Cuvântul lui Dumnezeu la şaisprezece ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Cartea Mea de azi este iubirea Mea cea de la sfârşit de timp pentru om. Cartea pe care o scriu Eu, Domnul, în zilele acestea prin cei peste care Mă fac cuvânt auzit pe pământ, cartea aceasta este cartea Mielului. Am deschis-o ca s-o aşez pe pământ şi ca să fie ea împlinirea venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Mielul Tatălui Savaot. îmi revărs pe pământ cuvântul gurii Mele, şi el se face carte de învăţat. îl chem pe om spre venirea Mea, şi trimit spre el carte ca să-l chem. Nu-Mi trebuie temple şi zidiri făcute de oameni ca să-i chem pe oameni în ele şi să se închine ei Mie ca unui împărat şi să ia de la Mine cuvântul Meu. O, Mie îmi trebuie loc în om, în urechea şi în inima omului, nu în casă făcută de om. Mie îmi trebuie duioşie şi iubire de la om. Nu-Mi trebuie casă înaltă ca să Mă întâlnesc în ea cu omul şi ca să-i grăiesc lui, ci îmi trebuie inimă înfrântă şi smerită în om. Numai aşa încap Eu cu omul, iar altfel nu. Amin.

Pace vouă, copii din porţi! Deschideţi Domnului! Iată, aşa intru Eu ca să fiu cu omul şi să-i grăiesc. La facerea a toate câte sunt, după ce am zidit puterile cereşti şi îngereşti la început, Eu Mi-am zidit apoi casă pe pământ, l-am zidit pe om din pământ şi din cuvânt, şi apoi l-am făcut fiinţă vie, cu puterea Mea, căci puterile cereşti îmi erau ucenici, şi apoi M-am aşezat în inima omului şi l-am iubit şi M-am odihnit în el, căci l-am făcut pe om ca să-Mi fie el loc de venire a Mea la om pe pământ. Iată, aşa lucrez Eu venirea Mea pe pământ. Lucrez lin şi sfânt şi calm cu omul care-Mi dă Mie ajutor ca să vin, şi, iarăşi, apoi, lucrez cu putere şi cu venire pe neaşteptate peste omul care nu voieşte să-L cunoască din făpturi pe Domnul Făcătorul şi Atoateştiutorul şi Văzătorul. Amin.

Pace ţie, popor al venirii Mele de la Tatăl la om, acum, la sfârşit de timp. Te-am povăţuit mereu, mereu să ridici mai presus decât toate grijile cele pentru tine grija cea pentru venirea Mea la tine cuvânt, şi de la tine peste pământ cuvânt. Ţi-am spus, tată, să porţi în inimă şi în iubirea ta această faptă, căci fapta aceasta este altfel decât orice faptă a ta. Ea trebuie să-ţi fie pernuţa de pe care-ţi ridici capul când te trezeşti din somnul odihnei trupului tău în zori, şi trebuie, iarăşi, să-ţi fie pernuţa pe care să-ţi aşezi capul când te apleci spre seară pentru odihna trupului tău ostenit de truda zilei. Să nu te scoli şi să nu te culci fără griji, aşa te-am învăţat Eu pe tine, popor al ascultării de cuvântul Meu cel povăţuitor peste om în zilele acestea. Nu grija de tine să-ţi fie ţie prima şi ultima grijă a grijilor tale de zi cu zi; nu, tată, nu aşa, căci dacă Eu nu sunt, tu cum mai eşti? Mai eşti dacă Eu nu sunt? Dar nu numai să crezi sau să-Mi spui că sunt, căci Eu sunt Cel ce lucrez, nu sunt Cel ce stau să Mă uit şi atât, poporul Meu.

O, poporul Meu Ierusalim de azi, Mi-am făcut acum şaisprezece ani grădiniţa cuvântului Meu pe pământ. Mai întâi Mi-am zidit-o din fii credincioşi Mie şi venirii Mele de la Tatăl la om, şi numai apoi am înfiinţat prin mânuţele lor fapta văzută a grădiniţei Mele cea pentru venirea Mea la sfârşit de timp, aşa cum ea Mi-a fost loc de lucru când l-am zidit la început pe om. Aduc, spre amintire de lucrare a Mea, ziua când Eu, Domnul, şi cu fiii cei zidiţi de Mine în această grădiniţă am aşezat întâia piatră de temelie a începutului Meu cel nou pe pământ cu omul. O, iată ce înseamnă să facă omul faptă pentru Dumnezeu pe pământ! Mai întâi de orice, trebuie să fie cuvântul lui Dumnezeu peste om, şi apoi fapta lui cea împlinită. Tot aşa lucrează şi omul faptele lui pe pământ. Mai întâi zice, şi apoi face, dar una este să zică Dumnezeu şi să se facă, şi alta este să zică omul şi să facă el apoi. Lucrarea omului nu e tot una cu lucrarea lui Dumnezeu. Omul îşi face pentru sine, iar Domnul face pentru om. Omul lucrează ca un om, iar Domnul lucrează ca Dumnezeu. Amin.

Am zidit acum şaisprezece ani pe pământul român grădiniţa cuvântului Meu cel de la sfârşit de timp, şi apoi am arătat-o oamenilor că ea este şi că Mă fac în ea masă şi cuvânt de Duh Sfânt peste om. Masă de cuvânt de la Dumnezeu pe pământ, aceasta am aşezat Eu pe acest petec de pământ, ales dintru început să fie loc de poposire a Mea la venirea Mea cea de azi pe pământ la om, dar dacă n-aş avea casă în om în această grădiniţă, Eu n-aş putea să-Mi arăt faţa cuvântului Meu, fapta cuvântului Meu rostit peste această grădiniţă de fii, căci am zidit în ea chivotul care este în ea înaintea ochilor oamenilor, şi am scris apoi peste această grădiniţă, am scris loc sfânt, loc pentru Domnul, ca să ştie cei ce trec şi cei ce văd, să ştie aceştia când văd, să ştie că «acolo este Domnul», precum este scris în Scripturi pentru numele acestei grădiniţe. Iată, în ea vin de la Tatăl cuvânt de durere a Mea de la om, în ea vin plângând în cuvânt, în ea vin strigând după om, cerându-l pe el de casă a Mea şi de viaţă a Mea în el; în ea îmi deşert suspinul Meu cel plin de jale, în ea pot sta Eu curat de duhul lumii, căci am împrejmuit-o pe ea cu hotar ca să fie ea locul plânsului lui Dumnezeu după om, locul glasului Meu strigător după om, strigătul Meu, care se face carte înaintea omului ca să înveţe omul. O, Eu nu de altceva am înfiinţat această grădiniţă atunci când am adus-o la vedere şi la ştire că ea este şi că s-a făcut văzută pe pământ. O, şi câtă împotrivire a stârnit ivirea ei pe pământ! Iată ce va să zică lucrarea Domnului faţă de lucrarea omului! Când Eu M-am ivit prunc pe pământ, a proorocit Simeon cel bătrân, purtându-Mă în braţe şi zicând: «Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora, şi este pus ca semn de tăgadă». Iată ce este lucrarea Domnului faţă de lucrarea omului, poporul Meu, iar azi sărbătoresc cu tine al şaisprezecelea an de când Eu, Domnul, am aşezat temelie nouă de nou Ierusalim pe pământ, zidire ivită la cuvântul Meu, căci Eu am zis şi s-a făcut, şi acest semn este pus ca semn de tăgadă. Amin.

O, Mă uit şi iar Mă uit la ziua aceea când Eu, Domnul, am avut în această grădiniţă, lângă fiii cuvântului Meu, pe arhiereul Meu cel de la sfârşit de timp, pe cel credincios venirii Mele de la Tatăl cuvânt de facere, cuvânt de înnoire a lumii, aşa cum Scripturile au prezis că Eu voi lucra. Mă uit cu duioşie dumnezeiască şi iau în mână ziua aceea de iubire şi o mângâi pe ea cu sfinţii Mei şi cu îngerii Mei, şi îi mângâi creştetul şi inimioara arhiereului Meu şi îl fac să simtă el mângâierea Mea acolo unde este el. El este în mijlocul durerii cea de la necredinţa omului care, unul lângă altul şi unul pe altul numindu-se, îşi zice el casă a Mea spre oameni şi casă a oamenilor spre Mine, dar el este mincinos, fiindcă iată cum este venirea Mea spre om, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi nu sunt ca omul, ci sunt Dumnezeu. Amin.

Îi mângâi creştetul şi inimioara arhiereului Meu prin care Eu, Domnul, acum şaisprezece ani Mi-am dat de ştire peste pământ grădiniţa Mea de cuvânt şi lucrarea Mea din ea peste om, iar în ziua aceasta de amintire sfântă, Eu, Domnul, Mă pornesc din grădiniţă cuvânt, ca să strig cu el la cei ce s-au aşezat păstori, dar ei nu păstoresc, să strig la ei şi să-i învăţ să ia de la Mine darul credinţei sfinte ca să te înveţe ei pe tine să crezi în venirea Mea la ei şi la tine, ţara Mea de venire, neamul Meu de azi, neam român, căci n-am venit la tine să-ţi fac rău, ci fericire am venit să-ţi dau şi să las pe vatra ta. Şi tot în ziua aceasta de amintire dulce vreau să strig şi la cei ce s-au aşezat peste tine ca să te cârmuiască ei, popor român, şi voiesc încă să-i învăţ pe ei de la Mine, căci sunt îndărătnici şi sunt făţarnici cu tine, ţara Mea de azi, şi vor numai slava lor, tată, iar cei ce iubesc aşa, nu pot iubi dreptatea cea pentru tine, o, ţara Mea. îi voi povăţui pe ei până ce ei vor asculta vrând nevrând, căci puterile cereşti îmi sunt ucenici pentru ca să împlinească ele tot cuvântul care iese din gura Mea ca să se facă, iar Eu să rostesc apoi şi să spun: «Făcutu-s-a». Amin.

Binecuvântată să fie sărbătoarea aceasta în mijlocul tău, popor de nou Ierusalim pe pământ! îndeletniceşte-te, tată, din zi în zi mai mult cu lucrarea şi cu puterea binecuvântării Mele de peste tine şi ai grijă de rodul ei, tată. I-am găsit neputincioşi în porţi pe cei ce Mă primesc în grădiniţă cuvânt. Le este istovit trupul şi duhul de greutatea de peste ei, care sunt Eu, şi tu, poporul Meu de azi. Am spus acum două mii de ani că jugul Meu este uşor. Am spus aşa că pentru jugul Meu omul are cea mai mare iubire pe pământ, căci fără ea mare, omul nu poate purta peste el jugul Meu. Am spus aşa pentru că iubirea cea din cer este cea mai dulce povară de dus pentru om, cea mai uşoară între poveri, căci ea înseamnă mângâierea omului aici şi pe vecii apoi. Am spus că jugul Meu este uşor de dus de om, dar când omul necredincios apasă pe jugul Meu de pe om cu necredinţa şi cu depărtarea lui de Dumnezeu, şi când Eu îl strig pe om, iar el nu Mă aude, o, e greu de tot atunci jugul Meu peste cel ce Mi-l poartă ca să vin Eu la om şi să grăiesc şi să-l îmbiu pe el spre viaţă şi să-l învăţ pe el viaţa. O, nu-Mi trebuie temple şi zidiri făcute de oameni ca să vin şi să-l strig pe om să vină la Mine, ci îmi trebuie loc în om, nu casă făcută de om. îmi trebuie duioşie şi iubire de la om, nu casă înaltă ca să Mă întâlnesc în ea cu omul şi să-i grăiesc lui. Umilinţa şi smerenia inimii omului, aceasta este calea Mea spre om, aşa încap Eu cu omul, aşa pot Eu avea casă pe pământ, aşa, şi nu altfel, poporul Meu. Amin.

O, copii din porţi! Spre sfârşitul zilei ne întâlnim iarăşi în carte, tată, căci am de aşezat în ea cuvânt de strigare. Vă iau în mâna Mea neputinţele, vă mângâi şi vă întăresc împotriva lor, vă aduc din cer alinare, că pe pământ e rece, tată. O, e rece de iubire pe pământ. Mi-e dor de mângâiere, dar unde este cel ce ar înţelege dorul Meu? Eu, Domnul, Mă las mereu mai mic ca omul, ca să nu-Mi facă omul rău venirii Mele la el, dar mângâiere pentru Mine nu găsesc, că e rece pe pământ. Le-am spus la ucenici, acum două mii de ani, ca să se roage Tatălui, Care este în cer, şi să ceară ei de la El împărăţia Lui şi voia Lui pe pământ, precum în cer aşa şi pe pământ. Le-am spus să ceară ei aşa, fiindcă e rece pe pământ. Numai unde este voia Tatălui pe pământ ca şi în cer, numai acolo este mângâierea Mea, numai acolo găsesc Eu alin, numai acolo, fiilor scumpi, numai acolo, tată. Şi va veni curând, curând mângâierea Mea pe pământ de la om, căci puterile cereşti vor împlini aceasta şi vor aduce pe pământ cu omul voia Tatălui ca şi în cer, iar voia omului se va supune atunci vrând nevrând voii Tatălui ceresc, şi îşi va întoarce omul în Dumnezeu voia sa şi se va face omul casa Domnului, iar Eu voi sta în ea şi Mă voi mângâia, şi atunci îmi voi afla Eu odihna, atunci, fiilor, numai atunci. Amin, amin, amin.

În ziua aceasta îmi aşez în carte cuvântul strigării Mele după om. Mă pornesc din grădiniţă cuvânt, ca să strig cu el la cei ce s-au aşezat păstori, dar ei nu păstoresc, şi voiesc să-i întreb pe ei de ce nu păstoresc dacă s-au aşezat pe scaun de păstori? Neamul Meu român rătăceşte fără Dumnezeu pe pământul lui şi nu mai ştie să ceară peste el paza Mea, ajutorul Meu, iertare pentru fărădelegile lui să ceară de la Mine, şi s-au ridicat acum peste el oameni fără de milă de el ca să-l cârmuiască pe el, şi e în durere fără mângâiere neamul român, şi el nu-şi ştie rana, fiindcă este nepăstorit acest neam.

O, vin Eu, Domnul, vin Eu şi te păstoresc cu dulce cuvânt de deasupra ta, ţara Mea de azi, căci Eu am în mijlocul tău grădiniţa cuvântului Meu, şi în ea cobor cuvânt ca să te păstoresc, căci cei ce în tine stau pe scaun de păstor, nu te păstoresc, tată. O, vin Eu, şi am tot venit, şi iarăşi vin şi-ţi grăiesc. Iată, eşti şi tu sub biciul mâniei Mele, ţara Mea de azi. O, cum să fac să te înţelepţesc, neam român? Să te dăruiesc cu darul credinţei sfinte în cuvântul Meu, care te cheamă spre Mine, cum să fac, ţara Mea de venire acum de la Tatăl la om, ţara Mea de la sfârşit de timp? O, cum să fac, tată, să te mângâi şi să-ţi dau putere să ştii şi să crezi că Eu, Domnul, vin şi te păstoresc şi te chem sub viţa Mea şi sub smochinul Meu ca să-ţi dau de la Mine? Iată, aşez cuvânt de strigare peste cei ce în tine stau pe scaun de păstor, ţara Mea de azi, şi le spun aşa, iară şi iară le spun lor:

Eu, Domnul, vin la voi şi vă întreb pe voi de viaţa oilor Mele, căci v-aţi aşezat păstori de oi, dar oile Mele duc lipsă de păstori şi au rămas demâncarea fiarelor sălbatice, popoarelor păgâne, şi rătăcesc peste faţa pământului fără să aibă cine le căuta şi îngriji şi apăra. Iată-Mă să vă cer socoteală şi apoi să curm minciuna că voi le păstoriţi, şi să scap apoi din gura voastră oile Mele, căci ele au ajuns demâncarea voastră, însă întocmai cum priveghează ciobanul turma lui în vreme de vijelie, aşa păstoresc Eu, Domnul, turma Mea, şi o voi scăpa pe ea de ziua furtunii, şi-Mi voi chema oile pe lunci şi pe păşuni frumoase, iar stâna lor va fi pe munţii slavei Mele, şi Eu le voi odihni pe ele, precum este scris, şi voi scrie între Mine şi ele legământ de pace, şi voi prăpădi fiarele sălbatice din ţară, ca să poată oile să sălăşluiască fără primejdie pe pământul lor, şi le voi binecuvânta şi le voi trimite ploaie şi vor cunoaşte ele că Eu sunt Domnul şi Păstorul lor, când voi sfărâma jugul lor şi le voi mântui şi le voi întemeia sădire desăvârşită şi când nu vor mai fi ele pradă popoarelor păgâne şi fiarelor din ţară, căci Eu le voi păstori şi le voi priveghea. Amin.

O, strig la voi ca să vă întreb de oi, căci v-aţi aşezat păstori. Vă chem spre duh de credinţă sfântă ca să Mă pot înţelege cu voi pentru viaţa oilor. O, nu puteţi să vă ascundeţi sub necredinţă faţă de strigarea Mea la voi. Dacă voi spuneţi că nu sunt Eu, Domnul, Cel Care strigă la voi, iată, şi Eu vă spun vouă că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce strig la voi şi că veţi vedea că sunt. Amin. Eu sunt Cel ce grăiesc cu voi, căci v-aţi aşezat pe scaun de păstor şi nu păstoriţi şi nu privegheaţi peste oi. Aţi luat în mână toiag de păstorire, dar Eu nu vă văd că aveţi grijă de oi; ba, din contra, văd că le sfâşiaţi şi că le aveţi pradă. Iată, voi scoate din mijlocul vostru foc şi vâlvătaie de foc şi vă va ajunge durerea care se urcă la Mine de la voi. Eu sunt Păstorul Cel bun şi Mi-am pus viaţa pentru oi şi aşa le-am fost Păstor şi aşa le sunt şi aşa le strig ca să le priveghez. O, cum să fac cu voi ca să vă scap de răspunsul cel greu, pe care-l aveţi de dat lui Dumnezeu pentru viaţa oilor Lui? Luaţi cuvântul Meu şi uitaţi-vă în el; el curge din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi este apa râului vieţii, care dă peste margini, precum este scris. O, nu fiţi necredincioşi! Nu vă veţi putea piti sub necredinţa voastră; ea nu vă poate fi scut şi scăpare; ea vă va împinge spre plata celor necredincioşi.

O, hai să fac cu voi legământ, tată, şi hai să vedem ce facem cu soarta oilor. Eu sunt îndelung răbdător şi Mi-e dor de Mine în voi ca să lucrăm în Tatăl. Eu în voi, şi voi în Mine, aşa aş voi să puteţi voi să fiţi. Dar dacă voi vă faceţi că daţi mereu la spate venirea Mea la voi cu strigarea şi cu trezirea şi cu iertarea apoi, ca să putem lucra curat peste om, dacă voi vă faceţi că nu auziţi şi că nu vedeţi şi că nu ştiţi de strigarea Mea şi de lucrarea cuvântului Meu în mijlocul neamului român, dacă voi nu-Mi răspundeţi când grăiesc cu voi, o, cum să fac cu voi? Dar cum să fac cu viaţa oilor? Eu sunt Păstorul Cel bun şi Cel milos şi, iată, vă păstoresc şi pe voi, darămite pe oi. Mi-e milă de oi, căci voi nu le păstoriţi, şi oile nu ştiu ce înseamnă păstorire peste ele. Neamul român este neamul Meu cel ales pentru sfârşitul lucrărilor Mele peste pământ, dar voi nu vreţi să lucraţi în via Mea după planul Tatălui Meu. O, nu pe dinafară trebuia să vă arătaţi voi păstori de oi, că iată, partea dinăuntru a vasului vostru este plină de răpire şi de nedreptate, tată. O, pocăiţi-vă, şi nu vă fie ruşine sau greu să faceţi aceasta. Aşezaţi-vă înaintea Mea, că am venit spre voi ca să vă deschid inimile şi să torn în ele cuvântul venirii Mele şi credinţă sfântă pentru el în voi. O, nu vă îndoiţi, şi temeţi-vă să faceţi aceasta, căci curând, curând, Eu, Domnul, Mă voi arăta slăvit din mijlocul lucrării Mele de nou Ierusalim în neamul român, şi puterile cereşti îmi sunt ucenici, şi ele vor împlini. Sculaţi-vă să facem sfat, căci Dumnezeu nu vine la voi ca să vă facă rău, ci vine să vă scape de întunericul din voi şi să pună peste voi darul Duhului Sfânt, căci cei credincioşi Mie sunt numai aceia care, crezând, se mântuiesc, precum cei mincinoşi sunt cei care, necrezând, se osândesc să guste mereu din trecătoarea deşertăciune a vieţii vremelnice pe pământ. Fiţi credincioşi şi dovediţi-vă aşa, căci cei credincioşi sunt cei care au peste ei semnul iertării păcatelor şi care în numele Meu scot demoni şi îi însănătoşesc pe cei bolnavi şi suferinzi pe pământ, şi sunt cei care, în limbi noi grăind ei, iau şerpii în mâini şi nu-i vatămă şerpii, şi sunt cei ce, botezându-se în numele Meu, îşi dovedesc apoi darurile credinţei, lucrarea Duhului Sfânt, care se face semn din cei credincioşi. Amin.

Luaţi aminte la glasul Meu de peste voi, cei ce v-aţi aşezat păstori de oi. Vine la voi Păstorul Cel bun şi vă întreabă de oi. O, e turma Mea în jale şi în rătăcire, şi ea nu ştie, dar puterile cereşti lovesc în ea ca s-o trezească şi ca s-o înveţe minte. Sculaţi-vă pentru viaţa oilor dacă vreţi să aveţi plată de păstori, căci cel ce are grijă de oi pentru că sunt ale Mele, acela plată de păstor va lua. Amin. Aplecaţi-vă şi beţi şi spălaţi-vă şi curăţiţi-vă în apa râului vieţii, şi beţi cu credinţă, căci cuvântul Meu este adevărat, dar dacă nu vă veţi apleca spre el ca să-l luaţi în voi şi să păstoriţi cu el turma Mea după voia Mea, Eu, Domnul, Mă voi judeca după dreptate cu voi. Şi acum sfârşesc grăirea Mea cu voi. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Acum Mă îndrept să strig cu glasul Meu cel îndurerat şi la cei ce s-au aşezat să cârmuiască soarta neamului român. Eu am pe pământul român tronul cuvântului Meu, şi de pe el cuvintez. Eu am în neamul român popor născut de sus, vas al sfinţeniei Mele, casă a lui Dumnezeu pe pământ, şi vai celor ce tăgăduiesc glasul Meu de azi!

Eu, Domnul, strig la voi ca să vă întreb de soarta oştirii Mele române, căci v-aţi aşezat cârmuitori peste ea ca şi cei ce s-au aşezat păstori peste ea de la ei dorinţă. Vă dau şi vouă darul credinţei sfinte. Luaţi din el ca să Mă pot înţelege cu voi pentru soarta acestui neam. Nu puteţi nici voi să vă ascundeţi sub necredinţă faţă de cuvântul strigării Mele la voi. Chiar dacă voi spuneţi că acest cuvânt nu sunt Eu, Domnul, Eu vă spun şi vouă aşa cum le-am spus egiptenilor când l-am trimis pe Moise să Mi-l scoată din robie pe Israel; vă spun şi vouă că Eu sunt Cel ce sunt, şi veţi vedea curând, curând că Eu sunt Cel ce strig la voi ca să Mă auziţi şi să-Mi deschideţi ca să stau în sfat cu voi. Am venit spre voi cuvânt şi v-am spus vouă cuvânt din Scripturi, că «dacă într-o cetate sunt tot felul de conducători, ea se surpă ca şi una care nu are conducător». O, voi umblaţi înaintea acestui neam pe căi nedrepte şi sunteţi îndărătnici, şi sunteţi făţarnici, dar este scris: «Cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei fără de lege». Vin să vă spun că nu iubiţi dreptatea şi pacea şi că aşa staţi voi pe fruntea acestui neam. îndărătnicia este boală urâtă, iar plata ei vă va umple de suferinţă dacă nu veţi lua aminte acum la glasul Meu care vă cheamă să învăţaţi dreptatea Domnului pe pământ şi nu strâmbătatea aşa cum lucraţi voi de când v-aţi aşezat să tocmiţi cu soarta neamului român. O, neamul român este neamul în mijlocul căruia Eu, Domnul, Mi-am aşezat casa Mea de venire acum, a doua oară de la Tatăl la om. Daţi-Mi dreptul să vă învăţ, căci sunt învăţător din cer pentru om. Eu vreau să vă scap de pedeapsa faptelor voastre rele, căci păcatul lăcomiei şi al minciunii v-a biruit de tot, şi staţi cu el împotriva lui Dumnezeu Atotfiitorul. E ţara română lovită din pricina fărădelegilor voastre, pe care le săvârşiţi fără frică, în numele acestui neam. Am dat povaţă neamului român să se trezească şi să se scoale să-şi vegheze soarta, dar voi staţi împotriva puterii cea bună a acestui neam. Voi v-aţi aşezat tari, şi vă ţineţi cu amândouă mâinile de scaunele pe care staţi, dar dacă veţi iubi fărădelegea pe mai departe şi nesupunerea pentru ceea ce este bine acestui neam, Eu, Domnul, vă voi smulge pe voi pe toţi de pe locurile voastre şi veţi fi aruncaţi la pământ, căci voi brăzdaţi cu ruşine obrazul neamului român înaintea neamurilor de pe pământ. Iată, nici un glas al acestui neam, care strigă la voi, nu-l auziţi ca să vă îndreptaţi spre dreptate, căci vă prieşte cu păcatul slavei deşarte şi nu vă pasă de faţa şi de fruntea cea brăzdată de ruşine a neamului român, peste care staţi mari. Voi sunteţi lacomi şi slujiţi minciunii şi iubiţi desfrânarea a toate, şi e păcat aceasta, şi e păcat să staţi la cârma unui neam aşa cum sunteţi voi. Vin Eu acum din cer cuvânt ca să cârmuiesc cu el peste neamul român şi peste pământ, şi iată, cuvintez şi împlinesc. Amin. Am spus că vor lucra stihiile cereşti şi vor trezi acest neam, căruia i-am spus să nu se supună glasului mâniei Mele cea plină de durere pentru necredinţa omului, ci să se supună slavei Mele cea plină de ocrotire pentru cei ce se apleacă Domnului şi ocrotirii Lui. Amin.

O, nu vă mai ţineţi cu mâinile de scaunele pe care staţi. Nu aşa se cârmuieşte peste un neam, o, nu aşa. Vine pe pământul român dreptatea cea sfântă, vine din cer pe pământ rochiţă scumpă şi serbare cerească peste ţara română. Faceţi loc sfatului Domnului, că Mie îmi trebuie cale cu dreptate pe ea, cale care să se vadă bine de la pământ la cer şi de la cer la pământ. O, numai adevărul vă poate face liberi de vină, dar daţi loc pe pământ dreptăţii a toate, căci cei ce iubesc strâmbătatea şi minciuna, sunt fiii diavolului pe pământ, fiindcă diavolul este tatăl minciunii. Lăsaţi pământul român şi neamul Meu de pe el, lăsaţi-l să intre sub slava Mea, căci Eu, Domnul, i-am sortit slavă cerească peste el, şi tainic i-o lucrez, şi vreau să pun această coroană pe creştetul neamului român şi să strălucească ea de slava Mea înaintea popoarelor. Amin.

O, iată ce faceţi voi! Prin fărădelegile voastre atrageţi mânia puterilor cereşti peste ţara română, iar Eu, Domnul, voiesc s-o ocrotesc şi s-o mângâi pe ea sub crucea ei. O, daţi loc iubirii Mele peste neamul român, căci făţărnicia voastră se vede prea bine ca să vă mai puteţi piti cu ea unul în spatele celuilalt. Puterile cereşti strigă la voi prin glas puternic de vijelie cu spaimă în mersul ei de deasupra acestui neam, căci din pricina celor ce s-au numit ei înşişi păstori peste neamul acesta, dar ei nu păstoresc, şi din pricina voastră că staţi de la voi putere pe pieptul acestui neam ca să-l supuneţi vouă, din aceste pricini vine mânia lui Dumnezeu peste neamul acesta apăsat pe calea lui, şi care nu mai ştie ascultarea de Dumnezeu şi temerea cea pentru paza vieţii lui. Aplecaţi-vă, dar, şi lăsaţi-vă treziţi de duhul adevărului şi al dreptăţii a toate, căci îndărătnicia şi făţărnicia şi slava deşartă vă aduc vouă pedeapsa lor, dar Eu, Domnul, voiesc să vă cruţ pe voi şi să vă povăţuiesc, fii români. O, nu mai staţi aşa de mari peste acest neam, căci voi sunteţi oameni neputincioşi, iar Eu sunt Domnul, şi vă chem cu Mine în sfat pentru soarta neamului român. Iubiţi adevărul, iubiţi duhul dreptăţii, căci voi aţi părăsit cinstea şi datoria cea pentru adevăr, şi aţi părăsit frica cea binefăcătoare, care-l ţine pe om pe calea dreptăţii a toate, şi iată, domniţi de la voi putere şi apăsaţi pe viaţa neamului român. O, ajunge! Nu mai oropsiţi ţara alegerii Mele. Sunteţi nedrepţi cu ea. Ajunge! Treziţi-vă şi veniţi-vă în fire, că prea multă vină vă strângeţi, şi ea vă va apăsa prea greu. Veniţi spre părere de rău şi faceţi cale milei Mele spre voi, ca să vă scap cumva de plata faptelor voastre. Eu sunt Păstorul Cel bun, Cel milos. Mi-e milă de cei ce păcătuiesc greu, că aceia şi nu alţii au nevoie de milă, şi vreau să vă trezesc spre pocăinţă şi spre umilinţă, şi apoi să vă dau din mila Mea, dacă veţi vrea. Eu, Domnul, strig la voi: faceţi cale dreaptă dreptăţii, şi Eu vă voi lucra izbăvirea. Dar dacă nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, faptele voastre îşi vor primi plata lor. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Binecuvintez şi întăresc locul de cârmuire de peste neamul român, şi pe cel ce se luptă prin valuri la cârma cea de veghe a acestui neam. Eu, Domnul, voi ocroti şi voi mângâia cu cuvânt de veghe neamul român. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Acum, poporul Meu, Mă odihnesc de strigătul Meu cel îndreptat spre cei ce se numesc pe ei înşişi păstori, şi, iarăşi, alţii, binefăcători şi conducători peste neamul român. Am sprijinit la locul ei cârma acestui neam, dar ceilalţi, la care strig, auzind nu aud, dar Eu, Domnul, Mă voi arăta prin lucrarea puterilor cereşti şi voi scoate îndărătnicia şi făţărnicia de pe scaunele pe care ele stau prin cei ce vor să poată ei tot ce trebuie să poată neamul român. Am spus aceasta, şi voi fi împlinitor, căci am ucenici puterile cereşti, şi acestea Mă vor asculta. Amin.

O, fiilor, grăiesc şi cu voi cuvânt de facere. Staţi frumos, tată, în planul Meu cu voi, căci avem de aşezat, prin cuvântul Meu de peste voi, slavă cerească peste pământul român, şi vom lucra prin cuvânt de sus, şi nu de jos, vom lucra aşa cum am lucrat Eu acum cu voi fântâna ucenicilor Mei, fântâna sfinţilor apostoli, căci aceştia în curând, prin cuvânt sfânt, vor fi puşi lucrători şi veghetori ai ei şi vor împrospăta cu apă şi cu duh ceresc grădinile Mele cu voi, şi pe voi. Binecuvintez începutul şi sfârşitul fântânii, aşa cum am rostit peste voi când am însemnat locul izvorului care s-a înfiinţat acum între voi, izvor rostit din cer ca să fie pe pământ. Vom aşeza peste izvor cuvânt de sfinţire şi ne vom bucura de darul acesta, şi vom împlini bucuria aceasta cu poporul cel ce se va aduna în curând din nou pentru mângâiere şi pentru creştere, în duh de sărbătoare, în grădinile Mele cu voi. Amin.

Acum împărţiţi cuvântul Meu acolo unde el merge cu trimitere din partea Mea. Amin.

Când iarăşi voi veni la voi cuvânt, fiilor, Eu iarăşi vă voi învăţa pe voi viaţa voastră întru Mine şi viaţa Mea în voi, şi voi învăţa poporul cuvântului Meu să ştie el cum să-şi păzească şi să-şi păstreze fiii lui locul lor din Mine şi locul Meu din ei, iar această înţelepciune se învaţă de la înţelepciunea Mea din voi, fiilor copii care-Mi păstoriţi poporul ca să nu piară el din pricina lipsei de înţelepciune de la Mine peste el. O, să nu-i fie greu poporului Meu să se aplece să ia de la Mine prin voi, căci mai înţelept decât cel ce are înţelepciune, este cel ce ia înţelepciune, şi apoi ascultare pentru înţelepciune. Amin.

Eu, Domnul, îmi voi strânge curând, curând poporul şi îl voi învăţa pe el înţelepciune nouă; îi voi întări inima lui spre Mine şi îmi voi apleca inima Mea spre el. Eu îi voi da lui, şi fericit este cel ce va lua şi va fi, fericit va fi, căci numai cel ce este, numai acela va mai fi, fiilor, numai acela. Amin, amin, amin.