste a celor ce doar veneau și nu creșteau, căci ei așteptau împliniri ca să creadă, o, și așa se întâmplă de șapte mii de ani cu omul pe pământ.

O, omule, dacă truda ta nu-ți ajută mântuirea, ia de la Mine povață, căci timpul tău trece fără de rod. Adu-ți aminte de povața lui Ioan Botezătorul dată celor ce căutau mântuirea lor și le spunea Ioan: «Pocăiți-vă și faceți roade vrednice de pocăință, căci s-a apropiat de voi împărăția cerurilor!» Dar împărăția cerurilor a venit și s-a împlinit pe pământ fără ca oamenii să înțeleagă, o, și multe cuvinte cerești s-au împlinit fără să vadă oamenii împlinirea lor, de vreme ce ei nu erau vrednici de Dumnezeu, așa cum nici poporul lui Israel peste care au fost așezate atâtea cuvinte pentru mari împliniri nu le-a văzut împlinirea, căci el n-a dat să se facă vrednic de daruri mari, și a pierdut împlinirile care au dat să-i așeze pe ei întru ele, o, și tot așa va fi cu toate ale Domnului dacă oamenii nu vor fi vrednici de ele, căci lucrarea Duhului Sfânt nu trage clopotul, ci lucrează tainic numai pentru ai Săi, numai cu ei ca în toate vremile lucrărilor Sale pe pământ între oameni.

În zile de praznic de naștere te învăț, omule, să iubești raiul și să-l porți după tine oriunde mergi, căci din lături te atacă lupii flămânzi de tine și nu-i vezi și nu-i știi, căci totul este tainic și bine acoperit ca nu cumva să pricepi și să scapi din laț. Ia cu tine raiul, ca să fugă de tine lupii și să-ți cureți calea și să porți rod și să-l duci cu tine pentru răsplată dacă vei lucra. Raiul este statul tău cu Dumnezeu, mersul tău cu El și cu îngerii însoțitori Lui, căci mirosul de lup se depărtează și vin îngerii lui Dumnezeu să te ajute să mergi și să iubești ca Dumnezeu.

Învățătură de naștere am lăsat în carte în ziua aceasta la masa Mea cu voi în cetate, fiilor. Am cu Mine sfinți mucenici, care mărturisesc între ei pe mucenicul Ștefan, mărturisitorul Meu, o, și încă avem la masă paisprezece mii de prunci mucenici, trimiși la Tatăl de împăratul Irod, care s-a temut de Mine când încă nu Mă născusem Prunc, iar Tatăl M-a acoperit și M-am născut în taină și am crescut și a biruit necredința celor mari pe pământ, și care au murit în păcatele lor, o, și nu este un mai greu păcat ca și necredința, păcat vrăjmaș Duhului Sfânt, și de care și cei mai mari vrăjmași ar fi să se ferească, o, fiilor, căci totul se mai iartă, dar necredința nu.

Omule, Mă auzi? Ai nevoie de naștere din nou. Ai pierdut calea spre acasă. Ți-ai pierdut haina și mintea și limba și vorbirea ta cu Dumnezeu. Am venit după tine. Dă-Mi mâna să te ridic și să mergi și să vezi și să afli calea! Am venit după tine acum două mii de ani și am venit iarăși acum. Nu mai este scris să mai vin, căci am venit. Acum vino tu, vino lângă Mine cu viața ta, căci altfel nu se cheamă că vii! Fă-ți socoteala nerodirii și cheamă-Mă să-ți dau viață și să rodești apoi cu viață cerească între tine și Mine. O, n-ai învățat ce este viața. Cheamă-Mă să te învăț!

O, e scrisă și se tot scrie venirea Mea pe pământ după om. Sunt plin de răbdare, dar și de lucrare multă și mare între cer și pământ, căci a sosit vremea să vin cu începutul și să-l leg cu sfârșitul, ca să așez întărită facerea cea nouă pe pământ. Eu sunt Alfa și Omega și se unesc acum aceste două lucrări, începutul și sfârșitul și un nou început, precum este scris.