Pe nori de heruvimi Eu, Domnul, cobor pe pământ cuvânt peste poporul Meu din mijlocul neamului român, iar hrana Mea de peste el o aşez apoi înaintea oamenilor ca să audă ei de slava lui Dumnezeu din zilele acestea, căci am zis acum două mii de ani: «Veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se şi coborându-Se», căci Eu M-am dus la Tatăl pentru ca să vin apoi cu duhul mângâierii pe pământ, şi aşa vin, precum am făgăduit că vin. Amin.
Pe nori de heruvimi vin, şi-Mi folosesc porţile ca să intru cuvânt în cartea Mea de azi, şi porţile se deschid la glasul Meu şi aşa intru Eu la tine ca să te hrănesc din Mine, poporul Meu de azi. O, deschide-Mi, tată, ca să intru în fiinţa ta şi ascultă-Mi cuvântul şi împlineşte-l pe el, căci Eu sunt acest cuvânt, Eu şi împlinirea Mea, pe care Mi-o doresc cu multul în tine, poporul Meu. Grăiesc cu tine mai dulce şi mai frumos decât am grăit cu Israel când îl aveam pe Moise între Mine şi el, căci tu eşti la sfârşitul timpului, nu eşti la început, şi-ţi trebuie multă mângâiere şi multă putere pentru ca să poţi cu Dumnezeu, căci duhul cel rău e mai rău ca oricând şi trage din greu prin toate slugile lui ca să nu-şi piardă biruinţa, dar el ştie că şi-o pierde şi de aceea el este tot mai rău, tot mai rănit, tot mai supărat. Tu însă nu te teme, popor hrănit de Dumnezeu, căci Eu, Domnul, îţi dau mereu mâna şi te trec în braţe peste dureri, peste încercări şi peste valurile care dau să te înghită şi-ţi curăţ mereu faţa şi hăinuţa, căci ştiu vremea cea grea, şi este scrisă în Scriptură otrava ei şi nu poţi s-o ocoleşti, dar poţi s-o biruieşti cu Dumnezeu, căci îmi trebuie popor biruitor acum, la sfârşit de timp, fiindcă am de împlinit Scriptura învierii morţilor, şi apoi viaţa veacului ce va să fie după veacurile omului, iar tu îmi trebuieşti, poporul Meu. O, lasă, tată, să bată vântul de orice fel, tu stai alipit de pieptul Meu, căci Eu sunt Dumnezeu şi pot totul, numai tu să poţi să Mă crezi şi să Mă asculţi şi să Mă mângâi, căci cu duhul mângâierii te hrănesc şi harul sfinţeniei ţi-l dăruiesc, iar tu ca un prunc adună-te la pieptul Meu şi învaţă de la Mine ocrotirea ta, învaţă să Mă iubeşti şi să Mă crezi, că mare este cel ce are credinţă în lucrările Mele de peste om, iar celui ce crede, totul îi este cu putinţă, fiindcă poate Domnul pentru el. Amin.
Sunt în mijlocul tău cu mama Mea Fecioara, poporul Meu, şi suntem însoţiţi de sfinţi şi de prooroci şi de apostoli, şi aceştia veghează şi se hrănesc din cuvântul Meu, şi suntem purtaţi pe nori de heruvimi, căci aşa este proorocită venirea Mea cu sfinţii, iar slava Mea cea de la sfârşit de timp e mare, căci este la sfârşit, iar sfârşitul pregăteşte începutul şi viaţa veacului ce va să fie pe pământ după ce se va împlini Scriptura învierii morţilor. Amin.
Am aşezat în mijlocul tău rânduială de la Mine, jertfă de fiecare zi pentru împlinirea Scripturii învierii morţilor, o, şi cât de tainic lucrez, poporul Meu! Pe vremea venirii Mele pe pământ prin naşterea Mea din mamă Fecioară am împlinit atunci Scripturile rostite prin proororoci despre venirea lui Mesia şi despre împărăţia lui Dumnezeu pe pământ cu omul, şi toate împlinirile rămâneau tainice, căci tainic se împlineau pentru cei ce credeau în ele. Cei care nădăjduiau în împliniri pământeşti pentru împărăţia Mea cu omul, aceia n-au înţeles şi apoi n-au crezut venirea Mea, iar Eu le spuneam lor că împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta şi că ea este înăuntrul celor ce o iubesc pe ea în ei, iar pe Mine Stăpân al lor, Stăpân al vieţii lor şi iubire a lor pe pământ. O, aşa este şi azi. Eu, Domnul, împlinesc tainic tot ceea ce rostesc, căci nu peste fiii oamenilor aşez Eu împlinirile, ci numai peste cei ce sunt şi se fac fii ai lui Dumnezeu între oameni, şi ale acelora sunt făgăduinţele Mele toate, numai să ştie ei să le priceapă şi să le poarte în ei şi peste ei, căci împărăţia Mea cu ei nu este din lumea aceasta, ci este din cer şi este cu cerul în mijlocul celor credincioşi, iar cerul acesta este scaunul Meu de domnie, al cărui aşternut este pământul, precum este scris.
O, nu înţelege omul tainele Mele şi vorbirea Mea despre ele. Nu înţelege omul tainele bisericii. Biserica este taină mare, căci ea este împărăţia Mea, care n-are nimic în lumea aceasta prin care ea trece şi se slăveşte slăvind pe Dumnezeu prin credinţa ei în El. Ea crede în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, mărturisind botezul cel pentru iertarea păcatelor şi aşteptând Scriptura învierii morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
O, nu mai este biserică pe pământ, căci lucrarea bisericii biruieşte lumea, precum Eu am biruit-o. Lucrarea bisericii este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, iar taina aceasta este în Hristos şi în biserică, nu este în lumea aceasta. Voiesc cu dor să înţeleagă omul taina lui Dumnezeu, taina bisericii, şi de aceea am venit pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp. Am venit să-l învăţ pe om taina împărăţiei cerurilor pe pământ cu el şi credinţa lui în această împlinire, şi am venit să împlinesc. Amin.
Hai, mamă, să lucrăm înaintea oamenilor grăirea Noastră cu poporul cel credincios venirii Mele. Hai, mamă, să presărăm peste om înţelepciunea şi credinţa cea pentru Scriptura învierii morţilor şi pentru viaţa veacului ce va să fie, căci veacul acesta nu este, fiindcă ceea ce este, este şi nu trece, mamă. Hai, mama Mea, să facem zidirea omului şi apoi să fie omul, căci ceea ce nu este zidit, nu este, mamă.
– O, nu este zidit, nu este făcut omul, Fiule al Tatălui şi al meu, căci Ziditorul a toate Tu eşti, iar ca să-l naşti pe om de sus trebuie să zideşti mai întâi în el împărăţia cerurilor, Fiule scump al meu şi Dumnezeule al celor credincioşi.
O, nu poate omul să iubească în el împărăţia cerurilor, căci omul iubeşte în el păcatul, iar păcatul este moarte. întinge omul cu bucătura în păcat şi se hrăneşte cu el, şi nu se hrăneşte cu Dumnezeu omul. O, nu se poate omul birui ca să ia în el apoi împărăţia lui Dumnezeu şi s-o slăvească pe ea în el, Fiule Doamne. Ai venit pe pământ acum cu minunea grăirii Tale peste om, dar omul este necredincios şi crede numai ceea ce vede, bietul de el, căci şi-a stricat vederea pentru ale Tale şi vede numai pe cele ale omului. Ai venit pe pământ cu Scriptura învierii morţilor, iar glasul Tău cel din mijlocul poporului Tău se aude de către cei din morminte, căci pentru cei morţi ai aşezat Tu jertfă de fiecare zi în mijlocul poporului Tău şi ei sunt strigaţi spre înviere, spre dezlegare de păcate şi spre înviere apoi, căci proorocul David binecuvânta pe Domnul şi spunea: «Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale şi vindecă toate boalele tale. El izbăveşte din stricăciune viaţa ta; El te încununează cu milă şi cu îndurări; El nu ceartă până la sfârşit şi nu ţine de-a pururi mânia Lui. El nu ne răsplăteşte după păcatele noastre şi nu ne întoarce nouă după fărădelegile noastre, şi cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui către cei ce se tem de El; şi cât este de departe răsăritul de apus, atât depărtează El de la noi fărădelegile noastre; şi precum miluieşte un părinte pe fiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de El, căci El cunoaşte făptura noastră şi îşi aduce aminte că ţărână suntem, căci zilele omului sunt ca iarba şi omul înfloreşte ca floarea câmpului; când suflă vântul, ea se trece şi nu se mai cunoaşte locul unde a fost, dar mila Domnului ţine de-a pururi către cei ce se tem de El şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le îndeplinească pe ele». Amin.
O, popor al cuvântului lui Dumnezeu Fiul meu! El te îndeamnă pe tine să împlineşti poruncile Lui ca să fie de-a pururi mila Lui peste tine. O, învaţă-i tu pe oameni taina învierii morţilor, căci oamenii nu ştiu şi n-au învăţător ca să le spună şi să-i înveţe învierea şi viaţa. Spune-le lor că tu eşti aşezat de Dumnezeu ca să rosteşti şi să lucrezi Scriptura învierii morţilor, şi apoi ei să învieze, şi vor învia şi vor mărturisi aceştia lucrarea lui Dumnezeu, Care te călăuzeşte pe tine în zilele acestea, şi Care grăieşte peste vii şi peste morţi, căci Fiul meu a spus acum două mii de ani că va veni vremea să audă cei din morminte glasul Lui şi să învieze. Amin.
O, fii şi fiice ale cuvântului Fiului meu, Care naşte de sus pe om! Deschideţi cartea învăţăturii Lui de peste voi şi purtaţi-vă după învăţătura Lui, căci vine învierea morţilor, şi oamenii trebuie să se teamă de Dumnezeu şi să împlinească poruncile Lui pe pământ ca să depărteze Domnul de la ei plata fărădelegilor lor. învăţaţi-i pe oameni învierea din păcat, învierea din moarte. Spuneţi-le celor ce-şi zic creştini că a fi creştin înseamnă a trăi cu duhul, cu sufletul şi cu trupul în Hristos şi nu în lumea aceasta. Şi cum adică în lumea aceasta? Adică în poftele ei, căci Fiul meu a spus la ureche celor ce-L aud pe El grăind, a spus că precum omul întinge dumicatul de pâine sau de mămăligă în tigaia cu jumări, aşa întinge el cu bucătura în păcat şi-şi întinează inima sa şi trupul său împotriva duhului vieţii Fiului meu înăuntrul omului. O, fiţi treji pentru înviere, mereu, mereu pentru înviere. Iubiţi-vă unii pe alţii precum v-a iubit Fiul meu. El cum v-a iubit? El Şi-a pus viaţa pentru voi. Aşa şi voi să faceţi unii pentru alţii, şi cu duh umilit să vă lucraţi unul altuia învierea şi tot aşa să-i povăţuiţi şi pe cei ce vă întreabă pe voi de Dumnezeu, Care grăieşte la voi. O, zidiţi-vă unii pe alţii în Hristos. Aceasta înseamnă să vă iubiţi unii pe alţii precum v-a iubit Domnul Iisus Hristos, Fiul meu. O, aş grăi mult cu voi, v-aş zidi mult pe voi, v-aş învăţa mult cu duhul învierii prin graiul meu, dar voi aveţi peste voi multă învăţătură, că multă este peste voi înţelepciunea cuvântului Fiului meu. Ţineţi-vă treji unii pe alţii pentru învăţătura Domnului de peste voi, că vine învierea morţilor, care aşteaptă în ţărâna pământului, şi după voi aşteaptă această Scriptură. Voieşte Domnul să fiţi una şi una, să fiţi toţi la fel de crescuţi, la fel de zidiţi, la fel de plini de Dumnezeu. Cereţi creştere peste voi. Puneţi străjerii să vă hrănească de la Dumnezeu, neîncetat să vă hrănească ei, căci lor le este dat să vă hrănească după orânduiala Lui. Cine ia din el însuşi creştere acela nu este copil frumos, iar cine ia creştere din mâna celor aşezaţi de Dumnezeu pentru voi acela este cel binecuvântat şi păzit de moarte, căci aşa înseamnă să treacă omul din trup în duh. O, ferice de cei ce ascultă de cei puşi peste ei de la Dumnezeu! Ferice de cei ce se fac ogor pentru cei ce seamănă în om împărăţia lui Dumnezeu! Ferice de cei ce ascultă de povaţa şi de mâna celor ce lucrează de la Dumnezeu peste ei, căci omul trebuie să se lepede de sine, şi numai prin ascultare poate el aceasta, căci au fost pe pământ oameni mari cu rangul şi cu iubirea lor de Dumnezeu, iar când îşi doreau tot mai mult mântuirea, ei se coborau şi se duceau spre ascultare, spre lepădare de sine se duceau şi spre purtarea crucii ca să se mântuiască, căci cel mântuit este cel ce se mântuieşte de sine, şi nu altceva înseamnă mântuirea omului, viaţa cea mântuitoare în om.
O, ascultaţi de poruncile lui Dumnezeu, voi, fii ai lui Dumnezeu, şi ascultaţi de cei puşi de Dumnezeu ca să vă călăuzească şi ca să fiţi voi copii călăuziţi, copii ascultători. Amin.
Iar Tu, Doamne şi Fiule al meu, învaţă-i pe fiii oamenilor înţelepciunea învierii. Aşează-Te cu masa aceasta înaintea lor şi trimite oştirile îngereşti să le mişte sufletele de la vântul cel dulce al cuvântului Tău peste pământ, cuvânt care mângâie, care cheamă şi care înviază, iar pe ţara română miluieşte-o după făgăduinţele Tale cele pentru ea şi încununeaz-o pe ea cu duhul temerii de Dumnezeu şi apoi cu duhul învierii, şi adu-Ţi aminte de proorocia împăratului David, care a rostit şi a spus: «Cât este de departe cerul de pământ, cât este de departe răsăritul de apus, atât de mare este mila Domnului spre cei ce se tem de El». Amin, amin, amin.
– O, mama Mea, o, mamă a celor ce sunt zidiţi în Mine! Dulce este duhul tău de mamă a fiilor lui Dumnezeu! Să ia şi fiii oamenilor să înveţe, mamă, căci trebuie să-l vindecăm pe om de duhul păcatului, mamă. Le-am spus celor ce Ne aşează în carte că precum omul întinge cu bucătura de pâine sau de mămăligă în tigaia cu jumări, aşa întinge el cu bucătura în păcat şi se înfruptă din el întinându-şi în el inima şi trupul împotriva duhului vieţii Mele în om, iar Noi şi cu cei ce Ne împart pe Noi oamenilor trebuie să-i învăţăm pe oameni Scriptura învierii morţilor, mamă. Amin.
O, popor călăuzit de Dumnezeu din cer şi de pe pământ! Stai, tată, la hrănit, stai, fiule, stai şi învaţă, tată. Precum puii de rândunică stau în cuib şi primesc hrană de la mama lor, luând cu cioculeţul lor din cioculeţul ei, şi precum ei cresc pentru zbor, aşa să creşti şi tu, să mănânci şi să creşti, tată, ca să poţi să-I fii de folos lui Dumnezeu şi să-i hrăneşti pe oameni cu Duhul lui Dumnezeu şi să crească El în oameni, ca să scape oamenii de robia păcatului. O, poporul Meu, se lucrează pe pământ în mijlocul tău taina Scripturii învierii morţilor, tată. Eu pentru învierea morţilor te-am zidit, şi am pus în mijlocul tău jertfa cea de fiecare zi, şi nu în lumea aceasta şi pentru fiii ei, tată. O, poporul Meu, taina ta cu Mine înfricoşează demonii, tată. Sfinţeşte-te, dar! Din zi în zi mai mult ridică-te cu duhul deasupra trupului tău, căci iată, duhul este cel ce dă viaţă. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! între tine şi Mine să fie multă, multă pace, iar aceasta înseamnă împlinirea poruncilor lui Dumnezeu peste fiinţa ta şi între frate şi frate. O, nu te teme de oamenii răi, nu te teme de furtună. Eu sunt Cel ce te ocrotesc, căci tu nu poţi aceasta. Pot Eu, tată, iar tu să poţi pentru Dumnezeu. Pot Eu, iar tu să lucrezi învierea. Amin.
înviere ţie, poporul Meu, şi de la tine înviere peste fiii oamenilor, tată! Duhul învierii este ceea ce se lucrează din cer pe pământ în zilele acestea ale grăirii Fiului lui Dumnezeu peste vii şi peste morţi. Eu sunt învierea şi viaţa. M-am născut pe pământ ca să fiu cu oamenii şi ca să rămân cu ei apoi până la sfârşit de timp şi apoi să le dau învierea, şi viaţa veacului ce va să fie să le dau lor, iar ei s-o creadă şi s-o ia şi s-o aibă, aşa după cum este scrisă făgăduinţa Mea pentru cei credincioşi şi sfinţi, poporul Meu. Amin, amin, amin.
14-10-2008
