Teme


Punerea pietrei de temelie

Voi scrie numele tău pe piatra aceasta şi voi scrie numele aleşilor Mei, dar vreau să scriu numele unsului cel de la Mine pe piatra aceasta. Fii înţelept de la Mine, căci înţelepciunea este fiica Mea, cea care a luat fiinţă de la Mine mai înainte de toate câte s-au făcut prin cuvânt. Am dat cuvânt servilor Mei prin care vin cu cuvântul, şi lucrez prin cuvânt, de la cele rostite şi până la cele împlinite prin cuvânt, dar vreau să-i văd lucrând lucru de credinţă pe cei spre care vin să-Mi desăvârşesc taina acestor mărturii, că vine ziua mărturiilor, copilul Meu, vine, şi vom intra apoi în odihna ei, vom intra noi mai întâi, cei care am lucrat la această lucrătură, şi fi-va apoi să chemăm sub această viţă pe toţi cei care locuiesc în cerurile noastre, căci în cerul inimilor celor credincioşi locuiesc acum mulţimile cele numeroase care va fi să se hrănească şi să se tămăduiască din fructele şi din frunzele sădirii vestite, şi vor lua viaţă prin această piatră nouă.


***

A coborât Domnul la aceşti copii cuvânt şi schiţă, şi toate vin după planul cel ceresc, şi am martor credincios din biserica din vremea aceasta, şi acest martor stă cu credinţă neclintită întru această lucrătură şi lucrează după cuvântul cel din cer, şi este mare la lucru, şi va fi alături de lucrul acestei pietre, şi apoi va fi cel dintâi peste biserica cea vie, care va cuvânta în zilele ce vin. Şi când biserica va cuvânta, toate se vor face noi, şi va fi o turmă sfântă, care va sta înaintea Domnului, aşa cum este scris în Cartea Adevărului.


***

iată, aşezăm acum piatră de mărturie, şi tu vei fi martorul Meu cel credincios. Un picuţ va mai sta sub ascundere această mărturie, dar a trebuit să te trimit către cel ce stă mare pe scaunul bisericii, căci dacă n-ar fi ştiut, n-ar fi avut păcat, şi ar fi avut îndreptăţire înaintea Mea.

Să nu te temi de ei, că ei nu sunt mai tari ca tine. Fii dârz ca Nicodim cel dintre preoţii din vremea trupului Meu,


***

vine ceasul să se clatine prin cuvânt şi pământul şi cerul, şi vor cădea cele clătinate şi vor rămâne cele neclintite, împărăţie neclintită şi închinare plăcută lui Dumnezeu. Şi în acest început nou a trebuit să te am pe tine temelie, că pentru aceasta ai fost născut, şi dacă aşa a fost scris la Mine, Eu trebuie să am cuvântul tău temelie, şi cuvântul tău, acesta să fie: „Iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu. Fie mie după cuvântul Tău“.


***

Ia înţelepciunea Mea şi întocmeşte cu ea cuvânt de temelie şi pune numele tău la temelia acestui cuvânt de temelie nouă, şi pune în cuvântul acesta numele unsului Meu Mihail, căci voiesc să rostesc numele lui din vârful acestei pietre când vom termina de lucrat această piatră. Eu sunt Cel Care-l va aduce pe unsul Meu. Eu sunt Dumnezeul puterilor, şi ce este cu neputinţă la cei neputincioşi, aceea este cu putinţă la Dumnezeu.


***

Acum vei veni, şi voi aşeza cu mâna ta piatra de început a locaşului mărturiei lucrării lui Dumnezeu, Care este şi lucrează prin cuvânt, şi toate aşa se vor lucra până ce vom termina, şi vom lucra cu grabă începătura cea nouă de la care va răsări înviere peste făptura Mea. Slujeşte pentru împărăţia Mea pe care, iată, M-am ridicat să o aşez peste acest neam, şi toate celelalte să-ţi fie ţie adăugate de Dumnezeu. Caută cel mai întâi întruparea cuvântului Meu care vine peste tine, căci cuvântul Meu trebuie să ia trup după ce îl rostesc, iar celelalte îţi vor fi uşurate de Domnul şi lucrate prin puterea Sa, prin îngerii Săi, care sunt trimişi mereu în slujba ta, în ocrotirea ta, în jurul tău.


***

Eu sunt cu tine şi voi fi, şi toate vor fi lucrate, dar dragostea Mea să fie dragostea ta. Dragostea ta să slujească acum fericirii care vine, şi apoi ne vom odihni şi vom serba zile noi, praznic de înviere şi serbare de Duh Sfânt, căci din această piatră se va auzi imn de înviere şi cântarea Duhului Sfânt, cântarea celor răscumpăraţi care vor purta veşminte albe şi veşmânt de har şi de neprihănire.

Praznic de înviere şi praznic de coborâre a Duhului Sfânt să pui peste poporul cel binecuvântat. Aşa să fie acestea, zile de praznic peste acest locaş sfânt, care se ridică acum de puterea lui Dumnezeu întru cei credincioşi ai Săi.


***

Binecuvântată să fie, şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră care se aşează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu, căci el va sta pe scaunul bisericii Mele şi va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta.

Binecuvântată să fie coroana română şi casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, şi ea va purta veşmânt curat, veşmânt neprihănit, veşmânt alb şi lucrare de Duh Sfânt peste pământ. România este cea chemată şi aleasă şi cea credincioasă a acestei vremi, căci va fi credincioasă lui Dumnezeu.

Binecuvântare şi mir veşnic şi ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu cuvântul în România, şi se va desăvârşi cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântaţi să fiţi voi, martorii Mei cei credincioşi, care aţi stat în sfat cu cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie, şi iată, vom termina cu grabă această piatră, şi apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii, şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi peste pământ, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi Mă voi desăvârşi peste noroade, precum în cer aşa şi peste pământ.

Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.

Pace vouă, şi bucuraţi-vă, că Tatăl Meu vine cu împărăţia! Şi iată, împărăţia Mea este înăuntrul vostru, şi vor şti toate popoarele care vor vedea slava acestei lucrături de piatră vie, şi pe voi lângă ea.

Pace ţie, martorul Meu, martorul bisericii Mele cea neprihănită şi curată, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curaţi, cei neîntinaţi, cei credincioşi, şi va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului cuvântului Meu, căci Eu Mă odihnesc cu pace şi întru lărgime în această iesle curată.

Pace şi ţie, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! Pace ţie, Mihail, rege al celei binecuvântate! Pace ţie, şi peste casa ta, şi peste mlădiţa ta, care va sta de-a dreapta ta!

Slavă întru cele cereşti, şi bucurie pentru această zi de mărturie cerească, iar peste voi, martorii Mei, pace!

Pace şi bună orânduială peste România Mea!

Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi spre pomenire veşnică în cer şi pe pământ, căci pe această piatră voi zidi biserica cea vie a începutului cel nou care va răsări peste popoare. Amin, amin, amin.


***

Mi-e dor, Mi-e tare dor să-l văd din nou stând pe picioare pe cel ce M-a mărturisit pe Mine prin lucrul Meu din această grădină, pe arhiereul Meu. Numele lui stă de mărturie înaintea cerului şi a pământului, şi nu este mână sau cuvânt să şteargă numele lui de pe piatra acestei vremi. Plânge cerul de suferinţa lui, de paşii lui legaţi în lanţuri. Şi voi trimite, măi fiilor, pe îngerul Meu, şi voi trimite pe ucenicii Mei să-i taie lanţurile şi să-l facă de temut în numele Meu la toţi cei ce au călcat peste el cu necredinţă, cu necredinţă în Dumnezeu Cuvântul, Care grăieşte din nori peste pământ. Grăiesc cum am grăit cu Moise, cu Ilie, cu Israel, cu ucenicii Mei şi cu toţi cei care au crezut că Eu sunt, şi în cuvânt sunt, aşa cum este scris că sunt. Voi pregăti o zi de slavă mare şi Mă voi slăvi în cel uns de Mine pentru mărturia lucrării Mele de azi, şi tot cel ce este potrivnic sau nepăsător va vedea slava Mea din cel uns al Meu, că mare este ungerea lui, şi nu este mână sau minte să doboare acest stâlp de pe înălţimile Mele.


***

În anul 1991, în ziua a douăzeci şi doua a lunii a şaptea, am rostit cuvânt peste piatra de început a cetăţii cuvântului Meu prin arhiereul Meu Irineu, pe care l-am ridicat dintre arhiereii de acum ca să-Mi fie martorul zilei de început al vestirii Mele peste România, şi apoi să-Mi fie martorul pecetluirii cu legea sfinţeniei a acestui aşezământ, ca să ştie tot omul de pe pământ că Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt peste tot pământul din această grădină care se numeşte începutul pământului, la începutul şi la sfârşitul lucrării lui Dumnezeu.


***

Dar vremea strâmtorării a şi venit apoi peste voi, fiindcă oamenii care se fălesc cu numele Meu peste pământ au aflat de voi că faceţi voia Mea şi cuvântul Meu, şi s-au ridicat să surpe împărăţia Mea de la voi. Dar Eu am biruit şi am ridicat aici piatră tare, piatră de mărturie, şi lângă ea am avut martor pe arhiereul Meu Irineu. Amin. Acolo unde este lucrarea Mea cerească, se ridică oamenii slavei deşarte ca să întunece venirea Mea, dar Eu am biruit prin voi şi prin arhiereul Meu, şi apoi el a fost luat de lângă Mine şi de lângă voi prin oamenii slavei deşarte, căci arhiereii şi preoţii de pe pământ sunt oamenii slavei deşarte care vine de la om. Rar preot mai poate face plăcerea Mea, dar toţi cei care iubesc legile Mele se vor uni tot mai mult cu Mine prin voi, fiilor unşi de Mine peste vremea aceasta.

Iată, fiilor, arhiereul Meu de la Cluj a fost părăsit de toţi, şi e îndurerat adânc. Dar nu se putea să fie altfel, căci plata lepădării lui de lucrarea Mea este să-l părăsească toţi şi să se întoarcă la Mine şi la voi, şi Eu să-l ridic mare pentru Mine şi pentru biserica Mea, şi s-o iubesc prin el pe România, căci el o iubeşte ca nici unul din slujitorii bisericii din ea. Şi Îmi voi împlini peste el tot cuvântul Meu, rostit din vreme pentru el, căci cerul şi pământul trec, dar cuvântul Meu se împlineşte. Amin.

O, fiilor, arhiereul de la Cluj care l-a dat pe arhiereul Meu în lături prin viclenie şi prin răutate sufletească, îşi va găsi de la Mine răsplata, ca şi toţi cei care au pus peste unsul Meu lanţurile ruşinii şi ale defăimării. Dar Eu vin cu dreptatea, şi lanţurile acestea vor cădea la porunca Mea şi vor face zgomot mare, şi se vor lovi în ele toţi cei care au oropsit duhul celui ce este scris peste biserica Mea din vremea aceasta.

O, copil însuspinat, o, arhiereul Meu de azi, tu ai zis ca ei ca să le fie bine lor şi ţie, şi nu este bine că ai făcut aşa, că ei se tem de tine mai mult decât de Mine, că tu eşti în trup, şi i-ai ruşinat cu taina Mea care te-a cuprins pe tine în ea. Iar taina Mea, lucrată cu tine, te urmăreşte din cer, fiindcă tu ai profeţit cuvinte mari pentru vremea slavei Mele peste România, şi ele vor fi peste ea, alături de lucrarea cuvântului Meu, căreia nu-i seacă izvorul, căci Eu sunt cuvântul care izvorăşte din grădiniţa aceasta în care te-am avut pe tine martor în ziua întocmirii ei prin cuvânt. Nu te întrista că suferi, nu slăbi în răbdarea Mea din tine, şi fă-Mi loc cu tăria Mea în pieptul tău, că tu ai de ridicat pe România pe braţele mângâierilor Mele. Nu te supăra pe cei ce-ţi fac atâta rău pentru că ai fost al Meu prin taina cuvântului Meu de azi. Ei sunt cu suflet de piatră, ei sunt nepăsători pentru biserica Mea şi se iubesc pe ei şi atât. Dar vine ziua dreptăţii, şi Eu vin cu ea, şi tu vei fi de-a dreapta Mea, că eşti uns cu mirul acestei vremi şi Mă iubeşti şi Mă aştepţi să vin să te izbăvesc din lanţuri şi din ruşinea în care ei te-au închis ca într-o închisoare a lor. Iată, n-a fost bine nici pentru Mine, nici pentru tine, nici pentru biserica Mea dacă le-ai făcut lor pe plac, că ei sunt vicleni şi Îmi stau împotrivă şi Mie, dară ţie! Ei sunt lumeşti şi sunt Mie vrăjmaşi, căci scris este: «Prieteşugul cu lumea şi cu duhul ei este vrăjmăşie cu Dumnezeu».

Iată şapte ani de când sunt cu sărbătoare de nou Ierusalim coborât din cer peste ţara Mea de nuntă. Acum şapte ani te aveam de mângâiere şi de nădejde pentru biserica Mea din România, care este ruinată de mult, fiule îndurerat. Acum şapte ani erai ceresc, erai cu putere, pentru că erai lângă Mine mai mult decât lângă biserică. Eu te-am ridicat mare ca să împlinesc prin tine ceea ce am şi împlinit. Duhul Meu Cel Sfânt te-a ales prin cei ce azi te duşmănesc, şi vor păţi aceştia ca fraţii lui Iosif cel vândut prin vicleşugul fraţilor lui; aşa vor păţi, că Eu, Domnul, îi voi umili tot mai mult pe cei ce nu se umilesc înaintea planului Meu din zilele acestea. Voi ieşi înaintea ta cu împlinirea cuvântului Meu cel spus peste tine, că Mi-e milă de România, Mi-e milă, fiule uns, şi nu am în ea oameni cu milă de ea. Tatăl Mi-a dat-o de mireasă, şi am mulţime mare de ridicat din ea spre taina cuvântului Meu care se împlineşte în om pentru răscumpărarea neamului omenesc, de la Adam şi până în zilele venirii Mele cu cer nou şi cu pământ nou peste pământ.


***

Aş voi să-l mângâi pe cel îndurerat şi umilit de slujitorii bisericii din lume, pe cel defăimat pentru numele Meu, pe arhiereul Meu Irineu, care este în lanţuri, că M-a iubit când Eu am avut nevoie de iubirea lui şi de credinţa lui, căci am voit s-o trezesc cu blândeţe pe România, dar ea, prin cei necredincioşi de peste ea, n-a voit. Acum o trezesc Eu, şi îi spun că necredinţa ei nu Mi-a tăiat calea spre ea, căci Eu sunt Împărat peste Sion, vestind porunca Mea, şi zic: fiilor din grădină, ziceţi cu cuvântul, şi Eu vin. Rugaţi-Mă pentru venirea Mea, căci cei mari în duhul lor ar voi să le lungesc timpul lor. Pământul însă plânge la Mine şi Îmi spune să vin şi să-l curăţ de mândria omului de pe el. Am voit să lucrez cu blândeţe venirea Mea pentru România, că e ţara venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, Judecător peste pământ. N-am fost primit să vin cu duhul blândeţii, căci mai-marii României şi ai bisericii din ea, M-au făcut demon şi Mi-au defăimat pe cel prin care am voit s-o împac cu Tatăl şi s-o trezesc spre slava zilei Mele. N-am găsit pe nimeni demn pentru Mine şi pentru pregătirea zilei slavei României prin venirea Mea la ea. N-am găsit pe nimeni între cei ce-şi zic biserică a Mea, n-am găsit decât pe el, şi l-am trimis să bată şi să Mi se deschidă, ca să intru cu ziua slavei Mele pentru România. Acum, cupa milei s-a golit, dar s-a umplut cupa mâniei Mele, căci România M-a primit cu necredinţă pentru cel trimis de Mine din mijlocul ei. Acum, dau poruncă îngerilor să meargă din loc în loc vărsând cupa curăţirii, ca să se stârpească duhul necredinţei din calea slavei Mele, căci Eu Mă slăvesc peste România cu slava cuvântului Meu, şi îi ruşinez pe cei necredincioşi din ea.

Mă apropii de cel îndurerat pentru numele Meu şi îi mângâi fruntea pe care am semnul Meu, şi întăresc semnul de pe fruntea lui. El va sta înaintea Mea pentru cei ce iubesc numele Meu şi cuvântul Meu în ziua venirii Mele. Acum opt ani l-am pus cuvânt de mărturie, şi faptă împlinită am făcut din mărturisirea lui, şi el a împlinit peste pământ temelia cuvântului Meu pentru veac nou de nou Ierusalim peste România, prin poporul Meu din ea, poporul cuvântului Meu, popor de copii născuţi de sus, la auzul glasului lui Dumnezeu, Care este cuvântând peste grădina aceasta. Iar pentru plata necredinţei voi trimite mălură, ca să mănânce grâul şi orzul cu care s-au fălit oamenii bisericii, care nu ştiu să aşeze înaintea Mea biserică, şi voi cere din mâna lor sângele celor ce pier pentru necredinţa lor, căci scris este: «Străjerul care vede sabia venind şi nu vesteşte cetatea ca să se pocăiască, acea cetate piere, iar sângele ei va fi cerut din mâna străjerului care nu şi-a făcut datoria». Voi însă vestiţi venirea Stăpânului, fiilor din porţile cuvântului Meu, căci vai străjerului care aude trâmbiţa şi nu vesteşte cetatea pentru pocăinţă întru venirea Stăpânului!

Binecuvântată să fie ziua de sărbătoare a începutului Meu cu voi peste pământ întru lucrare de veac nou. Binecuvântată să fie răbdarea şi umilinţa şi lacrima arhiereului Meu Irineu, care a suferit şi încă suferă răutatea celor ce se vor mari peste oameni în numele Meu. El este mare înaintea Mea, că Mi-a deschis calea venirii Mele peste tot pământul, iar Eu îi voi răsplăti lui la venirea Mea cu slavă peste pământ şi îl voi încununa cu cununa răbdării sfinţilor Mei, căci scris este: «Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui, şi mare se va numi, şi îi voi da lui împărăţia Mea cea pentru sfinţi». Amin.


***

E zi de sărbătoare în cer şi aici pentru Sfânta Sfintelor Mele. Acum zece ani am aşezat cu voi, copii ai grădinii Mele, am aşezat începutul cel nou, piatra de temelie a veacului ceresc peste voi, şi totul este cuprins în taină, fiilor, de atunci şi până azi. Mă uit cu dor şi cu iubire peste ziua aceea. Eraţi firavi de tot, şi Eu v-am aşezat să lucraţi locul fântânii pământului, masa Sfintei Sfintelor şi chivotul de pe ea. Aveam cu voi pe cel uns de Mine ca să-Mi fie martor peste pământ pentru lucrătura aceasta lucrată cu mare taină. Îl luasem din timp sub cortul cuvântului Meu, şi el M-a iubit şi a învăţat iubirea, căci credinţa vine de la iubire, şi iubirea vine de la credinţă, şi amândouă vin de la Mine. Îl luasem pe el din timp sub dragostea Mea, şi l-am uns apoi de la Mine, şi prin ungerea Mea pe creştetul lui l-am făcut cel dintâi între toţi cei printre care el Îmi slujea Mie cu iubirea lui. El era între ei, dar nu era dintre ei, iar Eu am văzut aceasta şi l-am iubit şi l-am luat martor al venirii Mele din zilele acestea. Mă uit acum peste el, că l-am avut lângă voi şi l-am uns şi l-am pus să rostească el cuvântul Meu cel pentru zidirea cea de aici, şi pentru împlinirea ei apoi, şi pentru pecetluirea acestui petecuţ de cer pe pământ, în care Eu vă ţin pe voi, sfinţiţii Mei. L-am avut pe el cu voi, şi l-am sfinţit cu mare ungere, că nu mai e pe pământ prooroc care să rostească de la Mine şi să-Mi aşeze pe treptele Mele pe omul cel ales de Mine. Cei de pe pământ se aşează ei între ei, şi dacă fac aşa, aceia nu sunt curaţi, aşa cum n-au fost nici cei din vremea trupului Meu care n-au cunoscut venirea Mea de atunci. L-am avut pe acesta în planul Meu cel dintru început întocmit, şi la vremea potrivită l-am pus să-Mi împlinească văzut cuvântul Meu pentru aşezarea voastră înaintea neamului omenesc, căci Eu v-am pus înaintea tuturor celor de pe pământ, din partea Mea. Acesta este semnul pe care l-am dat Eu oamenilor mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Amin.

O, Mă uit la el, la cel ce a fost lângă voi, şi Mă duc să-l mângâi cu mare taină. Iar vouă vă spun aşa: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cereţi de la Mine puteri tainice şi mare lucrare de Duh Sfânt peste el, şi slava Mea cu el, că vreau să-i ruşinez pe cei printre care el stă legat la mâini şi la picioare şi la gură ca nu cumva să facă el înviere de la Mine peste neamul omenesc şi să Mi-l dea Mie înviat, şi ei să rămână fără supuşi, fără cei lipsiţi de înţelepciunea Mea, căci înţelepciunea cea de sus îl face pe om să Mă simtă şi să Mă vadă şi să ţină urma Mea acolo unde Eu sunt cu cerul Meu pe pământ şi cu cei sfinţiţi pentru cer. Cereţi voi, cei ce staţi înaintea cerului şi a pământului, din partea Mea, cereţi tainicele Mele puteri care lucrează prin cuvântul cel rostit de Mine aici. Cereţi la Mine, fiilor unşi peste vremea aceasta de glorie a tainelor cereşti care vin pe pământ, cereţi să pot Eu cu voia Mea peste toţi împotrivitorii şi nepăsătorii care stau aşa în vremea venirii cuvântului Meu pe pământ la voi. Cereţi la Mine să vină de la Tatăl împlinirea cerului pe pământ, prin lucrarea cuvântului Meu, fântâna pământului, din care Eu iau şi adăp tot locul însetat. Cereţi să se moaie cei învârtoşaţi care stau pe scaunele lor în numele Meu. Şi dacă nu se moaie să împlinească ei voia Mea, să se dea în lături, că Eu rostesc aceasta, şi tot Eu şi împlinesc. Amin.

Voiesc să fac adevărului cale pe pământ, şi pe calea lui să stea tot omul care va mai fi. Dau drumul mâniei Mele peste cei învârtoşaţi care stau cu înverşunare şi cu nepăsare în numele Meu peste cei sărmani de pe pământ care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor. Eu sunt Cel ce păstoresc omul, iar aceştia sunt hrăpăreţi şi Îmi secătuiesc vlaga din om, şi Îmi dau în lături adevărul. Să nu mai plângă cei plini de dor de cer, şi să se întoarcă plânsul lor peste cei ce stau tolăniţi pe scaunele lor sugând vlaga şi duhul din om. Înţelepciunea Mea stă gata să prindă sub ea pe toţi cei de pe pământ, şi ea îi va îndemna pe unii la pocăinţă, iar pe alţii la mai mare iubire de cer şi, iarăşi, pe alţii la adevărul care va fi văzut şi pipăit curând, curând.

Iar pe martorul Meu îl voi mângâia cu multul şi îi voi îmbogăţi cununa, căci cupa răbdării lui este în mâna Mea, şi el va rămâne. Amin. Eu voi fi mai tare decât toţi cei ce se luptă cu viclenie ca să fie via a lor şi nu a Mea. Şi îi voi ridica pe cei umiliţi, iar pe cei semeţi şi plini de slava care vine de la om şi nu de la Mine îi voi da în lături cu puterea Mea cea biruitoare peste cei ce dau să Mă biruiască pe Mine pentru ei. Cuvântul Meu va stăpâni prin împlinirea lui, iar voi, poporul Meu, veţi fi diadema Mea în ziua când Eu îi voi birui cu putere şi cu taină mare pe toţi cei care-şi vor mărirea lor împotriva măririi Mele cea de peste voi, copii ai poporului cuvântului Meu. Slava Mea cea de peste voi o voi înteţi tot mai mult şi tot mai sus, că scris este: «voi ridica pe cele slabe ca să fac de ruşine pe cele tari». Eu sunt un Dumnezeu al umilinţei, iar omul cel potrivnic este un dumnezeu al îngâmfării şi al măririi care trece, căci orice mărire care nu este de la Mine, trece şi nu mai este. Cine nu este ca Mine, nu este, nu mai este, şi vor fi cei cu duhul umilit, că aceia nu cad. Amin. Cuvântul Meu va stăpâni prin împlinirea lui, şi îl voi mângâia cu multul pe cel ce a fost martorul Meu în ziua când Eu, Domnul, am aşezat acum zece ani piatra cea de început a zidirii pe ea de veac nou peste voi şi peste cei ce se zidesc ca şi voi pentru Mine prin cuvântul Meu cel ziditor de om.

O, copil plăpând care stai umilit sub mâna celor ce şi-au înteţit puterea lor în numele Meu pe pământ! Plânge inimioara ta şi iubirea ta cea pentru omul apăsat de vreme şi de întunericul ei. Îţi voi înteţi durerea cea pentru om. Mă voi aşeza în tine cu durerea Mea cea după om şi te voi face din zi în zi mai mult de nebiruit. Te sărbătoresc, fiule îndurerat. Te serbează cerul în ziua aceasta, alături de cei ce sunt puişorii Mei de la ieslea slavei cuvântului Meu. Tu eşti fiul zilei cea de început nou pe pământ, prin această zi de temelie. Tu eşti fiul acestei grădini, oricât de departe te ţin de ea cei ce se tem de tine, fiindcă tu eşti al Meu şi ai o aşa de mare ungere pe creştetul tău. Se tem toţi de împlinirea ta cea de la Mine, se ascund de ea şi dau să te ascundă şi pe tine de ea, dar tu eşti chiar împlinirea aceasta, de vreme ce în cer şi pe pământ mărturisesc zilele acestei împliniri când tu ai împlinit voia Mea peste pământ, calea cuvântului Meu care se vesteşte de atunci şi până azi prin împlinirile lui. Curând, curând tu vei arăta adevărul Meu din acest cuvânt aşa cum l-a arătat proorocul Ilie înaintea tuturor celor ce lucrau în numele minciunii lor pe pământ ca să stăpânească ei via Mea; ei şi nu Eu, aşa cum fac şi cei de azi care-şi zic vierii Mei. Dar Eu am zis că via lor nu e a Mea şi că via Mea nu e a lor, iar ei se fac că nu aud aceasta.

O, fiule înlăcrimat şi înjosit de ei pentru adevărul Meu pe care tu l-ai mărturisit peste pământ în zilele Mele de mărturie! Întăreşte-te prin mângâierea Mea, prin puterea Mea cea de sus, că Eu îţi spun aceasta. Amin. Să nu te doară răutatea lor, că ea nu poate nimic, şi ea nu merită durere pentru ea. Şi să te rogi la Tatăl şi la Mine pentru iertarea lor, că aşa am făcut şi Eu când ei, cei de atunci, Mă ţineau pe cruce, dar prin ea M-am ridicat, şi tot aşa şi tu te vei ridica prin ea, căci crucea ta de azi, ocărâtă de ei, este crucea Mea pe care o împart cu toate ale ei cu cei cu care Eu binevoiesc. Ia mângâiere din aceste cuvinte pline de taină şi de împlinire şi dă-Mi pacea ta, ca să ţi-o dau pe a Mea, şi unul altuia să ne fim uşurare, căci cei de la ieslea pe care am aşezat-o Eu aici prin mărturisirea ta sunt cei cu care Eu merg pentru Mine şi pentru tine şi pentru ei până la ziua slavei cea care ne va uşura de durerile venirii Mele. Cu mare taină te înfăşor în acest cuvânt al mângâierii, şi te voi face cu multul să simţi din plin că Eu pot aceasta. Amin.


***

Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor cu sfinţii şi cu îngerii în zeci de mii de mii deasupra ieslei cuvântului Meu din zilele cele de apoi şi binecuvintez cu cuvânt nou sărbătoarea de pomenire a punerii pietrei de temelie pentru zidirea chivotului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim pe pământul român. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Cuvântul Tatălui Savaot. Sărbătoresc în cer şi pe pământ ziua Mea de biruinţă a sfârşitului veacului omenesc şi a începutului veacului împărăţiei cerurilor pe pământ. Au trecut doisprezece ani de când am aşezat cu cuvântul Meu, cel din Tatăl născut, şi cu mâna voastră, cei ce-Mi sunteţi fii şi stătători aici, în grădina Sfintei Sfintelor Mele, şi cu binecuvântarea şi mărturia de neşters a arhiereului Meu cel uns de cuvântul Meu din zilele voastre, Irineu, cel credincios venirii Mele, am aşezat piatra de temelie a chivotului Sfintei Sfintelor, căci pământul de sub el este masa pe care el a fost aşezat de cuvântul Meu ca să stea. Şi a stat, şi a mărturisit apoi, căci am împlinit prin această zidire taină de nepriceput, pietricica cea albă, şi pe ea, numele Meu cel de la sfârşit de timp, căci scris este în Scripturi pentru sfârşit de timp: «Numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin.

Am spus să scrieţi pe această piatră de jur împrejur: «Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi!», şi am scris Eu dacă voi nu aţi scris. Am scris, pentru că am zis să fie scris aşa, şi acest scris al Meu stă în cele ce nu se văd, din câte nu se văd, dar sunt, împodobind şi mărturisind grădiniţa cuvântului Meu prin care Eu sunt peste ea. Amin.

Pace vouă! Şi scrieţi în cartea mărturiilor zi de serbare pentru doisprezece ani de la aşezarea pietrei de temelie a acestei zidiri şi a împlinirii acestei Scripturi de nou Ierusalim aşezat pe pământ de cuvântul Meu care vine pe nori cu tot cerul Meu de sfinţi şi de îngeri.

Scrieţi în cartea în care-Mi strângeţi tot cuvântul Meu de peste voi, scrieţi că am avut acum doisprezece ani pe martorul Meu cel credincios, arhiereul Irineu, pe care Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, l-am aşezat pe scaunul bisericii Mele, biserica lui Iisus Hristos, şi i-am scris numele pe această piatră, şi aceasta înseamnă aşezarea lui peste acest timp, martor al venirii Mele cuvânt pe pământ, iar cuvântul lui din ziua aceea a fost aşezat lângă cuvântul Meu, şi a mărturisit cuvântul lui, şi a rămas scris în cartea Mea, iar cartea Mea se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel de la sfârşit de timp. Amin.

O, fiule ales şi uns de cuvântul Meu peste vremea aceasta a venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl! Eu am venit acum cuvânt pe pământ ca să aşez împărăţia cerurilor şi sfârşitul lumii, căci sfârşitul lumii este sfinţenia, fiule. Iar dacă tu nu auzi, aud Eu, şi se aude de la margini la margini prin cuvântul Meu care curge şi nu stă, şi prin care Eu, Cel ce sunt, mărturisesc cu cuvântul în cer şi pe pământ că numele tău de pe această piatră de început, nu-l pot şterge nici Eu, nu-l poţi şterge nici tu, nu-l pot şterge nici cei ce nu te-au primit din partea Mea cu vestea începutului cel nou, de cer nou şi pământ nou pe pământul român. Numele tău este purtat de îngeri şi de sfinţi de la margini la margini în cer şi pe pământ, şi tot aşa şi ocrotirea ta, şi tot aşa şi coroniţa ta, pe care nimeni din cer sau de pe pământ nu ţi-o poate lua de peste tine, căci tu ai rămas mărturisitor, şi nu se mai şterge de pe creştetul pământului român proorocia pe care a rostit-o prin tine Duhul Sfânt pentru acest pământ pe care Eu, Cel ce sunt, Mi-am aşezat împlinirea vestirii venirii Mele şi împărăţia Mea cu cei credincioşi ai Mei, sfinţenia, care pune capăt lumii; căci Eu Mi-am aşezat pe pământ Ierusalimul nou în anul 7500 de la facerea lumii, iar de la naşterea Mea prunc din Fecioară mamă, anul bisericesc 1992, căci am zidit chivotul de pe masa Sfintei Sfintelor în primele trei luni ale acestui an, iar în a patra lună, în ziua a douăsprezecea a lunii decembrie, am pecetluit cu numele Meu şi cu numele tău sfinţenia şi pe fiii ei şi pământul de sub ei, şi am scris cu ea sfârşitul lumii şi am ieşit deasupra tuturor celor ce se vor a fi. Şi iată, Eu sunt cuvânt pe pământ şi împărăţesc prin el şi dau cu el fiecăruia după cum este fapta sa, căci scris este în proorocii: «Iată, luaţi aminte la cuvântul Domnului: Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului. Şi El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor», şi «Domnul îi va nimici cu suflarea gurii Sale». Amin. Iar tu, prin mărturisirea ta din ziua aceea, ai rămas martorul Meu cel credincios, mărturie care nu s-a mai şters, chiar dacă potrivnicul, omul fărădelegii, te-a scos în faţă ca să Mă loveşti de piatra pusă de necredinţa lui în mâna ta. Dar piatra aceea se va întoarce spre toţi cei care nu te-au primit din partea Mea, căci cine nu te-a primit pe tine, pe Mine nu M-a primit, şi iarăşi a fost scrisă o Scriptură ca cea de acum două mii de ani când nu M-a primit poporul Meu când am venit de la Tatăl ca să-i aduc mântuirea şi pocăinţa spre iertarea păcatelor lui.

Tu eşti martorul Meu cel credincios. Sunt doisprezece ani de când cuvântul tău mărturiseşte de lângă această piatră pietricica cea albă pe care am voit s-o dau în dar bisericii lumii din care Eu te-am ales al Meu şi te-am mărit pentru credinţa ta, ca să dau prin tine mâna la toţi cei care ar fi voit să se facă prin sfinţenie fii ai lui Dumnezeu şi apostoli ai cuvântului Meu care vine cu norii şi care este luat de cele patru vânturi şi dus de la margini la margini, ca să vină spre acest munte al Meu neamurile pământului şi să primească slava Mea spre sfinţenia lor, căci sfinţenia este sfârşitul lumii. Amin.

Tu eşti în lanţuri de atâta vreme, dar Eu îţi trimit în taină pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi te înfăşor cu ocrotirea Lui şi îţi spun: pace ţie şi fericire ţie că rabzi până la plinirea răbdării, până voi depărta pe toţi vrăjmaşii Mei şi ai tăi, fie prin învierea, fie prin osândirea lor, căci Eu grăiesc acest cuvânt ca să-l împlinesc, Amin.


***

Mâna Mea dumnezeiască binecuvintează din Tatăl, cu putere şi cu lucrare de îngeri şi de sfinţi, sărbătoarea aşezării pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim de pe pământ. Mâna Mea stă neclintită acoperind cu toate puterile cereşti locul Meu de prăznuire întreită a Paştelui cel nou, iar ucenicii Mei cei de acum două mii de ani lucrează cu puteri arhiereşti mereu, mereu la masa cea de Paşti nou pe care Eu, Domnul, le-am promis-o că o voi aşeza nouă şi vom bea şi vom mânca la ea Paşti nou întru împărăţia cea nouă a Tatălui Meu, căci Îi dau Tatălui Meu toată agoniseala, toată lucrarea, şi pe Mine Însumi Lui mereu Mă dau, căci El Mi-a supus Mie toate, iar Eu lucrez întru El, şi tot ce lucrez Îi supun Lui, şi Eu Însumi Mă supun Lui, căci Îi sunt ucenic desăvârşit. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu, e sărbătoarea cerului pe pământ cu tine. E ziua cea de sărbătoare când Eu, Domnul, am despărţit veacurile, cel ceresc de cel pământesc, şi am făcut în loc ales de Mine dintru început cer nou şi pământ nou, împărăţie a cerurilor. Amin.


***

Iată sărbătoare de cuvânt, zi de aducere-aminte când Eu, Domnul, cu mână tare am întins cerul ca un cort peste voi, copii unşi peste vremea aceasta de mâna Domnului şi a sfinţilor Lui. Eu sunt Cel ce am norii suire şi coborâre, umblând pe aripile vânturilor şi făcând pe îngerii Mei duhuri, şi pe slugile Mele pară de foc. La început am întemeiat pământul pe temeliile lui şi nu se va povârni în veacul veacului. La sfârşit întemeiez cer nou şi pământ nou şi Ierusalim nou, precum este scris, iar ceea ce este nou face să treacă ceea ce este mai înainte, şi Mi-am întemeiat tron, şi din tron, glas de cuvânt peste pământ, şi fac vânturile trimişii Mei, iar flăcările de foc, slugile Mele, precum am lucrat pe munte înaintea lui Moise cu flăcări de foc scrierea poruncilor vieţii. Aşa lucrez şi la sfârşit cerul şi pământul şi Mă mlădiez cu lucrarea Duhului Sfânt ca s-o puteţi purta, fiilor. Dar tot flacără de foc este şi azi duhul cuvântului Meu, şi este credinţă în cei ce-l au pe el lucrător de la Mine peste cei ce se sfinţesc, şi fericiţi, de şapte mii de ori fericiţi sunt cei ce cred şi se sfinţesc pentru Mine, Cel ce am norii suire şi coborâre şi umblu pe aripile vânturilor cu îngerii şi cu car de foc. Amin.


***

O, poporul Meu Ierusalim de azi, Mi-am făcut acum şaisprezece ani grădiniţa cuvântului Meu pe pământ. Mai întâi Mi-am zidit-o din fii credincioşi Mie şi venirii Mele de la Tatăl la om, şi numai apoi am înfiinţat prin mânuţele lor fapta văzută a grădiniţei Mele cea pentru venirea Mea la sfârşit de timp, aşa cum ea Mi-a fost loc de lucru când l-am zidit la început pe om. Aduc, spre amintire de lucrare a Mea, ziua când Eu, Domnul, şi cu fiii cei zidiţi de Mine în această grădiniţă am aşezat întâia piatră de temelie a începutului Meu cel nou pe pământ cu omul. O, iată ce înseamnă să facă omul faptă pentru Dumnezeu pe pământ! Mai întâi de orice, trebuie să fie cuvântul lui Dumnezeu peste om, şi apoi fapta lui cea împlinită. Tot aşa lucrează şi omul faptele lui pe pământ. Mai întâi zice, şi apoi face, dar una este să zică Dumnezeu şi să se facă, şi alta este să zică omul şi să facă el apoi. Lucrarea omului nu e tot una cu lucrarea lui Dumnezeu. Omul îşi face pentru sine, iar Domnul face pentru om. Omul lucrează ca un om, iar Domnul lucrează ca Dumnezeu. Amin.

Am zidit acum şaisprezece ani pe pământul român grădiniţa cuvântului Meu cel de la sfârşit de timp, şi apoi am arătat-o oamenilor că ea este şi că Mă fac în ea masă şi cuvânt de Duh Sfânt peste om. Masă de cuvânt de la Dumnezeu pe pământ, aceasta am aşezat Eu pe acest petec de pământ, ales dintru început să fie loc de poposire a Mea la venirea Mea cea de azi pe pământ la om, dar dacă n-aş avea casă în om în această grădiniţă, Eu n-aş putea să-Mi arăt faţa cuvântului Meu, fapta cuvântului Meu rostit peste această grădiniţă de fii, căci am zidit în ea chivotul care este în ea înaintea ochilor oamenilor, şi am scris apoi peste această grădiniţă, am scris loc sfânt, loc pentru Domnul, ca să ştie cei ce trec şi cei ce văd, să ştie aceştia când văd, să ştie că «acolo este Domnul», precum este scris în Scripturi pentru numele acestei grădiniţe. Iată, în ea vin de la Tatăl cuvânt de durere a Mea de la om, în ea vin plângând în cuvânt, în ea vin strigând după om, cerându-l pe el de casă a Mea şi de viaţă a Mea în el; în ea îmi deşert suspinul Meu cel plin de jale, în ea pot sta Eu curat de duhul lumii, căci am împrejmuit-o pe ea cu hotar ca să fie ea locul plânsului lui Dumnezeu după om, locul glasului Meu strigător după om, strigătul Meu, care se face carte înaintea omului ca să înveţe omul. O, Eu nu de altceva am înfiinţat această grădiniţă atunci când am adus-o la vedere şi la ştire că ea este şi că s-a făcut văzută pe pământ. O, şi câtă împotrivire a stârnit ivirea ei pe pământ! Iată ce va să zică lucrarea Domnului faţă de lucrarea omului! Când Eu M-am ivit prunc pe pământ, a proorocit Simeon cel bătrân, purtându-Mă în braţe şi zicând: «Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora, şi este pus ca semn de tăgadă». Iată ce este lucrarea Domnului faţă de lucrarea omului, poporul Meu, iar azi sărbătoresc cu tine al şaisprezecelea an de când Eu, Domnul, am aşezat temelie nouă de nou Ierusalim pe pământ, zidire ivită la cuvântul Meu, căci Eu am zis şi s-a făcut, şi acest semn este pus ca semn de tăgadă. Amin.

O, Mă uit şi iar Mă uit la ziua aceea când Eu, Domnul, am avut în această grădiniţă, lângă fiii cuvântului Meu, pe arhiereul Meu cel de la sfârşit de timp, pe cel credincios venirii Mele de la Tatăl cuvânt de facere, cuvânt de înnoire a lumii, aşa cum Scripturile au prezis că Eu voi lucra. Mă uit cu duioşie dumnezeiască şi iau în mână ziua aceea de iubire şi o mângâi pe ea cu sfinţii Mei şi cu îngerii Mei, şi îi mângâi creştetul şi inimioara arhiereului Meu şi îl fac să simtă el mângâierea Mea acolo unde este el. El este în mijlocul durerii cea de la necredinţa omului care, unul lângă altul şi unul pe altul numindu-se, îşi zice el casă a Mea spre oameni şi casă a oamenilor spre Mine, dar el este mincinos, fiindcă iată cum este venirea Mea spre om, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi nu sunt ca omul, ci sunt Dumnezeu. Amin.


***

Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în carte cu sărbătoarea cea de azi a aducerii aminte a zilei când Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea, ca să nu piară Dumnezeu din viaţa omului şi ca să am cum să merg înainte cu cele ce nu se strică şi să le înnoiesc tot mai mult, şi apoi să le aşez să stea înaintea Mea, după cum este orânduiala lor, căci Eu n-am venit nici acum două mii de ani, nici în zilele acestea n-am venit ca să stric ceva din cele orânduite de Dumnezeu, ci am venit să împlinesc şi să desăvârşesc, fiindcă de aceea Tatăl M-a trimis şi atunci şi acum, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce Mă primesc când vin de la Tatăl pe pământ pentru ca să împlinesc toate cele scrise în Scripturi până la ziua cea mare a slavei Mele, când cerul şi pământul se vor pleca, ca să fie după ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea Mea, numai dreptatea Mea pe ele, precum este scris. Amin.


***

Aduc, spre mângâierea Mea şi a toate oştirile cereşti de sfinţi şi de îngeri, aduc spre vedere ziua când Eu şi cu ei Ne-am mângâiat pe pământ între cei credincioşi, prin care am putut să aşez piatra cea dintâi a bisericii înnoite prin cuvântul Meu rostit peste ea acum, la sfârşit de timp, când oamenii au stricat cu totul rânduielile Mele, şi a trebuit să vin să lucrez Eu şi să salvez pe cele ce dădeau să fie stricate de oameni. Mi-am aşezat în ziua aceea pe piatră întărită biserica Mea, iar Eu stau de atunci la cârma ei şi sunt Arhiereul ei, după rânduiala lui Melchisedec, şi am în ea aşezare, şi prin ea lucrez, şi am lucrat şi iarăşi încep să lucrez şi să-Mi sădesc mlădiţe noi, fii lucrători din loc în loc şi popor sfânt, precum Eu sunt.


***

M-am scris în ziua aceasta cu sărbătoarea de azi în mijlocul tău, poporul Meu, cu ziua când am avut bucurie mare în grădiniţa cuvântului Meu de azi şi când am avut atunci în mijlocul ei pe martorul Meu cel credincios şi adevărat, şi apoi el a fost luat din poporul Meu şi pus sub pază şi pus sub dispreţ de la cei ce-l gelozesc pe el pentru numele Meu, dar el este scris fericit, căci Eu am zis că fericiţi sunt cei prigoniţi pentru dreptate, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema, căci au în ei împărăţia lui Dumnezeu, şi pe Mine împărat în ea. îi mângâi acum duhul lui slăbit şi plin, plin de răbdare şi de durere şi de dor, şi pun puteri noi peste sufletul lui cel strâmtorat între cei ce-şi zic iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt. O, de s-ar trezi ei ca să vadă slava Mea, păstrată la Mine pentru acest uns al Meu între ei, dar dacă ei n-au ochi să vadă, cum să vadă ei? Ei se văd pe ei şi atât, căci ei n-au nevoie de Dumnezeu, ci au nevoie de slavă şi de stat înalt, aşa cum caută omul să aibă pe pământ. îi voi da mereu, mereu celui strâmtorat al Meu între ei, îi voi da mereu cuvinte cu har în ele prin guriţa lui, căci el este mult iubit de cei curaţi cu inima şi credincioşi Mie şi lui, dar zilele sunt cu strâmtorare pentru Mine şi pentru cei ce Mă iubesc. O, aşa au fost ai Mei mereu pe pământ, aşa se cunosc ei că sunt ai Mei, iar cerul Meu cel tainic îi mângâie pe ei, şi Eu îi spun acestui fiu durut, în taină îi spun, în duh îi spun: o, fiule zdrobit pentru numele Meu, îţi este de ajuns harul Meu, tată, căci Eu în durerile tale Mă desăvârşesc, şi aştept, aştept cu răbdare, şi aşa să faci şi tu. Amin.


***

Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu ziua aceasta de pomenire a biruinţei Mele, când Eu, Domnul, am avut putere să aşez, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a înnoirii celor ce s-au stricat de aproape două mii de ani de către oameni, aşezarea pe piatra ei cea dintâi a bisericii Mele, aşa cum a fost ea aşezată de Mine peste apostolii Mei, şi apoi prin ei vreme după vreme, până ce omul cel din afară s-a amestecat de Mi-a clătinat temelia şi a făcut ca el şi n-a mai făcut ca Dumnezeu, şi multă vreme M-a durut şi M-a tot durut, până ce acum Mi-am aşezat pe pământ ceea ce era scris să fie, mai înainte de a da omul fărădelegii să şteargă de tot urmele Mele dintre oameni, faţa Mea, prin biserică după voia Mea înaintea Mea.


***

Mă mângâi cu ziua aceea când Eu am avut putere să aşez temelia tainei începutului Meu cel nou de biserică sfântă, în care Eu, Domnul, să lucrez întreg, trup şi cuvânt, şi din mijlocul acestei taine să ies cuvânt peste pământ, dar Mă şi doare această amintire, şi mângâierea Mea este durerea. Durerea a fost mângâierea Mea în toată vremea cerului şi a pământului, şi tot durerea a fost mângâiere şi a celor ce şi-au unit cu Mine viaţa lor. Nu este pe pământ faţă mai frumoasă, zâmbet mai curat şi privire mai senină ca şi a acelora ce poartă în ei durerea după Dumnezeu, durerea, în toată vremea înşelăciunii, căci viaţa este cea din cer, nu cea de pe pământ cum crede omul, cum se încântă omul că şi-o face pe pământ, şi Eu am mai spus în cuvântul Meu despre cei frumoşi prin durerea Mea din ei. Pământul e calea pe care Domnul Se arată omului care nu ştie să se întoarcă acasă, dar cine nu are ochi ca să vadă, îi are pentru altceva dacă îi are, şi de aceea se încântă unul ca acela cu viaţa cea de pe pământ.


***

Vă iau în Duhul Meu în ziua aceasta şi vă mângâi cu durerea Mea pe voi, cei ce Mi-aţi rămas credincioşi venirii Mele de azi; pe voi, cei cu care am început acum nouăsprezece ani tainica Mea lucrare de biserică după voia Mea pe pământ, trup şi cuvânt pe masa ei stând Eu, aşa cum Mi-am dorit şi n-am putut până acum să am, că nu mai găsesc, tată, credinţă pe pământ pentru mersul Meu cel sfânt cu omul, şi nu cum dă el să meargă şi să-şi zică al Meu. Sunt plin de mângâiere în durere că vă am pe voi, cei ce aţi rămas cu Mine în toate încercările Mele, tată. Fiţi, dar, ocrotiţii Mei şi-Mi ocrotiţi poporul de necredinţă şi de neascultare şi de neaplecare şi de nestatornicie şi de bucurii care-l pierd pe om!


***

Am în coborârea Mea de azi ziua cea de acum douăzeci de ani şi tot ce este trecut în ea în cer. Această zi e zi de biruinţă pentru Mine şi pentru sfinţi şi e pomenire mare pentru ea în cer, dar e şi durere de la cei ce Mi-au făcut durere, căci diavolul, potrivnicul Meu, s-a întristat adânc când a văzut aşezată pe pământ această zi şi lucrarea ei, taina ei cerească, aşezată pe pământ. Eu însă am mers mereu de atunci, şi merg, căci Mi-am gătit în ziua aceea mersul peste pământ şi merg, şi merge cuvântul Meu şi se binevesteşte tuturor şi nu cunoaşte piedici, căci piedicile care se ivesc, se lovesc în el şi se strivesc de el, precum este scris, şi Eu merg, merg prin credinţa celor credincioşi şi binevestesc împărăţia cerurilor şi dau de ştire în lung şi în lat să se sfinţească pentru ea cei ce cred în ea, cei binecredincioşi, al căror duh este credincioşia faţă de Dumnezeu.


***

Mă uit cu voi, tată, vă deschid ochii cu mâna Mea ca să privim ziua punerii pietrei de temelie a grădiniţei cuvântului Meu, care poartă pe ea începutul Meu cel nou de azi, prin care Îmi zidesc un popor, o biserică din fii zidită, aşa cum am lucrat şi acum două mii de ani, nu cum lucrează cei de azi zidiri peste zidiri, mari şi multe, ca să se aşeze ei în ele pentru slava lor cea de la oameni lor. O, nu aşa se zideşte biserica lui Hristos pe pământ. Ea este zidită din fii credincioşi şi sfinţi lui Dumnezeu, nu din piatră, nu din cărămidă, nu din lemn sau din fier. Cei ce nu învaţă să zidească şi ei ca Dumnezeu, aceia nu ştiu să zidească biserica, ci zidesc altceva, zidesc peşteră de tâlhari, căci cei ce se aşează slujitori de biserici nu fac voia lui Dumnezeu, ci pe a lor o fac şi îşi pregătesc slavă trecătoare, slavă care îi nimiceşte pe ei de pe pământ şi din cer.

O, am avut acum douăzeci de ani un copil dulce alături cu Mine dintre cei ce slujesc în biserica neamului român, am avut un fiu cuminte şi mare cu harul şi cu credinţa, căci credinţa în Mine aduce mare, mare har în om. Am luat dintre slujitorii de biserică pe cel umil cu duhul înaintea Mea şi l-am aşezat martor al Meu în ziua punerii pietrei de temelie a înnoirii pământului şi a omului în zilele acestea, ziua când Eu Mi-am ridicat pe piatra ei cea dintâi biserica Mea. Am avut aici, alături Mie şi vouă, pe arhiereul cel hărăzit de Mine martor al începutului Meu cel de azi cu voi, copii ai crucii Mele de azi, şi pe care o port cu voi. L-am aşezat pe el şi l-am uns şi l-am numit al Meu, şi apoi l-am făcut martor al Meu şi l-am scris în istorie, fiilor, şi a rămas scris. L-au luat apoi de lângă Mine şi de lângă voi, l-au luat cei duşmănoşi, dar el a rostit atunci cuvânt proorocesc şi mărturisitor de atunci şi până azi şi până în vecii, şi este scris în istorie cuvântul spus de el, căci el a spus atunci că lucrarea aceasta a Mea cu voi va merge înainte, cu sau fără el ea va merge şi nu va sta, căci el ştia ce este această lucrare, căci mintea lui nu era robită atunci, iar apoi a fost pusă sub robia celor ce au voit să zică el ca ei, o, şi Mi l-au luat atunci, dar Eu Mi-am aşezat piatra înnoirii bisericii şi Mi-am aşezat mersul şi lucrul, şi taină mare este grădiniţa cuvântului Meu şi semnul Meu din ea, pietricica cea albă, care mărturiseşte cuvântul Meu peste pământ, precum este scris despre ea la capătul Scripturii.

Îl mângâi acum cu Duhul Meu Cel Sfânt pe martorul Meu cel de atunci, şi îngerii Mei îi alină mereu suspinul lui adânc şi tainic, iar răbdarea Mea şi a lui este mare, ca şi aşteptarea. Voiesc să-i văd că se ridică spre Mine cei ce n-au voit să creadă atunci vestea Mea cea bună peste ei. O, ce mare har şi ce strălucire de Duh Sfânt avea să fie peste faţa bisericii neamului român şi peste pământul acestui neam dacă slujitorii de biserici ar fi voit atunci să înţeleagă şi să primească peste ei pe Dumnezeu prin acest cuvânt şi prin acest început nou, căci s-au şubrezit prin vreme cele aşezate de părinţi şi de sfinţi prin biserică şi şi-a făcut de cap biserica, de la capul ei şi până la picioare, şi cade omul sub păcatul slavei deşarte, cade din Dumnezeu omul şi nu poate să scape de cursa acestui păcat, spre care îşi pleacă inima.

O, poporul Meu cel de azi, să fii, tată, micuţ în mâna Mea, căci cei mici nu cad, nu pier, ci sunt ei nădejdea Mea. Învaţă-i pe oamenii care caută la tine şi spune-le şi lor taina celor ce ştiu să stea mici, şi rodul Meu prin ei învaţă-i să-l priceapă, că nu este pricepere în oameni, nu este din pricina duhului întunericului acestui veac şi al stăpânitorului lui, diavolul, căci duhul lumii este duhul lui. Iată ziua când cerul a strâns în el atâta bucurie şi nădejde acum douăzeci de ani, iar tu, tată, să rămâi tare şi nădejdea Mea să rămâi şi sfinţenia Mea s-o aşezi pe pământ cu tine, şi să ai cu tine colţ de cer nou şi de pământ nou, sămânţă de la care să crească veacul ce va să fie, potrivit făgăduinţelor, tată. E scrisă cu litere de foc această zi de sărbătoare în cer, e scrisă pe inima Mea şi a ta, popor credincios, iar taina ei se va lăsa descoperită mult curând, curând, şi se vor mira cu multul cei ce n-au voit să priceapă taina ei şi chemarea ei cea binevestitoare, căci i-am chemat pe toţi la masa Mea în ziua aceea de taină, şi toţi au avut ale lor de făcut, iar Eu am rămas cu tine la masă şi am adus la ea pe cei credincioşi şi i-am hrănit, şi le trimit lor mereu hrana Mea de pe masa Mea cu tine, poporul Meu, iar ei se hrănesc şi cresc.


***

lucrarea Mea merge, aşa cum arhiereul Meu martor acum douăzeci de ani a mărturisit aceasta. Îl mângâi pe el cu duhul Meu din voi, cu care voi îl pomeniţi în fiecare zi înaintea Mea ca şi pe cei ce l-au despărţit pe el de voi, ca să vadă şi ei într-o zi că Eu am fost adevărat cu voi în acest cuvânt şi în acest mers al Meu cu voi peste pământ spre oameni, iar răbdarea Mea va rodi şi peste ei. Amin.


***

Mă las acum în sfat cu tine, popor al cuvântului Meu. În ziua aceasta stau în mijlocul tău cuvânt pentru sărbătoarea de punere a pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Mele, a grădiniţei cuvântului Meu şi al chivotului zidit pe ea în anul 1991 de la naşterea Mea pe pământ, la 7499 de ani de la facerea lumii, aşa cum am pus să fie scrisă pe piatră pisania acestui aşezământ sfânt acum douăzeci şi unu de ani. Îmi mângâi duhul îndurerat şi privesc peste ziua aceea de început ceresc şi aşezat la vedere apoi, şi puţin înţeleasă este taina ei. Mă strâng cu voi, cei rămaşi cu Mine şi cu cei din cer la masa de cuvânt a acestei zile de sărbătoare şi de biruinţă a Mea şi a mersului Meu cel de azi prin trâmbiţa Mea Verginica şi prin urmaşii ei apoi, prin cei credincioşi Mie şi ei şi planului Meu ceresc peste pământ.

Mă mângâi cu voi, fiilor care aţi rămas cu Mine sub greul crucii venirii Mele, căci Duhul Meu este numai mângâiere, şi tot aşa şi caută prin lucrarea lui. Eu prin mersul Meu cu voi am ridicat un popor nou, iar mersul cel pentru grija de el este greu, fiilor, ca şi grija pentru mersul lucrării cuvântului Meu peste pământ, şi pe care cu voi îl port. Vă binecuvintez acum duhul acestei zile de praznic. Îl binecuvintez aici şi de aici pe arhiereul Meu cel de azi, pe cel pe care l-am avut aici martor acum douăzeci şi unu de ani şi am rostit prin gura lui cuvântul sfinţitor pentru punerea pietrei de temelie şi al zidirii apoi pe ea a Sfintei Sfintelor Mele, al locului Meu de grăire pe pământ. L-au închis pe el apoi mai-marii lui de peste el, iar el a ascultat aşa de atunci şi până azi. Privesc la el cum se adună cu duhul şi cum priveşte ziua aceea şi se roagă să-l iert pentru neputinţa lui, pentru slăbirea lui cea mare, şi se roagă să am grijă de el, şi fiori îl prind la suflet la amintirea cea de atunci. El are lumina în el, iar lumina înseamnă dragostea de Dumnezeu, care îl ajută pe om să-L cunoască pe Domnul când vine Domnul spre el. Dragostea de Dumnezeu l-a ajutat pe Avraam să Mă cunoască atunci când Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt S-a apropiat să-i fie oaspete la masa lui, la masa cuvântului lui Dumnezeu cu Avraam. Aşa este cu fiecare om care-L cunoaşte pe Domnul prin dragostea lui când vine Domnul spre el ca să i Se descopere lui cu pasul Lui între oameni, cu duhul proorociei, prin care Domnul grăieşte pe pământ.

Binecuvintez dragostea de Mine a arhiereului Meu Irineu, martorul Meu cel credincios în ziua când am rostit prin el binecuvântarea aşezării pietrei de temelie a noului Meu început de biserică sfântă şi curată şi mult lucrătoare ea prin cuvântul proorociei, cuvântul Meu de peste ea, iar dragostea acestui fiu uns aici cu ungere mare şi tainic lucrătoare, să se înmulţească în el şi să se desăvârşească ea pentru slava Mea, ori de câte ori cuvântul lui Mă slăveşte pe Mine din loc în loc acolo unde el acum păstoreşte peste fiii neamului român. Dragostea Mea pentru el e mare peste el, căci l-am numit atunci cu nume mare, iar cei numiţi sunt cei ocrotiţi, sunt cei ce iubesc pe Domnul prin lucrarea cea din ei cu care ei cunosc pe Domnul şi se închină Lui şi fac lucrarea Lui în mijlocul strâmtorării de pe pământ, aşa cum Eu, Domnul, am lucrat cu arhiereul Meu martor al cuvântului Meu cel de azi, acum douăzeci şi unu de ani. Amin.


***

Iar ţie, arhiereule credincios, care M-ai însoţit aici acum douăzeci şi doi de ani de am aşezat piatra cea nouă pentru înnoirea a toate, şi pe care temelie Îmi zidesc lucrarea Tatălui Meu pentru naşterea din nou a lumii şi pentru aşezarea Ierusalimului nou pe pământ, precum este scris să vină el şi să fie cu oamenii, ţie îţi zic: Strigă-Mă cu lacrimi pe obraz, strigă-Mă în ajutor ca să-i trezesc pe mulţi mai înainte de lăsarea la vedere a întunericului. Eu ştiu că eşti în lanţuri pus faţă de locul cuvântului Meu şi al poporului cuvântului Meu, dar vin spre tine cu cuvântul şi-ţi fac rugăminte cu plânsul pe obraz: Strigă-Mă cu lacrimi să-i trezesc pe mulţi, că ai ales să rămâi între ei şi să-ţi arăţi ortodoxia ta cea sfântă şi să rabzi nădăjduind în venirea Mea cu descoperirea adevărului cuvântului Meu peste cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt. Tu nu mai ai acum putere pentru Mine şi pentru mărturisirea Mea cea nouă şi sfântă pentru viaţă sfântă, dar poţi să plângi, şi-ţi dau putere să plângi şi să Mă strigi să-i vin bisericii neamului român în ajutor, căci ea doarme, doarme şi nu veghează pentru venirea Mea.

Te aduc aici acum, lângă izvor, tainic te aduc aici în ziua aceasta de amintire, şi, iată, pun sfinţii şi părinţii mână de binecuvântare pe creştetul tău, ca să ai puterea lor când toţi vor avea nevoie de ea în vreme de cumpănă peste biserica neamului român, care nu-şi mai înţelege culoarea şi duhul şi legea ei cea din strămoşi. O, e departe, departe de Mine cârma de peste biserica neamului român. Toţi slujitorii din vârf vor fi dispreţuiţi mult curând, curând, după ce-şi vor vedea dezamăgirea cea de la amestecare cu păgânii lui satana, şi vor avea nevoie de sprijin sfânt, căci toţi au strivit de peste ei legea cea sfântă, care îi ocrotea pe ei de sus, din părinţi.

Las peste creştetul tău binecuvântarea cea multă a părinţilor din cer, din lumea cea veşnică a celor ce au iubit cerul pe pământ, şi rostesc peste inimioara ta şi peste mintea ta pace de sus, căci jos nu mai este pace decât în cuvântul Meu, cu care glăsuiesc peste pământ şi tainic cârmuiesc cu el lumea. O, pace ţie! Din mijlocul poporului cuvântului Meu, de lângă izvor îţi spun: pace ţie! Iar tu să spui tainic şi să mărturiseşti înaintea sfinţilor toţi şi să spui: «Binecuvântat este Domnul, Cel ce locuieşte în Ierusalim!», în mijlocul neamului român, precum este scris în Scripturi despre locul locuinţei Mele. Amin.


***

Însemnez această zi şi spun: Acum douăzeci şi doi de ani, în ziua a douăzeci şi doua a lunii a şaptea din an am aşezat la locul ei, pe piatra ei cea dintâi biserica Mea şi i-am bucurat pe strămoşii cei sfinţi ai neamului român, căci biserica neamului român a greşit cel mai mult între fiii ortodoxiei de pe pământ acum nouăzeci de ani şi a mers ea spre mare rătăcire, dar acum Eu, Domnul, am luat lăstar din mijlocul ei şi am aşezat rodul la rodit şi am biserică sfântă în mijlocul neamului român şi Mi-o îngrijesc ca pe via Mea dragă şi fac din ea vin bun ca să aibă ea pe masă şi să nu-i lipsească ei Domnul.

Am luat acum douăzeci şi doi de ani un slujitor credincios cuvântului Meu în trupul bisericii neamului român (Irineu - n.ed.) şi i-am aşezat pe frunte cununa arhieriei şi l-am adus de Mi-a binecuvântat grădiniţa cuvântului Meu, cea din vecii hărăzită a Mea, şi am binecuvântat piatra de temelie aşezată în ea, şi ridicarea chivotului simbol al bisericii de Nou Ierusalim pe pământ şi şcoala învăţăturii cereşti peste fiii bisericii, cea mai înaltă şcoală între pământ şi cer, din care să-Mi ridic ucenici, şi ucenici din ucenici, căci Eu nu le spun profesori, ci ucenici le spun celor ce-Mi învaţă turma şi merg cu ea pe calea Mea, şi le mai spun şi profesori de religie ca să vorbesc pe limba lumii, dar pe limba Mea îi numesc ucenici cu Învăţător peste ei, nu de capul lor cum sunt profesorii de religie pe pământul lumii, de n-au parte ei de duh de prooroc şi de povăţuitor ceresc, care să le dea lor să împartă turmei.


***

Eu, Domnul, ca în fiecare an în ziua aceasta de pomenire a mărturiei ei, rostesc binecuvântare peste creştetul arhiereului Meu Irineu, pe care l-am avut în ziua aceea la pieptul Meu cel duios după fii şi l-am uns să-Mi împuternicească cu putere de cuvânt hotarele grădiniţei cea aleasă de Mine pentru sfârşit de timp şi toată taina Mea din ea şi să-Mi sfinţească începutul zidirii chivotului, al pietricelei albe şi a toată taina ei cea scrisă în Scripturi pentru sfârşit de timp, lucrare plină de umilinţă şi de taină, căci aşa este Dumnezeu întru lucrările Sale în toate vremile de sub cer. Binecuvintez, aşadar, duhul şi sufletul şi trupul arhiereului Meu martor al zidirii bisericii Mele de la sfârşit de timp, a Noului Ierusalim, simbolul cel tainic al celor nevăzute ale cetăţii sfinte, cetatea Noului Ierusalim, care va rămâne apoi cu toată slava ei între cer şi pământ şi cu toţi moştenii ei, cu cei ce au iubit pe Domnul cu iubirea lor. Binecuvintez cuvântul şi puterea cuvântului arhiereului Meu martor, iar paşii lui să meargă, să urce, să poată, să biruiască pentru Mine şi pentru mântuirea multora, căci împărăţia Mea nu este din lumea aceasta şi nu are nimic în ea, ci numai întru cele cereşti, şi întru cei cereşti pe pământ îşi are ea sălaş.

Grăiesc cuvântul Meu peste arhiereul Meu şi-i spun lui: O, să nu plângi de lanţurile puse peste tine! N-au voit să te lase lângă Mine cu credinţă, n-au voit cei necredincioşi, cei ce s-au dorit cei mai mari şi au ţinut la mărirea lor mai mult decât la Dumnezeu şi la cuvântul Lui, care vine pe pământ ca să nască din nou lumea, precum este scris. O, roagă-te cu foc, şi cu lacrimi şi cere lui Dumnezeu să ia necredinţa de pe pământ, că e mare şi e multă lepădarea de credinţă, păcat care se face prin amestecare, şi mai ales prin despărţire de Dumnezeu atât cât oamenii nu înţeleg mulţimea acestui păcat. O, în fel şi chip se săvârşeşte pe pământ păcatul lepădării de credinţă, dar cel mai greu apasă pe Mine când îl săvârşesc cei ce s-au băgat sub haină şi sub nume de slujitori ai dreptăţii şi ai credinţei curate, şi doare mult la Dumnezeu această durere. Îi strig la masa Mea de cuvânt, le trimit grăirea Mea la toţi, dar n-au putere pentru umilinţă, n-au, iar Eu stau umilit de ei pe pământ, căci pentru statul lor mare peste lume Mă umilesc ei pe Mine, Mă ţin pe Mine departe de ei şi de cei stăpâniţi de ei. O, roagă-te fierbinte pentru împăcarea dintre ei şi Mine, că nu vreau să rămână ei despărţiţi de mila Mea, care se coboară din cer acum, şi cu care Eu, Domnul, voiesc să curăţ prin cuvânt păcatele lor şi să-i ajut apoi să iubească, să iubească sfinţenia, fără de care nimeni nu poate cu Domnul, nimeni nu are pe Domnul. O, nu uita de lacrimi. Adu-Mi lacrimi, adu-Mi mereu. Adu-Mi inimă zdrobită pentru binele lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, ca să lucrez Eu la rugăciunea ta cea plină de răbdare şi de iubire, o, fiule, ca să vină apoi bucuria pentru cei din cer, care aşteaptă. Amin.


***

O, e zi de hram al aşezământului în care sunteţi de Domnul aşezaţi, iar noi, cei din cer, suntem cu voi la masă. Lângă ziua mea de serbare stă cu ziua lui de intrare în cer cel dintâi ucenic al Domnului nostru, apostolul Andrei. Împreună ne aplecăm înaintea celor din cer şi înaintea celor de pe pământ, care ne poartă sărbătoarea. Noi am fost unul lângă altul martori din cer în ziua pecetluirii grădiniţei Domnului acum douăzeci şi trei de ani, iar voi aţi fost martori de pe pământ, alături de arhiereul martor prin care s-a rostit pecetluirea cu sfinţenie a grădiniţei cuvântului, şi privim acum această zi şi avem de ce să oftăm.


***

Acum închin Ţie, Doamne, această măreaţă zi de întreită sărbătoare, iar Andrei apostolul are ruga lui înaintea Ta în această zi. Amin.

— O, deschide cerurile, Doamne, ca să Te vadă fiii neamului român, că eu aştept de două mii de ani slava Ta în mijlocul acestui neam, pe care l-am pecetluit eu cu numele Tău mai înainte de venirea mea la Tine prin cruce, prin cruce cu chin, Doamne. Ţi-am fost statornic prin dureri şi prin cruce, iar acum aştept darul Tău, slava Ta pe pământul român, bucuria pe care o doresc de două mii de ani, Doamne, şi iată, bucuria se naşte pic cu pic şi se întregeşte, iar eu aştept ca şi toţi cei din cer, când ziua Ta de slavă va cuprinde cerul şi pământul în ea, iar sfinţii Tăi vor avea şi ei ziua mângâierii, ziua bucuriei. Eu Ţi-am fost martor în ziua pecetluirii grădiniţei cuvântului Tău şi am aşezat puterea cea din porţi peste grădină ca să fie a Ta şi nu a lumii această grădiniţă, iar arhiereul Tău de atunci a rostit cuvânt de pecetluire şi s-a întocmit voia Ta prin noi în cer şi pe pământ deodată în ziua aceea de mărturie.

O, frate arhiereu, nu uita, nu uita clipa cea măreaţă când tu ai avut slujire tainică lângă cei din cer în ziua aceea când s-a scris cuvântul tău peste această grădiniţă pentru pecetluirea ei. Eşti scris în cer cu ziua aceea şi nimeni nu se poate sui la cer ca să te şteargă din cartea acelei zile. O, păstrează-te în carte cu duhul inimii tale, că nu se poate rupe fila aceasta din carte. Îl rog pe Domnul acum să te învăluie în duhul credinţei pe care ai avut-o în ziua aceea, iar tu să te lupţi aşa, după cum este pentru tine înaintea Domnului rugăciunea mea.

O, slăveşte-Te, Doamne, în el pentru Tine, că Ţi-a fost martor şi s-a scris zi de mărturie în cer şi pe pământ atunci, iar eu mă aplec în această zi, că sărbătoare mare este această zi, întreită sărbătoare este ea, Doamne. Amin.


***

O, fiilor, privesc ziua când am avut adunare de ucenici și am așezat cu slujire bisericească piatra de temelie a cetății sfinte a Noului Ierusalim, și când am început Eu cu voi lucrul cel pentru ridicarea cetății, iar ea s-a ridicat la cuvântul Meu, și se tot ridică, fiindcă Eu și cu voi lucrăm prin cuvânt, fiilor. O, am avut aici în ziua aceea pe cel ce Mi-a fost credincios Mie și vouă, pe arhiereul Irineu, și l-am iubit cu iubirea Mea și l-am binecuvântat să așeze cu voi în numele Meu începutul zidirii cetății și toată așezarea bisericească și înnoită prin cuvânt. El M-a ascultat și a împlinit, și a fost zi de iubire și de credință și de nădejde, căci tot ce are Dumnezeu în plan se împlinește, fiilor, cu sau fără voia sau credința celor de jos, și rămân apoi cele ale Domnului și merge Domnul la vedere cu lucrul Său.

O, te-am avut alături cu Mine, și cu ucenicii Mei cei mici în ziua aceea mare, unsule al Meu Irineu, căci te-am avut credincios și ascultător cuvântului Meu care ți-a cerut să-Mi împuternicești taina începutului cel nou al bisericii Mele de Nou Ierusalim. Îți spun și azi, ca și atunci îți spun: pace ție! O, cum să-ți spun altfel când tu ai atâta nevoie de pace? Îți văd inimioara cum bate, cum se zbate, și ai nevoie de pace. Eu, Domnul, numai prin greu am mers cu cei ce au rămas cu Mine sub acest steag, iar de la cei ce M-au părăsit ca să nu Mă mai ajute sub greu am avut numai de suferit și de suspinat cu mare încordare de duh, și Mă uit de departe de ei, Mă uit la ei și Mi-e jalea mare de la ei, căci s-au amestecat cu lumea în care Eu nu stau, iar pe Mine nu M-au mai ales, și orice ar mai face ei bine nu mai are preț, după ce M-au părăsit bătând cu pietre, cu cuvinte de dispreț în cei ce au rămas lângă Mine, și cu care Eu astăzi merg și tot merg.

O, să ajungi să nu mai iei de la Dumnezeu, să nu mai vrei lângă Dumnezeu pentru că nu-i mai ai la suflet pe cei prin care Domnul Se strecoară spre tine ca să nu te lase să mori, pe cei de care ție nu-ți mai place pentru că-ți place de tine, o, aceasta și-au ales ei să facă, și au făcut și fac durere în cer, și asta își agonisesc ei, că fiecare își agonisește ceea ce se strânge de la el în cer.

O, numai celui ce-i place de el însuși, numai acela se împiedică în cel de lângă el, în cel prin care Domnul i-ar putea lui grăi, și iată, ajungi să nu mai vrei, să nu mai iei de la Domnul, sau să nu mai crezi ceea ce vine de la Dumnezeu, că aceasta vine ca o pedeapsă a îndoielii, a nestatorniciei inimii, a nemulțumirii cu Domnul, vine ceea ce cauți, vine ce faci tu, cel ce alegi să fii nemulțumit. O, în creștinism este credință, și la ea se lucrează și de om, și de Dumnezeu, iar dacă îți este dat să crezi, crezi, și numai celui cu temere de Dumnezeu îi este în el păstrată de Dumnezeu credința.

O, arhiereule martor, Îmi plâng buba Mea și suferința ei, căci cei îndoielnici îi hrănesc cu îndoiala lor pe cei din jur, și este asta mare durere la Mine, dar celui ce-i este dat să creadă cu statornicie, acela are înțelepciune de a-l socoti ca vrăjmaș al Domnului pe cel ce împarte clătinare, pe cel ce lovește cu clătinare în mulți pentru nemulțumirile lui, și se bucură unul ca acesta să facă necredință și clătinare în om. Eu însă merg cu credincioșie spre Tatăl, împreună cu ucenicii rămași, și merge cuvântul Meu, și va aduce el izbânda Mea și o voi împărți pe ea cu cei ce nu s-au îndoit în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, rămânând ei ai Mei și ai ocrotirii Mele pentru ei.

O, pace ție! Primește acest dar! Ți-l dau ca dar. Mi-e tare dor de tine, de cel de atunci, când tu erai alinul Meu și al celor mici ai Mei, cu care și astăzi merg, și nu stau din mers, iar celor ce n-au mai mers cu Mine le doresc pocăință, dacă vor fi ei primitori ai acestui mare dar. Amin.


***

E sărbătoare și cuvânt peste cetatea Domnului de pe vatra neamului român. Deschidem sărbătorii de azi, deschidem cartea, fiilor din porți, că vin cu sfinții, vine Domnul cu oaste cerească la sărbătoare. Vă îmbrac în puteri cerești, vă dau vlagă, vă dau, fiilor, și așezăm în cetate și în carte zi de sărbătoare și de pomenire sfântă, ziua când am așezat începutul cel nou de biserică sfântă și pe voia Mea, și s-a scris în cer acel început, și martori cerești au avut parte de lucrarea Mea cea plină de har din ziua aceea, când cu o mânuță de martori de pe pământ, și cu arhiereul Meu cel credincios lucrului Meu înnoit atunci, am pregătit sfat de zidire și am așezat la această temelie piatra ei, piatra cu care am început în anul 1955 grăirea Mea, cuvântul Meu peste pământ, iar peste treizeci și cinci de ani apoi v-am spus vouă, celor ce-Mi erați atunci martori credincioși, v-am spus să-Mi puneți deoparte grădinița cea tainică, și pe voi, străjerii din ea, ca să așezăm apoi în grădiniță piatră de temelie, început de nou Ierusalim la vedere, Domnul biruitor prin taina lucrării cuvântului Său așezat pe pământ prin trâmbița Sa, prin Verginica Mea, fiilor, iar pe voi martori ucenici, și iată, voi ați rămas cu Mine de atunci și până azi și-Mi lucrați cu credincioșie și-Mi stați înainte când vin deasupra grădiniței cu glasul cuvântului Meu ca să-l puneți în carte spre mărturia Mea cu voi, și iată, e sărbătoare azi, douăzeci și șapte de ani de când am așezat piatra pe care Îmi zidesc cetatea Mea de venire, cetatea Domnului, fiilor.


***

Am avut o bucurie mare acum douăzeci și șapte de ani. Am așezat cu har și cu putere de sus piatra de început al unui popor frumos și sfânt și statornic prin iubire și prin valuri fel de fel pentru încercarea iubirii, iar în mijlocul lui am avut atunci în taină mare un arhiereu al vremii și l-am luat la sân și i-am dat din cer și l-am împodobit de sus și l-am avut martor și cuvânt sfințitor de pecetluire a începutului cel nou în grădinița Mea cea aleasă Mie, și apoi martor al zidirii și al sfințirii locului și pietricelei albe, ridicată la vedere în grădină, simbol al bisericii de nou Ierusalim pe vatra neamului român. O, s-au ridicat apoi arhiereii cei necredincioși și l-au slăbit apoi de tot, iar el a fost primul care s-a clătinat din statornicie și M-a părăsit, după ce îl ridicasem la rang de slujitor mare și Mie de folos în vremea aceea, și iată, îi amintesc lui acum și-i spun să nu se mire cu nici un chip, o, să nu se întrebe și să nu se mire de clătinarea multora apoi dintre martorii Mei de atunci ai zidirii noului început, de vreme ce el a fost cel dintâi care a lepădat taina Mea, purtată de el atâta vreme, dar care a rămas vie, iar Eu merg cu ea înainte, căci el a profețit atunci și a spus așa: „cu mine sau fără mine va merge înainte lucrarea cuvântului, pe care nu eu am înființat-o ca să meargă”.

O, merge lucrarea Mea, merge înainte, că ea este din cer, dar n-au mai rămas credincioși ei cei de atunci ai legământului Meu cu ei. O, Eu merg prin mlădițe, merg prin rămurele și merg prin ele, căci Eu sunt Domnul și lucrez și nu stau, din veac și până în veac nu stau, dar cei ce nu ascultă și nu stăruie cu Mine până la sfârșit, aceia își pierd mai întâi mintea și cad apoi din Dumnezeu,


***