... De ce pe prietenii tăi îi asculţi? Tot ce spun cei din jurul tău îi crezi, iar pe Mine Mă nesocoteşti. Iată, Eu M-am pogorât. Deschide-ţi inima ta, să poată pătrunde cuvintele Mele, ca să pot să-ţi vorbesc. Am venit şi sunt rănit şi chinuit, că din cer şi până la pământ sunt lovit de toate faptele voastre.
Iată, împărăţia Mea e o farmacie cu de toate, cu de toate ce aveţi nevoie voi: înţelepciune, pace, credinţă, nădejde, dragoste, sănătate, putere să staţi în faţa oricărei furtuni, căci Eu vă dau numai la cererea voastră. Iată câte sunt, dar cereţi. Farmacia e încuiată, că voi nu cereţi prin rugăciune stăruitoare şi fierbinte, nu cereţi cu credinţă. O, aţi pierdut dragostea, care acoperă totul. Aţi rămas numai cu pizma şi cu răutatea.
... O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit a doua oară, în trup. M-am născut cu trup din Fecioară. Am trăit pe pământ, te-am învăţat ce să faci să moşteneşti împărăţia cerurilor, te-am vindecat de toate suferinţele ce le aveai tu, care ai crezut şi ai venit la Mine. Sub ochii înaintaşilor tăi am făcut minuni ca să-i încredinţez de toată nădejdea ce trebuia s-o aibă şi ei, şi voi. Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri, să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi, pe calea cea largă, cu toate răutăţile: necredinţa, vrajba, ura, mânia, mândria, desfrâul, curvia cea mai rea ca la păgâni.
O, copii, părăsiţi tutunul, că tutunul e de la dracul. Măi copii, Eu am semănat grâu şi dracul a semănat tutun. Iată, M-a întrecut, că mulţi ar da pâinea pentru tutun. Bagă de seamă, că din iad nu mai scapi dacă intri cu toate acestea ce le faci, că nu are cine te scoate.
... Plânge Tatăl, Cel ce a făcut pământul şi toate ce se văd pe el pentru om, şi acum nu mai e rod, nu mai e horă, nu mai e mulţumire, veselie, nu mai este speranţă; toate sunt triste. Voi ştiţi de ce nu mai este rod? în loc de rod sunt numai copii morţi. S-a spurcat pământul şi apele de câte se fac pe el. Au devenit mai rău decât cei ce nu au lege, adică păgâni.
... M-am pogorât cu cei doisprezece apostoli în lanul de grâu şi am găsit în lan o parte grâu şi trei părţi neghină. Iată ce a făcut dracul: a semănat neghină şi a plecat. Cine este de vină? Semănătorul, sau păzitorul? O, fraţilor, păzitorul. Păziţi-vă de tot ceea ce este după voia lui satana, păziţi-vă unul pe altul. Privegheaţi!
... Copilaşii Mei, nu vă închinaţi vasului Meu, că şi vasul e tot ca voi. Am făcut aceasta ca să vă arăt calea. Copiii Mei, am făcut aceasta că aţi uitat biserica, aţi uitat crucea, aţi uitat postul, aţi uitat rugăciunea, aţi uitat mila, smerenia, nu mai aveţi credinţă, nu mai aveţi dragoste, nu mai aveţi nădejde, nu mai e milă. O, cum le-aţi pierdut pe toate!? Nu vreau să vă arunc în iad, şi de aceea vă dau dureri, vă dau suferinţe, vă dau necazuri ca să vă ţin cât mai aproape. Pe cine iubeşte Tatăl, pe acela îl ceartă, iar pe fiii din curvie nu-i ceartă, şi îi lasă liberi.
... Tatăl a zidit casă de rugăciune şi dracul a zidit salon de dans. Tatăl a făcut vie şi vin; dracul a făcut cazan de ţuică, şi ţuică a făcut, că şi strugurii îi bagă mulţi şi fac ţuică. Tatăl Meu a trimis prooroci să vestească vremile, iar dracul a zidit radioul şi difuzoarele. Iată, cine zice că ţuica nu este de la dracul, nu va vedea faţa lui Dumnezeu.
... Pregătiţi-vă, naşteţi-vă din nou. Cine nu se naşte din nou, nu ajunge la Mine. O, credeţi că e rai şi iad? Iată, vasul Meu a văzut, că de multe ori am dus-o şi i-am arătat totul. Plâng sufletele la poarta cerului, plâng părinţii voştri, copiii voştri, că i-aţi petrecut până la mormânt şi mai mult nimic nu mai ştiţi. O, se uită sufletele printre grădele în curtea raiului, că sunt suflete de nu le poţi număra; se uită şi văd scaunele şi frumuseţile, văd cununile, locurile că sunt goale, şi strigă: „Doamne, Doamne, iată cum stau scaunele libere şi noi nu avem pe ce sta, că am obosit de atâta cale de la pământ până aici!”. Vine Domnul Iisus la poartă şi Se uită la ei cum strigă: „Deschide, să intrăm şi noi!”. Şi zice Domnul: „Nu Eu am închis-o, ci voi, cu faptele voastre, ce le-aţi făcut cât aţi fost în trup pe pământ. Unde este rugăciunea ce trebuia să o faceţi? Cu ea deschideţi porţile cerului, căci sfinţii au deschis închisorile pe pământ, au domolit para focului. Nu aţi făcut rugăciune, nu deschideţi porţile cerului la împărăţia Mea”.
... O, măi copilaşii Mei, nu vindeţi Duhul Meu, că va fi mai amar păcat ca al lui Iuda. Iată, cei ce le-am dat mult, aceia M-au dispreţuit.
... Vine ziua când pentru o mâncare să rămâneţi afară din grădină, că Adam pentru o mâncare a fost scos afară. Vedeţi cu mâncărurile în zilele oprite. De ce mâncaţi peşte în zilele oprite? Ce ziceţi, că nu ce intră în trup spurcă pe om, ci aceea ce iese din gură? O, cum veţi plânge cu amar! Dar va fi târziu.
Iată ce vă spun: blestemat cel ce lucrează sâmbăta de la apusul soarelui până luni dimineaţa, la răsăritul soarelui.
22-06-1957
