... Tată, copilaşii Mei, de ce am petrecut cu voi pe pământ dacă n-aţi învăţat ce v-am dat? Am trecut din casă în casă, am mâncat cu voi la masă. Ce ziceţi, tată, când se va scutura praful de pe picioarele Domnului Iisus şi vei simţi o lipsă mare? Nu lipsă de haine, ori de apă, ori de pâine, ori de casă; nu de cele pământeşti, ci de Mine.
... Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul, şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lachedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia. E scris în cartea sfântă acest lucru: «Şi când va intra pustietatea în locul sfânt şi va înghiţi pe mulţi dintre ucenici, atunci a venit sfârşitul». Cunoaşteţi acest semn prin morţii care mor şi prin bolnavii din spitale.
... O, iubitul Meu popor întru care am voit să am un viitor pentru cer, să fac din tine ucenici şi mucenici sfinţi, şi ce a făcut Dumnezeu prin Ioan şi prin poporul Său cel de la început! Scrie în carte că atunci când pustietatea va intra în locul sfânt, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu a sosit. Şi împărăţia lui Dumnezeu nu vine prin beţivi, nu vine prin curvari, nu vine prin hulitori sau vânzători, ci vine prin creştini, vine prin faptele bune. O vei vedea cu ochii tăi în faţa ta, iar dacă vei fi vrednic, vei intra, căci uşa se va deschide, se va da în lături şi vei auzi glas părintesc: „Vino, slugă, să te servesc!”.
... Mulţi stau lângă Mine cu trupul de pământ gol, iar duhul a sosit de mult în cer. L-a părăsit, tată, şi a spus duhul: „Nu mă mai întorc în trupul pe care l-am părăsit, că prea mult m-am scârbit, că mult m-am chinuit, ca într-o celulă de draci”.
Vine împărăţia lui Dumnezeu. Nu te sminti, copilul Meu, că-ţi va părea rău când îl vei vedea pe Dumnezeu şi îţi va spune Dumnezeu: „Du-te de la Mine, slugă vicleană, căci ai amăgit duhul tău şi a plâns în pieptul tău”. Frumos viitor ţi-a dat Dumnezeu. Frumoasă împărăţie are să fie, dar să ştii că şi jalea grozavă va fi. Să ştii, creştine, să nu-ţi ridici faţa de la pământ, ci să te uiţi la lucrurile cereşti, nu la cele pământeşti.
Tată, tot ce aţi cerut de la Mine, v-am dat. N-am voit să te resping, dar pentru ce Dumnezeu ţi-a dăruit toate câte ai cerut? Ca să-L alungi pe Dumnezeu? Ca să nu te opreşti din drumul tău?
... Copilaşii Mei, din răsărit până în apus, din miazăzi în miazănoapte este averea lui antichrist. A dat-o la comunişti, să facă cu ea ce vor, şi au făcut. Au pus stăpânire şi pe prunci, şi pe tine. Au pus stăpânire şi pe cimitire, şi pe locaşurile sfinte. Au pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba. îl vezi pe un slujitor cum se îmbată, îl vezi cum chefuieşte, îl vezi cum curveşte, îl vezi cum înnebuneşte. Mulţi au văzut şi au hulit lucrul sfânt. Mulţi au părăsit locaşul sfânt când au văzut, şi nu mai vor să stea la masa Mea. Nu asemănaţi lucrurile care s-au stricat cu lucrurile care sunt de faţă astăzi, că nu toate sunt stricate.
Copilaşii Mei, pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care l-a făcut pe cel ce l-a scuipat să-i fie gura la ceafă. Nu l-a blestemat, şi a strigat la Dumnezeu să-l vadă pe duşmanul său. Copilaşii Mei, acela care l-a scuipat pe Haralambie, s-a făcut ucenic.
... Unde vă este harul? Uite, nu ştii ziua şi ceasul când vei intra în împărăţia Mea. Eu ţi-aş spune, dar n-am unde să întorc, că nu ţii cu Mine, şi când te-ai supărat, ai vomat, ai vândut, ai trădat.
... Când Domnul Iisus Şi-a ales acest caval, a vorbit mult, dar acum s-a rărit, pentru neascultarea poporului. Prin lucrarea Mea se vindeca trâmbiţa Mea, dar prin lucrarea ta s-a îmbolnăvit.
... Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi. Pe preoţii buni îi va desfiinţa, şi pe cei răi îi va lăsa.
Mulţi credincioşi sunt pe pământ, dar nu cred în lucrurile sfinte, şi cred în lucrurile moarte. Toată suflarea crede, dar adevăr grăiesc, credinţa acestei lumi nu e curată cum cere legea lui Dumnezeu. Crede în acela care a dus toată suflarea la o înmormântare. Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc. Chiar dacă a sosit ceasul să pleci, prin credinţa ta şi puterea Domnului, nu vei pleca, şi vei sta până la venirea Sa.
... Toţi zic că nu mai e nici o venire; că e omul şi nu e Domnul. Nu vă amăgiţi, că lumea a murit de când a venit antichrist. I-a luat duhul şi a rămas trupul, şi cu trupul face antichrist palate şi lucruri minunate şi dorite, pe care nu le mai poate uita trupul niciodată. Da, a luat antichrist chip minunat, că se închină omul la el. A venit frumosul, tată, la treaptă înaltă, dar să ştii că frumosul, urât va fi. Şi e urât, e pocit, e sulemenit şi are un chip nemaipomenit, de care îngerii fug cum fuge pasărea de vulpe. Zic îngerii: „O, Iisuse, acel frumos a amăgit pe cel de pe pământ”. Antichristul s-a făcut pe sine dumnezeu şi s-a pus în faţa publicului, la înălţime. Nu se poate pomeni câtă înălţime are. O, lume, lume, cum te-ai amăgit! Frumosul acesta care este în tine, când se va da pe faţă, vei fugi şi nu vei şti unde să te ascunzi, că şi piatra se va sfărâma ca să nu poţi intra în ea; şi pământul se va crăpa ca să nu te poţi ascunde în el. Lume, lume, dezbracă frumosul şi rupe legătura cu antichrist şi cu natura aceasta pe care a făcut-o antichrist. Tată, vine o zi când te vei mânji pe faţă ca să nu mai fii frumos, şi hăinuţa frumoasă o vei părăsi, dar să ştii, tată, că vei fi scris în carte de toate ce le-ai petrecut cu drag pe pământ.
Domnul Iisus Hristos când era răstignit, plângeau toţi care erau cu El de chinurile Lui.
... O, tată, odată, când te duceai şi dădeai slujbă de sănătate sau de pace, dădeai puţini bani şi îţi făcea slujba curată şi adevărată şi se împlinea, şi cu drag te îmbogăţeai în cele duhovniceşti. Dar acum nu se mai împlineşte cererea la rugăciunea ta, şi dai mii de lei şi nu se mai împlineşte. De ce? Pentru că şi pe ei i-a amăgit antichrist cu toate ale lui. Odată preoteasa nu se sulemenea, şi era smerită şi îmbrăcată smerit, dar acum preotul caută frumosul, soţie frumoasă şi sulemenită pe faţă. O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să-l cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el. Duhul rău se bagă în toate: şi în învăţător, şi în învăţătoare, şi în şcoală, şi în primării, şi în apă. Şi când bei apă, să zici: „Binecuvintează, Doamne, apa aceasta”, că şi prin apă intră în tine.
... Diavolul a luat acum putere să-i amăgească pe cei aleşi ai Mei. Oiţa Mea, cere la Dumnezeu binecuvântare în orice pas şi în orice lucrare, în orice vrere şi în orice purtare. Copilul Meu, l-am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare, cât sunt de goale, şi îi şoptea: „Lungă este rochia ta”, şi ea se ruşina şi o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochiţa la fund. Anevoie este a se mai repara aceasta, şi femeia cu rochia scurtă nu se va ierta niciodată. Vai de femeia şi bărbatul care încetează din viaţă nereparat la viaţă! Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa, şi răspunde şi soţia de soţul său.
Domnul Iisus a venit, este sosit şi aşteaptă să te trezeşti, dar să ştii că nu mult mai aşteaptă. Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborât după tine în cel mai adânc loc. Nu ştii, tată, că trebuie să te ridici sus? De ce te-ai dus aşa de jos? Copilul Meu, te-ai amăgit. După cine alergi? Ridică-te sus, creştine, că din câte ţi s-au dăruit, prin câte te-ai sfinţit, puteai să zbori ca o păsărică. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Puteaţi să aveţi aripi şi auroră. De ce lipsesc de la voi? Ţi-au împletit sfinţii şi Maica Domnului cunună de trandafiri, ca să ţi-o dea când vei veni la Mine şi te voi ridica din locul acesta.
Copilaşul Meu, înviază din moarte, că acest cuvânt va suna când vor învia morţii. O, de când sun acest cuvânt, şi tu nu mai ieşi din groapa ta! Ilie s-a ridicat la cer prin trăsură şi cai de foc. El şi-a făcut această trăsură prin viaţa lui, prin faptele lui. Fapta sa şi viaţa sa L-au adus pe Dumnezeu. Tu de ce nu vrei aşa? De ce te-ai amăgit? De ce nu ţii la viaţa ta? De ce nu ţii la viaţă? De ce ucizi viaţa? De ce n-o iubeşti?
Mulţi plâng în iad şi se chinuiesc.
Copilaşii Mei, nu fiţi ca jidovii, răi. Nu fiţi ca păgânii, răi.
Copilul Meu, floarea din grădină a răsădit-o Dumnezeu tot ca şi pe tine, ca să dai mirosul tău Grădinarului tău, căci fiecare floare are mirosul său deosebit.
Nu mai alergaţi după nebuni şi după cei amăgiţi. Te vei îngrozi când îi vei vedea pe aceia.
... Unde sunt, tată, lucrurile de altădată când femeia ţesea rochiţa şi cămăşuţa sa? O, tată, acum dă pe rochiţă sute de lei, cu care ar putea să trăiască mult. O, tată, unde e smerenia moşilor şi strămoşilor voştri? Unde e?
... Tineretul de astăzi îi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască. Cum are să judece Lazăr pe bogatul! Că Dumnezeu va da judecata Sa săracilor, ca să judece faptele bogaţilor. Are să te judece cerşetorul şi are să te osândească la ziua de judecată.
... Oiţele Mele, turmă mică, mititică întru toate, fii înţeleaptă la ce spune Domnul Iisus Hristos. Cu tine, tată, voi face lucruri minunate dacă te vei repara la viaţă. Dumnezeu e Tatăl tău şi Păstorul tău. Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc, nu a mai trimis prooroc. S-a făcut El prooroc, în Duhul, că dacă aş fi în trup, Mi-ar face crucea mai mare şi M-ar osândi şi mai grozav. Că zice cineva: „Ce, ai văzut tu pe Hristos? Când îl voi vedea, atunci mă voi pocăi”.
Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi, şi să fiţi veşnic vii şi să lucraţi, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: «Lucraţi până la venirea Mea». Şi iată, tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi.
... Chiar dacă vei fi împărat, nu te despărţi de Mine, şi cu atât mai mult lucrează lui Dumnezeu. Nu te mândri şi nu te numi domn, că Unul este Domn, Domnul Iisus Hristos, că domnii vor cădea. Nu primi laudă, nu primi în faţa ta lucrul acesta, că iată, împăratul de astăzi s-a urcat la înălţimea cea mai înaltă şi în curând va cădea, zob se va face, că şi-a făcut şi chip de icoană şi se închină lumea la ea. O să vedeţi unde va fi moartea acestui împărat şi cum îl vor plânge aceia care strigă să trăiască şi să înflorească.
... Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe, şi Dumnezeu îşi va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. Nu vă temeţi de moarte şi de cei ce vor să vă ucidă pe voi, că Domnul nu voieşte să piardă pe nici unul dintre voi, că mulţi sunteţi scrişi ca moarte să nu aveţi.
Rugaţi-vă, tată, că aveţi răposaţi care se chinuie în iad. Faceţi milostenie şi sărindare, ca să-i scăpaţi pe cei răposaţi.
... Pace ţie, poporul Meu cel de pe urmă! Ia pacea pe care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă. Fiule, când intri într-o casă, dăruieşte pacea, şi dacă nu este nici un făcător de pace în casa aceea, se întoarce pacea iarăşi la voi şi rămâne în voi.
... Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Este vorba de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele.
... în urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui un patriarh pe tronul dumnezeiesc, un om de mare valoare, care-şi va iubi oile şi monahii şi monahiile.
25-05-1978
