Poporul Meu, poporul Meu, să stai mereu pe calea iubirii Mele cu tine. Să stai mereu, mereu pe calea venirii Mele la tine, că tu eşti calea Mea de la cer la pământ. Şi dacă nu te-aş avea pe tine cale a Mea, pe ce drum aş mai veni Eu întru venirea cea de acum? Poporul Meu, tu eşti semnul Meu cel de dinaintea venirii Mele, fiindcă Eu am făcut din tine semn pe pământ, şi altceva tu nu eşti decât semnul Meu, chipul Meu cel de dinaintea venirii Mele cuvânt şi chip. Poporul Meu, tu eşti chipul Meu. Ce este acest cuvânt? O, tu Mă porţi pe Mine în tine, tu Mă arăţi pe Mine oamenilor, tu dai celor ce vor să ia, ca şi tine, chipul Meu. Ce este chipul Meu? Chipul Meu este viaţa Mea în om, în cugetul şi în inima şi în sufletul şi în trupul şi în fapta omului. Chipul Meu în om este iubirea omului, iubirea lui de Dumnezeu. Amin. Poporul Meu, tu eşti cel ce ai înţeles taina chipului Meu, şi de aceea trăieşti în ea şi eşti cuprins în ea, iar cel ce este cuprins în ea, nu mai are nevoie de credinţă în Mine, că acela este om împlinit întru Mine şi trăieşte în Mine şi este fiu al lui Dumnezeu, fiind fiu al învierii. Amin.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Mă fac praznic cu sfinţii în mijlocul tău, poporul Meu. Mă fac Ierusalim din cer coborât pe pământ la tine, căci scris este: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru Mirele ei; şi am auzit glas din Tron, un glas puternic care zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moarte nu va mai fi, nici plângere, nici durere, căci cele dintâi au trecut. Amin». Cobor la tine cu mireasa Mea cea gătită pentru Mine. Ea s-a gătit pe pământ pentru Mine şi a venit la cer, la Mirele ei, gătită mireasă, şi este mireasă cu Mire în cer, şi coboară cu Mine pe pământ. Iar Eu sunt cortul ei, şi cobor cu ea în Mine, şi sunt cu tine şi sălăşluiesc cu tine, şi eşti poporul Meu, căci scris este: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei». Amin. Cobor la tine cu mireasa Mea, cu sfinţii cobor, căci ei sunt mireasa Mea cea din cer, cea din Mine, că ea trăieşte în Mine, după cum este scris: «Dumnezeu nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El». Amin.
Vin cu mireasa Mea cea din cer la mireasa Mea cea de pe pământ. Vin la tine, poporule Ierusalime de pe pământul român, şi lucrez ca la început, căci încep cu începutul, fiindcă pământul român a fost începutul pământului, şi tot aşa lucrez şi la sfârşit, întru facerea cerului cel nou şi a pământului cel nou, care vor fi pentru cei drepţi. Am în venirea Mea sărbătoare cerească de sfinţi, că la tine şi cu tine sărbătoreşte cerul, poporul Meu. La tine nu e ca pe pământ sărbătoare, ca în bisericile de pe pământ sărbătoare. în bisericile de pe pământ e numai pământ, numai trup, numai ca omul, nu şi ca Dumnezeu sărbătoare. Nu pot sărbători cu sfinţii Mei în bisericile de pe pământ, căci sfinţii Mei au iubit pe pământ cerul, dar oamenii din bisericile de pe pământ iubesc pământul, nu iubesc cerul; nu iubesc chipul Meu în ei, iar Eu îmi găsesc plăcerea în cei smeriţi şi blânzi cu inima, ca şi Mine, căci «omul, în cinste fiind, n-a priceput, şi s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor», şi nu s-a asemănat cu Mine, după cum este scris despre omul care nu este blând şi smerit cu inima, ci îşi alege cinstea cea de pe pământ.
Poporul Meu, la tine nu e ca pe pământ sărbătoare de sfinţi. La tine e cerul în sărbătoare cu tine şi cu sfinţii lui. Sărbătoresc şi oamenii pe sfinţi, dar ca pe pământ, nu ca la tine şi ca la Mine cu tine, poporul Meu. Tu eşti un popor cuminte şi ştii de la Mine ce trebuie să facă şi să fie creştinul în sărbători de sfinţi. Tu eşti poporul cel învăţat de Dumnezeu, după cum este scris: «Şi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Tu eşti proorocie împlinită, că Eu vin din cer la tine şi te învăţ şi împlinesc cu tine Scripturile, că pe pământ nu mai găsesc om care să vrea să se dea Mie ca să împlinesc cu el Scripturile Mele, Scripturile venirii Mele, Scripturile învierii morţilor, Scripturile cerului nou şi ale pământului nou, Scripturile veşniciei, poporul Meu.
Am spus ţie, Ierusalime al venirii Mele, că voi veni la tine şi îţi voi desface Scriptura poporului Meu cel nou, care are de la Mine nume nou, nume de român, căci acesta este numele cel nou al poporului lui Dumnezeu. Iată, dau inimă nouă celor ce cred venirea Mea în cuvânt peste pământ, că am spus ţie, Israele român, să te faci pe pământ pildă a împărăţiei cerurilor, ca să înveţe oamenii de la tine taina învierii, taina fiilor lui Dumnezeu, care sunt fiii învierii, taina chipului Meu în om.
Am spus ţie, Israele român, că tu eşti adevăratul popor român, că tu eşti poporul creştin al românilor. Nimeni nu este creştin decât cel ce iubeşte chipul Meu în el. Chipul Meu este viaţa Mea în om, este voia Mea în omul în care Eu îmi găsesc plăcerea. Am spus ţie, Israele român, că tu eşti România cea adevărată dintre pământ şi cer, şi din tine se va naşte toată România şi tot poporul care voieşte să fie popor român, căci numele de român este numele cel nou al poporului ales de Dumnezeu, şi despre care scrie Scriptura: «Le voi da un nume nou şi o inimă nouă».
Iată, îţi despecetluiesc ţie, Israele român, Scriptura care spune aşa: «Celui ce biruieşte îi voi da din mana cea ascunsă, şi îi voi da lui o pietricică albă, şi pe pietricică, scris un nume nou pe care nimeni nu poate să-l ştie decât primitorul, şi voi scrie pe el numele lui Dumnezeu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, şi numele Meu cel nou». Amin. Iar cel ce nu va crede în această Scriptură pe care Eu azi o despecetluiesc ca să fie ştiută şi crezută, aceluia îi va rămâne de mărturie împotriva lui necredinţa lui în cuvântul acestei Scripturi desfăcută pentru tot pământul. Amin.
Sunt cu sfinţii, martori veniţi din cer pentru desfacerea acestei Scripturi. Sunt cu mucenicul Gheorghe, purtătorul de biruinţă, care a însoţit pe voievozii români în lupta cea de biruinţă pentru salvarea neamului român, neamul cel ales de Dumnezeu la sfârşit, căci scris este: «Celui ce biruieşte îi voi da din mana cea ascunsă, şi îi voi da o pietricică albă şi inimă nouă şi nume nou, de nou Ierusalim, şi numele Meu cel nou», numele de român. Amin. Dar de ce acest nume? Iată de ce: poporul român din România este poporul care a biruit pentru Mine. El a fost ca şi Mine lovit şi răstignit; el, şi pământul de sub el. Duhul rău cel potrivnic Mie ştie de taina acestui pământ al începutului pământului, ştie de la omul cel întâi zidit, ştie locul unde am zidit Eu pe omul cel zidit de Mine, ştie de la omul cel zidit de Mine. De atunci şi până azi potrivnicul Meu loveşte în acest pământ şi în cel ce este pe el, că acest pământ şi tot ce e pe el este al Meu mai mult decât orice loc de pe pământ. Omul de pe acest pământ, omul cel adevărat, M-a voit pe Mine, M-a avut pe Mine cu el în acest pământ, şi potrivnicul M-a văzut aici cu lucrul Meu mereu în om, şi mereu M-a lovit pe Mine şi pe omul Meu din acest pământ. Omul pământului Meu n-a voit răul nimănui de pe pământ, n-a făcut rău nimănui, că Eu am fost suflând mereu cu duhul voii Mele peste neamul român cel credincios Mie. De peste tot furul venea să-l biruiască pe român ca să-i ia pământul de sub el, ca să biruiască neamul român, dar neamul român a biruit cu Mine, şi nu fără Mine. Eu am fost pecetea lui, şi această pecete a lucrat peste el ca un scut, fiindcă neamul acesta s-a născut sub pecetea Mea pe care am pus-o pe el mai înainte de naşterea lui prin apostolul Meu cel întâi chemat, Andrei, ucenicul lui Ioan Botezătorul, cel dintâi venit sub pecetea apostoliei, ucenic cu duh de prooroc, căci scris este în Scripturi: «Cel ce crede în prooroci, plată de prooroc va avea, şi lucrare de prooroc va lucra». Acest apostol prooroc a biruit pentru naşterea de sus a poporului român, şi apoi poporul român a biruit pe potrivnicul Meu şi al lui, căci a stat sub pecetea Mea. Şi de ce spun Eu că a biruit? Dacă n-ar fi biruit întru Mine, Eu nu te-aş fi avut azi pe tine creştin, Israele român, popor al cuvântului Meu, căci tu eşti din părinţii tăi fiu al voievozilor credincioşi lui Hristos în neamul român.
Mucenicul Gheorghe, purtător de biruinţă, cum l-au numit creştinii din vremea lui, a luptat pentru neamul român, că el, din cer, de lângă Mine, vede pe cine am Eu popor de la Tatăl pentru venirea Mea a doua oară pe pământ. El a ajutat pe voievozii români să fie purtători de biruinţă ca şi el. El a lovit cu sabia cea nefăcută de mână omenească pe potrivnicul neamului român, şi este purtător de biruinţă acest neam, căci voievozii lui au avut pe Dumnezeu cu ei şi în ei şi M-au dat din neam în neam pe Mine ca să Mă aibă neamul român până la venirea Mea, şi Mă are prin părinţii lui, şi este biruitor prin Hristos. Amin. Iar Scriptura spune: «Celui ce biruieşte, Eu, Domnul, îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da lui o pietricică albă şi inimă nouă şi nume nou, de nou Ierusalim, şi numele Meu cel nou». Numele Meu cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu. Numele Meu cel nou este cu neamul român, cu Israelul român, cu poporul cuvântului Meu, care este în români şi din români. Şi dacă poporul cuvântului lui Dumnezeu este român, iată şi numele Cuvântului lui Dumnezeu, Care grăieşte româneşte peste pământ şi îşi cheamă pe româneşte turma Sa sub acoperământul venirii Lui a doua oară pe pământ cu oamenii. Amin.
Cuvântul Meu face inimă nouă în român şi în tot omul care se lasă nou cu inima la glasul Meu cel românesc, glasul Israelului cel nou al Meu, iar mana cea ascunsă este izvorul acesta care curge în dar în mijlocul neamului român, este învăţătura cea înnoită a împărăţiei cerurilor pe pământ cu oamenii. Mana cea ascunsă este taina Scripturilor nedesfăcute până acum, ascunse până acum pentru mintea omenească. Mana cea ascunsă este pentru cei ce biruiesc pentru Mine şi pentru venirea Mea, pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele a doua oară pe pământ, iar celui ce biruieşte, celui ce are peste el mana cea ascunsă, îi urmează darul pietricelei albe, şi pe ea, scris un nume nou pe care nimeni nu poate să-l ştie decât primitorul.
Eu sunt piatra cea din capul unghiului şi am poruncit să se arate piatră albă în mijlocul României, piatră care Mă vesteşte pe Mine întru venirea Mea cuvânt peste pământ. Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou. Amin. Primitorul primeşte cuvântul Meu, şi apoi îl ştie, iar Eu, Domnul, scriu pe el numele lui Dumnezeu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, şi numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
Tu, Israele român, porţi numele Meu şi te numeşti cu nume nou de nou Israel şi te numeşti cu numele cetăţii Mele, iar cetatea Mea se numeşte Ierusalim, căci Eu sunt Ierusalimul cel nou, Omul Cel nou, cu Duh dătător de viaţă, cort al sfinţilor din cer şi de pe pământ. Iată Noul Ierusalim. El se coboară din cer, de la Dumnezeu, plin de sfinţi, cetate a sfinţilor, cortul lui Dumnezeu, cort al sfinţilor Mei. Amin. Iar sfinţii au pe ei scris numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt al Meu este măsura care măsoară pe cei sfinţi, pe cei credincioşi Mie, căci vin cu sfinţii, şi vin la sfinţi, şi măsura Mea este cuvântul. Amin.
Mă fac cuvânt de bunăvestire a împărăţiei Mele pe pământ, şi cu această măsură măsor împărăţia cerurilor în om. Cine nu are înăuntrul său împărăţia cerurilor, nu are cu ce măsura Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, care este scris în Scripturi pentru venirea Mea cea de a doua pe pământ cu oamenii. Oamenii care nu ştiu să-I dea lui Dumnezeu împărăţie şi moştenire în ei, aceia nu primesc cuvântul împărăţiei cerurilor şi mângâierea acestui cuvânt, căci cuvântul Meu este duhul mângâierii, cel promis prin Scripturi credincioşilor Mei.
De-ar curge pe tot pământul daruri de la Dumnezeu, toate şi peste tot sunt în parte luate şi date. Dar la voi, fii ai Noului Israel, Eu sunt măsura cea întreagă. Pic cu pic v-o dau vouă şi Mă întregesc la voi întru desfacerea Scripturilor venirii Mele a doua oară pe pământ cu oamenii. Iar când voi fi cu plinul tot deşertat peste pământ prin voi, cei care Mă primiţi cuvânt din cer, atunci sfârşitu-s-au toate câte sunt scrise în Scripturi pentru ca să se împlinească iotă cu iotă, şi apoi vin văzut pentru începutul veşniciei văzute. Şi nu vor mai fi în ziua aceea nici peşteri, nici stânci ca să se ascundă în ele cei ce vor da atunci să se ascundă de faţa venirii Mele, de faţa zilei Mele, zi cu bucurie pentru cei ce Mă aşteaptă, şi zi cu mânie pentru toţi necredincioşii. Atunci proorocul mincinos şi fiara cea din ascuns, antichrist, care se ascunde în Dumnezeu, zice el, balaurul cel cu şapte capete şi zece coarne cu care a înşelat toată lumea, nu va mai găsi pentru el loc în cer, şi va sta pe nisipul mării, precum este scris despre casa care se zideşte pe nisip, căci biserica Mea este zidită pe temelie de piatră, iar piatra ei, sunt Eu, Hristosul Tatălui, cu viaţa Mea în fiii bisericii Mele.
Israele, Israele român, Ierusalime nou care eşti nou prin numele Meu cel nou! Tu să ţii minte că ţi-a spus Dumnezeu: «Cel ce vine înaintea Mea, este fur şi tâlhar pentru oi», pentru oile Mele, nu pentru ale lui, căci oile lui nu sunt oi, precum nici el nu este păstor, ci este lup sub piele de păstor.
Dar tu, Românie, ai în mijlocul tău pe poporul Meu, care-ţi dă de la Mine ca să ştii şi să cunoşti vremea iubirii tale, că a venit vremea ta cu Mine, şi Eu, Domnul, ţi-o vestesc, amin, fiindcă aşa I-am spus Tatălui: «Te slăvesc pe Tine, Părinte Doamne, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi le-ai descoperit pruncilor, Părinte al cerului şi al pământului, căci aşa a fost binevoirea înaintea Ta. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu, şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul, şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere». Tatăl Meu a ascuns taina venirii Mele, a ascuns-o de poporul Israel care-şi zicea înţelept din pricina cuvântului lui Dumnezeu pentru el, şi a descoperit-o neamului român, care s-a născut prin moartea şi prin învierea Mea creştin pe pământ, căci Eu, Fiul Tatălui, am voit ca neamul român să-L cunoască pe Tatăl precum Eu îl cunosc, căci Eu nu grăiesc de la Mine însumi, ci toate câte îmi dă Tatăl, acelea le grăiesc, şi din Tatăl sunt ele.
Tot pământul din margini în margini să-şi aţintească auzul la cuvântul Meu, care grăieşte din cer şi spune taina neamului român, neam născut creştin, singurul popor de pe pământ care-şi are începutul în Hristos, unicul popor care a avut din scutece credinţa cea dreaptă în mijlocul neamurilor fără Dumnezeu pe pământ, popor cu act de naştere din Hristos, popor născut după duh din apostolii Mei pe care Eu i-am aşezat începătură nouă pe pământ, căci scris este: «Nu fiii cei după trup moştenesc făgăduinţele, ci fiii cei după duh, ale cărora sunt făgăduinţele».
Ia aminte, pământule, şi voi, cei ce-l locuiţi, luaţi aminte, căci celui ce a biruit biruind i-am dat din mana cea ascunsă şi i-am dat pietricica albă, şi nume nou, scris pe ea, şi pe care numai primitorul îl ştie, numai cel ce are scris pe el numele lui Dumnezeu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu şi cu Dumnezeu, şi numele Meu cel nou. Amin. Biruitor pentru neamul Meu român, Eu sunt, iar biruitor pentru Mine este neamul român, că el a păstrat ca nimeni altul între neamurile pământului chipul împărăţiei cerurilor în pântecele lui, şi iată, am fii din el, fii care au în ei chipul Meu, viaţa Mea cea vie în ei.
E sărbătoare de sfinţi, coborâtă cu Mine în grădina cuvântului Meu, că la tine, poporul Meu, stă cerul în sărbătoare şi îşi găseşte plăcerea în tine. Tu eşti semnul Meu cel de dinaintea venirii Mele. Tu eşti chipul Meu cel de dinaintea arătării Mele. Tu Mă arăţi pe Mine oamenilor. Tu dai celor ce vor să ia în ei, ca şi tine, chipul Meu. Poporul Meu, tu eşti cel ce ai înţeles taina chipului Meu în om şi trăieşti în ea şi eşti cuprins în ea, că ai fost credincios venirii Mele şi ţi-am dat pietricica cea albă pe care Eu am scris numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, şi am scris peste tine numele lui Dumnezeu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu şi cu Dumnezeu, şi numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ştiu oamenii bisericii lumii, nu ştiu nici oamenii bisericii din România, nu ştiu aceştia să înţeleagă cuvântul Meu cel din Scripturi pentru vremea venirii Mele a doua oară pe pământ. Ei au scris cu mâna lor în Scripturi vreme lungă până la venirea Mea, şi lumea a fost înşelată de înşişi învăţătorii care stau peste ea în numele Meu.
Iată, vin Eu. Vin şi învăţ neamul omenesc să ştie de la Tatăl citirea Scripturilor venirii Mele cu cer nou şi cu pământ nou pentru cei drepţi. Iată, vin Eu, şi fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul Meu şi îl împlinesc pe el. Nu ştiu oamenii bisericii ce înseamnă nou Ierusalim, nu ştiu ce înseamnă om vechi şi om nou, şi rătăcesc, că nu cunosc tainele Mele cele din Scripturi. Iată, vin Eu învăţător din cer pe pământ, iar tu, Israele român, Ierusalime nou, nume nou pentru poporul Domnului, tu să stai mereu pe calea iubirii Mele cu tine, pe calea venirii Mele la tine, ca să ia oamenii din râul cuvântului Meu, râul vieţii, care curge din Mine peste pământ ca să adăp din el neamul omenesc.
Tu, Israele român, eşti adevăratul popor român. Tu eşti România cea adevărată între cer şi pământ, şi din tine va lua naştere tot neamul Meu cel nou, căci numele de român este numele cel nou al poporului cel ales din nou, că scris este în Scripturi pentru cei credincioşi şi sfinţi: «Le voi da un nume nou, şi vor fi poporul Meu cel nou, şi voi umbla cu ei, şi Eu însumi voi fi cu ei şi îi voi paşte pe ei şi le voi da din mana cea ascunsă, şi vor fi fii ai învierii». Amin, amin, amin.
06-05-1998
