2.2. Împărăţia de 1000 de ani a sfinţilor

E necredință multă și tot mai multă pe pământ, dar este scris în Scripturi că așa va fi la venirea Mea iarăși de la Tatăl, o, fiilor. Eu Însumi am lăsat cuvânt că va fi necredință pentru venirea Mea, dar dacă am spus că vin, iată-Mă împlinitor și venind cu sfinții, o, și am în ziua aceasta cu Mine la voi pe ierarhii cei de la începutul bisericii Mele, pe Vasile, Grigorie și Ioan, și am cu ei la masă acum pe frații lor întru credință și întru lupta pentru credință în vremea aceea, am pe ierarhul Nicolae, pe ierarhul Spiridon, am cu ei pe cei luptători ca și ei pentru dreapta credință, o, fiilor, și care după o mie de ani de credință și de împărăție a sfinților dreptei credințe s-au împuținat, căci s-au tras în lături cei nemulțumiți și s-a rupt și turma și a rămas mică turma dreptei credințe, o, și a trecut de atunci încă o mie de ani de când satana a fost dezlegat de mâna lui antichrist, care a înșelat pe mulți slujitori la altare și i-a tras în stânga pentru mintea lor rătăcită și rătăcitoare și s-a rupt turma Mea, iar acum vin s-o cercetez, vin s-o trezesc și să-i înnoiesc iubirea și s-o chem la pășunea ei cea dintâi și ca să-și amintească de păstorii ei cei de la început, și care au lăsat cărare de urmat cu Dumnezeu pe cale pentru turmă, și iată-i pe sfinții Mei sărbătoriți și veniți cu Mine la masă cu voi și mărturisind dreapta credință lăsată de ei acum două mii de ani și cercetând cu Mine pe cei ce au rămas pe calea cea de la început, și pe cei care s-au abătut din turmă, de la învățătura cea dreaptă, și care nu va fi biruită, fiindcă ea va lumina după cum îi este lucrarea, o, că trebuia să am unde să trag odată cu venirea Mea cu sfinții, și Mi-am pregătit în taină familie sfântă de fii duhovnicești și am întărit credința lor și i-am umplut de har și am găsit pe pământ credință și vin cuvânt purtat pe nori și Mă împart peste tot și chem la masa Mea cu sfinții pe cei pe care Tatăl Mă descoperă lor cu venirea Mea, cu lumina cuvântului Meu, cu gătirea zilei celei mari a slavei Mele, când antichrist va fi dat pe față și biruit cu totul, și iarăși va fi apoi turma creștină regatul Meu, regatul lui Hristos pe pământ, căci Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii și sunt biruitor, precum este scris.

am la masa de azi pe cel mucenicit pentru numele Meu, pe marele mărturisitor Gheorghe, potrivindu-se pomenirea lui între sfinți în a doua zi a Sfintelor Paști, și fericit este duhul lui în mijlocul însoțitorilor Mei martori ai amintirilor de acum două mii de ani despre Mine și despre ei, și acest mărturisitor a mântuit pe mulți cu mărturisirea lui că este creștin, căci el nu s-a lepădat de viața lui creștină când împăratul lor s-a sculat cu război să-i biruiască pe creștini, ba mai mult, s-a înmulțit numărul creștinilor mărturisitori, căci marele Meu mărturisitor a atras cerul lângă el și veneau minunile una după alta și mărturiseau pe Dumnezeul lui Gheorghe, și acesta a pierdut rangurile toate de dragul lui Hristos, în numele Căruia a dărâmat idolii cetății și a sculat mortul din groapa lui cea veche de sute de ani și a mărturisit mortul pe Hristos și pe idolii cei mincinoși, pentru care mortul a stat multă vreme în foc din pricina slujirii la idoli, o, și a biruit mucenicul Meu și a trecut spre cer biruitor cu mult alai de creștini, căci acest mărturisitor creștin a biruit frica morții, și iată, așa sunt adevărații creștini mărturisitori

S-au scris pe pământ și în cer toate cutremurele care au dat să clatine temelia bisericii Mele prin vreme, dar pe pământ s-a scris într-un fel, iar în cer s-a scris în alt fel. Pe pământ a scris omul, iar în cer au scris puterile cerești, și iată cum s-a scris în cer, căci temelia și turma creștină au purtat din greu mereu furtuni aprige, vreme fără de soare și de lună, căci s-au ivit din partea vrăjmașului păgân, antichrist, furtuni și durere și s-au strecurat erezii fel de fel ca să lovească în adevărul cel așezat prin sfinți pentru mersul păstorilor de turmă și pentru veghea cea din partea lor ca să meargă pe cale curată și neamestecată turma Mea. O, dar n-a fost așa, căci păstorii n-au vegheat, de vreme ce se așezau unii pe alții peste turmă, și nicidecum prin lucrarea Duhului Sfânt, Care descoperă de la Dumnezeu mersul a toate, căci Eu, Domnul, am spus de la început: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului», iar lucrul Meu este duhul mărturiei, duhul proorociei prin biserică, duhul care cârmuiește prin valuri corabia lui Hristos.

Vreme de o mie de ani părinții cei sfinți au luptat cu prețul vieții împotriva oricărui atac prin ereziile ivite ca din pământ peste mersul turmei, și biruiau de partea lui Hristos sfinții Mei și iarăși răsărea soarele și iarăși înverzea pajiștea, o, și avea hrană de sus turma creștină.

E sărbătorit între mucenicii din cer tinerelul mărturisitor Dimitrie, cel ce nu s-a ascuns înaintea împăraților păgâni din vremea lui și M-a vestit de Dumnezeu al său când mai-marii vremii păgâne dădeau la sfâșiere pe toți cei care erau aflați cu iubirea Mea întru ei și între ei.

În toate vremile am avut din cei ce Mă iubeau și Mă mărturiseau, și se întâmpla aceasta pentru că înțelegeau pe Dumnezeu cei ce se încurajau asupra necredincioșilor, o, dar nu mai vezi acum așa putere de credință și de iubire de Dumnezeu, dar iată, au fost de trebuință și așa vremi, căci credința în Mine trebuia întărită ca să rămână ea și să-Mi păstreze popor creștin prin vreme și să am la sfârșitul luptei cu necredința, să am biserică slujitoare și mărturisitoare prin sfinții ei mărturisitori pentru Mine și prin semne mai presus de fire când Eu, Domnul, lucram prin ei ca să rușinez necredința celor îngâmfați care se voiau dumnezei tari, dar David cel tânăr a ucis cu o pietricică mică pe vrăjmașul lui Dumnezeu, o, și așa au fost rușinați împărații păgâni prin cei ce iubeau pe Dumnezeu pe pământ, iar turma creștină are acum mari mijlocitori în cer, și trebuie hrănite și stârnite credința și darurile ei, și aceasta face amintirea mărturisitorilor lui Hristos, și sunt ei mijlocitori și rugători în cer pentru urmași, și iată, o singură biserică este, numai una, nu sunt mai multe, iar dacă sunt, sunt altceva, sunt rătăcitorii de turmă și scrie de ei în Scripturi că se vor ivi ca să înșele pe mulți,

Am ceata mucenicilor în sărbătoare, că este serbat după calendarul creștinesc ostașul cel biruitor cu Hristos în fața mai-marilor vremii, și, care, aducând jertfă idolilor lor, își arătau necredința în Dumnezeul creștinilor și dădeau la chin și la moarte pe mărturisitorii Mei, o, și curgeau în fața lor semne și minuni prin lucrarea credinței mucenicului Gheorghe, dar trufia care îi stăpânea îi ținea legați la ochi și la minte, căci prin mărturisitorul Meu avea să rămână mari mărturii pentru puterea turmei bisericii, pentru credință și pentru cruce, o, fiilor.

O, ce frumos s-a ales de partea duhului vieții acest mucenic când a fost să aleagă între adevăr și minciună! I-a înfruntat pe cei ce slujeau idolilor, a respins tot ce i se promitea pentru lepădarea de Hristos și s-a îmbrăcat cu Dumnezeul lui, al creștinilor, și și-a arătat roadele și mult a rodit, că mulți văzându-i roadele iubirii de Hristos au părăsit idolii și s-au unit cu Domnul prin moarte de mucenic și s-a umplut cerul de cei născuți prin credința acestui mărturisitor, iar celor ce nu le-a fost dat să înțeleagă minunile credinței și făgăduințele vieții veșnice au rămas pierduți, au rămas cu idolii, cu minciuna care stăpânește pe cei sortiți pieirii de veci. Iar când împăratul vremii a ispitit pe mărturisitorul Meu cerându-i să învieze un mort din mormânt, o, a ieșit mortul și a mărturisit statul lui în foc pentru slujirea la idolii cei mincinoși, trăind cu trupul pe pământ cu trei sute de ani înainte de nașterea Domnului.

O, iată ce mult înseamnă rugăciunea cea pentru tine și pentru cei ce au fost și pentru cei care vor mai fi, măi creștine al acestui cuvânt! Te-am învățat, fiule, rugăciunea vieții, te-am hrănit cu povață de cuvânt din cer, că au nevoie de înviere atâtea suflete pierdute prin păcat.

E lupta tot mai grea între lumină și întuneric, că duhul trufiei a căzut peste tot, peste mari și mici, și iată, lumina este tot mai lovită, tot mai necunoscută, din pricina celor ce nu vor cu lumina pe calea lor și a celor mulți care tot rătăcesc. Că Mă uit, fiilor, cum parte din slujitorii de altare țin robite de ei sufletele celor ce aud de lumina cuvântului Meu și le spun să nu se ducă spre ea cei care ar da să știe de la Dumnezeu, de la cuvântul Meu cel de azi, o, și le spun celor de sub mâna lor să nu se apropie, de parcă ar sta de vorbă cu niște copii pe care îi sperie cu „bau-bau”, iar oamenii nu știu ce să facă cu viața lor.

O, nu e „bau-bau”. E cuvântul vieții acest râu de cuvânt, dar cum să-l înțeleagă și cum să se apropie cei ce slujesc plăcerilor vieții ca și cei îndrumați de ei, și pe care nu-i ajută ca niște păstori de suflete, ci, din contra, le încurcă pașii, speriindu-i ca pe niște copii?

Dar iată pildă de luptă pentru viață, căci mucenicul Gheorghe nu s-a aplecat neînțelepciunii celor ce nu-L voiau pe Dumnezeu peste ei cu faptele vieții lor, o, și s-a ridicat mare cu Domnul mărturisitorul lui Hristos și a salvat de la deșertăciune suflete multe, iar Eu, Domnul, dau să-l așez să grăiască de lângă Mine, dar el voiește să grăiesc Eu, căci pentru el a grăit și grăiește credința lui, și grăiește iubirea lui, și acum se bucură cu sfinții întru venirea Mea cu ei și îi este mângâiere mare și îi este de ajuns, mai mult decât ar avea el să grăiască acum, căci faptele lui grăiesc ele și sunt ele povață multă pentru cei ce merg spre Domnul cu pașii vieții lor.

Toți sfinții care au fost purtători de har au știut să dea trupului ce e pentru trup, dar n-au știrbit lucrarea harului coborât la ei din cer, iar Eu, Domnul, M-am împărțit prin ei și Mi-am lărgit împărăția cerurilor, cu care am venit pe pământ acum două mii de ani s-o așez între oameni, și s-a numit ea biserica lui Hristos, sfinții bisericii, cei ce au înțeles îndeajuns viața de creștin și harul ei lucrător pentru cer, și care adună în cer bogății, și așa au știut ei să aducă Domnului rod de pe pământ și să fie prietenii lui Dumnezeu și ai celor ce vor ca și ei să fie cu Domnul între oameni pe pământ.

A fost odată un împărat creștin, Constantin, și este el acum între cetele de sfinți și are trecere la Dumnezeu așa cum a avut și pe pământ, că l-am trezit pentru credința în Fiul lui Dumnezeu și i-am arătat semnul crucii ca să-l cunoască el și norodul său și armata împărăției lui, și l-am întărit cu harul biruinței de sus și a doborât el puterea cea păgână a împăraților potrivnici creștinilor Mei, și l-a slăvit pe el apoi neamul creștinesc scăpat de sub împărații păgâni, o, și am făcut lucrare sfântă pe pământ cu acest împărat credincios, că a adunat el pe sfinții părinți ai lumii credinței creștine și s-a așezat carte pe pământ pentru mersul cel drept al bisericii Mele, și apoi Mi-am ridicat sus la vedere crucea răstignirii Mele, și am lucrat aceasta prin el și mama sa, împărăteasa Elena. Și Mi-am arătat în acești împărați biruința Mea asupra împăraților păgâni și asupra dușmanilor bisericii Mele, care se tot ridicau ca să lovească dinăuntru și din afară, o, și s-au așezat anateme asupra hulitorilor de Dumnezeu și a tuturor încercărilor eretice ale minților trufașe, care dădeau să umble să iscodească Ființa Fiului lui Dumnezeu, îndemnați ei de lucrarea antichristă, care umblă până azi la slava și la adevărul dumnezeiesc al Unuia Dumnezeu în trei fețe, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, și de atunci se botează oamenii în legea creștină sub acest nume, așa cum Eu, Domnul Iisus Hristos, am rostit peste ucenicii Mei acum două mii de ani să vestească pe Hristos și faptele Lui și să boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe cei ce vin la pocăință și la credință, și care au ca semn îmbrăcarea în Duhul Sfânt, semnul creștinilor adevărați, iar Eu, Domnul, lucrez în vremea aceasta și împart Eu Însumi cuvântul vieții veșnice și-i chem la Mine pe cei împovărați de păcate, și vreme de har dăruiesc celor ce se dau lui Dumnezeu mai înainte de sfârșitul fărădelegii de pe pământ, ca să se arate apoi împlinirea cuvântului Scripturii pentru cerul cel nou și pământul cel nou și pentru lucrarea Noului Ierusalim între cer și pământ, precum este scrisă săvârșirea tainei lui Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, avem la masă de cuvânt în duminica aceasta pe ierarhul Haralambie, pe cel care a tras spre darul credinței pe mulți, pe mulți, căci cu viața lui măreață i-a îndrumat pe mulți păgâni, atrăgându-i la neamul Meu cel creștinesc, dar tot așa a atras el și mânia celor prigonitori, și care l-au jupuit de piele și de carne pe acest mucenic bătrân de ani, mult peste suta de ani, când tot lucra pe ogorul creștin. N-a scos un cuvânt în vremea durerilor lui pentru Hristos, iar cei care îl păzeau din partea prigonitorilor treceau de partea Dumnezeului lui și primeau și ei moarte mucenicească la fel ca și sfântul Meu, și mulți pe rând veneau spre mucenicie pentru Domnul când vedeau răbdarea lui și chinurile de peste el, în timp ce mai-marele oștirii împăratului se umplea de mânie și se tot umplea, până când el însuși a luat în mâini cârlige și dădea să rănească și să rupă carnea de pe trupul cel chinuit de ei al ucenicului Meu. Dar vai lui, că i-au căzut mâinile ca secerate de la locul lor și, scuipând în obrazul sfântului Meu, i s-a dus gura la ceafă. O, când el a văzut acestea l-a rugat pe sfântul cel bun și blând de iertare, și a fost el vindecat prin rugăciunea sfântului Meu, și s-a vindecat apoi și ranele mucenicului Meu ca prin minune. Iar împăratul vremii a dat poruncă să i se taie capul și să se curme toată această priveliște, care-l înfrunta și îl dezgusta și îl înfuria. Numai că și fiica sa a câștigat pe Hristos prin iubirea de Domnul a marelui ierarh mucenicit, și s-a îngrijit ea apoi de cele ce urmau să fie făcute pentru sfântul Meu cel mare în vremea aceea, și mucenicit sub privirea multora care au câștigat credință și botez și iubire de Domnul.

Și iată, iată iubire de Domnul și o viață lungă de iubire, cu mult peste o sută de ani de iubire de Dumnezeu și de oameni, fiilor!

O, e zi de veghe și această zi. Serbează sfinții în sobor pe mucenicul Gheorghe, și mare a fost cu lucrarea credinței lui acest sfânt pe pământ! Mă iubea cu nedespărțire între el și Mine și Mă avea de lumină peste zilele vieții lui, peste pașii lui mereu, mereu. A fost măreț cu firea și cu mintea, și cu lucrarea lor, iar aceasta l-a ridicat sus, la rangul cel mai mare peste oștile împăratului din vremea aceea. Dar într-o zi a primit în gând împăratul cel de atunci să se ridice împotriva celor ce aveau pe Hristos de Dumnezeu al lor și să-i stârpească din pricina puterii pe care o aveau prin iubirea lor de Dumnezeu. O, a venit și rândul mucenicului Gheorghe și singur s-a sculat și s-a așezat înaintea împăratului și s-a mărturisit creștin nedespărțit de Hristos, și a spus că voiește să rămână în slujbă la împărat ca ucenic al lui Hristos. O, n-a fost chip să placă aceasta celor prigonitori de creștini, dar nici n-au putut ei doborî pe ucenicul Meu ca să-l despartă de Mine, și l-au scos de lângă ei prigonitorii Mei și ai lui și ai celor ce au rămas mărturisitorii Mei prin râvna cea pentru Mine a ucenicului Meu înaintea prigonitorilor de Hristos.

O, această pildă este de luat în seamă în vremea aceasta, când împăratul cel nevăzut al întunericului cel mai din afară, antichrist, bâjbâie buimac ca să-și facă ucenici, chiar și dintre cei ce cred prin Hristos, și să-i pună la fărădelegile care au ieșit din iad toate acum pentru lupta cea mare de partea celor întunecați cu duhul, și care uită de tot că sunt trecători ca și vremea care trece și vine ca să treacă, o, și nu sunt întăriți creștinii pe piatra mărturisirii, fiindcă n-au o iubire ca a mucenicului Gheorghe să poată să-i biruiască pe păgâni, care-și ascund fărădelegea lor sub nume de creștini botezați în Hristos, dar care numai păcatului slujesc și fărădelegii de orice fel, așa cum duhul trufiei îi orbește pe oameni ca să lucreze fărădelegea, care, iată, dă pe afară cupa ei plină și mereu pus în ea.

Petrec în tine cu sfinții, popor al venirii Mele. Între ei este în sărbătoarea lui în ziua aceasta de sărbătoare de naștere sfântul apostol Ștefan, care a văzut cerul deschis și pe Mine pe tron și slava Mea înconjurându-Mă, căci mărturia sfinților Mei este duhul proorociei, precum este scris. O, cum să nu proorocească cei ce aud și văd de la Dumnezeu? Cine poate închide gura și ochii celor ce aud și văd? Nici pietrele care îl striveau, aruncate fiind spre el dinspre ucigași, nici ele n-au putut închide gura apostolului Meu cel mărturisitor, și care a judecat după dreptate ca și Dumnezeu peste cei necredincioși, și nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă, ba, din contra, în tot pământul a ajuns vestirea lor, și până la marginile lumii cuvintele lor, căci s-au scris și sunt, și până azi mărturisesc ele și nu pot fi pitite, că Eu dau sfinților Mei tronuri de dreptate și de judecată pentru dreptate și nu poate fărădelegea să se ascundă de judecata ei, căci sfinții au judecat-o pe ea în însuși trupul lor, în sufletul, în duhul și în inima lor, în care a locuit în lărgime împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și au haină de împărat, de fii de împărat sfinții Mei.

Dau glas apostolului Ștefan, că este el în sărbătoarea lui între sfinți, iar stăpânitorul lumii a fost judecat pe pământ ori de câte ori au fost judecați cei sfinți ai Mei, căci s-au atins de lumina ochilor Mei, de sfinții Mei s-au atins cei ce i-au judecat pe ei pe pământ împotriva dreptății lui Dumnezeu, iar plata celor ucigași este plânsul și scrâșnirea dinților, acolo unde ei își strâng agoniseală prin faptele lor, dar Eu rămân cu sfinții Mei, și vor împărăți ei cu Mine ca fii de împărat, și împărăția Mea cu ei este fără de sfârșit. Amin.

Am avut pe pământ între oameni pe arhiereul Spiridon, cel sfânt și mare cu viața și cu inima și cu fapta, iar multele minuni și semne pe care le făceam pentru mulți prin credința lui, prin unirea lui cu Mine, i-au făcut pe mai-marii bisericii de atunci să-l așeze arhiereu și să lucreze el cu Dumnezeu pentru oameni, iar el așa a primit și așa a lucrat, cu mare blândețe, cu mare iubire peste toate amărăciunile oamenilor, și nu era om să se întoarcă de la el fără să capete izbăvirea. Stau cu el la masă în mijlocul tău, poporul Meu, și mult se apleacă el acum lucrării Mele cu tine, și are cu el însoțitori aici pe sfinții părinți luptători pentru duhul adevărului, cel unul peste biserică în vremea lor, și tot duhul Babilonului era scos din biserică și se făcea lumină, iar arhiereul Spiridon, în mijlocul adunării bisericești tăia toată rătăcirea care se ivea, și lucra semne mari și biruia în toate în numele Meu, și n-avea carte înaltă acest slujitor arhiereu, dar cine era mai mult ca el locaș al Duhului Sfânt făcător de semne și de minuni despre care nu s-a mai auzit?

Ceată de arhierei am în venirea Mea la tine și intru cu ei în cartea cuvântului Meu cea din mijlocul tău și au ei sărbătoare pentru arhiereul Meu cel făcător de minuni mari pe pământ cât a stat, făcătorul de minuni Nicolae. O, cât am pregătit Eu atunci calea acestui vas de trebuință Mie ca să se nască pe pământ și să fac din el lumină între oameni! N-aveau copii părinții lui din pricina sterpiciunii, dar le-am dat lor acest fiu și atât, iar după ce el s-a născut a stat trei ceasuri pe picioarele lui de prunc abia născut când mama lui îi îmbăia trupul în covățica lui de baie, și a mărturisit el atunci statul lui în numele Sfintei Treimi între oameni povățuitor și de minuni lucrător și mare mântuitor de păcate și de nevoi a celor din vremea lui, dăruiți din partea Mea cu acest luminător. Semne mari am arătat prin el peste biserică și pentru biserică, și am întărit prin el rostul zilelor de post, căci acest copil nu sugea de la mama lui în zilele de post decât numai seara și numai din partea dreaptă mereu al sânului mamei lui, iar zilele de post au fost pentru el împlinire neclintită până la sfârșitul trupului lui. Crescând mare, s-a supus învățăturii Sfintelor Scripturi și s-a păzit curat cu duhul și cu trupul, păzindu-se în calea lui de partea femeiască, nevrând să aibă cineva din acestea vină din partea lui, și așa vedea el mereu pe Dumnezeu, căci ardea cu duhul ca și Dumnezeu și avea smerenie ca și Dumnezeu, și era el biserica lui Dumnezeu atât în vremea tinereții cât și în toată vremea lui pe pământ. I-am pregătit lui de cârmuitor vieții lui pe unchiul său, arhiereu și acesta, și a stat el sub ascultarea lui cu toată supunerea, cu toată umilința, pe care o avea în fire încă de la nașterea lui, căci avea atâta smerenie și atâta curățenie și dor și foc în el, de se făcea el asemenea lui Dumnezeu și Îl vedea pe Dumnezeu acest luminător și mare i-a fost mersul printre oameni și printre împărați și printre slujitorii din vremea aceea și mari minuni s-au scris pe pământ prin lucrarea lui cu Mine între oameni, căci mila de om era fără seamăn în el și în lucrarea sa cea pentru om, iar Eu, Domnul, îl mărturisesc acum și îl măresc pe el între sfinți, că e ziua lui de pomenire, și iată, are cerul sărbători și petrece în ele și Se aduce prin ele serbare pe pământ.

Neasemuit de mult a fost harul Meu în acest slujitor, și a împlinit el pe pământ Scriptura care spune: «Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri!». Și cuvântul, și viața, și dragostea, și credința, și duhul, și curăția i-au fost lumină între oameni, căci după ce atât de mult bine a făcut în mare taină acolo unde el vedea că este de făcut bine și izbăvire de păcat și de nevoi, nu s-a mai ascuns apoi cu viața sa, căci a avut de lucrat biserica lui Dumnezeu pentru înfățișarea ei față în față cu păgânii, cu împărații păgâni, care mai apoi l-au întemnițat pe el și pe turma cea păstorită de el, dar rugăciunea și răbdarea lui, împărțite spre lucrare cu fiii cei păstoriți de el, au îndepărtat cu mână tare pe împărații păgâni de pe tronurile lor și s-a făcut cale împăratului cel iubitor de creștini, care a adus izbăvire pentru cei credincioși, închiși în temnițe pentru numele Meu, și care a nimicit idolii și a dat loc bisericii Mele pe pământ, căci rugăciunea alesului Meu și a bisericii lui a adus minuni fără seamăn spre lucrare și a fost el lumină pe pământ, și apoi tot așa a fost și din cer, căci și de pe pământ și din cer a lucrat și i-a izbăvit pe mulți care îl chemau de ajutor lor.