Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în carte cu sărbătoarea cea de azi a aducerii aminte a zilei când Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea, ca să nu piară Dumnezeu din viaţa omului şi ca să am cum să merg înainte cu cele ce nu se strică şi să le înnoiesc tot mai mult, şi apoi să le aşez să stea înaintea Mea, după cum este orânduiala lor, căci Eu n-am venit nici acum două mii de ani, nici în zilele acestea n-am venit ca să stric ceva din cele orânduite de Dumnezeu, ci am venit să împlinesc şi să desăvârşesc, fiindcă de aceea Tatăl M-a trimis şi atunci şi acum, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce Mă primesc când vin de la Tatăl pe pământ pentru ca să împlinesc toate cele scrise în Scripturi până la ziua cea mare a slavei Mele, când cerul şi pământul se vor pleca, ca să fie după ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea Mea, numai dreptatea Mea pe ele, precum este scris. Amin.
Luaţi aminte la cuvântul Meu grăit, voi, cei din porţi, ca să fie el în carte pentru sărbătoarea de azi! între cei din cer e sărbătoare de bucurie şi de durere, căci aşa sunt în cer sărbătorile, din pricina necredinţei de pe pământ a oamenilor care nu ştiu să-L iubească pe Domnul şi să stea statornici apoi în lucrarea lor cu El. Mă aşez în această zi în carte ca să Mă mângâi de durerea Mea şi să-i spun diavolului că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Cel Care am biruit cu putere moartea acum două mii de ani şi Cel Care biruiesc acum, căci datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ, iar diavolul va fi biruit, chiar dacă se încearcă el cu puterea Mea când se luptă împotriva celor aleşi ai Mei ca să-i facă nestatornici, ca să-i clatine de pe cale, precum este scris să facă el, încercându-se împotriva Mea. Eu însă mult nu voi mai zăbovi şi-Mi voi curăţi calea şi-Mi voi face cale slăvită spre oameni şi le voi deschide lor ochii ca să vadă slava Mea, că este vremea cea biruitoare a Mielului lui Dumnezeu şi a cuvântului Său cel dătător de viaţă peste pământ, şi toate, toate vor veni spre viaţă, după ce moarte nu va mai fi, şi va fi înviere. Amin.
Aduc, spre mângâierea Mea şi a toate oştirile cereşti de sfinţi şi de îngeri, aduc spre vedere ziua când Eu şi cu ei Ne-am mângâiat pe pământ între cei credincioşi, prin care am putut să aşez piatra cea dintâi a bisericii înnoite prin cuvântul Meu rostit peste ea acum, la sfârşit de timp, când oamenii au stricat cu totul rânduielile Mele, şi a trebuit să vin să lucrez Eu şi să salvez pe cele ce dădeau să fie stricate de oameni. Mi-am aşezat în ziua aceea pe piatră întărită biserica Mea, iar Eu stau de atunci la cârma ei şi sunt Arhiereul ei, după rânduiala lui Melchisedec, şi am în ea aşezare, şi prin ea lucrez, şi am lucrat şi iarăşi încep să lucrez şi să-Mi sădesc mlădiţe noi, fii lucrători din loc în loc şi popor sfânt, precum Eu sunt. Greu Mi-a fost şi pe vremea aceea când Eu Mi-am împuternicit ucenicii să-Mi aşeze şi să-Mi întărească biserica, căci împotrivirea mai-marilor de atunci era mare, iar prigoana creştinilor ajungea peste tot, şi biserica Mea trăia în ascuns şi nu murea puterea ei, şi neamul celor credincioşi se înmulţea. O, greu îmi este şi acum când diavolul stă ascuns sub haină de sfânt şi dă să-Mi culce la pământ pe cei aleşi ai Mei pentru slava Mea de azi! Eu însă sunt Semănătorul şi semăn mereu sămânţa Mea şi găsesc pământ bun în cale, nu numai pietros, nu numai cu spini, nu numai bătătorit, şi îmi ridic fii şi nu rămân în pagubă, căci sunt Mielul lui Dumnezeu, şi este scris să fiu Biruitorul. Mă doare însă, cu tot cerul Mă doare, când văd că cei ce se smulg din braţul Meu se duc spre neascultare şi nu-şi fac socoteala că odată cu ei se clatină un neam întreg dinaintea Mea, neamul lor cel adormit şi cel în trup, căci Eu, Domnul, când dau să sădesc un firicel de sad în grădina Mea cea roditoare fac aceasta nu pentru acela, ci pentru ca să salvez din iad şi din păcat un neam, nu numai un om, dar dacă acesta se lasă spre neascultare aduce lacrimi şi suferinţă peste mulţi, nu numai peste el, căci aşa este la Dumnezeu, nu este ca la oameni, şi aşa am aşezat Eu această lucrare pe pământ, şi nu altfel când am aşezat-o pe ea spre salvarea sau spre dărâmarea multora, precum este scris de Mine, Mielul lui Dumnezeu, că voi fi spre ridicarea sau spre căderea multora, şi nimic nu se petrece decât aşa cum este scris în Scripturi, iar ceea ce strică cel mai mult în vremea aceasta este necredinţa, şi se scrie hulă necredinţa, şi iată, cel mai greu păcat se încearcă să doboare pe mulţi, după ce atâtea păcate are omul, de care ar fi să se îngrijească el, dacă n-ar veni peste el păcatul hulei asupra venirii Mele pe pământ acum cu cuvântul învierii, cu Duhul Sfânt al facerii celei noi, cu înnoirea lumii, precum este scris să vin şi să lucrez acum, iar cel credincios se face necredincios, căci diavolul aşa îl prinde pe om când dă să-l biruiască şi să-l smulgă din sadul Meu umblând la mintea lui şi dezbrăcându-l de har, de credinţa lui în Mine, Cel ce azi lucrez cu putere pe pământ.
E zi de bucurie, poporul Meu, dar e şi de durere, tată. Bucuria şi durerea Mea şi a ta merg amândouă şi lucrează biruinţă pentru Mine şi pentru tine, dar ai grijă să păstrezi ce ai de la Mine, ai grijă de credinţa ta în venirea Mea, fiule, căci cine se îndoieşte măcar un pic, acela cade, tată, şi doboară cu el un neam întreg. Am spus nu demult celor ce-Mi stau porţi ca să vin şi să te îngrijesc cu cuvântul Meu pe tine, poporul Meu, şi le-am spus lor că omul ambiţios, omul încăpăţânat prin firea lui de om nimic n-ar avea de pierdut dacă ar iubi ascultarea şi supunerea pentru salvarea lui, nimic n-ar pierde el, decât ambiţia, iar aceasta este diavolul. O, acest diavol are feţe multe şi cârlige multe şi ascunse, zice el, dar este un diavol care se prinde singur în însăşi cursa lui, căci omul ambiţios nu este om deştept, iar prostia îl dă de gol, căci acest diavol poate numai pe tărâmurile lui să strice, numai în omul stăpânit de el.
O, poporul Meu, iubeşte, tată, umilinţa cea dinăuntrul inimii tale, care lucrează în jur pace şi linişte şi iubire cerească, fiule. Te-am povăţuit mereu, mereu să stai în duhul pocăinţei, căci acest duh nu se ridică niciodată în om să pedepsească şi să judece pe fratele său, ci, din contra, se roagă pentru el şi pentru semenii lui un astfel de om, şi acesta seamănă cu Mine, căci Eu îi ocrotesc pe ai Mei şi nu-i judec, ci numai pe cei necredincioşi îi las spre judecată, căci necredinţa este însăşi judecata lor înaintea Mea, a Celui Credincios şi Adevărat, precum este scris că sunt Eu, Cel ce şed pe cal alb şi Mă numesc Credincios şi Adevărat şi judec şi Mă războiesc cu dreptate, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
M-am scris în ziua aceasta cu sărbătoarea de azi în mijlocul tău, poporul Meu, cu ziua când am avut bucurie mare în grădiniţa cuvântului Meu de azi şi când am avut atunci în mijlocul ei pe martorul Meu cel credincios şi adevărat, şi apoi el a fost luat din poporul Meu şi pus sub pază şi pus sub dispreţ de la cei ce-l gelozesc pe el pentru numele Meu, dar el este scris fericit, căci Eu am zis că fericiţi sunt cei prigoniţi pentru dreptate, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema, căci au în ei împărăţia lui Dumnezeu, şi pe Mine împărat în ea. îi mângâi acum duhul lui slăbit şi plin, plin de răbdare şi de durere şi de dor, şi pun puteri noi peste sufletul lui cel strâmtorat între cei ce-şi zic iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt. O, de s-ar trezi ei ca să vadă slava Mea, păstrată la Mine pentru acest uns al Meu între ei, dar dacă ei n-au ochi să vadă, cum să vadă ei? Ei se văd pe ei şi atât, căci ei n-au nevoie de Dumnezeu, ci au nevoie de slavă şi de stat înalt, aşa cum caută omul să aibă pe pământ. îi voi da mereu, mereu celui strâmtorat al Meu între ei, îi voi da mereu cuvinte cu har în ele prin guriţa lui, căci el este mult iubit de cei curaţi cu inima şi credincioşi Mie şi lui, dar zilele sunt cu strâmtorare pentru Mine şi pentru cei ce Mă iubesc. O, aşa au fost ai Mei mereu pe pământ, aşa se cunosc ei că sunt ai Mei, iar cerul Meu cel tainic îi mângâie pe ei, şi Eu îi spun acestui fiu durut, în taină îi spun, în duh îi spun: o, fiule zdrobit pentru numele Meu, îţi este de ajuns harul Meu, tată, căci Eu în durerile tale Mă desăvârşesc, şi aştept, aştept cu răbdare, şi aşa să faci şi tu. Amin.
O, poporul Meu, zilele sunt cu durere, tată. Cei ce au căzut din bărcuţa Mea din voia lor, din dorul lor de ei înşişi, aceia nu s-au mai gândit şi la Mine, şi la mersul Meu cel greu prin necredinţa de pe pământ, dar faţa Mea este curată, nu este ca a lor, şi vom merge numai înainte spre Tatăl, poporul Meu de azi, căci Eu cu tine merg, Eu merg cu cei credincioşi, şi cuvântul Meu îl dau lor ca să-l împartă pe el peste pământ şi să-l vestească cu putere multă, şi toate vin de la cuvântul Meu peste pământ. Amin.
O, popor de la izvor, îţi întăresc, tată, puterile trupului, puterile sufletului şi iubirea, şi pe Mine în tine, şi îngeri şi sfinţi cu tine la lucrul zidirii celei noi, care se arată acum tot mai întreg, din zi în zi tot mai mult, şi vom sfârşi curând şi vom pune ordine mare în curţile Mele cu tine. Voiesc cu dor mult, tot mai desăvârşit voiesc îndumnezeirea ta, şi de la tine a multora, fiule. Eu de aceea am venit acum pe pământ cu atâta lucrare, şi voiesc să semene omul cu Mine tot mai mult, de şapte mii de ani doresc aceasta. Omul seamănă cu omul, şi voiesc ca tu să semeni cu Mine, fiule poporul Meu. Voiesc cu dor mare îndumnezeirea ta, şi locaşul Meu cel plin de slavă te doresc pe tine, şi toate prin credinţa ta se împlinesc aşa. Amin.
O, fiilor, fiţi plini de pace şi de toată liniştea cea sfântă la locul şi la lucrul vostru împreună pentru sfârşitul zidirii celei noi în curţile Mele cu voi! Fiţi, tată, harnici, căci Eu vă dau putere să fiţi aşa! Intraţi sub greu pentru orice lucru sfânt de lucrat, căci jugul Meu este uşor, şi este odihnă pentru cei ce intră sub el când Eu îi pun pe ei la lucrul Meu. Avem de lucrat frumos şi cu iubire pentru toate ale Mele cu voi, căci toate trebuie să aibă în aluatul lor, în facerea lor duhul păcii, duhul iubirii, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi duhul iubirii dintre voi, iubire pentru Mine, nu pentru voi, fiilor. Iubirea dintre cei ce sunt ai Mei este iubire pentru Mine, nu pentru ei, şi aceasta trebuie bine să înveţe şi să ştie apoi toţi cei ce sunt ai Mei şi toţi cei ce vor fi să fie ai Mei. Amin.
Mă las cu pacea Mea peste tine, poporul Meu. Nu uita că te-am aşezat să înveţi Scripturile, tată. Toţi laolaltă, toţi odată să citiţi şi să învăţaţi un singur fel de înţeles al Scripturilor, căci Eu voiesc ca voi să gândiţi la fel, tată, şi aceasta înseamnă fraţii împreună, şi nu altceva înseamnă împreună fraţi. Citirea Scripturilor şi a tot cuvântul Meu de peste voi în zilele acestea, aceasta vă ţine în Mine şi nu în lumea aceasta, fiilor. Amin.
O, fiţi fiii cerului pe pământ, fiilor! Pace vouă! Fiţi cerul Meu de pe pământ, fiţi masa Mea de nuntă mereu, mereu, tată!
Pace vouă mereu, mereu, fiilor! Amin, amin, amin.
22-07-2009
